Istoric: „Nu a existat niciodată un popor dac. E o aberație, o nebunie!” Cine a dat ORDINUL pentru inventarea poporului dac și de ce
DE MIHAI ȘOMĂNESCU /
Marţi, 14 aprilie 2015, 15:20
Facebook Twitter
De câțiva ani, asistăm la o promovare intensă, mai ales pe internet, a unui curent care urmărește revizuirea istoriei naționale, în sensul exacerbării influenței dacilor în etnogeneza poporului român.
Cel mai adesea, se afirmă că dacii au inventat limba latină, că romanizarea nu a existat, că primele scrieri din lume au apărut pe teritoriul României, etc. Lucrurile merg atât de departe încât se neagă chiar numele statului român, cerându-se înlocuirea acestuia cu „Dacia”.
[P] O istorie sincera a poporului român – comanda online
Istoricul Mircea Dogaru, autor a numeroase cărți și lucrări istorice, a explicat sursa apariției acestui curent dacist, afirmând că a fost inventat și susținut de forțele fostei Uniuni Sovietice. În sprijinul afirmației sale, Dogaru aduce argumentul că astfel de curente au apărut, simultan, în toate țările din Estul Europei, înainte de 1989.
Acesta e explicat, pe scurt etnogeneza poporului român.
„Nu a existat niciodată un popor roman. Roman însemna cetățean, om liber. Cine nu era roman, era sclav. Astea erau opțiunile. Cu mândrie ne-am spus în fața barbarului: Romanus sum! Adică sunt cetățean, om liber. Pe pietrele tombale scria: civis romanus, natus dacus. Ideea de romanitate se transformă în românitate prin contracția romanității orientale, moment în care apare poporul român”.
Acest curent era promovat, de cercuri înalte și înainte de 1989. Mircea Dogaru explică ce au fost dacii și cum au apărut curente asemănătoare în toate țările din Estul Europei.
„În ceea ce privește dacii, le spuneam tovarășilor, pe vremuri: nu a existat niciodată un popor dac. E o aberație, e o nebunie stalinistă. Pentru că nu există un popor bănățean. Dacii sunt doar tracii din Banat. Ceilalți se numeau buri, suci, apuli, carpi, geți. De ce am ajuns la inventarea unui popor dac și traseul Daciei lui Decebal – care avea 40.000 de pași în perimetru – până la Prut? Pentru că așa a dat ordinul tovarășul Stalin. Să nu cumva să trecem cu strămoșii noștri traci până la Don, Volga și să ajungem până la izvoarele Dunării, în Nord și în Sud până-n Etolia. Dacismul a fost indus, așa cum au fost induse curente similare și în alte țări: poporul moes la bulgari, poporul raska la sârbi, poporul sarmat la polonezi, poporul magara la unguri… Fiecare își atribuie ideea că acum 50.000 de ani am inventat focul, roata, scrisul, că vorbea limba lui Eminescu, că Iisus era… Toate astea au făcut parte din pregătirea „revoluțiilor spontane” din ’89, timp de 30 de ani”, a spus el la o emisiune de la Estrada TV.
Acesta a mai afirmat că tracii erau strămoșii noștri și din cauza insistenței pe „daci”, românii au pierdut figuri ilustre care le-au fost strămoși
„Sintezei trace i-au aparținut Spartacus, Dionisos sau Alexandru Macedon și alții, la care am renunțat pentru că ne-am izolat în numele de ‘dac’ și ‘Dacia’, adică bănățeni. Herodot a spus-o: tracii au foarte multe nume, după locul în care trăiesc. Întâmplător, numele de dac nu-l cunoștea, dar știa cam 100. Noi toți ne numim români, dar pe spații mici ne numim și azi: bănățeni, oșeni, făgărășeni, gramoșteni, etc”, a spus el.
.
Nota redacției. E interesantă ipoteza că ar exista motive politice în lumea contemporană pentru a escamota unitatea tracă a Europei antice, care constitie temelia unității etnice a Europei de Est, incluzând Balcanii, România, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, o unitate ignorată de istorici. Această realitate nu convine cancelariilor din toată Europa.
Chestiunea de fond este următoarea: pentru a-și justifica pretențiile imperialismul străin neagă existența tracilor la nordul Dunării, adică neagă implicit romanizarea, creștinarea și continuitatea de locuire. După teoria anglo-germană au existat doar celții și sciții, orice ungur știe de la școală că Decebal era scit, românii s-au format doar la sudul Dunării și au migrat în nord din sec. XIII. Iar sovieticii au inventat poporul dac din care ne tragem noi și „dacii liberi” din care se trag „moldovenii”, românitatea sud dunăreană fiind inexistentă(deci Galerius și Maximinus Daia au fost strămoșii sârbilor).
