CD
1.758 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
DESPRE TEHNICA DELPHI
De CD
O tehnică adoptată din practica protojudiciară a sistemului de Drept Comun.
In sistemul judiciar Comun functionează Curtile cu Jurati, iar selectarea juratilor desi aparent este cat se poate de democratică, totusi ascunde unele manevre de selectie a juratilor dintre cei mai cinstiti-docili, marcanti-aserviti, iar din randul lor nu poate fi niciunul cu o gandire liberă ”rebelă” sau fără pată socială sau morală incă necunoscută ca să fie santajat.
In afara curtilor de judecată mai sunt si alte grupuri de negociatori veniti să caute o decizie onestă pentru partea ce o reprezintă.
De fapt si juratii sunt tot negociatori pană la urmă, căci ca să obtină consensul absolut si nu majoritar ajung in deliberările lor să negocieze, să se influenteze reciproc si sub presiunea timpului să obtină pană la urmă nu o decizie dreaptă, corectă ci una consensuală, negociată si influentată.
Democratia ne minte că consensul chiar si majoritar este dreptate.
Adăugati la aceasta si infiltrarea aunui membru care are misiunea de a aduce consensul la un anumit punct urmărit de interesele ce influentează deciziile in justitie si in alte afaceri democratice.
Acesti aagenti de influentare sunt bine antrenati si au abilitatea si competenta necesară să ducă influentarea la punctual necesar.
Negociatorii naivi si onesti care participă la negocieri NU își dau seama că iau parte la o producție teatrală.
Negociatorii sunt făcuți să creadă că contribuția lor contează si să devină ei insisi agenti ai consensului urmărit e partea interesată și că, dacă respectă regulile și lingușesc la randul lor destui membri cu lingușiri și platitudini goale, atunci ar putea fi priviți cu favor și, prin urmare, ar putea influența rezultatul final al negocierilor. Desartăciune numele tău este vanitate, spunea ecleziastul.
Participanților nu li s-e permite să pună la îndoială premisa centrală din spatele negocierilor, in ciuda premizei legale, de nevinovătie.
Acestea nu sunt negocieri sincere. Aceste întâlniri reprezintă un curs de nivel master în manipulare psihologică folosind „Tehnica Delphi”.
În mâinile celor care încearcă să controleze rezultatul unei serii continue de negocieri, utilizarea tehnicii Delphi poate determina orice grup să ajungă la un consens fals. Un facilitator manipulator, infiltrat poate păcăli cu ușurință participanții, făcându-i să creadă că au avut o oportunitate reală de a oferi contribuții pe parcurs.ul negocierilor.
Structura negocierilor, în special rolul facilitatorului și modul de gestionare a informațiilor, îi face pe cei care participă la aceste negocieri simulate vulnerabili la manipulare de către o persoană sau un grup cu o agendă ascunsă.
Un facilitator cu o personalitate dominantă poate ghida cu ușurință un grup de „negociatori” tineri, docili, naivi și lipsiți de experienta si energie pentru a ajunge la rezultatul dorit de facilitatorul manipulator, care i-a făcut cu abilitate pe „negociatori” să creadă că contribuția lor a ajutat la obținerea unui rezultat final just, când, în realitate, rezultatul fusese prestabilit și ar fi fost atins indiferent de contribuția participanților.
Cum se fac aranjamentele pentru pentru a obține rezultatele dorite, indiferent de contribuțiile oferite de participanți:
Un facilitator care controlează. Facilitatorul/infiltratul este crucial pentru manipularea procesului, rezumarea feedback-ului și structurarea rundelor ulterioare de întrebări.
Controlul selecției participanților: Facilitatorul selectează un grup cu o înclinație cunoscută față de rezultatul dorit. Aceasta ar putea implica suprapunerea grupului cu „persoane prietenoase” ale căror idei vor susține agenda ascunsă.
Filtrarea și încadrarea feedback-ului: Un facilitator manipulator poate denatura sau omite puncte de vedere incomode atunci când prezintă feedback-ul grupului. Acest lucru asigură că doar idei specifice sunt avansate pentru reconsiderare, îndepărtând atenția grupului de la alternativele nefavorabile.
