Asaltul
> intelectualilor defecti
>  Știința
> de carte nu garantează un caracter exemplar. Dacă
> învățătura nu se așterne la momentul potrivit și peste
> o minte echilibrată, ea poate produce exact efectul
> distrugător al  zilelor calde, primăvăratice,
> rătăcite prematur în miezul iernii: ghioceii se deschid,
> merii înfloresc, natura se lasă înșelată, apoi vine
> înghețul și praful se alege atât de recoltă cât și de
> normalitate.Știința
> de carte e o chestiune de acumulări. Caracterul e o
> chestiune de dat, organică. Precum culoarea ochilor.
> Îl ai cum îl primești și așa îl vei purta cu tine
> toată viața. Îți va determina opțiunile. Degeaba
> citești eseuri despre virtute, despre generozitate,
> altruism, compasiune,  dacă dominanta ta
> călăuzitoare e egoismul. Dacă Dumnezeul tău absolut este
> propriul ego. Vei crede că sensul vieții tale este să fii
> mai șmecher decât ceilalți. Și atunci îți vei folosi
> știința de carte căutând disperat soluții de parvenire
> în disprețul moralei, al adevărului, al anatemei pe care
> viitorimea obiectivă o va pune asupra efemerei tale dări
> din coate.

Toate națiunile au avut, de-a lungul istoriei, intelectualii lor
> defecți. Genul de lepre pavoazate cu diplome și onoruri
> primite contra slugărniciei și a vânzării de țară. Cel
> mai ușor de cumpărat sunt orgolioșii lipsiți de
> Dumnezeu. La capitolul acesta noi, românii, am fost mereu printre
> medaliați. Nu voi face o retrospectivă a intelectualilor noștri
> defecți, care ne-au amărât viața în ultimele decenii cu
> balele și poltronismul lor. Sunt bine cunoscuți, iar cei
> mai proeminenți dintre ei chiar și-au câștigat un
> apelativ care îi leagă nemijlocit de numele unui
> președinte satanic. Ceea ce mă frapează însă până la iritarea de a le consacra
> acest articol este forța celor mai purulenți dintre ei de
> a naște epigoni.

În ultimele zile nu mai puțin de trei astfel de epigoni, de
> specimene dizarmonice, apărute din spuma de fiertură
> murdară a unor așa ziși mentori ideologici, mi-au atras
> atenția. Și prin tupeu, deși la capitolul acesta ne-au
> obișnuit că sunt de neîntrecut, dar, mai ales, prin
> prostie. E, totuși, hilar, să-I vezi pe unii care în
> sinea lor se consideră deștepți nevoie mare cum dau în
> gropi de atâta nătângeală fudulă. Vă
> mai amintiți de Florin Călinescu? Realiza, pe vremuri, un
> talkshow de succes cu și despre politicieni. Garagață,
> miștouri de bodegă, fonfleuri, decolteuri, recuzită de
> tabloid. Mergea! Lumea se amuza, mai o bere, mai o
> râgâială și trecea seara. A doua zi toți uitau de
> emisiunea lui și gata, ce ne-am mai râs. Începeau o nouă
> săptămână cu frunțile descrețite. Acum, de-o vreme, de
> indignare față de ciuma roșie, domnul Călinescu și-a
> ieșit din pepeni. Cum toți sunt niște idioți, s-a
> hotărât să candideze EL la prezidențiale, să-i
> distrugă EL pe pesediști cum știe EL mai bine. Cu
> intenții serioase, cu declarații oficiale, nu la
> vrăjeală. Până aici totul e OK. Doar că limbajul i-a
> rămas același: caterincă de Dorobanți, flegme aruncate
> prin strungăreață, tot tacâmul de derbedeiaș de
> cartier, ce mai! Iată o mostră: “Întors
> din vacanţă, repetentu’ livulică postează o poză cu
> nişte nătărai. Și cu un alt repetent. Cel puţin.
> moliceanu. Zice că viitorul arată bine. Pentru el. Normal.
> Acuma, ar trebui să precizeze cu care din damele lui a fost
> în recreaţie, de nu a putut să îşi expună făţăul la
> ceremonia de la Ateneu. Când cu preşedinţia Europii…sau
> poate nu a avut cravată”. Eu
> vă întreb doar atât: ce român normal la cap (evident că
> nu mă refer aici la alde Bot sau Sandy sau Dide care,
> accept, se pot simți reprezentați de textele lui Florin
> Călinescu) și-ar arunca votul pe un asemenea candidat,
> care nu e în stare să iasă din pielea lui de cabotin de
> doi bani pentru a demonstra măcar pentru câteva secunde
> că știe să fie și serios atunci când e nevoie. De-asta
> spun că la acest domn prezidențiabil e vorba de prostie
> multă. De prostie crasă. Cum să interpretezi un rol de
> președinte de țară, serios, cu dume de berărie cu
> pufuleți?!