Înainte de apariția acestor teorii dar și a cercetării științifice serioase, se vorbea despre o Dacie întinsă de la Dunărea Centrală la Bug, însă putem considera asta doar o proiecție a romantismului. În atlasele vechi apărea acel „Ad Moesiam”(106-118) care astăzi nu mai este menționat, deși există castru roman în jud. Galați, există dovezi despre stăpânirea cu întreruperi asupra Basarabiei istorice până când au preluat-o Asăneștii, ulterior Basarabii și Mușatinii. Așadar, golurile din istoria noastră sunt cele pe care le-au creat străinii fie sustrăgând izvoare esențiale, fie creând teorii și imbecilizând masele.
domnule Coja,
cred că e ultima dată cînd mai comentez la dvs!
halal istorie din toate direcțiile și halal demonstrații istorice! Mi-e și rușine să mai spun că sînt român, cînd cineva confundă numele dat de romani unor triburi din neamul tracilor, cu noțiunea modernă de popor. De la absurd la ridicol. Iar povestea cu Stalin și dacii e de-a dreptul hilară, deși e de plîns.
Sunt curios ce naționalitate vă veți alege, dacă cea de român este sub nivelul dvs!
Alt site vă puteți alege, deși nu cred că veți găsi unul care să nu vă facă să rîdeți / plângeți. Cînd îl veți găsi, vă rog să-mi spuneți și mie! Vreau de mult să trag obloanele și nu mă înduram s-o fac. Îmi părea rău și pentru dvs, și pentru alți domni comentatori la care am descoperit cu plăcere o erudiție la care eu nici măcar nu aspiram.
Sănătate, orice ar fi!
n-am înțeles legătura pe care o faceți între a-ți fi rușine și alegerea altei naționalități. E cumva obligatoriu? Nu cred. A recunoaște că ți-e rușine de ceva e o mare calitate. În general oamenii nu recunosc că le ie rușine de ceva.
mulțumesc de aprecieri! Sănătate de asemenea și dvs!
Tracii initial TRAUSI si mai inainte TRUSI si DRUSI …ereau locuitorii regatului O-DRUS ….si insemnau CO-DRUSI sau pe romaneste CO-DRENI.
GETII locuiau pe malul ARGESULUI si aveau capitala la ARGETAUA sau ARGEDAUA….sunt argesenii de azi dar de la Oltenita pana la Pitesti inclusiv sudul Bucurestiului.
Greu de afirmat ca argesenii de azi sunt urmasii celor din Argedava antica, avand in vedere cate valuri de migratori au maturat zona. Doar studii genetice ar putea lamuri chestiunea – daca exista destul material pentru comparatii. Getii – ca sa ne incadram in zona de sud a Carpatilor Meridionali – isi incinerau mortii, doar copiii erau ingropati. O analiza ADN costa circa 100 dolari iar numarul acestor analize ar trebui sa fie totusi semnificativ. Mai e si problema bazei de date: cine ar face parte din cei analizati? Am vazut harti genetice facute doar cu cateva persoane – cat de reprezentative or fi fost acele persoane, Dumnezeu cu mila! – asa ca eu, personal, n-am incredere in acele harti. Viitorul si o serie de analize meticuloase ar da raspunsul. Deocamdata facem speculatii.
Nu este adevarat ca nu ingropau mortii…..practicau si una si alta…De altfel s-au descoperit multe morminte…si oseminte.ARGEDAUA se afla pe malul Argesului la 20 km de Bucuresti.
