iancuvespasian@yahoo.com
12:54 (acum 3 ore)
către eu
Buna ziua dle prof. Coja
Am primit un text extraordinar și doresc să-l impărtășesc cu dvs.
Sanatate,
Cu respect,
Iancu Vespasian Augustin
Iată textul (care are ca sursa facebook; postat sau scris de Mihai Tociu)
*
Cum este posibil ca un film cu Anthony Quinn în rol principal, având ca subiect românii și Holocaustul din România, coproducție internațională și bazat pe un bestseller, să nu fie cunoscut în România și să nu fie promovat de Institutul pentru Studierea Holocaustului ”Elie Wiesel”?
Adică, Antony Quinn care avea deja două Oscaruri, alege să joace într-un film despre România și mai face și un rol excepțional, dar totuși nu se vrea să se știe despre acest film, nici în România și nici oriunde?
Mai interesant decât atât, Hollywood-ul a făcut un film cu un nume similar, dar cu un subiect total diferit, care apare primul pe motoarele de căutare când tastezi „The 25th hour”, pentru că despre acest film este vorba.
Ca o curiozitate, câte filme cunoașteți la care li s-a conceput o dublură pentru nume, adică un alt film cu același nume dar despre cu totul altceva?
Credeți că așa ceva ar fi posibil la alte filme despre suferințele evreilor?
Adică un nou film cu numele ”Lista lui Schindler”, în care să fie vorba, de exemplu, despre femeile din viața unui gigolo cu numele Schindler, sau un nou film ”Pianistul” despre un mafiot mexican poreclit Pianistul, sau un ”Jurnalul Anei Frank” despre o comerciantă sângeroasă de sclavi negri în secolul 17?
Totuși, așa ceva a fost posibil pentru „A 25-a oră”! Acest film a deranjat teribil și chiar și acum, după 60 de ani, există o presiune internațională pentru eclipsarea lui, prin cele mai mizere metode.
evidenta întrebare: DE CE?
Una dintre explicații ar fi că filmul prezintă o imagine a evreului, „incorectă politic”: egoiști, lipsiți de simțul onoarei și inumani, până la nivelul de… jigodie de om.
Să fi fost Anthony Quinn antisemit, sau regizorul francez, sau producătorul italian, sau Iugoslavia? în care au fost făcute filmările?
Nu, nimeni nu a avut încă obrăznicia să afirme asta, ci a fost doar o perioadă în care nu începuse psihoza antisemitismului și oamenii încă se puteau exprima liber cu privire la evrei.
Amintirile despre război erau încă vii și evreii încă nu îndrăzneau să conteste ceea ce oamenii trăiseră pe pielea lor sau știau la prima mână.
Subiectul filmului este despre un etnic sas din România (jucat de Antony Quinn), locuitor într-un sat de români, vorbitor de română, convertit la ortodoxie și căsătorit cu o româncă. Tipul e puțin retardat, în sensul în care era puțin prostuț, ceea ce îl făcea simpatic în comunitate.
Șeful jandarmilor din sat a pus ochii pe soția lui și, în momentul în care a primit ordinul să-i aresteze pe evrei și să-i trimită la reședința de județ, l-a pus și pe sas pe lista evreilor, care de fapt era unul singur: evreu era doar avocatul Marcu.
Și așa, dintr-o dată, sasul și cu evreul Marcu s-au trezit luați pe sus și duși într-un lagăr de evrei. Trebuie remarcat faptul că șeful jandarmilor l-a declarat pe sas ca fiind evreu nu din antisemitism, ci cu scopul de a-l îndepărta din sat în speranța că astfel obține acces la nevasta lui. Individul l-ar fi declarat pe sas orice ca să-și atingă scopul…
Ajuns în lagăr împreună cu evreii, sasul îl întâlnește pe consăteanul său, evreul Marcu, și, așa cum ar fi făcut oricine, îl roagă să certifice conducerii lagărului că el nu este evreu și a ajuns acolo dintr-o eroare. „Marcu, te rog, spune-le că nu sunt evreu!”
Avea Marcu ceva de pierdut dacă îl ajuta pe sas să scape?
Suferea vreun alt evreu dacă făcea asta?