Un facilitator manipulator poate influența rezultatul prin:
Dezorganizare la început: Ceea ce pot părea decizii eronate la începutul negocierilor, cum ar fi incapacitatea de a defini termenii fundamentali sau de a stabili un plan de bază și o structură coerentă, sunt de fapt concepute pentru a duce la o criză de timp la sfârșitul negocierilor, în timpul căreia negociatorii sunt presați de timp să „obțină un consens” din cauza unui termen limită iminent.
Inhibarea brainstorming-ului: Mai ales la începutul negocierilor, ar trebui alocat timp considerabil pentru discuții libere, prin care ideile creative să poată fi exprimate de către toți. Blocarea unei astfel de creativități este un indicator clar al unei negocieri manipulate.
Ignorarea opiniilor disidente: Prin declararea prematură a unui consens sau prin omiterea opiniilor disidente din rezumatele feedback-ului, un facilitator poate face să pară că toată lumea este de acord. Disidenții pot renunța sau se pot retrage din proces, generându-se un consens artificial.
Interpretarea părtinitoare a rezultatelor: Facilitatorul deține controlul și poate analiza datele cantitative și calitative din fiecare rundă. Un facilitator părtinitor poate interpreta greșit sau simplifica excesiv rezultatele pentru a se potrivi unei concluzii prestabilite.
Trimiterea de idei nesolicitate și/sau manipularea textului existent: Dacă un proces de negociere ar fi cu adevărat „condus de membri”, atunci facilitatorul nu ar putea niciodată să trimită, să sugereze sau să editeze text. Toate ideile, întrebările și propunerile ar veni întotdeauna de la negociatori.
Întâlniri secrete care implică doar o parte a negociatorilor: Întâlnirile informale în care grupuri mici de negociatori se întâlnesc cu facilitatorul(ii) permit subgrupului mic să influențeze și să fie influențat într-o proporție mai mare decât este potrivit.
Trucarea grupului de experți. Selecția „experților” este elementul cel mai important al tehnicii Delphi. Manipulatorii pot aglomera grupul cu persoane care susțin deja rezultatul dorit, asigurându-se că procesul este trucat de la început.
Selectarea participanților favorabili: Membrii panelului/colectivului pot fi aleși manual pentru ideile sau perspectivele lor cunoscute, dând iluzia unui panel de experți divers, orientând în același timp rezultatul către un anumit obiectiv.
Excluderea vocilor disidente: Un manipulator se poate asigura că niciun participant cu puncte de vedere contrastante nu este invitat să participe sau îi poate bloca dacă aceștia se opun procesului.
Structurarea întrebărilor. Modul în care sunt formulate întrebările influențează semnificativ rezultatul. Un manipulator poate scrie sau aproba întrebări care impun propriile puncte de vedere și presupuneri grupului, lăsând puțin loc pentru perspective alternative.
Restricționarea domeniului de investigare: Prin limitarea întrebărilor sau afirmațiilor, facilitatorul poate împiedica grupul să exploreze alternative care contestă rezultatul dorit. Opțiunile limitate obligă participanții să opereze în cadrul îngust stabilit de manipulator.
Întrebările formulate îngust sau sugestive pot restricționa răspunsurile posibile, forțând participanții să selecteze dintr-un set extrem de limitat de opțiuni și ignorând potențialele soluții neconvenționale.
Filtrarea și editarea feedback-ului: Un proces legitim agregă și rezumă tot feedback-ul. Un facilitator manipulator poate filtra opiniile disidente sau edita feedback-ul pentru a atenua opoziția, creând o falsă percepție de consens în cadrul grupului.
Blocarea opiniei publice: Un facilitator manipulator poate împiedica manifestarea opiniei publice și onestitatea brutală pe care ar aduce-o astfel de comentarii needitate și necenzurate pentru a asigura rezultatul final dorit.
Exploatarea psihologiei de grup. Un manipulator priceput poate valorifica orice alte vulnerabilități psihologice:
Certarea negociatorilor: A-i umili, a-i pune în dificultate sau a-i presa în vreun fel pe negociatori este o acțiune adecvată pe care un facilitator o poate întreprinde.
Lăudarea negociatorilor: Complimentarea, lauda și chiar simpla exprimare a acordului cu orice negociator reprezintă o formă subtilă de manipulare care îi încurajează pe ceilalți negociatori să respecte programul stabilit de facilitator, în loc să ceară ceea ce este cel mai în concordanță cu poziția centrală a negociatorului individual.
