CAP AI, MINTE CE-TI MAI TREBUIE ?
Angelo Dumitrescu

Asta i se potrivește cel mai bine Ucrainei. După cel de-al II-lea război mondial,p
ucrainenii au fost recompensaţi cu anexarea teritoriilor Transcarpatia, sudul
Moldovei de est (Basarabia), Galiţia poloneză şi cu o parte din Bucovina
românească, în 1945, după care, în 1954, Ucraina Sovietică a primit şi Crimeea.
După destrămarea URSS, Ucraina a păstrat în componența ei toate aceste
teritorii. Practic, Ucraina este, în estul Europei, echivalentul Iugoslaviei: un
construct, o formă statală artificială, înglobând etnii diverse şi fostele teritorii
ale acestora, deci zone cu potențial pentru o politică de învrăjbire, de
dezorganizare, de conflict şi de haos.
Înțelegerea între Federația Rusă și USA a fost ca Federația Rusă să-și retragă
trupele din fostul RDG – pentru a permite reunificarea Germaniei – și din
fostele țări comuniste Cehia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Letonia, Estonia,
Lituania, țări care urmau să-și câștige autodeterminarea. Toate acestea însă cu
respectarea angajamentului că NATO nu se va extinde spre Est, țările amintite,
inclusiv România și Ucraina, urmând să asigure zona tampon între NATO și
Federația Rusă. Rusia și-a făcut partea.
După căderea Uniunii Sovietice, Ucraina s-a trezit în postura de a fi a treia
putere nucleară din lume, având stocuri de arme nucleare mai mari decât ale
Regatului Unit, Franței și ale Chinei împreună. 1900 de focoase nucleare au
fost transferate pe teritoriul Rusiei pentru a fi distruse între 1994 și 1996. În
schimbul renunțării la arsenalul nuclear, Rusia, USA și UK s-au angajat – prin
Memorandumul de la Budapesta – să respecte independența, suveranitatea și
frontierele la zi ale Ucrainei.
Ce-ar fi trebuit să facă Ucraina, dacă ar fi avut niște lideri sănătoși la cap? Să-și
păstreze un statut de neutralitate între cele două puteri nucleare. Să devină o
Elveție a Estului. Ar fi beneficiat atât de pe urma relațiilor economice cu Rusia –
având bună parte din economie interconectată cu cea rusă – cât și de pe urma
deschiderii către economia UE. Fiind o piață de 51 mil. locuitori, având al doilea
teritoriu ca întindere după Rusia, bogat în resurse, întrunea toate condițiile
pentru a deveni un partener economic de dorit pentru occidentali.
Or ce-a făcut Ucraina? A mâncat-o unde nu trebuie. După ce NATO a încălcat
înțelegerea cu Rusia și a înglobat fostele țări comuniste, aducând trupe și
tehnică militară până la granițele Rusiei, s-a trezit că vrea și ea atât în UE cât șin NATO. Orchestrat de rețelele sorosiste, Euromaidanul din 2013, care a dus la
căderea președintelui și a guvernului, punând în loc forțele pro-occidentale, a
stârnit furia Rusiei.
Da, mă?, a zis Putin. Păi stați așa, atunci! Ia dați-ne voi înapoi teritoriile care nu
v-au aparținut, pe care vi le-am făcut cadou. Că n-ați intrat în URSS cu ele. Și
printr-o operațiune fulger și-a luat înapoi Crimeea, Donbas-ul și Luhansk-ul. E
mai bine așa? Neutri nu v-a plăcut să fiți. V-a trebuit Euromaidan? V-a vrăjit
Biden?
Biden era vicepreședinte în mandatele Obama, pe atunci. El a suținut și
întreținut euromaidanul. Direct. După care s-a instalat acolo Hunter, fi-su, care
a făcut afaceri colosale. Iar când procurorul-șef a deschis un dosar penal, Biden
l-a sunat pe președintele marionetă pus de ei să-l schimbe. Ceea ce s-a și
întâmplat.
E, mai toți analiștii români se fac că au orbul găinilor. Toate analizele lor sunt
foaaaarte „echidistante”. Nu introduc în procesare niciunul dintre elementele
menționate. O Ucraină neutră, cum ar fi fost firesc și fair play să rămână, ar fi
păstrat și azi integritatea sa teritorială. Deși artificial creată, am spus. Ar fi fost
spre binele și prosperitatea ei.
Și mai fac ceva ticăloșii de pe aici și cei occidentali. Se fac că nu văd cum
Ucraina este singurul stat din Europa care a dat o lege, în 2017, prin care calcă
în picioare drepturile minorităților naționale: române, maghiare, poloneze,
slovace, lituaniene ș.a. Interzice învățământul în limbile vernaculare, activitățile
culturale prin care își exprimă și conservă identitatea etnică, tradițiile culturale.
