Un Apel care nu a ajuns la destinație din cauza „derbedeilor în cămăși verzi”.

Nota redacției: Am luat cunoștință abia azi de existența acestui Apel care, având în vedere că este bine conceput și expus, nu este exclus să fi fi avut vreo influență asupra votului din Parlament dacă ajungea la cunoștința parlamentarilor… Din păcate, printre cei care s-au prezentat în Comisia Juridică ca reprezentanți ai Legionarilor s-au aflat și nelipsiții „derbedei în cămăși verzi” care au acționat încă din anii guvernării legionare pentru a-i compromite pe legionari. Nu cunosc în detaliu cine au fost cei care, în numele unor „grupuscule nereprezentative”, au provocat „scandalul cu legionari la Parlament”. Ar merita să le facem public numele acestor impostori. 

Cu întârziere, în numele Vatrei Românești și al Ligii pentru Combaterea Anti-Românismului LICAR, ne atașăm celor ce au inițiat și semnat acest Apel. Considerăm că onorabilii autori ar fi potrivit să trimită acest Apel la Cotroceni și chiar să solicite o audiență la președinte pentru a-i cere să nu promulge această lege rușinoasă.

I.C.

.

.

.

.

 

 

Din pricina incidentului de ieri, calificat în presă drept “scandal cu legionari la Parlament”, în dezbaterile asupra proiectului de lege antilegionar de la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor nu s-a mai ajuns la prezentarea următorului apel semnat de mai multe asociaţii şi fundaţii. Îl facem cunoscut pe această cale opiniei publice, în speranţa că societatea românească va înţelege care este adevărata miză a acestui proiect de lege şi gravele sale implicaţii asupra etosului românesc. Românii ar trebui să privească dincolo de apariţiile zgomotoase şi intens mediatizate ale unor grupuscule nereprezentative, care preferă ostentaţia unei participări prin argumente pertinente la o dezbatere pe o temă extrem de delicată.

.

Apel

 

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Apelăm la conştiinţa dvs. într-o problemă de interes naţional: proiectul de lege PL 193/2014 cu referire la “modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.

Şi anume, vă solicităm: Nu interziceţi din nou elita intelectuală interbelică! Nu-i condamnaţi încă o dată pe foştii deţinuţi politici! Nu-i batjocoriţi pe sfinţii închisorilor! Nu rescrieţi istoria după calapod comunist!

Intervenţia noastră poate apărea ca patetică. Dar, în fapt, proiectul de lege, în forma sa actuală, este anticonstituţional, nedrept şi condamnabil de către orice român.

Anticonstituţional pentru că încalcă drepturi şi valori fundamentale consfinţite de Constituţie: articolele 29 şi 30, care protejează libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare, precum şi articolul 40 privind libertatea de asociere. Restricţii ale acestor drepturi pot avea loc, conform aceleiaşi Constituţii, numai atunci când se prejudiciază demnitatea sau imaginea unei persoane, sau când, prin invocarea lor abuzivă, s-ar incita la “defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”, respectiv „militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României”.

În condiţiile în care, în 25 de ani de democraţie postcomunistă, nici o persoană sau organizaţie care s-a revendicat de la ideile legionare nu a fost condamnată pentru fapte care ţin de formularea actuală a OUG 31/2002 sau care ar avea o natură anticonstituţională, considerăm că nu se poate vorbi de un pericol concret, care să motiveze extinderea legislaţiei actuale. Ea îşi poate afirma caracterul universal, condamnând explicit delictele de xenofobie, şovinism, rasism, incitare la ură de orice fel, fascism, negaţionism. Modificarea propusă vizează însă includerea suplimentară a unei concepţii particulare, specific româneşti, alături de aceste crime care sunt condamnate la scară universală. Este vorba de “legionarism”. Despre care, trebuie spus, nu a fost niciodată condamnat până acum ca idee sau doctrină de niciun tribunal democratic din lume (doar de cele comuniste, care condamnau însă orice ideologie diferită). Mai mult, Mişcarea Legionară a fost scoasă de pe lista acuzaţilor Tribunalului Internaţional de la Nürnberg şi a colaborat cu democraţiile occidentale în lupta împotriva comunismului, după cum relevă literatura cu caracter istoric, confirmată şi de documentele recent declasificate din arhivele CIA (v. http://fgmanu.ro/Istorie/articol566).

