Turnul Eiffel și contribuția românilor la realizarea lui

Turnul Eiffel și contribuția românilor la realizarea lui

Interviu Nicolae Mareș – Petre Gigea -Gorun

Motto: Turnurile se măsoară după umbra lor – proverb chinezesc

Nicolae MAREȘ – Excelență, ca o enciclopedie vivantă a Franței și a Parisului, ce ne puteți spune despre Turnul Eiffel, cea mai vizibilă și destul de vizitată construcție pariziană?

Petre Gigea-Gorun – Turnul „Eiffel” este o frumoasă construcţie de metal, care are o înălţime de 324,8 metri (cu antena lui cu tot); turnul propriu-zis fiind înalt de 300,5 metri. El a devenit simbolul oraşului, fiind prezentat în materiale publicitare, ilustrate, cărţi, albume cât şi multiple materiale turistice. Această minunată construcţie de oţel, are o masă totală de 10.100 tone, cu o lăţime ca şi adâncime de 124,9 metri, cu trei etaje şi locuri de belverde şi un număr de 1665 de scări. Un lift încăpător şi rapid, transportă vizitatorii până la ultimul nivel, în 60 de secunde, de unde se poate observa panorama Parisului.

–       Și să nu uităm că a fost construit între anii 1887-1889 de ing. Gustave Eiffel (1832-1923).

–    La acea dată a fost cea mai înaltă construcţie din lume.

–       Întreţinerea turnului include utilizarea a 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani. Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel îşi schimbă înălţimea cu câţiva centimetri datorită contracţiei şi dilatării aliajului de metale.

–       La începuturile sale, publicul a întâmpinat cu multă reticenţă această construcţie, considerând-o inestetică.

–       Astăzi însă este considerat drept simbolul oraşului şi una dintre cele mai frapante piese de artă arhitecturală din lume. Unul dintre clişeele hollywoodiene este priveliştea de la o fereastră pariziană, care întotdeauna include Turnul Eiffel.

–       Aşa cum am afirmat mai înainte, Turnul „Eiffel” a devenit simbolul Franţei cel mai răspândit la nivel mondial. A fost conceput de către Emile Nouguier, Maurice Koechlin şi Stephen Sauvestre, angajaţi la Eiffel şi Co.

–       Gustave Eiffel, iniţial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susţinător al său şi a cumpărat brevetul.

–       Turnul, care poartă numele său, este una dintre principalele destinaţii turistice ale Parisului şi lumii, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul şi-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator la 28 noiembrie 2002.

–       Ei. Exact aici intervine prezența românească….

–       Da. Structura a fost construită între anii 1887-1889 din oţel produs la Reşiţa. Turnul ,,Eiffel” mai are în compoziţie oţel de la furnalul din Govăşdia, localitatea Ghelar din judeţul Hunedoara. Acesta urma să servească drept arc de intrare la Expoziţia Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea Centenarul Revolutiei Franceze.

–       A fost inaugurat la 31 martie 1889 şi deschis pentru public la 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oţel, folosind două milioane jumătate de nituri.

–       Luând în considerare standardele de siguranţă din acel moment, este remarcabil faptul că un singur muncitor a murit la construcţia Turnului, şi anume în timpul instalării lifturilor. Lifturile originale funcţionau cu ajutorul unui sistem hidraulic, lifturile actuale sunt electrice.

–       Așadar, la realizarea acestei bijuterii arhitectonice, un rol important l-a avut România prin industria de oţel şi oamenii săi.

–       Corect, însă puţini sunt cei care ştiu că simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel a fost realizat după o tehnologie inventată în România de inginerul Gheorghe Pănculescu.

–       Îi numărăm pe degetele de la o mână pe cei care știu ca acest român a absolvit cursurile Politehnicii din Zürich, ajungând  să lucreze în cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri, ambasador în Franţa, la acea dată.

–       În 1878, Pănculescu revine în ţară pentru a construi calea ferată Bucureşti-Predeal. În acea perioadă, inginerul inventează un sistem de îmbinare a traverselor de cale ferată, care avea să revoluţioneze construcţiile metalice.

–       Astfel, datorită metodei de montare a şinei pe traverse în afara spaţiului căii ferate, Pănculescu a reusit să termine lucrarea concesionată în mai puţin de un an, deşi termenul de livrare era de aproape cinci ani.

–       Impresionat de proiectul inginerului român, Gustave Eiffel se deplasează special la Vălenii de Munte pentru a-l întâlni pe Pănculescu, cel care avea să devină inspector general al Căilor Ferate Române. Gustave Eiffel a vrut să vadă tehnologia folosită de acesta la montarea căii ferate.

–       În 1879, în casa unde se află acum Muzeul „Nicolae Iorga”, francezul a fost găzduit de Pănculescu şi a fost impresionat de genialitatea invenţiei româneşti.