Denaturarea răspunsurilor grupului: Manipulatorii pot manipula răspunsurile grupului prin clasificarea opiniilor diverse în categorii convenabile, permițându-le să respingă feedback-ul nuanțat sau critic.
Exploatarea psihologiei sociale: Manipularea fundamentală constă în exploatarea nevoii umane de apartenență și de conformare. Participanții sunt determinați să creadă că lucrează spre o decizie colectivă și imparțială, în timp ce se aplică o presiune psihologică subtilă pentru a-i îndruma spre o singură concluzie preselectată. „Iluzia colaborării” îi face pe participanți să simtă că au avut o contribuție reală și îi încurajează să adere la consensul trucat.
Presiunea de a respecta un program arbitrar: Un facilitator manipulator poate promite că va lua în considerare cererea unui negociator și va reveni la discuție în viitor, apoi poate susține că negocierile trebuie să avanseze din cauza constrângerilor de timp, ceea ce duce invariabil la uitarea convenabilă a cererii dificile.
Antrenarea prin repetiție: Facilitatorii manipulatori pot declara cu emfază neadevărurile ca fiind adevărate (cum ar fi: „aceste negocieri sunt conduse de părtilor membre”) și adesea vor repeta aceste neadevăruri iar și iar, chiar dacă în mod evident nu sunt adevărate.
Denaturarea consensului: Facilitatorul poate folosi feedback-ul din rundele anterioare pentru a presa participanții să se conformeze punctului de vedere al majorității. Prin prezentarea răspunsurilor agregate într-un mod înșelător, acesta face să pară că participanții converg deja către rezultatul scontat, determinându-i pe ceilalți să își modifice răspunsurile pentru a se alinia. Acest lucru reduce diversitatea opiniilor și validitatea rezultatelor.
Crearea unui consens fals: Pe măsură ce participanții văd feedback-ul rezumat, există o presiune naturală de a se conforma opiniei aparente a grupului. Un facilitator manipulator poate profita de acest lucru prezentând un rezumat distorsionat al feedback-ului care favorizează rezultatul scontat, determinând participanții să își schimbe opiniile pentru a se alinia cu majoritatea fabricată.
Exploatarea dorinței de încheiere: Procesul iterativ poate fi consumator de timp. Manipulatorii pot epuiza participanții prin prelungirea procesului, crescând presiunea de a fi pur și simplu de acord cu „consensul” prezentat pentru a ajunge la o rezoluție.
Teama de eșecul grupului: Facilitatorii manipulatori le reamintesc în mod repetat negociatorilor importanța ajungerii la un consens cât mai curând posibil, pentru binele grupului. Reamintirile constante despre potențialele orori care vor urma dacă nu se ajunge la un acord oferă un punct crucial de influență asupra negociatorilor ușor manipulabili și naivi din punct de vedere emoțional.
Să nu uităm că Tehnica Delphi este folosită si perfectionată zi de zi, ea fiind folosită in manipularea deciziilor luate de Juratii care dau verdictul Vinovat sau Nevinovat in curtile de justitie americane si a celorlate tări vorbitoare de limbă engleză unde se practică Dreptul Comun cu Jurati. Scotia este singura din acest grup care aplică Dreptul Napoleonic, ca si restul Europei.
Corporatia sinistră RAND doar a preluat tehnica spre a o rafina si mai mult.
Tehnica Delphi este aplicată si perfectionată zilnic in curtile acestor tări si este apoi folossită in orice imprejurare unde au ocazia.
Adevaratii cunoscători ai Dreptului Napoleonic cat si al Dreptului Comun, primitiv, rudimentar si predispus manipulărilor ca si Democratia stiu să prevină cat pot asemenea inscenări de luări de decizii manipulate.
Multi s-au intrebat de ce oare mai există pe lume Dreptul rudimentar Comun si răspunsul este acelasi ca si in Cazul Democratiei, ca să profite unei elite financiare nu tocmai dotate intellectual[vazi criza in care ne-au adus si din care nici ei nu vor iesibine], lipsită genetic de creativitate si tributară unei structuri rudimentare, furate si neadaptate incă din antichitate.
Cand tările noii Globalizări Multipolare se vor bucura de adevărata suveranitate, vor putea incerca o multitudine de sisteme sociale adaptate la timpurile si tehnologia prezentă, utilizand orice parte pozitivă din sistemele deja experimentate in trecut spre a crea un sistem social adecvat timpurilor noi cat si culturii nationale.