Democraţia adevărată trebuie să fie bazată pe respect faţă de adevăr, pe principiile de drept şi pe respingerea arbitrariului în orice fel de acţiune politică. În opinia noastră, ceea ce se petrece acum în România sfidează în mod eclatant aceste norme cu caracter universal.

Scriitorul francez Jean Sévillia cataloga procesul de intenţie practicat adesea în luptele de idei, după care “orice opozant poate fi atacat nu pentru ce gândeşte, ci pentru gândurile care-i sunt atribuite” drept o formă de “terorism intelectual”. De data aceasta asistăm la o depăşire clară a terenului ideatic înspre un “terorism” de o altă anvergură calitativă: tentativa de inculpare a unor oameni sau idei nu pe baza a ce gândesc sau cum se comportă ei cu adevărat, ci pe baza unor gânduri sau comportamente care le sunt atribuite în mod abuziv, menite să justifice o condamnare in corpore, printr-o lege cu dedicaţie – un principiu care din păcate e folosit extrem de des de clasa politică din România.

Consideraţi că poate fi votat un asemenea proiect de lege, care prevede includerea legionarismului în categoria infracţiunilor, atunci când în raportul Guvernului expunerea de motive a iniţiatorilor este desfiinţată prin argumentele de mai jos?

“Includerea unor activităţi sau mişcări în sfera ameninţărilor la adresa securităţii naţionale nu determină calificarea, per se, a acestor fapte ca fiind infracţiuni. Dacă s-ar adopta acest raţionament ar trebui, pentru identitate de raţiune, să fie incriminate şi acţiunile de origine comunistă, menţionate şi acestea în enumerarea de la art. 3 din Legea nr. 51/1991. Menţionăm în context şi faptul că România a fost deja condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea art. 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în cauza Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României ca urmare a refuzului de a înregistra un partid comunist. În motivarea CEDO s-a reţinut că „una dintre principalele caracteristici ale democraţiei rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a dezbate prin dialog şi fără recurgere la violenţă problemele ridicate de diferite curente politice de opinie şi aceasta chiar dacă deranjează sau îngrijorează. În această privinţă, o formaţiune politică ce respectă principiile fundamentale ale democraţiei nu poate îngrijora pentru simplul fapt că a criticat ordinea constituţională şi juridică a ţării şi că doreşte să o dezbată public pe scena politică. (…) Or, în speţă, instanţele interne nu au arătat în nici un fel prin ce anume programul şi statutul PCN erau contrare principiilor fundamentale ale democraţiei.”

Prin urmare, cu toate că legislaţia internaţională s-a pronunţat într-un spirit liberal în favoarea înregistrării unui partid cu o ideologie considerată controversată, în cazul iniţiativei legislative de faţă este vorba de ceva mult mai grav: anume de tentativa de interzicere a tuturor modurilor de manifestare ale ideologiei legionare, inclusiv simpla exprimare a opiniilor. Acest fapt nu poate reprezenta prin urmare decât o încălcare şi mai evidentă a principiilor universale ale drepturilor omului recunoscute de instanţele internaţionale.

