DE CE NU SE POATE DISCUTA NIMIC DESPRE PETROLUL ROMANESC FARA A-I INCLUDE SI CONCLUZIILE PROFESORULUI GHEORGHE BUZATU
COMENTARIUL CAROLINEI:
Profesorul Gheorghe Buzatu, este cel ce ne-a parasit pe 20 mai, intr-o tacere asurzitoare a mediilor si universitatilor romanesti precum si a Academiei Romane , al carei membru ar fi meritat din plin sa fie, dar de care nu a fost onorat nicidecum , asa cum s-ar fi cuvenit sa fie , intr-o tara libera, neocupata de politia gandirii care face ravajii azi in Romania, ca si aievea, in toata existenta academica europeana si americana. Vorba lui Cioran: „Azi universitatile sunt prea politizate ca sa merite sa le mai comentam”.
Academiile idem, adaugam noi.
In cel mai recent articol al lui Ciprian Stoleru, aparut in Revista ‘Historia’, „Înregistrare senzaţională cu Hitler: Fără petrolul din România nu aş fi atacat niciodată URSS-ul”, titlu ce cuprinde o de curand descoperita declaratie accidental inregistrata (si de el nestiuta)a lui Hitler, in arhivele radioului finlandez, scoasa la lumina abea  in 2004, autorul nu explica mai exact in ce fel s-a facut exploatarea petrolului romanesc de catre Hitler, lucru absolut necesar de specificat astazi, cand Romania e pe punctul de a fi jupuita ca si Germania, sub noi acuze de colaborare cu Hitler, daca dorim sa aparam aceasta tara, cu ce a mai ramas din ea spirit liber si in legitima aparare.
Problema Hitler si petrolul romanesc  este amplu si extrem de bine documentata de profesorul  Gheorghe Buzatu, care  nu e citat niciodata in ciuda cartii sale inconturnabile, extrem de cuprinzatoare si pusa la zi cu ultimile documente iesite din arhive , in ultima ei editie din 2009,  in care profesorul a inclus capitole noi, de mare interes pentru modul in care s-a executat livrarea petrolului catre Germania, fara ca  aceasta livrare sa fie conditionata politic , ci, strictamente economic.
Carte , asupra careia el mi-a atras atentia in corespondenta noastra personala, ca fiind una dintre cartile sale cele mai importante, carte  in care el spune foarte bine documentat,   ca Romania nu si-a marit ci micsorat exportul de petrol fata de Germania din clipa intrarii acesteia in razboi, tocmai spre a nu fi asociata cu politica lui Hitler. Iar petrolul livrat de Romania Germaniei, si inainte de inceperea razboiului si dupa , a fost facut mereu contra armament – tancuri etc, dar indeosebi tunuri antiaeriene si anticar, in numele politicii de aparare a Romaniei fata de Rusia bolshevica.
La pagina 344-345 din lucrarea sa „O istorie a petrolului romanesc”(Demiurg, 2009, ed a 2-a, revazuta si adaugita), profesorul Gheorghe Buzatu scrie urmatoarele, in urma unei documentatii de exceptie:
„Totusi, intre anii 1938 si 1939 nu au putut fi ignorate eforturile Germaniei de a patrunde pe piata romaneasca , iar guvernele de la Bucuresti au atentionat la timp Londra si Parisul asupra consecintelor , solicitandu-le , chiar cu pretul unor sacrificii , sa adopte masuri care sa le ingaduie ‘ a lupta la egalitate cu Germania pe piata romaneasca ‘. Se reamintea , totodata, ca , in mai 1938 , la sesiunea Consiliului Societatii Natiunilor , N. Petrescu Comnen, ministrul roman de externe in functie, a predat omologilor sai britanic si francez, Lordul Halifax si respectiv, Georges Bonnet, cate un memoriu prin care sugera Londrei si Parisului sa actioneze ‘pentru a impiedica preponderenta economica a Germaniei pe piata romaneasca ‘(subl.ns). S-a solicitat, in chip nemijlocit , ca Marea Britanie sa suplineasca cu derivate petroliere romanesti importurile din Mexic, dar nu s-a primit nici-un raspuns, si, in consecinta, raporturile economice romano-germane s-au amplificat, mai ales dupa ocuparea Cehoslovaciei , unde Bucurestii aveau importante
comenzi de armament . Cu atat mai mult, in acele zile  ale inceputului anului 1940, livrarile de armament din Germania,( indeosebi tunuri antiaeriene si anticar) aveau ‘o importanta  pentru Romania, decisa sa-si apere independenta nationala  si integritatea hotarelor’. Relativ la petrol , se stia ca de mai multi ani , derivatele sale ocupau unul ‘dintre capitolele importante’ ale schimburilor economice intre Romania si cel de al III-lea Reich si au facut obiectul acordurilor incheiate la 23 martie , 24 mai, si 7 septembrie 1935, 24 septembrie 1936, 9 decembrie 1937, 21 iunie si 10 decembrie 1938 ori 23 martie 1939, prin care s-a convenit ‘ ca exporturile de petrol sa reprezinte 25% din valoarea totala a exporturilor romanesti in Germania ‘. Totodata s-a convenit ca,
in afara cotei stabilite,  Germania sa vanda produse de razboi , fara nici-un fel de limite,  astfel ca, pana la 1 septembrie 1939, Reichul si-a procurat importante cantitati de titei , iar Romania, ‘gratie livrarilor sale de petrol, a putut la randu-i sa comande in Germania , sau in teritoriile aflate sub autoritatea [ocupatia] Germaniei, importante cantitati de armament indispensabil pentru apararea sa nationala’. Date fiind pagubele
suportate, in conditiile acordurilor pe baza de clearing , Romania a intervenit in ultima vreme pentru stabilirea unei cote maxime  de 130.000 tone produse petroliere / luna , exportate in cel de-al III-lea Reich, fara a admite pretentii suplimentare , si nici livrari anticipate.
