|
21:31 (acum 2 ore) | |||
|
Ucraina ─ o “țară de falie”
Este de mirare că, în tot războiul informațional/dezinformațional care însoțește conflictul armat din Ucraina, nimeni nu face referire la celebra carte, din 1996, a lui Samuel Huntington ─ Ciocnirea Civilizaţiilor şi Refacerea Ordinii Mondiale (The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order), unde Ucrainei i se acordă o analiză specială, care pune în evidență o bună parte dintre motivațiile conjuncturii geopolitice în care ne aflăm astăzi.
Huntington, unul dintre cei mai renumiți politologi americani, a fost profesor de ştiinţe politice la Universitatea Harvard, preşedinte al Asociaţiei Americane de Ştiinţe Politice, coordonator pentru planificarea securităţii în cadrul Consiliului Securităţii Naţionale al Statelor Unite (1977-1978).
- Ciocnirea Civilizațiilor.
Conform paradigmei civilizaționale a lui Huntington “viitoarele conflicte internaţionale vor fi generate de state, sau grupuri de state ce aparţin unor civilizaţii diferite” (slide 1). În prima jumătate a secolului XXI, patru civilizații se vor confrunta dominant pe arena internațională: Civilizația Occidentală (cu stat lider, sau, în termenii lui Huntington, „stat nucleu” ─ SUA), Civilizația Ortodoxă-Rusă (nucleu Rusia), Civilizația Islamică (nucleu încă nedefinit) și Civilizația Sinică (nucleu ─ China).
“Ciocnirile periculoase ale viitorului se vor naşte probabil din aroganţa universalistă Vestică, intoleranţa Islamică şi autosuficienţa agresivă Sinică.”
Noi, împreună cu Europa, așa cum este configurată acum prin Uniunea Europeană, facem parte, desigur, din Civilizația Vestică, dar statul nucleu al acestei civilizații, marea putere care dictează regula jocului în confruntări, este dincolo de ocean. Când Huntington se referă la aroganța Universalismului Vestic, trebuie să ne gândim la ceea ce unii dintre conducătorii Statelor Unite ale Americii numesc „excepționalismul American” (slide 2).
“În lumea care se naște, a conflictelor etnice și a ciocnirii civilizațiilor, încrederea Vestului în universalitatea culturii Vestice are trei racile: este falsă, este imorală și este periculoasă” ─ spune Huntington. Nu este singura voce critică de mare prestigiu din vecinătatea imediată a centrului de putere al „statului nucleu al civilizației occidentale”, dar este, probabil, cea mai tăioasă.
Primul grup de conflicte, între Statele Unite și Islam, a însângerat Orientul Mijlociu și Nordul Africii în primele două decenii ale acestui secol: Afganistan, Irak, „Primăvara Arabă” (Tunisia, Egipt, Libia, Siria, etc.), mai degrabă cu efectul unei uriașe destabilizări a zonei, cu grave consecințe pentru Europa, decât de import de democrație liberală occidentală, în numele căreia SUA au declanșat intervențiile militare, cu sau fără mandat ONU.
„Principala responsabilitate a liderilor Occidentului nu este de a restructura alte civilizații după chipul și asemănarea lor, ci de a prezerva, proteja și reînnoi calitățile unice ale civilizației occidentale”, spune Huntington.
Desigur, această frumoasă exigență a lui Huntington se înscrie pe linia a ceeace se numește „moral politik”, în opoziție cu “real politik”-ul actualelor confruntări, în care aspectele civilizaționale sunt, de fapt, subsumate acerbei lupte pentru resursele naturale ale planetei și pentru piețele de desfacere, precum și pentru recunoașterea statutului de mare putere.
În privința conflictului pe care îl trăim astăzi, între cele două mari state nucleu, Statele Unite ale Americii și Federația Rusă, previziunea lui Huntington este categorică: „Speranțele de încheiere a unor parteneriate intercivilizaționale strânse, precum cele referitoare la o colaborare între Rusia și America, exprimate odată de către conducătorii lor (n.m. perioada Gorbaciov), nu se vor materializa“; cu amendamentul, valabil încă în momentul de față: „Totuși, statele nucleu folosesc rareori forța unul împotriva altuia.” Într-adevăr, Statele Unite nu duc un război direct cu Federația Rusă, ci un “război proxi”, un război prin procură, în Ucraina.