Era o sarcină grea să confirme că era consătean cu sasul și că acesta nu era evreu?
Ei, ce credeți că face Marcu? Refuză pur și simplu, cu explicația filozofică că „Azi oricine poate deveni evreu în orice moment”, adică nedreptatea urmează să îi atingă pe toți și oamenii trebuie să fie solidari cu evreii, să trăiască și ei abuzurile care se fac împotriva evreilor ca și cum ar fi evrei.
Așadar, evreul Marcu a avut ocazia să scape un neevreu de la supliciul la care erau supuși evreii și nu a vrut să o facă! Dacă sasul era un evreu care putea trece ca neevreu, și astfel scăpa din lagăr, credeți că Marcu tot la fel ar fi procedat? Dar să nu generalizăm!
Marcu era un evreu oarecare și nu putem incrimina întreaga comunitate evreiască pentru comportamentul său.
Chiar dacă Marcu era avocat, adică un intelectual, un umanist, un apărător al dreptății, ca om s-a dovedit a fi josnic, de un egoism patologic.
Totuși, el nu avea nicio reprezentativitate pentru a caracteriza alți evrei în același fel.
Dar soarta îi surâde din nou sasului și într-un alt lagăr de muncă are șansa să susțină că nu e evreu chiar în fața comandantului lagărului.
Spre deosebire de imaginea care se promovează azi, acel comandant de lagăr, român, îi dă posibilitatea să-i vorbească și să-și dovedească neevreitatea prin testul suprem: cheamă pe șefii evreilor din lagăr să verifice dacă a fost botezat cu briciul sau nu.
Ce credeți că îi spune Ștrul comandantului?
Că nu certifică că omul nu este evreu!
Din nou, ce credeți că ar fi spus dacă sasul era un evreu care putea trece ca neevreu?
Cumva „Domnule Comandant, nu e evident că e tăiat împrejur, dar eu, Ștrul, știu că este evreu și, prin urmare, nu-l eliberați din lagăr”???
Mai mult, înainte sasul îi ajutase din umanitate pe șefii evreilor când acestora le-a fost greu să-și care valizele și la alte munci și intrase în vorbă cu aceștia, deci ei îi știau povestea și că nu era evreu. Prin urmare, când au fost solicitați de comandantul lagărului, nu s-a pus problema să verifice dacă era sau nu evreu deoarece cu toții știau că nu era. Și totuși, au refuzat să certifice că nu era.
De ce?
Pentru că l-au văzut mai prostuț și din cauza asta puteau să-l slugărească.
Ce mai conta adevărul, ce mai conta șansa dumnezeiască de a elibera pe cineva din infern fără niciun efort sau risc, dacă ei puteau trage folosul exploatării unui om datorită retardului său?
Oare l-au considerat om sau doar un animal uman?
Spre deosebire de avocatul Marcu, un evreu oarecare, aceștia s-au dovedit mai târziu a fi șmecheri printre evrei, cu bani și cu relații internaționale. De data aceasta, jigodismul uman s-a manifestat la nivel de lideri ai evreilor.
Și pentru ca filmul să pună paie pe foc, comandantul lagărului a fost portretizat ca un om normal, empatic și profesionist, care îi oferă din proprie inițiativă sasului posibilitatea să scrie o declarație pe care să o trimită șefilor spre analiză!
Partea culminantă a filmului este când șefii evreilor din lagăr îl iau pe sas cu ei când evadează, ca să le care bagajele, sub pretextul că îi vor procura și lui un bilet pentru America. Ajunși în Budapesta, Comitetul de Ajutorare a Evreilor refuză să-i dea un bilet pe motiv că… nu este evreu.
Așadar, filosofia avocatului Marcu, care a refuzat să certifice că sasul nu era evreu pe motiv că „Azi oricine poate deveni evreu în orice moment” nu s-a mai aplicat, adică așteptarea ca toată lumea să-i ajute pe evrei când sunt în pericol este umană și măreață, dar nu și reciprocă!
Evident, sasul a pus întrebarea cheie când a fost anunțat de refuz:
„Cum e posibil că un an și jumătate, cât am fost împreună în lagăr, m-ați considerat evreu, iar acum nu mai e posibil?”