Nu mai este mult de asteptat, deja se intamplă si putem observa asta in Sudul Global. Acolo nimeni nu-si propune Democratia declarativă si fără rezultatele promise, ci o combinatie de sisteme eficiente economic si social, cu ideologii flexibile si deschise, oneste. Sisteme in care sunt interzise, organizatiile secrete sau fals deschise/sorosite sau frătiile si grupările selective si secrete, care de-a lungul istoriei au complotat in secret in favoarea clasele parazitare. Sisteme in care liberateta religiilor se limitează totusi de a admite religii exclusiviste cu carater parazitar sau chiar criminal-genocidal asa cum le cunoastem deja in plină desfăsurare in GAZA. Asta’i spaima elitelor financiare-parazitare.
Filtru eliminării elementelor nocive nu va fi unul arbitrar, sau social greu de determinat si ineficient ca pană acum, ci unul Moral. Virtutile morale vor fi admirate, considerate si urmate, iar viciile si crimele morale vor fi dezavuate si strict izolate. Prozelitii unor asemenea decăderi morale vor fi pedepsiti penal pentru o mai eficientă si sigură ordine socială.
Monopolul de stat va elimina acapararea resurselor naturale si energetice in mana catorva “alesi”. Istoria este clară Libertaea dorită si iubită de toti trebuie apărată prin legi drepte, care ca orice lege sunt si restrictive, acesta este Paradoxul Libertătii.
Trebuie să respecti si să lupti ca să te poti bucura de Libertate.
ORDINEA BAZATĂ PE REGULI ÎN CRIZĂ:
– Pierderea dominației globale
Asta ne spune cu toate datele si amanuntele necesare domnul professor.
Lawrence Freeman este analist politico-economic, implicat în politici de dezvoltare economică pentru Africa de 35 de ani. Este profesor, scriitor, orator, consultant pe probleme africane și analist în relații strategice globale.
Dl. Freeman crede cu tărie că dezvoltarea economică este un drept esențial al omului. Este creatorul blogului lawrencefreemanafricaandtheworld.com, care publică și pe lawrencefreeman.substack.com, „Africa și lumea lui Freeman” și pe X @lkfreemansafrica.
https://www.youtube.com/watch?v=5eyIM3MsF_g&t=3s
Traducerea in romaneste a titrajului se face in felul urmator:
Asigurati-va ca sunteti pe Youtube!
Apasati pe butonul: SETTINGS din dreapta jos, ca o rotita.
Apoi apasati pe butonul: Subtitles CC English autogenerated >
Rulati mai jos si apasati pe Auto-translate ,
Apoi rulati mai in jos si apasati pe Romanian
Vizionare placuta
DE CE SUSȚINE GERMANIA ISRAELUL?
De Franz Rieger
Fără arme occidentale, Israelul nu ar fi putut să-și comită genocidul împotriva palestinienilor sau să-și continue provocările împotriva Iranului. Printre cei care înarmează statul israelian se numără, desigur, Statele Unite. Dar al doilea cel mai mare furnizor de arme este Germania.
Printre altele, Germania furnizează Israelului submarine nucleare, motoare de tanc și muniții. Din 7 octombrie 2023, Republica Federală a mărit aceste livrări de zece ori.
Politicienii germani, jurnaliștii și alți reprezentanți ai clasei conducătoare germane justifică sprijinul Germaniei pentru regimul sionist cu referire la „vinovăția” și „responsabilitatea” istorică a Germaniei pentru uciderea în masă a șase milioane de evrei în timpul Holocaustului din anii 1940.
Oricine îndrăznește să critice sau să protesteze împotriva sprijinului Germaniei pentru atrocitățile imperialismului israelian este rapid etichetat drept „antisemit” care nu a învățat lecțiile istoriei.
Cu această justificare, represiunea severă a statului împotriva activiștilor pro-palestinieni a fost aplicată încă din prima zi. Protestele și întâlnirile au fost dispersate cu brutalitate polițienească severă. Artiștii, jurnaliștii și cadrele universitare care critică Israelul sunt amenințați cu concedierea sau cu pierderea finanțării, iar libertatea de exprimare este atacată prin procese intimidante.