Eu n-am zis ca-i incinerau pe toti, ci doar ca pe copiii morti ii ingropau in loc sa-i incinereze. Nu stiu motivele spirituale ale acestui fapt. Tot ce vad pe situri si prin carti sunt speculatii bazate pe extrapolari ale altor culte / culturi. Dar banuiesc ca si osemintele de copii pot da material genetic de analizat; iar daca se nimereste si vreun adult printre ei, cu atat mai bine. Am vazut mai jos un comentariu, ca tocmai de aceea nu se dau bani in arheologie, ca nucumva sa se afle prea multe lucruri stanjenitoare pentru denigratorii romanilor de azi. Tot ce-i posibil; in orice caz istoricii nostri spun ca numai vreo 2% din ce s-a cercetat (in siturile arheologice) in Romania s-a publicat si ca s-a cercetat numai vreo 5% din ce exista sub pamant si asteapta lopata arheologului. Si mai spun ei ca se pune accentul doar pe perioada greco-romana, de li s-a acrit de atata ciobaraie greco-romana pe care o clasifica deja cu ochii inchisi. Iarasi, s-au deschis niste santiere promitatoare, dar nu se dau bani. Nimic, ioc, niente, nada! Zero bani de la buget pentru arheologie. In conditiile astea, speculam, speculam, speculam la greu!…
Este foarte interesanta marturisirea lui Adolf Ambruster in legatura cu opozitia invesunata pe care C. Daicoviciu i-a facut-o acestuia cu ocazia sustinerii tezei sale de doctorat intitulata ROMANITATEA ROMANILOR, ISTORIA UNEI IDEI, care a devenit ulterior o carte de mare succes. El spune ca in mediul academic se vorbea ca Daicoviciu primise din partea Moscovei , cu putin timp in urma,o inalta distinctie stiintifica ( insotita, probabil, si de o remuneratie pe masura) care explica schimbarea brusca a convingerilor sale cu privire la existenta constiintei romanitatii la poporul roman in Evul Mediu. Simpla aversiune fata de Andrei Otetea sau fata de referentii tezei lui Ambruster, nu poate explica vehementa atacurilor sale din TRIBUNA impotriva acestei teze. Pai daca s-a putut cu Daicoviciu, cum sa nu se poata si cu toata pleiada de trepadusi cu aere de intelectuali care ne-au napadit dupa „revolutie”?
S-ar cuveni să dezvoltați acest subiect: poziția lui Daicoviciu. Armbruster nu mi s-a plâns pe acest subiect. Pe altele, da.
Marturisirea lui Ambruster se afla scrisa in postfata la editia cea mai recenta a cartii sale ROMANITATEA ROMANILOR. Ar merita reprodusa integral , pentru ca ea reflecta o realitate pe care atunci foarte putini o puteau percepe_ aceea a vulnerabilitatii noastre in raport cu unii reprezentanti de frunte ai elitelor intelectuale non-alogene de la noi, in chiar asa- zisa epoca a „comunismului nationalist”.
Nu puteți trimite post fața lui Armbruster să o pun pe site? Mulțumesc dinainte! i.c.
N-am sa va pot trimite tot textul, pentru ca are mai mult de 30 de pagini( contine referatele tezei de dotorat, procese verbale ale comisiei si doua scrisori adresate lui Nicolae Ceausescu de catre Andrei Otetea si de catre autor) Am sa selectez doar randurile care fac referire la C Daicoviciu.
„In toamna anului1970, cand lucrarea mea era deja practic încheiata, ma aflam la Cluj intr-o calatorie de documentare.Drumul m-a dus şi la Institutul de Istorie şi Arheologie. Într-o dupa-amiza sunt anunţat ca directorul lăcaşului vrea să mă vadă. A fost prima şi ultima întrevedere cu Constantin Daicoviciu. M-a primit foarte amabil, prietenos chiar, şi interesat de mine şi de lucrarile mele.În chip inevitabil a venit vorba şi de tema tezei mele de doctorat. Reproduc din memorie dialogul nostru: „Dragul meu, după cum ştii, eu nu mai pot împărtăşi necondiţionat continuitatea şi romanitatea poporului ăsta”.
„Ce v-a determinat schimbarea aceasta şi virulenţa atacurilor Dvs. din TRIBUNA? Sunteţi cumva în posesia unor descoperiri şi dovezi noi justificative?”
„Cine-ţi este conducătorul ştiinţific?”
„Academicianul Andrei Oţetea”.
„La cine te-ai gândit că ai dori să-i ai ca referenţi?”
„M-aş simţi onorat dacă cei mai mari trei medievişti români în viaţă ar accepta să-mi fie referenţi, anume prof. Mihail Berza, dr. Şerban Papacostea şi îndeosebi acad. David Prodan, despre care ştiu că de mai bine de două decenii refuză să facă parte din vreo comise de doctorat”.
„Artileria aceasta ar fi prea grea pentru eventualele mele rezerve. Dar te asigur, dacă vei argumenta convingător, nimeni, nici măcar eu, nu-ţi va pune beţe in roate şi-ţi doresc mult succes!”
„Mulţumesc şi sper că nimeni şi nimic nu va fi vreodată în stare să mă determine să-mi schimb opiniile şi simpatiile precum cameleonul culorlle”.
La acestă obrăznicie şi aluzie străvezie, academician tuciuriu s-a întunecat şi mai mult, dar s-a prins imediat, a schimbat tema conversaţiei şi ne-am despărţit în termeni civilizaţi, el asigurând-mă că este un mare admirator al neamului din care fac parte.”
…………………………………………………………………………………………………….
