Un creștin adventist către marii noștri politicieni

ZIDUL DE PIATRĂ

 Domnule Președinte Klaus Iohannis,

domnule Președinte PSD Marcel Ciolacu, domnule Președinte PNL Florin Câțu, domnule fost Președinte PNL Ludovic Orban, domnule Președinte USR Dacian Cioloș, domnule Copreședinte AUR George Simion, domnule Copreședinte AUR Claudiu Târziu,

            Este ora 2 dimineața și nu pot dormi. Nu pot dormi nu pentru că ar plânge bebelușul nostru de 7 săptămâni, pentru că în noaptea aceasta este cuminte. Nu pot dormi pentru că mă mistuie niște gânduri, pe care vi le mărturisesc și dumneavoastră, în speranța că veți citi vreodată aceste cuvinte.

            Sunteți reprezentații unui popor unic, cu o structură sufletească originală, singurul popor latin cu religie majoritar ortodoxă. Sunteți păstorii politici ai unei națiuni care se află pe ultimele locuri în Europa la salarii și pensii și printre primele la traficul de persoane, la accidente rutiere, la avorturi și la boli cardiovasculare. Iată, suntem printre cei mai afectați în Europa și de acest virus nenorocit. Știu că atunci când v-ați îndreptat spre politică, în inima fiecăruia dintre dumneavoastră a fost dorința de bine pentru acest popor, dorința de a reprezenta cu cinste idealul dreptății, al adevărului. Prin definiție, sunt un optimist, de aceea, îmi imaginez că în adâncul sufletului dumneavoastră, există încă aceste idealuri, chiar dacă vicisitudinile vieții politice, v-au obligat să votați uneori împotriva conștiinței, doar pentru a face opoziție, sau doar pentru a alege răul cel mai mic.

            Nu mă așez în postura de judecător al dumneavoastră, pentru că Unul Singur este Judecătorul nostru, Hristos, iar nouă ne lipsesc elementele care țin de motivațiile inimii, faptele și gândurile ascunse, intenționalitatea fiecărui gest. Vin înaintea dumneavoastră, însă, cu o rugăminte. Nu știu dacă veți pleca urechea la un biet profesor de comunicare, plătit în învățământul superior cu un salariu mai mic decât al unui muncitor necalificat, așa cum ați lăsat să se întâmple, fapt pentru care, mă voi supăra altă dată, însă, îmi doresc să citiți aceste rânduri.

           Suntem ca popor într-o situație fără precedent în istoria României. Luptele politice pe care maeștri analiști le consideră normale, vă rugăm frumos să înceteze acum! În fiecare zi mor sute de oameni. Mii se îmbolnăvesc. Ei sunt semenii noștri, rudele noastre, părinții noștri și ai dumneavoastră! În fiecare zi care trece fără un acord între dumneavoastră, crește euro, crește prețul la benzină, crește prețul la curent și la gaz, cresc asigurările RCA și lucrurile vor escalada direct în colaps. De aceea, este timpul să confirmați maturitatea politică pe care o aveți și să vă așezați la masă într-o singură întâlnire decizională. Lăsați granița dintre partide! Dărâmați zidurile care v-au îngrădit până în acest moment! Dacă ați fi  prieteni vechi care au de scos mașina vecinului din șanțul de pe marginea drumului, care a luat foc și este gata să cadă în prăpastie? Ce ați face? Aici, însă, este mai mult decât o mașină, este o țară și un popor care se uită în fiecare zi la dumneavoastră. Puneți umărul repede și lăsați-vă orgoliile pentru ceasurile de stabilitate națională!

           Când pleacă o mașină pe drum, șoferul trebuie povățuit. Dar atunci când face accident, sau cad pietre peste mașină  pe Valea Oltului, nu mai contează cine a greșit, sau de ce a luat-o pe acolo,  ceea ce contează este salvarea cât mai multor vieți. Această salvare depinde de capacitatea dumneavoastră de a putea conlucra în acest ceas negru pentru România. Accidentul este virusul. România este între fiarele contorsionate. Acum este timpul să puneți umărul în slujba adevărului și a bunei intenții comune. Acum este timpul să trăiți cuvintele Celui mai mare Învățător al omenirii care spun: ,,tot ce voiți să vă facă oamenii, faceți-le voi la fel!’’. Dacă nu credeți în Iisus și nu jurați cu mâna pe Biblie, atunci, ascultați-l măcar pe Kant care spune: ,,Nu binele e datoria, ci datoria e binele!’’. Este tot o reflecție a maximei de mai devreme.