- Țări de de falie.
Un al doilea aspect esențial pe care Huntington îl relevă este cel al țărilor divizate civilizațional intern („cleft countries”), printre care dă o atenție specială Ucrainei, prezentând o hartă a acestei divizări, bazată pe rezultatele alegerilor prezidențiale din 1994 (slide 3): În toată jumătatea estică a Ucrainei votul a fost favorabil lui Leonid Kucima (în Harkov, Lugansk, Donețk, Zaporojie, Crimeea ─ peste 70%); în toată jumătatea estică votul a fost favorabil lui Leonid Kravciuc (remarcabil ─ în jur de 90% în “zona poloneză”, Lvov, Ivano-Frankivsk, anexată Republicii Socialiste Sovietice Ucraina în 1940, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, și, din nou, în urma Tratatului de Pace de la Paris). Alegerile din 1994 au fost câștigate de către Kucima.
„Ucraina este o țară divizată, cu două culturi distincte. De mai multe secole, linia de falie dintre Occident și Ortodoxie trece prin centrul Ucrainei.” ─ scrie Huntington.
Toate alegerile ulterioare din Ucraina au confirmat această linie de falie.
Primele alegeri prezidențiale care au căpătat un caracter dramatic ─ și au prefigurat războiul civil din Ucraina declanșat în 2014 ─ sunt cele din 2004, care au dus la „Revoluția Portocalie”.
Următoarele alegeri prezidențiale, din 2010, câștigate de către Viktor Ianukovici, susținut de către Moscova, în fața Iuliei Timoșenko, susținută de către Washington, confirmă întru totul harta Huntington (slide 4).
III. Fracturarea Ucrainei
Fracturarea Ucrainei între Vest și Est, practic de-a lungul liniei de falie Huntington, a început prin acerbele lupte politice și de stradă de la Kiev și din vestul Ucrainei, din noiembrie 2013 – februarie 2014, soldate cu peste o sută de morți, care au dus la demiterea președintelui ales, Viktor Ianukovici, și a guvernului său. Protestele și, mai apoi, luptele de stradă au fost declanșate după decizia guvernului ucrainean al lui Ianukovici de a suspenda procesul de pregătire pentru semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și Acordului de Liber Schimb cu aceasta. Conform Institutului Internațional de Sociologie din Kiev, 38% din populația Ucrainei dorea Uniunea Vamală cu Rusia, iar 37,8% aderarea la Uniunea Europeană (https://ro.wikipedia.org/wiki/Euromaidan). Evenimentele, declanșate în Piața Independenței (Maidan Nezalezhnosti) de la Kiev și mediatizate sub termenul de Euromaidan, sunt interpretate la Casa Albă ca o revoluție democratică pro-occidentală, iar la Kremlin ca o lovitură de stat cu sprijin american.
O foarte expresivă ilustrare a liniei de falie ucrainene este harta din articolul lui Max Fisher din Washington Post, 24 ianuarie 2014, “This is the one map you need to understand Ucraine’s crisis” (slide 5).
Într-adevăr, harta Max Fisher constituie baza înțelegerii debutului crizei ucrainene. Ea suprapune peste rezultatele alegerilor prezidențiale din 2010 (galben ─ pro-Occident, pro-UE; albastru ─ pro-Rusia, pro-CSI) distribuția geografică a protestelor și acțiunilor de forță ale militanților „pro-maidan”, din ianuarie 2014 (hașurat). Protestele au început la Kiev, în noiembrie 2013, și s-au extins în Ucraina de Vest (hașura), cu ocuparea clădirilor guvernamentale (marcată cu hașura neagră ─ din nou în „zona poloneză” a Ucrainei de Vest). Așa cum arată harta, Ucraina de Est, deocamdată, în ianuarie 2014, tace.