Deja în 2022, fostul cancelar german Olaf Scholz (SPD) a explicat:
„Uciderea în masă a evreilor își are originea în Germania. A fost planificată și dusă la îndeplinire de germani. Acest lucru conferă fiecărui guvern german responsabilitatea perpetuă pentru securitatea statului Israel și protejarea vieții evreiești. Nu vom uita niciodată suferința și victimele a milioane de oameni.” Iar fosta ministru german de externe, Annalena Baerbock (Verzi), nu a lăsat nicio îndoială cu privire la ce se înțelege prin „securitate israeliană”:
„Când teroriștii Hamas se baricadează în spatele oamenilor, în spatele școlilor, ne aflăm în situații foarte dificile. Dar nu ne vom da în lături de la acest lucru. De aceea am spus clar la Națiunile Unite: zonele civile și-ar putea pierde atunci statutul de protejat, deoarece teroriștii îl abuzează. Germania susține acest lucru; pentru noi, aceasta înseamnă securitatea Israelului.”
Disidenția față de această politică este prezentată ca antisemitism. Folosind istoria Holocaustului și lecțiile pe care „noi” le-am învățat din acesta, anul trecut a fost adoptată în parlamentul german o „rezoluție împotriva antisemitismului” cu ocazia aniversării Nopții de Cristal, sub titlul „Niciodată nu mai este acum”.
Aceasta a cerut o represiune dură împotriva susținătorilor eliberării palestiniene, inclusiv interzicerea mișcării BDS și recunoașterea dreptului Israelului de a exista ca stat evreu, ca o condiție prealabilă pentru finanțarea publică. În contextul rezoluției, oficialii guvernului german au declarat că a afirma că Israelul este un stat de apartheid constituie antisemitism.
Cel mai recent, o femeie din Berlin a fost obligată să plătească o amendă de 1.500 de euro de către o instanță germană. Crima ei: a protestat împotriva sprijinului Germaniei pentru genocidul comis de Israel, stând în fața parlamentului cu o pancartă pe care scria: „Nu am învățat nimic din Holocaust?”
Judecătorii au găsit-o vinovată de minimalizarea atrocităților Holocaustului, făcând o comparație între acesta și genocidul israelian din Gaza – ca să nu mai vorbim de faptul că politicienii israelieni și germani compară sau insinuează constant o paralelă între Holocaust și evenimentele din 7 octombrie 2023!
Noțiunea de caracter singular și unic al Holocaustului este tratată ca sacră doar atunci când servește intereselor imperialismului occidental.
Chiar și unii din mișcarea palestiniană par să fi crezut în această narațiune. Ei afirmă că sprijinul Germaniei pentru Israel provine dintr-o înțelegere greșită a responsabilității germane și a sentimentelor de vinovăție. Prin urmare, au lansat sloganul foarte confuz: „Eliberați Palestina de vinovăția germană”.
Dar, desigur, toate acestea sunt greșite! Întreaga narațiune este o uriașă perdea de fum ideologică folosită de clasa conducătoare germană, care nu are nicio legătură cu realitatea! Sprijinul german pentru Israel nu se referă la „responsabilitatea istorică”, ci la interese imperialiste tangibile. Acest lucru devine deosebit de clar atunci când ne uităm la originile acestui sprijin.
Dar, în urma războiului, în loc să-și slăbească competitorul în cea mai mare măsură posibilă, imperialismul american a reconstruit Germania de Vest din punct de vedere economic și politic ca stat de primă linie în Războiul Rece împotriva Uniunii Sovietice.
Numai pe această bază Germania a putut redeveni o națiune industrială relevantă. O mare parte din datoria sa a fost ștearsă, a primit împrumuturi ieftine în cadrul Planului Marshall, Germania a fost lăsată să redevină un stat suveran, iar vechilor naziști li s-a permis chiar să scape de rușine și să rămână în funcție pentru că erau buni anticomuniști. În schimb, americanii se așteptau ca Germania să fie la dispoziția lor ca un acolit imperialist.
Sub presiunea masivă a SUA, Germania de Vest a semnat un „acord de reparații” în valoare de 3,5 miliarde de mărci germane cu Israelul în 1952. Aliații occidentali au făcut din acest acord o condiție pentru suveranitatea statului Germaniei de Vest și au făcut lobby pe lângă cancelarul Adenauer pentru a accepta acordul.