Răspunsul șmecherului evreilor este emblematic:
„Cât ne-a fost greu și ne-ai fost de folos te-am considerat și pe tine evreu, dar nu poți să fii evreu între evrei!”.
Șmecherul, ca să pară echitabil, îi oferă sasului în compensație o bijuterie supervaloroasă din aur.
Așadar, refuzul Comitetului Evreiesc nu a fost din lipsă de bani, pentru că aurul pe care îl avea șmecherul putea să cumpere zece bilete.
Comitetul Evreiesc, adică cei care reprezintă evreii și interesele evreiești, pur și simplu nu a vrut să salveze un neevreu. S-ar putea obiecta că refuzul nu a fost justificat de lipsa banilor, ci de limitarea la niște cote de evrei care puteau primi pașaport spre America. Adică au trebuit să refuze un neevreu doar pentru a oferi acea șansă unui evreu. Oare?
Dacă acel neevreu era acum acolo, cerșetor pentru un bilet spre libertate, nu cumva asta se datora exclusiv deciziei luate de Ștrul?
Deci, cine era vinovat că sasul era în lagăr cu identitate de evreu și a trebuit să-și riște viața ca să evadeze: jandarmul care l-a declarat evreu sau Ștrul care i-a refuzat eliberarea?
Așadar, unde este onoarea de om: dacă ai decis să nu eliberezi un om din lagăr doar pentru că îți este de folos și crezi că îi vei lua un bilet pentru America, atunci când primești un singur bilet, de ce nu i-l dai lui?
De ce Ștrul nu a spus Comitetului Evreiesc că dacă nu-i dă bilet sasului, nu ia nici el unul?
Unii vor spune, cârcotași: Cine ar face asta?
Răspunsul este simplu: orice om care are onoare și demnitate, adică mulți, chiar foarte mulți… dar nu Ștrul!
În concluzie, filmul îi doare pe unii pentru că prezintă o față hâdă a evreilor, pe care nu o pot nega.
În mod gradual, începând de la evreul izolat într-un sat din România și până la conducătorii oficiali ai evreilor din Statele Unite, cu toții au refuzat să salveze un om de la Holocaust pentru singurul motiv că… nu era evreu!
Și, bomboană pe colivă, când în film Armata Roșie eliberează România de fasciști, pe cine arată că vine pe tancul sovietic și preia puterea în satul sasului, în care era un singur evreu?
Marcu!!!
Filmul ora 25 este o facatura de film, de doi bani, science-fiction si imaginatia cuiva.
Un evreu care ajunge in lagare in Germania, apoi e preluat de nazisti pentru ,,trasaturile ariene,, sa devina mare nazist, dupa care la finalul razboiului executa alti nazisti dar e luat prizonier de catre americani.
O vrajeala de film in care tot evreii cad vesnic persecutati si victime, desi in realitate marea lor majoritate au fost si sunt criminali genocidari.
Au omorat 20.000 copii in Gaza azi. Ce sa mai adaugi la aceasta bomba atomica? mai e ceva de spus?
O concluzie a unui general rus, fost sef al statului major al armatei ruse intre 2004 si 2007…e cu caracter general, cu referire la schimbarile de paradigme in razboiul modern:
„Ce concluzii a tras un fost comandant al armatei ruse după aproape 2 ani de război în Ucraina
Generalul Yuri Baluievski, un fost șef al Statului Major de la Moscova, a prezentat mai multe concluzii care pot fi trase după aproape 2 ani de război în Ucraina, observațiile acestuia putând oferi mai multe indicii despre modul în care forțele armate ruse și-ar putea schimba tacticile în viitorul apropiat.
Baluievski și-a prezentat concluziile într-o recenzie pe care a scris-o pentru „Algoritmi de Foc și Oțel”, o carte publicată în Rusia despre impactul tehnologiilor moderne asupra câmpului de luptă din ziua de azi.
Cartea analizează pe larg principalele arme, sisteme, tehnologii și tactici pe care Rusia le-a folosit până acum în Ucraina, analistul militar Samuel Bendett publicând pe pagina sa de „X” un rezumat al concluziilor trase de Baluievski după revizuirea lucrării.