              Puneți un prim ministru competent! Faceți rapid un guvern care să scoată România din impas! Puteți face asta, sunt sigur. Pentru câteva luni, vă rugăm, nu vă gândiți la procente.  Gândiți-vă doar că acest moment se va contabiliza și în istorie. Răsunetul lui va depăși granițele acestei țări și multe ziare vor scrie despre alianța dumneavoastră pentru a scoate țara din impas. Acum este timpul ,,să dăm dovezi la lume’’ că se poate renunța la mândria partidului și se poate întinde o mână pentru nu a cădea în prăpastie. Știu că unii vă considerați mai inteligenți decât alții. Și lucrul acesta este clar, nu există două persoane la fel. Dar, dacă ar fi să-l citez pe Gabriel Garcia Marquez, ,,Niciodată să nu privești pe un om de sus, decât atunci când îi întinzi o mână să-l ridici!’’. Aș adăuga, nici măcar atunci, poți să te apleci, să-l iei de mână și să vă ridicați împreună. Ridicați țara, domnilor! ,,Sus patria!’’.

         Sunt convins că există soluții chiar în acest ceas negru al pandemiei. Sunt convins că dacă nu mai sunt locuri în spitale, cultele religioase din România ar putea oferi spațiu, căldură și curent, în biserici,  bolnavilor care sunt în nevoie. Întrebați pe conducătorii bisericilor dacă ar face asta și sunt sigur că în această țară se vor găsi locașuri care se pot transforma peste noapte.  Statul ar trebui să se îngrijească doar de paturi, oxigen și de tratament. Căci, ce este mai important decât viața omului, pentru care  s-a jertfit Însuși Fiul lui Dumnezeu!

 Conduceți cu dragoste! Vedeți cu ochii minții, miile de români care sunt la limita subzistenței în cătune uitate de timp, mâncând o dată pe zi. Gândiți-vă și la cei care v-au votat pentru mici și bere. Și ei fac parte din națiunea noastră! Dar gândiți-vă și la intelectualii acestui neam care vă evaluează, vă critică și vă radiografiază toate gesturile. Dați un exemplu generațiilor viitoare de politicieni și iubiți această țară! Se va spune, ,,într-o încercare fără precedent, toate partidele împreună cu președintele și-au dat mâna ca să conducă România spre liman.’’

,       ,N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid…’’, spunea Mircea cel Bătrân, prin vocea lui Eminescu, înarmat cu acea ,,smerenie voievodală’’ completând, ,,Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul’’. Nu lăsați pe niciun Baiazid din afară să se amestece în deciziile noastre! Câtă deosebire între voievodul cu dragoste de țară care apără cu prețul vieții acest tărâm de basm, ,,binecuvântat de Domnul pre pământ’’ cum ar spune Bălcescu, și noi, cei de azi. Vă invit să vă apărați săracii, să vă apărați bogații și pe toți românii din această țară! Poate unii cred că ,,iubirea de moșie’’ ar însemna iubirea de sinele lor, de proprietățile lor, de pământul lor, de contul lor, nu de al țării. Sunt sigur că dumneavoastră nu sunteți printre cei care gândesc așa. Sunteți lideri de opinie și sunteți în cel mai important moment al carierei dumneavoastră politice. Mă rog chiar acum lui Dumnezeu să vă dea înțelepciunea care vine de sus și care este ,,pașnică, ușor de înduplecat’’. Mă rog ca așa cum în vechime s-au dărâmat zidurile cetății Ierihon, această scrisoare să fie ca un sunet de trâmbiță pentru a dărâma zidurile de piatră de granit dintre partide și pentru a face loc mâinilor întinse (dezinfectate, dacă vreți)!  Poate că sunt cel mai naiv profesor pe care l-ați întâlnit, dar am convingerea că se poate ,,împreună’’ în acest ceas al istoriei!

Lector Univ. Dr. Cornel Dărvășan