Ianukovici (Partidul Regiunilor) încearcă, pe plan intern, un compromis cu opoziția (partidele naționaliste Patria, Svoboda – Libertatea, Ucraina noastră, Udar- Lovitura) https://moldova.europalibera.org/a/25279737.html, propunînd alegeri parlamentare anticipate. Opoziția refuză și inflamează strada. Celebrul senator american John McCaine, unul dintre „uliii” de la Washington (aripa dură a Congresului SUA) vine la Kiev și vorbește mulțimii de la tribuna Euromaidanului (slide 6). Pe plan extern, Ianukovici propune, de asemenea, un compromis, anume de a intra în parteneriat cu UE, fără a ieși din CSI. Angela Merkel îi reproșează lui Ianukovici „ne-am așteptat la mai mult” (la ieșirea din Comunitatea Statelor Independente).
Sub presiunea străzii, guvernul Ianukovici demisionează, președintele Ianukovici este destituit. La Kiev se instalează un guvern naționalist (partidele Patria, Svoboda, Ucraina noastră). Primul act legislativ al noului Parlament (Rada) de la Kiev este abolirea statutului de limbi regionale al limbilor minorităților naționale pe teritoriile corespunzătoare lor.
Populația rusofonă a Donbasului reacționează. În martie 2014 încep în Ucraina de Est mitingurile „anti-maidan”, imagine în oglindă a celor „pro-maidan” din Ucraina de Vest, din noiembrie 2013 – februarie 2014 (slide 7). Inclusiv cu ocuparea clădirilor guvernamentale. La începutul lunii aprilie activişti pro-ruşi ocupă sedii administrative regionale din estul Ucrainei, de pildă la Doneţk, şi cer organizarea unui referendum pe tema separării de Ucraina. Noul guvern de la Kiev trimite în Donbas, trupele „anti-tero”, inclusiv, bine-cunoscutul, de acum, batalion Azov. https://en.wikipedia.org/wiki/Euromaidan
2 mai 2014 este cea mai sângeroasă zi de la răsturnarea de la putere a preşedintelui Ianukovici. Nouă persoane îşi pierd viaţa în timpul unei ofensive militare contra separatiştilor la Sloviansk. Militanţii pro-ruşi doboară două elicoptere de război ucrainene. La Odesa 40 militanți “anti-maidan”. ard de vii în Casa Sindicatelor, unde se retrăseseră după ce corturile din fața clădirii le fuseseră incendiate cu cocteiluri Molotov. Ultrașii, aici ca și la Euromaidan, ca pretutindeni, au fost elementele catalizatoare ale transformării “protestelor pașnice” în confruntări violente. Neclarificat juridic; masacrul de la Odesa are interpretări diferite și este folosit ca atare în actualul război mediatic:
https://www.dw.com/ro/criza-din-ucraina-o-cronologie-a-evenimentelor/a-17613460
https://koaha.org/wiki/Strage_di_Odessa
În primăvara lui 2014 ─ iată, o altă primăvară, de data aceasta în inima Europei ─, războiul civil din Ucraina era în plină desfășurare. Având însă, spre deosebire de alte războaie civile, o conotație geografică precisă: între Ucraina de Vest și Ucraina de Est. Afirmația uzuală că “Ucraina vrea în UE și NATO” este inexactă. Ucraina este un stat de falie. Ucraina de Vest, Ucraina Kieveană, vrea în UE (și în NATO). Ucraina de Est vrea în Federația Rusă și în CSI.
Dintre cele trei scenarii pe care Huntington le discută, evoluția actuală a evenimentelor a dus spre cel pe care îl considera ca având o probabilitate medie, anume ca „Ucraina să se divizeze de-a lungul liniei de falie, în două entități distincte, iar cea estică să se unească cu Rusia.”
Și aceasta pentru că ─ putem aprecia acum ─, în cazul Ucrainei, situația ei de stat de falie se suprapune peste conflictul geopolitic dintre Statele Unite și Federația Rusă ─ un conflict civilizațional global în termenii analizei lui Huntington, și, de fapt, componenta de bază a uriașului conflict geopolitic actual. Această suprapunere a făcut ca soluția de compromis rezonabil a Acordurilor de la Minsk (2014-2015) să fie practic pulverizată.