Or ca să devii eligibil pentru NATO, respectarea statului de drept, a drepturilor
omului sunt valori fundamentale.
Pentru asta și a avut NATO intervenții militare în alte state care le-au încălcat,
nu? Să elibereze popoarele de sub dictaturi. E, toată lumea e oarbă când vine
vorba de Ucraina, cel mai corupt stat european, cu o economie oligarhică. Păi
nu pute de la o poștă aici? Pentru cine mai are „nas” și minte.
Și acum Ucraina ar mai vrea să și provoace o conflagrație de proporții, să
sufere și alții pentru ea. Noi abia ce-am semnat un tratat de cooperare militară
cu ei. Puși de parteneri. E bine, trebuie să-i ajutăm să-și păstreze teritoriile
noastre anexate și să-i discrimineze în continuare pe cei 500.000 de români
trăitori acolo. Nicio condiție nu le-am pus. Ce să cauți tu între Rusia și Ucraina?
Nici măcar nu e țară NATO.
PS. E greu să rămâi obiectiv în lumea de azi, care suferă de o decadență morală
terifiantă. Occidentul, până mai ieri etalon în materie de democrație și de
morală politică, a devenit un monstru. Când faci o analiză, trebuie să te pui și-n
locul adversarului. Are și el interese, nu doar tu.
BUNII NOSTRI VECINI… UCRAINENII
1. In 1918 au dorit anexarea Basarabiei si doar prezenta militara a românilor a
forțat retragerea acestei cereri;
2. În 1945 au dorit anexarea Basarabiei si doar presiunea lui Stalin a forțat
eliminarea acestei pretenții;
3. În 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse
împotriva celor românești, pentru a desprinde regiunea transnistreana, pe care
si-o doreau atât de mult pentru ei;
4. Din 1992 până în prezent au fost parte activa din formatul de negociere
pentru regiunea transnistreana;
5. În mod permanent au susținut poziția Rusiei si au făcut tot ceea ce este
posibil ca negocierile sa fie formale si sa eșueze;
6. Cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este
reprezentata de ucraineni si nu de ruși; aceștia aveau rolul clar dat de la Kiev ca
Republica Moldova sa eșueze pe toate planurile; cei care au condus regiunea
transnistreana, care promovează separatismul la Bălti, Cahul si Gagauzia sunt
ucraineni si nu ruși; ucrainenii au dus o politica de distrugere a identității
românești din teritoriile ocupate, mai dură chiar decât Stalin în restul
imperiului;
7. In mod arbitrar, Ucraina deține următoarele teritorii românești: patru
cincimi din Maramureșul istoric (ținuturile Apsei de Sus si de Jos, Barjavei,
Izvoarele Tisei), nordul Bucovinei istorice, Bugeacul (Ismail, Cetatea Alba),
Insula Șerpilor, cu toate dăruite lor de foștii sovietici.
8. Timp ce câțiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte suparăți
pe noi pentru pierderea platformei continentale;
9. Una din problemele principale ce sta în calea reunirii celor doua state
românești este tocmai Ucraina, ce manifesta o opoziție mai mare chiar decât
Rusia;
10. Ea vede în aceasta reunire eventuale pretenții teritoriale ale țării noastre
asupra teritoriului ucrainean;
11. Prima măsura luata de “europeniștii ucraineni” a fost aceea de a interzice
limbile regionale, inclusiv limba româna
12. Crimeea nu a aparținut niciodată Ucrainei, iar ucrainenii sunt minoritari
acolo; ea a fost dăruita în semn de prietenie de către Nikita Hrușciov în
perioada sovietica, un gest mai mult formal si niciodată efectiv;
13. În Crimeea prezenta ucraineana era mai mult formala. Putin vrea de fapt
înapoi ceea ce îi aparține, adică bunurile pe care le avea înainte de căsătorie.
Cererea Rusiei este una normala (din perspectiva dreptului istoric si nu cel
internațional) din moment ce aceasta era un inel de nunta;
14. Sper ca nu ați uitat cazurile Canalul Bastroe si nava Rostok.
UCRAINA NAZISTA
Documentele declasificate recent de către Rusia la cererea reprezentanților
Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației Rusiei) au început sa apară
deja pe situl Ministerului Apărării al Federației Ruse. Președintele Putin a
ordonat Arhivelor Ruse de Război sa ridice secretul de stat impus asupra lor de
pe vremea lui Stalin.
Documentele descriu crimele si atrocitățile săvârșite de către naționaliștii
ucraineni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu sprijinul larg al
populației ucrainene si sunt înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului.
Ele arata un naționalism ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate si
o ura bestiala fata de tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.