Generalul rus notează că „operațiunea militară specială” declanșată de președintele Vladimir Putin în data de 24 februarie 2022 s-a dovedit a fi un „test fără precedent” pentru practic toate componentele ce țin de arta războiului și dezvoltarea militară – de la tactici, desfășurarea operațiunilor și strategie, până la organizarea unităților de trupe și testarea a aproape toate tipurile de echipamente și arme non-strategice.
„Toată această experiență nu a fost încă înțeleasă de experții militari și academicieni. Dar este deja clar că ‘operațiunea’ a arătat inconsecvența a numeroase prognoze legate de problemele militare și necesitatea unei reevaluări a rolului și modului în care sunt folosite diferite tipuri de arme”, notează Baluievski, care a fost șef al Statului Major de la Moscova între 2004 și 2007. ”
Textul complet se poate citi in link, redau ceea ce cred ca e esential in concluzia sa:
„Aviația militară și-a arătat limitele în războiul din Ucraina
Generalul rus mai afirmă că sistemele de apărare antiaeriană „au obținut un triumf neașteptat asupra aviației militare”, despre care spune că nu și-a pierdut doar abilitatea de a opera în masă deasupra teritoriului inamic, ci și că a fost forțată să zboare și își aleagă bazele cu precauție pe propriul teritoriu.
„În final, aeronavele fără pilot au cucerit rapid și netăgăduit spațiul aerian. Cerul a fost umplut de ‘nori’ de quadcoptere și drone FPV care vânează aproape fiecare infanterist. Revoluția fără pilot a oferit o transparență fără precedent asupra câmpului de luptă și a început să înghesuie artileria”, susține Baluievski.
Operațiunile mecanizate pe scară largă ar putea fi de domeniul trecutului
Baluievski afirmă de asemenea că tancul se numără printre armele ale căror rol pe câmpul de luptă s-a schimbat rapid și radical în cursul războiului din Ucraina și că tancul „a devenit principala victimă a luptelor din ultimii doi ani – a fost ușor de reperat și ușor de distrus”.
Ofițerul rus deplânge și că tancul s-a dovedit a fi „foarte vulnerabil” în fața minelor. El arată că unele dintre întrebările la care comandamentul militar trebuie să răspâundă acum sunt: „Pot fi tancurile folosite în masă? Au ele protecția necesară? Au arme eficace pentru a trage asupra inamicului? Și-a pierdut tancul importanța ca principala forță de atac și mijloc de a sparge liniile inamice și manevra în baza conceptelor privind războiul modern? ”.
Dronele vor juca un rol tot mai decisiv pe câmpul de luptă
Generalul rus revine în mod repetat la problema dronelor, afirmând că acestea au devenit o „durere de cap” pentru sistemele de apărare antiaeriană, care „nu au fost pregătite pentru a lupta împotriva acestei tehnologii”. „Diferitele clase de drone au devenit probabil principala provocare și problemă a sistemelor de apărare antiaeriană”, subliniază el.
Dronele vor juca un rol tot mai decisiv pe câmpul de luptă
Generalul rus revine în mod repetat la problema dronelor, afirmând că acestea au devenit o „durere de cap” pentru sistemele de apărare antiaeriană, care „nu au fost pregătite pentru a lupta împotriva acestei tehnologii”. „Diferitele clase de drone au devenit probabil principala provocare și problemă a sistemelor de apărare antiaeriană”, subliniază el.”
Altfel spus, dronele bat mecanizatele (tancuri, vehiculele de lupta pentru infanterie), contracareaza eficient infanteria, reduce pina aproape de eliminare elementul surpriza si dau dureri de cap artileriei si sistemelor de aparare antiaeriana. La ultimele mentionate si dpdv al costurilor, dronele respective fiind in general de (multe) zeci sau chiar de sute de ori mai ieftine decat interceptorii AA. Sistemele de bruiaj sau cele de genul Ghepard sau Skynex si cele similare ale altor tari sunt deocamdata mult mai fezabile dpdv al raportului cost per foc, pina cand si sistemele cu energie dirijata vor deveni intr-adevar fiabile.