În ciuda numelui, acest acord nu avea de fapt ca scop compensarea victimelor Holocaustului. Victimele neevreiești ale Holocaustului nu au primit nimic, iar chiar și victimele evreiești însele au primit puțin sau deloc din acești bani. În schimb, a subvenționat dezvoltarea industriei israeliene și a statului israelian. Acest ajutor a fost crucial pentru continuarea existenței țării. De altfel, aceasta a oferit și un mic impuls economic pentru industriei germane, deoarece două treimi din „reparații” au fost plătite Israelului sub formă de bunuri industriale germane.
Dar, din nou, politica Germaniei în Orientul Mijlociu nu a avut și încă nu are nicio legătură cu „moralitatea”, „reparațiile” sau „lupta împotriva antisemitismului”, ci doar cu interesele imperialiste ale Occidentului. Într-adevăr, până la sfârșitul anilor 1980, regimul din Irak, el însuși în mod evident ostil Israelului, fusese un aliat occidental împotriva Iranului și, prin urmare, fusese aprovizionat cu arme grele, inclusiv de către Germania.
Într-un discurs din 2008, cancelarul Angela Merkel a declarat în fața parlamentului israelian că „sprijinul Germaniei pentru securitatea Israelului face parte din etosul nostru național, raison d’être”. Ceea ce arată întreaga istorie postbelică a Germaniei este că „securitatea israeliană” înseamnă impunerea intereselor imperialismului occidental în Orientul Mijlociu.
Și acest lucru face, într-adevăr, parte din „rațiunea de a fi” a Germaniei capitaliste.
TRANSFORMAREA TREPTATĂ A GUVERNĂRII GLOBALE
– în care SCO ȘI BRICS joacă roluri complementare si decisive
De CD
Procesele care se desfășoară pe scena globală vor necesita ceva timp pentru a fi finalizate, așa că așteptările unei tranziții rapide către o multipolaritate deplină ar trebui temperate, mai ales că a apărut si zona neutră de asteptare.
Recentul Summit al Liderilor SCO de la Tianjin a atras o atenție reînnoită asupra acestei organizații, care a început ca un mijloc de soluționare a disputelor de frontieră dintre China și unele foste republici sovietice, dar apoi a evoluat într-un grup hibrid de securitate și economie.
Aproximativ douăzeci de lideri au participat la cel mai recent eveniment, inclusiv prim-ministrul indian Narendra Modi, care a efectuat prima sa vizită în China în șapte ani. Mass-media non-occidentală a aclamat summitul ca un punct de inflexiune în tranziția sistemică globală către multipolaritate.
Deși SCO este mai revigorată ca niciodată, având în vedere apropierea sino-indo incipientă de care SUA au fost responsabile în mod neintenționat, iar BRICS este în prezent un nume cunoscut în întreaga lume, ambele organizații vor transforma guvernanța globală doar treptat, de loc brusc, așa cum se așteaptă unii.
Pentru început, sunt formate din membri foarte diverși care pot conveni în mod realist doar asupra unor puncte largi de cooperare, care sunt în orice caz strict voluntare, deoarece nimic din ceea ce declară nu este obligatoriu din punct de vedere juridic. Se aplică adevăratul consens, fără manipulări si agende ascunse,
Statutele, regulamentele interne, previn cu străsnicie asemenea operatiuni.
Ceea ce unește SCO și țările BRICS, și există o suprapunere tot mai mare între ele, atât în ceea ce privește membrii, cât și partenerii, este obiectivul lor comun de a sparge monopolul de facto al Occidentului asupra guvernanței strambe globale, astfel încât totul să devină mai echitabil pentru Majoritatea Mondială. În acest scop, ele încearcă să accelereze procesele de multipolaritate financiară prin intermediul BRICS, astfel încât să dobândească influența tangibilă necesară pentru implementarea reformelor, dar acest lucru necesită și evitarea unor viitoare scenarii de instabilitate internă prin intermediul SCO.
Cu toate acestea, Banca BRICS respectă sancțiunile anti-ruse impuse de Occident din cauza interdependenței economice complexe a majorității membrilor cu aceasta și există, de asemenea, reticență în a grăbi dedolarizarea tocmai din acest motiv.
