GENRIKH YAGODA, fondatorul GULAGULUI

Facebook Twitter LinkedIn Tumblr Pinterest Reddit VKontakte

Credit: Wikipedia

 

Din păcate, în contextul actual, rar se aduce în discuție cel mai mare genocid al secolului XX, dar urmările acestuia se simt și în ziua de astăzi.

Există în istoria omenirii o dată care este aproape uitată. Între 19 și 20 decembrie 1917, în contextul Revoluției bolșevice și al războiului civil din Rusia, Lenin a semnat un decret pentru formarea Comisiei extraordinare pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevoluției și sabotajului, cunoscută și sub numele de CEKA.

La foarte scurt timp, CEKA a devenit cea mai largă și brutală instituție de securitate și, având în vedere urmașii acesteia – o serie lungă care cuprinde OGPU, NKVD și KGB – serviciile secrete sovietice au fost motorul celui mai mare genocid al istoriei moderne. Au închis, torturat sau omorât mai mult de 30 de milioane de ruși și/sau est-europeni. Chiar și istoricii sovietici din perioada post-stalinistă stabilesc un număr care variază între 20 și 40 de milioane de morți.

O particularitate însă, care de cele mai multe ori este trecută cu vederea într-un mod (șocant de) natural, este că evreii, care formau undeva la 5% din populația Rusiei la acea vreme, aveau poziții de putere însemnate în fazele incipiente ale regimului bolșevic. Nume precum Lenin, Troţki și subiectul acestui articol, Genrikh Yagoda, cel care a fondat primul și cel mai mare instrument de ucidere sistematică în masă, numită Administrația Generală a Lagărelor de muncă forțată, sau mai cunoscut și sub numele generic de gulag. Alte persoane importante din cercul lui Yagoda, care au creat și au administrat gulagurile, Aron Solts, Lazar Kogan, Naftaly Frenkel, Matvei Berman și Yakov Rappoport erau de asemenea evrei. Conform unor statistici din 1934,   38,5% din cei care ocupau poziții de putere erau de origini evreiești.

Istoria acestei organizații este extrem de complexă, dar un lucru cert iese în evidență, deasupra tuturor. În variile sale manifestări, organizația a adus un genocid care s-a extins nu numai la viețile umane distruse, ci și la întreaga ordine socială și culturală: întregi straturi sociale au fost distruse – fermieri, minorități etnice, burghezi, intelectuali, artiști și dincolo de formele concrete, de foamete, sărăcie și execuții, bolșevicii au urmărit instaurarea unei noi ordini.

În cartea scrisă de istoricul Niall Ferguson numită The War of the World,  autorul spune că nicio altă revoluția din istoria omenirii nu și-a devorat copiii cu un asemenea apetit ca Revoluția bolșevică.

Acest lucru nu se putea face în lipsa unui sistem bine pus la punct, iar acest sistem nu putea fi elaborat fără oamenii cu predispoziția necesară, iar din păcate regimul nu a dus lipsă de aceștia, de la turnători, executori, judecători, gărzi și chiar stânga progresistă occidentală de la acea vreme care a fost decepționată de această mișcare și care a blocat orice tentativă a occidentalilor de a se implica în oprirea masacrului din est.

Genrikh Yagoda s-a născut într-o familie de evrei

Genrikh Yagoda este fără dar și poate una dintre cele mai reprezentative figuri. A fost născut într-o familie de evrei din Rybinsk pe 7 noiembrie 1891. În 1907, a fost sub influența politică a lui Yakov Sverdlov, un bolșevic proeminent al acelui timp.  S-a căsătorit cu nepoata acestuia, Ida Averbach.

După Octombrie Roșu din 1917, Yagoda a devenit membru CEKA. Pe vremea aceea, liderul organizației era Felix Dzerzhinsky, care în 1918 a declarat: „suntem pentru teroarea organizată – acest lucru trebuie spus pe față. Teroarea este o necesitate absolută în timpul revoluției. Scopul nostru este să luptăm împotriva inamicilor guvernului sovietic și a noii ordini a vieții. Judecăm rapid și în majoritatea cazurilor trece doar o zi de la arestarea criminalului până la sentința finală. Când sunt confruntați cu dovezi, majoritatea criminalilor admit; și ce confesiune are o greutate mai mare ca cea a criminalului însuși”.

Lev Kamenev, membru  proeminent al Comitetului Central, numit și Politburo, a dezvăluit: „nu există nicio măsură luată de guvernul sovietic care să fi putut fi pusă în aplicare fără ajutorul CEKA. Acesta este cel mai bun exemplu de disciplină comunistă”.

”Când noi bolșevicii vrem să facem ceva, închidem ochii la tot ce-i în jur”

În 1922, CEKA a fost înlocuit de OGPU. La moartea lui Dzerzhinsky în 1926, Vyacheslav Menzhinsky a venit la puterea organizației și Yagoda devenise mâna dreaptă a acestuia.

În 30 ianuarie 1930, Politburo a aprobat lichidarea țăranilor liberi (kulak) în scopul colectivizării averilor acestora, la ordinele lui Stalin. Această măsură presupunea ca țăranii liberi să fie împărțiți în trei categorii: prima categorie să fie cei executați, a doua conținea întemnițarea, iar a treia categorie deportarea. În timpul acestei acțiuni au avut loc aproximativ 2.200 de rebeliuni care au implicat mai mult de 800.000 de oameni. Lavrenti Beria, care a participat la această operațiune, a spus: „când noi bolșevicii vrem să facem ceva, închidem ochii la tot ce-i în jur”.