Ceea ce ne interesează, ca români, este ca această confruntare geopolitică, devenită din ce în ce mai fierbinte, să nu se extindă asupra teritoriilor noastre, inclusiv cele de peste Prut. Războiul acesta nu este al nostru. Global este războiul Statelor Unite ale Americii cu Federația Rusă. Local este un război identitar și teritorial al slavilor de răsărit. Interesul nostru este Pacea.
Propaganda belicoasă și într-o bună măsură dezinformativă, care se practică pe unele canale de televiziune, nu servește, aduce grave prejudicii, intereselor românilor, care ar trebui, cu abilitate diplomatică și cu prudență, să stea cât mai departe (cât mai departe se poate) de acest conflict.
Bibliografie
Samuel P. Huntington, Conflictul civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, Bucureşti, 1998.
John J. Mearsheimer, „The Case for a Nuclear Deterrent”, Foreign Affaires, 72 (1993).
Max Fisher “This is the one map you need to understand Ucraine’s crisis” (Washington Post, 24 ianuarie 2014),
Prof. Dr. Tiberiu Tudor
Foarte interesant si documentat acest eseu comprimat al domnului prof. dr. Tiberiu Tudor, dar era interesant sa accentueze in egala masura si pe partea de sustinere, nu numai logistica, a separatiștilor rusofoni de catre Rusia!
Sunt convins ca lucrurile au fost complicate si nici pe departe partile antagonice nu s-au radicalizat de la sine, fara sustinere externa (incendierea casei Sindicatelor de la Odesa cu aproximativ 40 oameni inauntru-carbonizati vs dotarea militara a separatistilor rusofoni (2 regiuni isi declarasera independenta de UKR din 2014, cedarea fara lupta/in fapt tradare a Crimeei, grupari paramilitare care au doborat o cursa aeriana comerciala regulata.
Însa agresiunea militara a RUS asupra UKR nu poate avea niciun fel de scuza, cu atat mai putin argumentatie!
*De remarcat cat de ”multă lume” a akesat la ”asul din maneca lui Lavrov” la ONU, precum ca Rusia ar avea dreptul interventie militara asupra unui stat in care sunt organizatii naziste!
**De vazut ca drepturile teritoriale kiar si istorice si rezolvarea eventualelor litigii se analizeaza cu mintea si apoi cu sufletul, prin prisma tratatelor internationale, bilaterale, pe canale diplomatice, negocieri….etc. La nivelul exercitiului de gandire, oare ROU nu putea consitui o forta militara cu care sa intre in R, Moldova, fie si pana in Transnistria?
***Consider ca pentru interesele ROU, cauza UKR este justa si cu cat se bate mai bine si isi salveaza statalitatea ține la distanta un stat dovedit agresor in istorie, incompatibil ideologic cu optiunea vestica a noastra si incapabil de evolutie spre democratie!
Eu parca asa imi aduc aminte, ca o majoritatea covarsitoare a poporului si toate partidele au sustinut si actionat pt aderarea tarii la NATO si UE!
Azi, nu sunt sigur de neomarxistii ăstia, cosmopoliti si mai jefuitori….
Traian Basescu si Antena 3 au inceput o campanie de vanatori de vrajitoare pe modelul experimentului Deva din 1953 dupa ce ziaristii de la Deutsche Wele au acuzat clanul Basescu de spionaj in favoarea Federatiei Ruse. Imediat campania de vanatori de vrajitoare a fost preluata de Antena 3 si de toata media din Romania….intr-un delir mediatic de parca acum ar fi descoperit spionajul rusesc. Experimentul Deva din 1953 e experimentul vanatorilor de vrajitoare staliniste .
In 1953 zece ofiteri de informatii din directiile militare ale Securitatii au fost trimisi la scoala de ofiteri de Securitate din Deva. Fiecare din el avea o identitate falsa ca ofiter de Securitate si au fost introdusi intr-un lot de ofiteri de Securitate propriu zisi si vanati ca ,,spioni”. Ofiterii din directiile militare ,,deconspirati” erau executati de fata cu toti ofiterii. Se faceau un careu in sala de sport si cel ,,deconspirat” era executat de un consilier sovietic care le rupea gaturile cu mainile goale prin lupte sambo. Experimentul Deva a fost cenzurat de CNSAS si ofiterii din acest experiment nu exista la CNSAS nici astazi . Nu exista la CNSAS nici macar ofiterii militari executati de acest consilier sovietic.