De asemenea, prezenta dronelor schimba radical modelul culegerilor de date, de la pozitiile unitatilor, pierderi, sincope ale oricarei parti, pina la posibilitatea de a anticipa mult mai bine planurile operationale ale celeilalte parti, de a observa rezultatele actiunilor tactice, pe scurt, subtiaza drastic de tot acea „ceata a razboiului” (fog of war).
Vad o impletire, oarecum stranie intre mijloacele de lupta ale anilor din timpul si imediat dupa WW2 cu tehnologii de ultima generatie, pe care rusii nu au fost in masura sa se plieze si voi enumera:
-masiva intrebuintare a Tc; daca au in jur de 4000 pierdute, va dati seama cate sunt in actiune si rezerva de nivel operativ?
-artileria numeroasa, dar putin modernizata, cantitativ si dpv calitativ (nu este mare lucru ca un obuzier de 152/155 l-au pus pe un sasiu blindat si nu are munitie si sisteme inteligente;
-nu au fost in masura sa execute un bruiaj activ, puternic, in banda larga pentru a-si folosi mult laudata aviatie cu aripa, iar de elicoptere nu mai zic (pilotul a ajuns sa lansese in orb, ridicand mult botul aeronavei, pentru a mari distanta de tragere si a nu se apropia de zone periculoase; practic sta cu cracii in sus…asteptand mpadul UKR);
-logistica…la pamant, atat ca executie cat si conceptie; priviti doar ekipamentul soldatului rus in c/partida cu cel occidental; fluxuri de aprovizionare neoptimizate;
-amenajarea genistica: daca armata rosie a ajuns sa se ingroape la teren cu 3 nivele de amenajari genistice (cazemate, cupole, buncare, colti ATc, retele de sarma ghimpta, escarpe si c/escarpe, santuri ATc, baraje de mine de toate felurile, transee intarite/consolidate cu fascii sau beton, pozitii in bretela) ănseamna ca e VICTORIOASA;
-intrebuintarea fortei: haotica, empirica, inapoiata: detasamente de asalt din puscariasi si trupe regulate, lasate de izbeliste, la priceperea micilor comandanti de teren; in pregatirea Operatiei Speciale trupa a dormit in tehnica/ masini, a facut baie o data la luna si cam la 3 zile a mancat o masa calda, si asta cam 3-4 luni; *nu au fost in masura nici dupa 6 luni de lupte prin actiuni manevriere si reactii ofensive ale apararii (c/atac) sa linieze frontul, intrucat un front franjurat constituie cel mai mare pericol;
-alegerea tintelor: lipseste akizitia riguroasa a obiectivelor de lovit si prioritizarea acestora (algoritmii analitici si de risc) ; de precizia faimoaselor rakete nici nu mai dezvolt; nu au fost in masura sa-si protejeze AA aeroporturi/aerodromuri, baze navale, orase mari, inclusiv Moscova a fost lovita;
-cooperarea internationala: la nivelul evului mediu (Iran, RPD Coreea, Yemen)
*As continua dar nu imi place sa monipolizez, totusi reamintesc afirmatiile unui capitan rus-citez din memorie: cand au realizat barajele de mine nu au intocmit sau au fost pierdute documentele necesare (o skița se da administratiei locale, una la esalonul superior si una la unitatea beneficiara), astfel ca de multe ori noi am intrat in mine si am suferit pierderi!
**slava russkoy armii!!!
„-masiva intrebuintare a Tc; daca au in jur de 4000 pierdute, va dati seama cate sunt in actiune si rezerva de nivel operativ?”
Au mostenit stocul sovietic. Productia de tancuri noi si/sau tancuri modernizate (trecerea de la T-72 la T-72B3 sau T-90-urilor la T-90M) au marit-o. Nu la capacitatea la care vrea sa se laude Medvedev, dar probabil mai pot pune 1000 de tancuri pe an, daca se aduna si modelele vechi reconditionate (T64/62 si T55/54). Stocurile sunt vechi, multe de pe acolo nu le mai aduci in stare operationala, dar daca alea care stau ceva mai bine sunt „ajutate” de altele, folosite pentru piese, probabil ca din 3 fac unul operational (la medie). Daca aveau vreo 12k de bucati in parcuri la nivelul inceputului de 2023, ar mai avea o rezerva teoretica de vreo 4000. Probabil la inceput de invazie aveau vreo 6500-7000 active.