De asemenea, oamenii lui Yagoda au fost implicați în această operațiune și, conform lui Raphael R. Abramovitch, autorul cărții Revoluția sovietică: 1917 – 1939 (1962), Yagoda i-a spus lui Stalin că „singurul mod de a te comporta cu acești culaci este cu gloanțele”.

Țăranii, ca răspuns, au început să-și omoare  animalele și proviziile și se estimează că aproximativ 14 milioane de animale domestice au fost omorâte pentru a nu cădea în mâinile bolșevicilor.

Acesta este contextul care a dus la formarea gulagurilor, un sistem mai complex și mai bine pus la punct pentru instaurarea terorii sistematice. De asemenea, Stalin a ordonat ca aceste lagăre de concentrare să nu fie doar pentru „reabilitare”, ci și pentru muncă forțată. Elaborarea cadrului operațional a fost începută de Vladimir Menzhinski, șeful OGPU. Însă, Menzhinski era șeful acestei organizații doar cu numele, majoritatea operațiunlor fiind conduse de Yagoda.

Construcția Canalului Marea Albă-Marea Baltică, unde au existat pierderi imense de vieți omenești, a fost supervizată de acesta. De asemenea, a supervizat numeroase acțiuni de  colectivizare și șantiere unde munceau prizonierii gulagurilor.

Yagoda (centru), inspectând construcția Canalului Marea Albă-Marea Baltică. Credit: Wikipedia

 

Yagoda a implementat și măsurile din Ucraina ordonate de Stalin în 1933, care a dus la moartea a aproximativ 7 milioane de oameni. Măsurile aveau ca miză capitularea populației prin înfometare. Acest genocid se numește Holodomor, care în ucraineană înseamnă „foamete”.  Pentru această acțiune, Yagoda a fost premiat de către guvernul sovietic în 1934. În același an, pe 10 iulie, a devenit șeful noului format NKVD și a devenit un membru de partid cu acte în regulă.

Prin această funcție a participat la Marea Epurare, o serie de procese prin care Stalin își elimina adversarii politici. Această serie de procese a dus însă la simpatia poporului pentru cei acuzați, iar Stalin, deja dezamăgit de acest rezultat, în 1936 a fost sfătuit de Yagoda să oprească aceste procese din cauza temerilor unor repercusiuni și a pierderii popularității.

A căzut victima sistemului pe care l-a perpetuat

Altă mare dezamăgire a lui Stalin a fost reprezentată de – conform așteptărilor sale – rezultatele slabe ale colectivizării și ale proiectelor. Acestea au fost puse pe seama modului ineficient în care s-a gestionat sistemul de gulaguri. De asemenea, și probabil mult mai important pentru Stalin, sau pentru liniștirea paranoiei tiranului care voia să înlăture orice oficial care căpăta puțină popularitate, a fost incapacitatea NKVD-ului de a găsi legături între asasinarea lui Serghei Kirov și grupul de oficiali bolșevici format din Gregory Zinoviev, Lev Kamenev și Ivan Smirno.

Aceste eșecuri ale lui Yagoda au făcut ca, pe 25 septembrie 1936, Stalin să trimită o telegramă membrilor de la Politburo prin care ordonă înlocuirea lui Yagoda de la cârma NKVD-ului.

Anul următor, Yagoda cade victima sistemului pe care l-a perpetuat. Este acuzat de spionaj, furt și corupție și este arestat în martie 1937. Bineînțeles, în stilul clasic bolșevic, aceste acuzații erau falsificate. A fost găsit vinovat în martie 1938 și a fost executat la scurt timp după aceea. Soția sa a fost, de asemenea, executată în același an.

Nu se poate spune cu exactitate numărul de victime pe care măsurile date de Genrikh Yagoda le-au făcut, dar acestea sunt de ordinul a zeci de milioane. Direct și indirect, în urma perpetuării sistemului de lagăre, Yagoda este printre cei mai mari criminali ai istoriei umanității.

Sever Plocker, care vorbește despre acest caz, a pus problema: „dar noi, evreii? Un student israelian termină liceul fără să fi auzit măcar de numele „Genrikh Yagoda”, cel mai mare criminal evreu al secolului XX”. Acesta mai adaugă și că „evreii activi în aparatele oficiale de teroare comunistă (în Uniunea Sovietică sau afară) și pe care câteodată le-au condus, nu au făcut acest lucru ca evrei, ci ca staliniști, comuniști sau oameni sovietici. Așadar, găsim ușor să le ignorăm originea și „să facem pe proștii”: ce avem noi în comun cu ei? Dar să nu îi uităm. Viziunea mea e diferită. Găsesc inacceptabil atunci când o persoană care face lucruri uimitoare este considerată parte din poporul evreu, dar atunci când aceasta face lucruri îngrozitoare nu este considerată. Chiar dacă nu vrem să recunoaștem, nu putem evita originea călăilor care au făcut parte din mașina de ucis sovietică”.

Este extrem de mult de discutat pe seama acestui subiect încă foarte puțin explorat. Ramificațiile și amploarea genocidului nu pot fi însă supraevaluate, moștenirea comunistă simțindu-se și astăzi în țările din fostul bloc sovietic. Distrugerile, la toate nivelurile, de la vieți omenești la impunerea regulilor stricte de cenzură, la înfometare şi privare de drepturi elementare au dus la formarea celui mai draconic regim al istoriei contemporane. Acest lucru a putut avea loc cu oamenii potriviți. Întrebarea rămâne: cum de acest genocid este încă ignorat, când „discuțiile despre elefantul din sufragerie” ar fi trebuit să fie, în mod normal, în centrul atenției.