În comparație cu Ucraina, Germania nazista a fost un stat de drept. Pe lângă
ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv. Daca Hitler urmarea
doar exterminarea evreilor, tiganilor si handicapatilor, ucrainenii exterminarea
tuturor naționalităților conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Si nu
oricum, ci în chinuri cât mai cumplite.
Documentele despre atrocitățile săvârșite de ucraineni în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial au fost închise de Stalin care a impus secretul de stat
asupra lor de teama ca nu cumva rușii sa se revolte aflând conținutul lor si sa
ceara exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la un
cutremur în interiorul URSS.
De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea unui tribunal
militar care sa-i judece pe criminalii ucraineni vinovați de genocid si sa-i
execute. Ei l-au atenționat pe Stalin ca ucrainenii erau un popor criminal care
indiferent ce vremuri ar fi trăit si sub ce regimuri, nu puteau trai fără sa ucidă.
Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie si a refuzat sa
ia masuri punitive de amploare împotriva ucrainenilor, mulțumindu-se sa
aprobe doar cercetarea criminalilor ucraineni cu adevărat odioși, care au fost
judecați si spânzurați.
După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice si Hrușciov au
menținut regimul de documente secrete asupra arhivelor de război de teama
ca Israelul sa nu ceara URSS-ului despăgubiri pentru genocidul ucrainian. Pe
atunci Ucraina făcea parte din URSS si responsabilitatea pentru eventuale
despăgubiri cerute de Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia
sa plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu le
săvârșiseră rușii.
Astăzi, însă, Ucraina este un stat independent si poporul ucrainian poate sa-si
asume responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi trecutul este falsificat pe
scara larga, așa ca președintele Putin a ordonat Ministerului Apărării al Rusiei
sa ridice secretul de stat de pe documentele privind genocidul ucrainian.
Documentele sunt terifiante si arata ca Ucraina anilor 1940-1945 a fost mai
nazista decât Germania nazista si mai odioasa si mai fanatica decât SS-ul
german si decât
Gestapoul.
Armata Ucraineană avea regimente întregi de calai care se ocupau numai cu
uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități. Se exterminau sate si
orașe întregi de ruși. Voluntarii erau extremiști de dreapta si cruzimea lor era
înfricoșătoare. Când prindeau ruși ori evrei îi schingiuiau înainte de a-i omorî.
Asta în numele apărării Ucrainei. Cele mai multe atrocități au fost comise de
naziștii ucraineni în Ucraina de Sud-Est (Donețk, Lugansk, Harkov etc). Adică
taman în locurile unde astăzi actuala Armata Ucraineană trage cu tunurile în
satele si orașele rușilor, așa cum făcea în anii 1941-1943.
Opinia publica indusa azi în eroare de o propaganda mincinoasa nu știe ca rușii
din Republica Populara Donețk si Republica Populara Lugansk si-au declarat
independenta în acest an si cer ajutorul Rusiei tocmai de teama ca
evenimentele din 1941-1945 sa nu se repete si rușii sa fie exterminați de
ucraineni.
Fasciștii ucraineni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5.200.000 (cinci
milioane doua sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități conlocuitoare,
mare parte din ei de etnie rusa) si au omorât aproape 900000 (noua sute de
mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a fost de 200.000 (doua sute de mii).
Au fost executați peste 400.000 (patru sute de mii) de militari sovietici care
fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră. În acest fel omorurile
săvârșite de bandele naționaliste ucrainene întrec cu mult numărul victimelor
nazismului german si plasează Ucraina pe locul I între statele naziste.
Cuprinși de fanatism si de admirația pentru Hitler, aproape trei milioane de
bărbați ucraineni în putere au cerut sa plece în Al Treilea Reich ca sa
muncească voluntar pentru nemți în fabricile si pe ogoarele nemților, numai ca
Armata Germana sa poată extermina tot poporul rus.
La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Sukovici a executat
cu glonț în ceafa trei mii de polonezi ucraineni, inclusiv trei oameni de știința
cunoscuți pe plan mondial. În zilele care au urmat batalionul a mai executat un
grup de șapte mii de ruși compus din femei, bătrâni si copii. În timp ce femeile
si copii erau executați prin tăierea gâtului cu cuțitele, în curtea ”Catedralei
Metropolitane Sfântul Andrei” mitropolitul catolic ucrainian ținea un serviciu
divin de mulțumire rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf
Hitler”.