Nedrept pentru că elimină din circuitul public o serie de personalităţi-reper ale vieţii culturale, ştiinţifice şi religioase româneşti, dimpreună cu operele lor. Multe dintre aceste personalităţi, care au aderat în perioada interbelică la Mişcarea Legionară, au fost interzise în timpul regimului comunist. Acum urmează să ne lipsim din nou de rodul gândirii lor şi de exemplul faptelor lor bune, pe simplul motiv că au făcut parte din Mişcarea Legionară, fără ca să li se poată imputa vreo vină din punct de vedere legal. Noua lege va duce la ştergerea numelor unui Nae Ionescu, Mircea Eliade, Petre Ţuţea, Emil Cioran, Constantin Noica, Ernest Bernea, George Manu, Radu Gyr şi atâţia alţii de pe monumente şi străzi, va declanşa o campanie de demolare a troiţelor, statuilor şi instituţiilor ridicate în memoria unui Ion Gavrilă – Ogoranu, Valeriu Gafencu, Mitropolit Bartolomeu Anania, Arhim. Justin Pârvu, Arhim. Arsenie Papacioc, Pr. Gheorghe Calciu, foşti legionari (sau numai membri ai „Frăţiei de Cruce”, organizaţie de tineret a M.L.), dar şi luptători anticomunişti şi români exemplari. Ca să nu mai vorbim că, prin abuz, legea i-ar putea atinge şi pe unii dintre cei care au fost condamnaţi de regimul comunist ca legionari, fără să fi făcut parte din Mişcarea Legionară, ca Pr. Arsenie Boca, Pr. Daniil Teodorescu (Sandu Tudor), Mircea Vulcănescu etc.

Şi este cu atât mai nedrept cu cât, deşi regimul comunist a fost declarat drept ilegitim şi criminal, în mod oficial, partidele comuniste şi personalităţile culturale care au fost membre ale PCR nu sunt puse la index.

Condamnabil pentru că România va fi lipsită de o bună parte dintre valorile ei cu care se mândreşte şi care sunt formative pentru noi şi noi generaţii. Vor fi interzise şi filmele despre George Manu, Ion Gavrilă – Ogoranu, Pr. Gheorghe Calciu? Va fi pedepsit prin lege cultul unor „sfinţi ai închisorilor” cum ar fi, de pildă, Valeriu Gafencu? Cult care a fost asumat oficial de către Biserica Ortodoxă Română prin organizarea parastasului în cinstea sa de către Arhiepiscopia Romanului şi a Bacăului în februarie 2015 la Târgu Ocna sau prin parastasul şi conferinţa organizate de către Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale în luna februarie 2012. Vor fi scoase din bibliotecile publice şi interzise pe piaţă cărţile lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Emil Cioran etc? Vor fi închise Centrul de Martirologie de la Râpa Robilor din Aiud, care abia se pregăteşte a fi inaugurat, şi muzeul din fosta închisoare Piteşti, unde s-a petrecut teribilul experiment de „reeducare” prin tortură sub comunism?

Aceasta este morala evenimentelor la care asistăm şi care ar trebui să indigneze pe orice român cu o urmă de demnitate în el. Iată de ce această lege constituie o imixtiune fără precedent în resorturile Bisericii, căreia i se refuză competenţa de a fi o instanţă morală în cadrul societăţii. Ea este considerată drept incapabilă să discearnă binele de rău sau sfinţii de criminali.

Legea reprezintă totodată şi un atentat la libertatea religioasă şi de conştiinţă. Din moment ce Valeriu Gafencu a trăit în închisoare pe un plan exclusiv religios (indiferent de antecedentele sale), el în acest domeniu îşi are locul firesc şi trebuie cinstit ca atare. Dar, prin legea aceasta aberantă, cultul său va fi interzis de către stat.

Iată de ce acest proiect de lege echivalează cu o prigoană anticreştină fără precedent, luând Bisericii dreptul de a se pronunţa în mod liber asupra unor probleme privind păcatul, pocăinţa, smerenia, desăvârşirea creştină, impunând în mod forţat, din exterior, tabuuri de natură politică sau ideologică. Se uită însă că sfinţii nu pot avea nicio culoare politică, ei aparţinând în primul rând lui Hristos, dincolo de antecedentele lor lumeşti.

Consecinţa votării proiectului de lege antilegionar va fi de fapt aruncarea României într-un profund întuneric moral!

Printr-o asemenea lege însăşi condamnarea comunismului este pusă sub semnul întrebării. Mai este atunci comunismul ilegitim? Dacă Mişcarea Legionară, care a combătut radical şi constant pericolul comunist, dând pentru aceasta zeci de mii de jertfe, reprezintă răul absolut, atunci, prin contrast, poate că bolşevismul n-a fost chiar atât de rău. Condamnarea totală (inclusiv penală) a principalei forţe anticomuniste duce automat la reabilitarea cel puţin parţială a comunismului.