Un al doilea epigon, strivit după cum se pare de
> personalitatea paternă, este juniorul Caramitru. Andrei
> Caramitru. Acesta și-a a băgat capul în poză exact ca
> neghiobul vânător de muște cu limba care și-a prins
> gâtul în ventilator, părând a dori să se revendice
> direct din duhneala național – socialistă a lui Mircea
> Mihăieș. Tot ce pot spune despre acest fiu jalnic este că
> îmi pare rău de tatăl lui. Să investești atât într-o
> odraslă (și bani, și așteptări, și timp, mult timp –
> “copilul” înțeleg că a adunat peste 40 de ani până
> la acest debut politic fulminant) și să iasă așa ceva…
> Durere mare. Cum s-o simți regalistul Ion Caramitru
> defilând sub lozinca Nihil sine Deo cu un vlăstar care
> propovăduiește arestarea la grămadă a celor care nu
> gândesc ca el și chiar arderea acestora pe rug, precum a
> cărților interzise pe vremea inchiziției. Doamne
> ferește!!!

În fine, ca să și râdem puțin la sfârșit, un recidivist
> în ale enormităților lansate cu aerul de cimpoi al
> ventrilocului ce vorbește cu burta, altfel zis din vintre:
> Radu Banciu. Se știe că omul lucrează sub presiune.
> Înainte de orice emisiune se cuplează la un compresor, iar
> la 3, 2, 1, Start i se scoate dopul. Ce urmează după aceea
> este vria turbo specifică baloanelor umflate, cărora li se
> dă drumul la gură. Scăparea de sub orice control logic,
> de sub orice disciplină a raționamentului
> riguros. Zilele trecute i se pusese pata pe Serbia și pe azilul politic
> acordat de judecătorii acestei țări lui Sebastian
> Ghiță. După ce i-a caracterizat pe sârbi mai ceva ca la
> “blagosloveniile” de legat din Cuțarida, a dat
> sentința cam în următorii termeni (reproduc din memorie):
> dac-aș fi autoritate română aș întrerupe pur și simplu
> relațiile diplomatice cu această țară subdezvoltată.
> Adică noi suntem în UE, ei nu, și ne dau ei nouă lecții
> de justiție? Oricum ar fi fost procesul lui Ghiță în
> România cum să vii tu, comparabilă cu țările africane
> sau și mai rău, și să spui că justiția din Româia e
> de căcat, că se falsifică probe și se încalcă
> drepturile omului? Inadmisibil!.De-asta
> spun: mare e grădina lui Dumnezeu și mulți zbanghii cu
> niscai diplome la active, dar caracter ioc se joacă de-a
> “țară, țară, vrem ostași”. Și cu coarda, și cu
> elasticul dar, mai ales cu răbdarea oamenilor normali care
> se întreabă ce s-ar întâmpla dacă acestor descreierați
> le-ar pune cineva într-o zi, în mână, un pistol
> adevărat, cu gloanțe adevărate.Nu-s
> de luat în serios, dar nici de luat în glumă. Trebuie doar
> luați într-o severă supraveghere
> medicală.

*

Nota redacției. Text primit de la dl George Vasile, autorul deocamdată necunoscut.