Biserica Catolica Ucraineană a binecuvântat toate crimele si masacrele diviziei
naziste ucrainene „Galicina”. Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul si
genocidul de la Babi Yar, o râpa din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în
septembrie 1941 peste 50.000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc,
trei mii de tigani si circa 40.000 (patruzeci de mii) de civili ruși (mare parte
femei si fete) pe care SS-iștii ucraineni i-au dezbrăcat la pielea goala apoi au
început sa violeze femeile si fetele neținând cont ca parintii si rudele lor erau
de fata. După violuri s-au dedat la scene de coșmar. Rusoaicelor si evreicelor le
tăiau sânii si le presărau sare pe râni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora
dintre prizonieri li se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar.
Atrocitățile au atins o asemenea culme abominabila ca soldații germani,
revoltați, au refuzat sa mai participe la masacru si s-au retras, lăsându-i pe
călăii ucraineni sa duca la capăt genocidul. Prizonierii au fost omorâți la modul
cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac (ca sa moara în
chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele. După terminarea
masacrului trupurile au fost aruncate în râpa si râpa acoperita cu pământ.
Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât
350.000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei si copii si
peste 160.000 (o suta șaizeci de mii) de evrei. La aceste omoruri au dat o mâna
de ajutor țăranii ucraineni fasciști si muncitorii ucraineni fasciști care aveau o
ura atât de mare fata de evrei si ruși încât s-au dedat la acte de canibalism.
Pentru faptele lor ei au primit medalii si ranguri naziste iar Vojnovski a primit
gradul de maior în Armata Germana.
Ucrainianul Sutnevici care ucisese si el circa trei mii de evrei a primit doar
gradul de căpitan în Armata Germana.
În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucraineni ucideau copii
rușilor si polonezilor luându-i de picioare, învârtindu-i si dându-i cu capetele de
pereți. Daca erau prea mulți copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni si
părinții erau aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise
în acest fel numai într-un singur județ 15.000 (cincisprezece mii) de persoane.
Ura ucrainenilor împotriva rușilor si a evreilor era așa de mare încât daca o fata
ucraineană se căsătorise cu un evreu sau cu un rus, atunci tatăl sau fratele ei o
violau. Zeci de tinere nesuportând o astfel de umilință au alergat si s-au înecat
în Nistru. Cele care nu se sinucideau erau prinse si spintecate de cei care le
violaseră (adică de tații si frații lor) în felul următor: li se baga vârful cuțitului în
vagin si erau spintecate de jos în sus.
Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina Socialista. Adică
în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în ideea prieteniei între
popoare promovata de socialism, a uitat într-o noapte toate aceste idei si a
devenit la fel de primitiv si sălbatic precum oamenii cavernelor.
Astăzi, după 20 de ani de existenta sub deviza valorilor europene si în spiritul
european al promovării minorităților naționale, pe care ei singuri le clamează,
ucrainenii si-au reluat marșurile naziste pe străzile din Kiev, se mândresc cu
genocidul săvârșit asupra evreilor, polonezilor si rușilor, iar Armata Ucraineană
trage cu tunurile în blocurile de locuințe, în școlile si spitalele din orașele
rusești din sud-estul Ucrainei.
Este limpede ca indiferent sub ce deviza ar trai poporul ucrainian, nazismul si
fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina. Este interesant sa vezi ca român, ca
întreaga noastră clasa politica si toți conducătorii noștri fraternizează azi cu
clasa politica ucraineana fără sa vadă ca Ucraina tine azi între granițele ei
teritorii românești care totalizează încă o Republica Moldova pe care ea,
Ucraina o ocupa în mod nejustificat si cu binecuvântarea politicienilor din
București, aserviți Occidentului.
Oare de ce nu sufla politicienii noștri români nici o vorbulița despre acest
teritoriu?
În al treilea rând, citind aceste documente nu trebuie sa crezi ca Israelul nu va
cere Ucrainei despăgubiri pentru crime si genocid. În mod normal, aceste
despăgubiri ar trebui sa ajungă la circa 200 de miliarde de euro. Israelul va
cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele sa se limpezească în Ucraina.
Adică sa vadă cine va rămâne între granițele Ucrainei.
Deocamdată, numai Crimeea, Donețk si Lugansk si-au declarat independenta si
au devenit republici ruse libere. Acestea nu se considera parte a statului
ucrainian si, evident, nu vor plăti despăgubiri.
Aici e vorba de clasele conducătoare, care au fost la putere si nu de oamenii de
rând, care nu au nicio legătură cu politica. Ei au reprezentat, întotdeauna, o
masa de manevra pentru politicienii din trecut ca si din prezent.
Ucraina ar trebui să se mute la ea acasă iar noi ar trebui să fim mai hotărâti cu
cei care ne umilesc.
In 1938 aveam graniţă în nordul ţării cu Cehoslovacia şi Polonia, acum este
doar Ucraina, cea care vorbeşte de cotropire.