„-logistica…la pamant, atat ca executie cat si conceptie; priviti doar ekipamentul soldatului rus in c/partida cu cel occidental; fluxuri de aprovizionare neoptimizate;”
Ei si-au calibrat logistica intern, bazata pe calea ferata, pe transportul feroviar. La granita cu Ucraina sandramaua se subtiaza, de-acolo camionul, care prea e abundent la ei. Au pierdut in Ucraina ruta Kupiansk-Izium-catre Donbas + Lyman (alt nod feroviar). In sud s-au apucat sa faca un drum feroviar de-a lungul Marii Azov, dar e in raza de actiune a rechetelor cu raza lunga (am inteles ca ajung acum si GLSDB-urile prin Ucraina). In fine, au dat de un alt meniu.
UE s-a pus de acord in privinta ajutorului pentru Ucraina, l-au potolit pe Orban baci, ceva o patit el, afiseaza o atitudine destul de umila, ca unul proaspat intors de la pusul la coltz
https://cdn.g4media.ro/wp-content/uploads/2024/02/1706786449original_participare_la_reuniunea_extraordinara_a_consiliului_european_9-e1706791082672.jpg
Se pare ca in curand, cad la acord si americanii, pina atunci Biden a gasit alternativa via Grecia, prerogativele ii permit sa livreze unei tari membre (a ales Grecia) „armamentul in exces” si de acolo sa ia calea Ucrainei. Intre timp insa, cu toate sincopele, se cam face simtita lipsa de munitie, nu permite ritmul usual de 6-7 mii de focuri pe zi. De aia in zonele fierbinti, e dramuita si suplinita de drone, care fac treaba buna.
https://www.reddit.com/r/UkraineWarVideoReport/comments/1agf20z/ukrainian_fpv_drones_hunts_russian_infantry/
https://www.youtube.com/watch?v=kIQJduy_RRA
https://www.reddit.com/r/UkraineWarVideoReport/comments/1ad5rm6/russian_soliders_evacuate_wounded_after_failed/
Asta e gore rau, dar nah, unii viseaza ca rusii leviteaza cumva deasupra razboiului asta si nu-s expusi…si au „pierderi minime” :)
https://www.reddit.com/r/UkraineWarVideoReport/comments/18mxxe2/new_brutal_compilation_of_drone_drops_by_110th/
Da,pe de alta parte, dronele rusesti musca si ele din ucraineni, si ei au pierderi mari, dar in momentul de fata, rusii ataca in general si ies la camp deschis, se expun mai mult, iar cei ce fac asta au pierderi mai mari.
Cu atata mai mult e valabil la echipamente, in atacuri le folosesti mereu, ucrainenii le folosesc rar, in contraatacuri sporadice.
https://t.me/khornegroup/1454
https://www.imdb.com/title/tt0062445/
Voi cauta sa vad daca este incarcat pe Netflix sau HBO GO.
Nu cred ca sunt sanse sa-l vizionez.
Revoltator ca au permis ca filmul american sa aiba acelsi
titlu ! Dominatia ierarhiei sioniste asupra Hollywoodului
este absoluta.
Filmul e plin de falsuri istorice ! Romanii sunt prezentati ca fiind cei care au deportat evrei in lagare desi este un neadevar istoric. Cei care scapa din lagar se duc intr o tara mai “prietenoasa” – care credeti … Ungaria ! Deci romanii deportau evrei iar in Ungaria era un paradis pentru ei. Rusii sunt prezentati ca intrand in Romania in aprilie 1944 prin satul natal al eroului principal, care era in Ardeal … la toate acestea adaugati o suma de clisee penibile si un joc actoricesc sub mediocru. O amaliza a filmului superficiala, un film care aduce un deserviciu poporului roman ! acceptabila e doar acea resemnare a eroului principal in fata sortii si faptul ca ramane om, desi vad ca aceasta trasatura e prezentata ca un retard ! Va invit sa vedeti filmul si veti vedea ca realitatea e alta iar acest “sinopsis” nu are nici o legatura cu realitatea.