In concluzie se putea admite cu temei ca, dupa inceperea razboiului, Romania nu acordase drepturi noi Germaniei , ci, din contra ,  le ‘limitase’ pe cele existente.  Ca o dovada, in anexa C a memorandumului se prezentau datele concrete ce atestau cifric ca, dupa 1 septembrie 1939,  exporturile petroliere in directia Marii Britanii si Frantei sporisera ‘considerabil’, concomitent cu diminuarea celor destinate Germaniei. In final , guvernul roman dadea asigurari ferme, in sensul ca  raporturile economice ‘n-au influentat nici-odata cu nimic atitudinea politica a Romaniei , care totdeauna a urmarit cu consecventa si hotarare aceeasi linie de conduita inspirata din decizia sa de a-si mentine independenta si integritatea teritoriala ‘(subl.ns).
Altfel spus , Marea Britanie si Franta trebuiau sa fie convinse ca Romania le ramanea un aliat , iar guvernul de la Bucuresti , in ciuda acordurilor incheiate cu Germania,nu considera petrolul mai mult decat o marfa , devenita, este adevarat, deosebit de importanta importiva ostilitatilor generale .
Dupa cum se poate constata, cel de al doilea razboi mondial, inca nu depasise faza sa europeana , dar mirosul de petrol devenise extrem de persistent. Razboiul planetar , cu atat mai mult, avea sa releve rolul major al combustibilului lichid , recunoscut neconditionat  ‘rege’ al ostilitatilor generale.”
Dintre sursele folosite de profesorul Gheorghe Buzatu aici, sunt:
-‘Livrarile lunare de petrol  ale Romaniei catre Germania in perioada 1935- 1944, dupa surse berlineze (Andreas Hillgruber , Hitler , Regele Carol si Maresalul Antonescu , p 291-292)’,
-‘Arhive MAE, fond 71/Romania, vol 8, General, ff . 77-78’.
-Philippe Marguerat, ‘Le III-e Reich et le pétrole roumain’,p 177(comparativ exportul roman general si cel de petrol in Germania , Imperiul Britanic si Imperiul francez in perioada septembrie 1939 martie 1940)’.In continuare, aici, profesorul Gh. Buzatu da cifre amanuntite asupra acestor exporturi/importuri.
Aici gasiti articolul la care ma refer, aparut in Revista „Historia”:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/inregistrare-senzationala-hitler-petrolul-romania-nu-fi-atacat-nici
Imi permit sa adaug, o precizare putin off topic ,
contributia semnalata de un anonim, nu referitor la petrol ci la contributia organizatiilor evreiesti din Ungaria care si-au trimis ei insisi proprii coreligionari evrei, la Auschwitz:
pe blogul ‘Adevarul – TRANSCRIPT Hitler: Fără petrolul din România nu aş fi atacat niciodată URSS-ul 10 august 2013’, 09:18
in adev.ro/mraxl7
de importanta cruciala in apararea adevarului care este continuu distorsionat spre indatorarea tarilor participante si invinse, la al 3-lea razboi mondial, pe care tin neaparat sa-l aduc, de asemeni, la atentia cititorului, intrucat Roger Garaudy este si el evreu, si nu ar avea nici-un temei sa falsifice acest adevar:
‘Tu nu esti documentat
soarta evreilor din Ungaria, trimiși la Auschwitz, nu s-a decis într-o ședință a guvernului ungar sau a parlamentului din Budapesta. Nici măcar într-un conclav nazist, german, ci s-a decis în urma unei inițiative evreiești, a unei decizii luate la cel mai înalt nivel: Comitetul de Salvare al Agenției Evreiești. Pornesc de la datele oferite de Roger Garaudy, în cunoscuta sa lucrare Procesul sionismului israelian, ediția românească. Această lucrare nu a fost până acum de nimeni contestată în privința acurateței informațiilor. Roger Garaudy, bine cunoscut ca om de stânga, de atitudini democratice, liber de orice înregimentare, a fost criticat de unii pentru tenta, zic unii aceștia, tenta anti-semită a ultimelor sale cărți.
Postat de: Anonim, 18 Aprilie 2013 | răspunde’