Nu spun ca nu exista spioni sovietici si tatal meu inainte de moarte ca fost sef din Securitate le spunea si numele celor care erau parlamentari si povestea cum i-a aranjat pe directia Poarta Alba. Dupa 1989 acesti fosti spioni sovietici erau in asociatia fostilor detinuti politici si unii din ei chiar si senatori cu discursuri pe legea lustratiei – era pe jos de ras cand i-a vazut cu discusuri pe legea lustratiei si la Memorialul durerii… Dar e prea mult sa se ajunga la campanii mediatice de intoxicare care sa acopere tradarea de tara a lui Traian Basescu chiar de catre Antena 3. Mafia evreiasca in adevaratul sens al cuvantului . Antena 3 si Traian Basescu.
https://www.realitatea.net/stiri/actual/traian-basescu-afaceri-cu-iz-rusesc-bani-si-influenta-la-cel-mai-inalt-nivel-suspiciuni-grave-asupra-firmei-euroconstruct-pe-cine-finanteaza-moscova-si-de-ce_633d8d91fe76b32c3d5f9988?fbclid=IwAR3DFYAJRd_03hcRATSMZQll5JXjtNmM8xxVoTOXuyzY8tG4FSLR-eVcYNY
A functionat Scoala de ofiteri de Securitate din Deva? Nu am auzit….poate ceva gen curs de perfectionare, dar daca dv sustineti…
Oricum rusul ala, consilierul, era un fel de John Rambo sau Jean-Claude Van Damme?
Pentru Kissinger, lăsarea Ucrainei să adere la NATO nu este o „politică înțeleaptă”
Autor(i)
FranțaSeara
Publicat pe 05 octombrie 2022 – 12:05
Imagine
Kissinger
Fostul secretar de stat american Henry Kissinger.
AFP
Încercările Washingtonului de a integra Ucraina în NATO după prăbușirea Uniunii Sovietice nu au fost prudente, a declarat fostul secretar de stat american Henry Kissinger vineri (30 septembrie
Vorbind la Council on Foreign Relations, un think tank american, diplomatul veteran în vârstă de 99 de ani a explicat că Washingtonul a încercat să-i aducă fără discernământ pe toți foștii membri ai blocului sovietic sub egida sa după căderea Zidului Berlinului.
„Din punct de vedere rus, Statele Unite au încercat apoi să integreze toată această regiune, fără excepție, într-un sistem strategic condus de Statele Unite ”, a amintit el, adăugând că această dezvoltare a suprimat în esență „ centa de siguranță” istorică a Rusiei. .
Integrarea Ucrainei în NATO nu este o „politică înțeleaptă”
Kissinger a subliniat astfel că „încercarea americană de a integra Ucraina în NATO nu a fost o politică înțeleaptă” , considerând însă că aceasta nu justifică dorința președintelui rus Vladimir Putin de a reinclude Ucraina în sfera de influență de la Moscova printr-o „surpriză”. atac” .
Deși a spus că nu știe dacă este posibil să se încheie pace cu liderul rus, el a considerat că Occidentul „trebuie să caute o oportunitate pentru a găsi un aranjament care să garanteze libertatea Ucrainei” și să mențină țara în sistemul european.
Într-un fel, potrivit lui Kissinger, Rusia „a pierdut deja războiul” , deoarece capacitatea sa de a amenința Europa cu atacuri convenționale „a fost acum vădit depășită” .
În ciuda acestui fapt, fostul secretar de stat a semnalat că, mai devreme sau mai târziu, Occidentul și Rusia trebuie să se angajeze într-un dialog „poate la nivel neoficial” , amintind de pericolul războiului nuclear.
sursa:
https://www.francesoir.fr/politique-monde/pour-kissinger-laisser-l-ukraine-rejoindre-l-otan-n-est-pas-une-politique-sage
Pour Kissinger, laisser l’Ukraine rejoindre l’Otan n’est pas une „politique sage”
Auteur(s)
FranceSoir
Publié le 05 octobre 2022 – 12:05