Mai este atunci comunismul criminal? Dacă zecile de mii de legionari (şi un număr şi mai mare de simpatizanţi), care au fost chinuiţi şi batjocoriţi la Aiud, Piteşti, Gherla, Sighet, Canal şi alte sute de locuri de groază (mulţi zăcând şi azi în morminte fără cruci) sunt automat şi veşnic osândiţi, neavând dreptul la nici o recunoştinţă din partea naţiunii, atunci nu cumva călăii au avut dreptate?

Mai este regimul comunist criminal, când el n-a făcut decât să cureţe ţara de terorişti, fascişti, rasişti, asasini notorii, elemente descompuse etc – toate aceste epitete mincinoase fiind regulat folosite la adresa legionarilor?

N-a fost Partidul Comunist atunci salvatorul şi binefăcătorul naţiunii?

Mai interesează pe cineva că printre legionari se aflau sute de cadre universitare, mii de preoţi, alte mii de studenţi şi elevi şi că majoritatea n-au dat în viaţa lor nici măcar o palmă cuiva? Ba, mai mult, şi-au ajutat şi îngrijit colegii de celulă ne-legionari (unii fiind evrei), inclusiv unii vinovaţi personal de abuzuri contra lor în regimurile precedente? Iubirea de aproapele şi sfinţenia creştină constituie repere negative pentru România de azi?

Ce se va întâmpla cu întreaga literatură memorialistică concentraţionară? Ea constituie un adevărat reper pentru identitatea noastră naţională şi spirituală, iar printre portretele morale remarcabile ale celor oprimaţi şi martirizaţi se găsesc şi numeroşi legionari (v. http://www.rostonline.ro/revista-rost/, http://www.fericiticeiprigoniti.net  sau http://ziarullumina.ro/religios/memoria-bisericii ). Va fi şi ea cenzurată în numele unei legi absurde?

Pe aceşti români, adevărate simboluri ale conştiinţei neamului, doriţi să-i condamnaţi pentru a doua oară, prin condamnarea memoriei lor, călcând astfel pe urmele torţionarilor comunişti?

Atitudinea lor va rămâne de-a pururi drept una care face cinste numelui de român, indiferent câte demersuri josnice s-ar face pentru a le întina memoria.

Pot fi priviţi aceşti oameni drept nişte “infractori”? Sunt valorile pentru care ei au suferit şi s-au jertfit “criminale” ?  Cu siguranţă da, dar numai pentru mentalitatea bolşevică a unui trecut de tristă amintire, despre care speram că este definitiv apus.

Este capabilă România secolului XXI să depăşească această mentalitate, sau riscă să repete greşelile unei ideologii criminale şi inumane cum a fost cea comunistă?

Vă invităm să reflectaţi asupra acestor întrebări fundamentale şi să hotărâţi în consecinţă.

 

Asociaţia „Rost”

Fundaţia „George Manu”

Fundaţia Luptătorilor din Rezistenţa Armată Anticomunistă

Asociaţia Urmaşilor Luptătorilor Anticomunişti

Fundaţia „Sfinţii Închisorilor”

Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”

Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti

Asociaţia pentru Revigorarea Tradiţiei

Asociaţia pentru Toleranţă în Spaţiul Public

Fundaţia „BunaVestire”

Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu”

Asociaţia pentru Cultură şi Educaţie „Sfântul Daniil Sihastrul”

Protopop Prof. Dr. Ioan Dură
Laurian Ţoţa
Cătălin Mareş
Ciprian Voicilă, sociolog
Nicolae Crăciun
Alin Mihăiuţi
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
Viorel Patrichi
Lelia Rădulescu
Alin Dobra
Violeta Antohi
Simona Andreescu
Victoria Stratulat
Niculae Andreescu
Gilda Bularda
Daniel Bistricean
Marius Caraman
Anca Elena Moise
Nicoleta Bran
Nicolae Dicianu
Alexandra Svet

(Lista semnăturilor de susţinere a acestui apel rămâne deschisă tuturor organizaţiilor şi personalităţilor şi persoanelor care vor să se ralieze demersului nostru.)