În ceea ce privește SCO, o rganizatie cu scop de păstrare si chiar sporire a securiăttii nationale a membrilor suverani, mecanismele sale de partajare a informațiilor se referă doar la amenințările neconvenționale, adică terorismul, separatismul și extremismul și sunt îngreunate în mare măsură de rivalităti ivite intre mambrii organizariei, vezi rivalitatea indo-pakistaneză, în timp ce preocupările legate de suveranitate împiedică grupul să devină vreodată un alt „Pact de la Varșovia”.
Intrucat SCO are si un scop economic, porneste acum la infiintarea unei bănci de imvestitii si dezvoltare pentru membrii permanenti asigurand o dublura la Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS, fara a avea insă constrangerile ce survin in cadrul BRICS.
În ciuda acestor limitări, Majoritatea Mondială continuă să colaboreze mai strâns ca niciodată în urmărirea obiectivului lor de a transforma treptat guvernanța globală, care a devenit deosebit de urgentă din cauza utilizării forței superficiale de către Trump 2.0, împotriva Iranului și amenințarea împotriva Venezuelei și a războaielor tarifare.
Unele tări chiar dacă nu s-au alăturat ca membre ale celor două organizatii totusi s-au distantat vizibil si curajos de blocul occidental, 30 de tări din afara SCO si BRICS+, deocamdată evită elegant si eficient relatiile economice, comerciale si financiare cu SUA. Cifra poate creste de la zi la zi creind o pătură/zonă neutră, care insă demonstrează sustragerea de sub regimul de “ordine bazată pe legi” impuse hegemonic.
China se află în centrul acestor eforturi, dar asta nu înseamnă că va domina, altfel India și Rusia, mândre si suverane, nu ar fi fost de acord cu acest lucru dacă s-ar fi așteptat ca acesta să fie cazul. Desi blocul transatlantic amenintă cu viitoarea dominatie, indiscutabilă a Chinei, doar ca să sperie lumea, insa după cum se vede fără succes.
Procesele care se desfășoară vor necesita ceva timp pentru a fi finalizate, in functie de felul in care vor actiona SUA si blocul occidental; orice presiune a lor pentru a tine aproape, sub ascultare tările vasale sau dependente de ei, va declansa efectul invers, de retragere in zona/pătura opusă si de aici migrarea decisă spre Multipolaritate. Această migrare etapizată, în mare parte datorită interdependenței economice complexe chiar a unor țări de top precum China și India cu Occidentul, care nu poate fi încheiată brusc fără a provoca daune imense si propriilor interese.
Tranziția către o multipolaritate deplină a apărut initial pentru că atat China cat si Rusia si-au creat grupuri de interese economice si de securitate national suverană care au adus pe scena relatiilor internationale o alternativă credibilă, avantajoasă si demnă de urmat atunci cand conditiile economice si de securitate o permit.
Privind în perspectivă, viitorul guvernării globale acesta va fi modelat de lupta dintre Occident și Majoritatea Mondială, cu o trecere treptată, dar decisivă a tărilor in zona neutră evadand hegemonia care le exploateaza financiar, distrugandu-le din punct de vedere al economiei si al suveranitătii.
Deocamdată aceste instituții alternative centrate pe regiuni specifice, cum ar fi OCS față de Eurasia și UA față de Africa, vor înlocui treptat anumite functii ale ONU în anumite privințe, pana cand ONU va fi reformat pe principii multipolare si multilaterale ca să primeasca atributii si puteri reale de a-si indeplini scopul declarat incă din 1945, la San Francisco.
O parte insemnată a Cartei ONU rămane literă moartă din motive procedurale ce au fost montate in asa fel incat ONU să nu-si poata atinge scopurile nobile cu care a atras toate tările, iar cateva tări pot insă profita de autoritatea si aparenta legalitate ce le-o ofeăr dreptul de veto din Consiliul de Securitate al ONU.
Majoritatea tărilor mici si cu economii emergente doresc ca să nu mai existe acest drept de veto de care SUA au abuzat in cele mai critice momente, permitand să se comită cele mai multe crime, a se vedea si cazul GAZA.
Lumea incepe să privească cu mai mult interes evolutia si garantiile pe care le oferă aceste două organizatii magnetice, SCO – Shanghai Cooperation Organization si BRICS in integralitatea lui.
Zona neutră, ca un pas spre aceste organizatii, este de asemenea o nouă alternativă ivită care deja tentează majoritatea globală si dacă există această alternativă valabilă si credibilă trecerea este asigurată.
Atlanta 08/09/2025