este o facatura. sunt uimit cat de preluat a fost acest sinopsis de retelele media … filmul este o batjocura la adresa poporului roman. romanii sunt prezentati ca tortionari ai evreilor pe care ii duc in 1939 in lagar … la.canal ! eroul prinicpal si cativa evrei evadeaza spre o tara mai sigura … ungaria !! deci romanii aveau lagare pentru evrei si erau paziti de nemilosii soldati romani care ii impilau iar in ungaria era un paradis pentru ei. cu tot respectul – doar cine n a vazut filmul poate crede aceasta analiza. cel mai rau din acest film ies romanii care sunt un fel de monstri. un film plin de falsuri istorice din care poate fi retinuta doar conditia omului simplu aflat in voia sortii intr un razboi mondial.
BRAVOOOO !
EXTRAORDINAR FILM !
FACETI-I RECLAMA !
MULTUMIM .
Nu am vazut filmul si nici nu am aplaudat in orb!
Doar ce-i predestinati a pleca mereu pe fenta pun botul mereu si mereu … !
Libretul filmului l-a constituit romanul scris de Constantin Virgil Gheorghiu (15 septembrie 1916 – 22 iunie 1992 la Paris, Franța). A fost un scriitor român, cel mai bine cunoscut pentru primul său roman din 1949, Hour, primul său roman „Ora 25”, publicat de Plon în Franţa.
Virgil Gheorghiu s-a născut în Valea Albă, un sat din comuna Războieni, județul Neamț, din România. Tatăl său a fost preot ortodox la Petricani. Student de top, a urmat liceul la Chișinău din 1928 până în iunie 1936, după care a studiat filozofia și teologia la Universitatea din București și la Universitatea Heidelberg.
A călătorit și a rămas în Arabia Saudită pentru a învăța limba arabă și cultura arabă, înainte de a scrie biografia profetului Mahomed. Cartea a fost tradusă din română în franceză și în persană în Iran și în urdu în Pakistan; din păcate, această carte nu a fost niciodată tradusă în engleză pentru o mai larga difuzare. Traducerea sa în hindi era tipărită în India și era de așteptat să fie disponibilă până în ianuarie 2020, cu titlul hindi spunând „Un profet pe care nu-l cunoști”.
Între 1942 și 1943, în timpul regimului generalului Ion Antonescu, Gheorghiu a îndeplinit funcția de secretar al ambasadei în Ministerul Afacerilor Externe al României. A plecat în exil când trupele sovietice au intrat în România în august 1944. Arestat la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial de trupele americane, s-a stabilit în cele din urmă în Franţa în 1948. Un an mai târziu, a publicat romanul Ora 25 (în franceză: La vingt- cinquième heure.
Gheorghiu a fost hirotonit preot al Bisericii Ortodoxe Române la Biserica Sfinții Arhangheli din Paris la 23 mai 1963. În 1966, Patriarhul Iustinian l-a ridicat la rangul de iconom stavrofor iar în 1970 a fost numit protopop al Patriarhiei Constantinopolului la Centrul Ortodox al Patriarhului Ecumenic din Chambésy, Elveția. În 1971, Gheorghiu a devenit Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române din Franța.
Este înmormântat în Cimitirul Passy, la Paris.
Cartea a fost publicată în franceză în 1949 și nu a fost publicată în România decât în 1991, publicată pentru prima dată în România la Editura Omegapres, București, 1991.
Un articol despre Constantin Virgil Gheorghiu si romanul Ora 25 a fost publicat anul trecut aici pe ioncoja.ro
Filmul artistic „The 25th hour” cu actorul Anthony Quinn, neconvenabil organizatiilor iudaice si practic interzis, a avut un scenariu realizat după romanul autobiografic omonim – La vingt-cinquième heure („Ora a douăzeci și cincea”/ „Ora 25”) -, al scriitorului român în exil Constantin Virgil Gheorghiu, apărut în anul 1949, la Paris.
https://ioncoja.ro/un-film-cu-anthony-quinn-in-rol-principal-avand-ca-subiect-romanii-si-holocaustul-din-romania/
Constantin Virgil Gheorghiu (n. 15 septembrie 1916, Războieni, Neamț, România – d. 22 iunie 1992, Paris, Franța) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier, poet și preot român din exilul românesc postbelic.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Virgil_Gheorghiu