„Particpanţii la această şedinţă mi-au relatat independent între ei , că atunci când C. Daicoviciu a făcut afirmaţia reţinută de protocol cum că „este ceva necaz cu tovarăşul”, el a argumentat acest necaz în felul următor: „Atenţie, Ambruster nu e român , el caută să introducă în lucrarea sa idei potrivnice intereselor naţionale şi statale”.Când a dat citire unor mostre din teza mea, C. Daicoviciu a ”citit” un pasagiu din lucrarea mea din care rezulta că eu susţin că românii îşi află originea în culcuşul amoros al lui Traian cu o femeie dacică de moravuri îndoielnice. Când doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga i-a cerut indicarea paginii unde afirm asemenea ”monstruozităţi”şi când şi-a exprimat nedumerirea de cum referenţii şi conducătorul ştiinţific au putut gira asemenea ”elucubraţii”, savantul de la Cluj i-a replicat cu cea mai pură şi desăvârşită politeţe comunisto-tovărăşească:” Tu să taci, tu te pricepi în ale literaturii, dar de istorie habar n-ai!”.În urma expunerii pasionate a lui Constantin Daicoviciu, Comisia nu putea să dea decât verdictul pe care l-a dat.
…………………………………………………………………………………………………….
Astăzi, după doua zeci de ani, nu sunt mai dumirit decât atunci în privinţa obstrucţiei declanşate de C. Daicoviciu în calea mersului firesc al tezei mele de doctorat. Ştiu că pe Carol Golner l-a şantajat , obligându-l practic să redacteze un referat negativ. Atitudinea lui Miron Constantinescu era cea a unui orgolios maladiv, al unui geniu al răului, iar cea a lui Aron Petric şi Mircea Maliţa, cea a unor supuşi servili faţă de o autoritate samavolnică şi strivitoare, întruchipată de C. Daicoviciu. Îmi place să cred că nu a fost o intrigă personală împotriva mea, cu toate că îi dădusem de înţeles lui Daicoviciu că-i cunosc trecutul dintr-o publicaţie a exilului românesc, unde Aurel Decei îl numise de asemenea ”cameleon”; într-o conversaţie avută cu domnul Paul Niculescu- Mizil la începutul acestui an la Bucureşti, dânsul mi-a spus textual că„ bătrânul avea şi ceva personal împotriva ta”. Prea schimbătorul C. Daicoviciu era departe de a fi prieten cu David Prodan şi Andrei Oţetea, doi români ardeleni de calitate morală şi profesională cum doar românismul ardelenesc a fost în stare să producă în cultura românească; mulţi au opinat că am fost victima lui Daicoviciu în furia sa împotriva acestor doi savanţi; dacă a fost aşa , această companie nu face decât să mă onoreze. În istoria comunismului din România se constată de către specialişti o oarecare schimbare spectaculoasă începând cu anul 1964; faimoasele teze din aprilie şi publicarea manuscriselor lui Marx despre români( de către Andrei Oţetea!!) ar marca începutul fazei naţionaliste a regimului de la Bucureşti. Lucrarea mea de doctorat este uneori citată de aceşti politologi ca o expresie justificativă şi argumentatoare a acestei faze. Aici ţin să arăt că nu am fost niciodată membru de partid, iar dacă lucrarea mea ar fi fost teleghidată de sus se mai ajungea oare la oprirea ei de către îsăşi o comisie guvernamentală? Alţi politologi prezintă cazul doctoratului Ambruster ca fiind o expresie tipică a ”minirevoluţiei culturale” la noi; în cazul acesta Constantin Daicoviciu a dat dovada unei anticipări oculte şi supraomenşti. În jurul acestei lucrări s-au ivit şi ţesut aşadar destule legende şi zvonuri, dintre care una a circulat cu persistenţă în mediile academice şi ardelene: Constantin Daicoviciu ar fi primit cam în aceşti ani o înalta distincţie de la Moscova, fie ca recunoştinţă pentru schimbarea convigerilor sale, fie pentru a se angaja în combaterea continuităţii şi romanităţii românilor, atât de drage ruşilor şi sovieticilor_ şi nu numai lor! Dacă s-ar verifica legenda ( mediile de informare româneşti n-au suflat o vorbă de această mare onoare făcută unui savant român de renume şi în plus membru al Consiliului de Miniştri, deputat, academician, etc.!), ea ar confirma încă o data cameleonul din Constantin Daicoviciu.”
descoperirile arheologice sa vorbeasca. Poate de aceea nu e finantat acest sector stiintific. curand o sa se scrie ca dacii sunt kazarii veniti de pe volga.
mai exact extratereștri picați din lună!