–       Aici, Gustave Eiffel, care avea să devină celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul său, înălţarea unui turn ieşit din comun, la Paris, pentru Expozitia Universală din 1889. Împreună au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de ing. Gheorghe Pănculescu la construcţia Turnului, folosind subansamble metalice confecţionate la sol şi asamblate după aceea, pe măsură ce se înalţă lucrarea.

–      Gheorghe Pănculescu, inginer (1844-1924)

–       Interesant este şi faptul că destinul celor doi ingineri avea să se încheie, în acelasi an, 1922. Trebuie arătat că profesorul Eugen Stănescu de la Muzeul Judeţean Prahova de Istorie şi Arheologie s-a numărat printre puţinii cercetători ai acestui inedit episod.

–       El a fost special în Franţa pentru a studia cât de cunoscut este aportul inginerului român la ridicarea simbolului „Oraşului Luminii”. Studiind documentele acelor vremuri, profesorul a găsit un studiu intitulat „Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, datat 1887, în care celebrul inginer Alexandre Gustave Eiffel precizează că Turnul care îi poartă numele nu s-ar fi putut construi dacă nu ar fi aflat de tehnica inovatoare folosită de inginerul român Gheorghe Pănculescu la construcţia tronsonului de cale ferată Bucureşti-Predeal.

–       Era pe vremea regelui Carol I, care a construit și linia ferată București-Giurgiu.

–       Din păcate, numele românului este mult mai cunoscut în Franţa decât în ţara unde s-a născut, respectiv în România.

–       Doar la insistenţele profesorului Eugen Stănescu, o şcoală generală din Vălenii de Munte poartă de la începutul anului 2010, numele inginerului Gheorghe Pănculescu.

– Trebuie remarcat şi reţinut că Turnul „Eiffel” din Paris este construit cu oţel fabricat în Reşiţa, că pe fiecare piesă de metal ce compune Turnul „Eiffel” scrie: ,,Made în Reşita – România”. În calitate de ambasador, am fost invitat de conducerea „Societății Tour Eiffel” cu prilejul unor manifestări ale acesteia.

-Astfel, la 17 Iunie 1989, la Paris, a avut loc o celebrare a Centenarului „Turnul Eiffel”, cu prilejul primului Centenar al Revoluţiei Franceze din 1789.

– Excelență, să nu uităm faptul că pe terenul denumit Champ de Mars, unii oameni de cultură au protestat cu indignare, considerând că se strică imaginea Parisului. Totul s-a scris într-o petiţie semnată de 300 de personalităţi, câte una pentru fiecare metru de turn. Ministrul i-a dat petiţia organizatorului expoziţiei, adăugând; „Vă rog să primiţi acest protest şi să-l păstraţi. Va trebui expus în vitrinele expoziţiei. O poză atât de frumoasă şi de nobilă, semnată de nume cunoscute în lumea întreagă, va atrage negreşit mulţimea şi o va uimi…”

– Așa e. Lucrările au continuat. În aprilie 1889 a fost gata primul etaj, iar la 31 martie 1889, adică la mai puţin de doi ani de la baterea primului nit, Gustave a pus drapelul Franţei în vârful Turnului. Pentru inaugurarea oficială ar fi vrut să-l acopere cu o husă, care să fie dat jos de cel care urma să dezvelească Turnul. S-a renunţat, căci ar fi fost nevoie de 75.000 mp de pânză! Încă din prima zi a expoziţiei, turnul a fost luat cu asalt de către vizitatori. El a devenit emblema Parisului. La această manifestare importantă din 17 iunie 1989, au participat ca invitaţi de onoare toţi ambasadorii acreditaţi în Franţa, ale căror ţări au contribuit, într-un fel, în special cu materiale. Am fost şi eu prezent, contribuţia României fiind importantă.

Cu prilejul acestei aniversări, a fost organizată o expoziţie comemorativă, s-au ţinut cuvântări şi a avut loc un spectacol de gală. Am fost bucuros să aud că România este citată cu contribuţia sa, precum şi cu menţiuni scrise în cadrul expoziţiei.

Am purtat o agreabilă discuţie cu directorul acestei expoziţii.

În cadrul acestei expoziţii se află un tablou în care sunt enumerate lucrările celebrului constructor, aflate în Franta şi în alte tări.

În ceeace priveşte lucrările din străinătate, sunt menţionate nominal, un număr de 59, cu data construcţiei şi ţara în care se găsesc, rezultând, că inginerul Gustave EIFFEL a construit în Algeria, Bolivia, Chile, China, Vietnam, Egipt, Spania, Portugalia, Israel, Liban, Mexic, Peru, Filipine, România, URSS, S.U.A., Ungaria. Lucrările din România sunt prezentate astfel;

– 1872, Ponts ligne Iassy a Ungheni (Roumanie)

– 1879, Pont routier Câmpina (Roumanie)

– 1879, Pont ligne Ploieşti à Predeal (Roumanie)

M-am bucurat despre această paradă a relaţiilor franco-române de peste un secol, subliniată în cuvântarea directorului expoziţiei.