Practicile sacrificiale dacice, în special cele care precedau o bătălie, erau ritualuri complexe menite să asigure bunăvoința divinității, îndeosebi a lui Zalmoxe, și să aducă victoria. Acestea aveau o puternică componentă religioasă și psihologică, pregătind luptătorii pentru sacrificiul suprem.

Conform cronicarilor antici, geții obișnuiau să trimită la fiecare 5 ani un sol către Zalmoxe. Unul dintre cei mai buni dintre ei, ales în urma unor întreceri de călărie, tras cu arcul și trântă, era aruncat în sulițe, iar dacă murea, se considera că zeul a acceptat cererile.

Aceste sacrificii nu erau privite ca acte de cruzime, ci ca o necesitate religioasă pentru a asigura succesul armatei dace în fața inamicilor.

Trânta, fie ciobănească fie sub alte forme, s-a păstrat de-a lungul secolelor și s-a reflectat și în literatură sau în folclorul oral.

În basmele populare Făt Frumos și Zmeul se iau deseori la trântâ înfigându-se unul pe celălalt, în pământ, până la genunchi, până la brâu sau până la subsuori.

Impresionat de frumusețea trântei, Vasile Alecsandri arăta, în studiul „Românii și poezia lor”, că „…și la românii de astăzi lupta trupească a rămas din vechime un obicei care domnește pretutindeni, la munte și la câmpie, și biruitorul este încununat cu stimă și cu respect, precum odinioară, la Roma, gladiatorii cei mai vestiți…”.

Nota redacției: De fapt, luptele greco-romane provin din Tracia, în special de la nord de Dunăre, din spațiul carpato-danubiano-pontic, de la daci și geți („cei mai viteji și înțelepți dintre traci” – Herodot). Să nu uităm că și străbunii noștri traci aveau propriile lor „arte marțiale”. Trânta tracă a fost la originea luptelor greco-romane.

În povestea „Dănilă Prepeleac”, Ion Creangă deapănă una din înfruntările dintre erou și drac:

„— Ba mai pune-ţi pofta-n cuiu!… Mai bine să ne întrecem din trântă. — Din trântă? Doar de ţi-e greu de viaţă. Mă! tot am auzit din bătrâni că dracii nu-s proşti; d-apoi, cum văd eu, tu numai nu dai în gropi, de prost ce eşti. Ascultă! Eu am un unchi bătrân de 999 de ani şi 52 de săptămâni; şi de-l vei putè trânti pe dânsul, atunci să te încerci şi cu mine, dar cred că ţi-a da pe nas.Zicând aceste, porneşte înainte şi face semn dracului cu mâna, să vie după el. În fundul pădurii, sub nişte stânci, se afla o bizunie de urşi, peste care dăduse Prepeleac, umblând câteodată, ca pustnic ce se găsea, după vlăstari sălbatici şi după zmeură.”

Iată un alt fragment elocvent:

„…Se luptară iar voinicii, colo-n marginea de drum…
Amândoi cu mâna goală se luară iar la trântă!
parcă le creștea puterea tot mai mare , mai ne-nfrântă.
Zmeul ia pe Făt în brațe și, cu cel din urmă-avânt,
încordându-și toată vlaga, îi făcu-n văzduhuri vânt…
Îl smuci o dată-n dreapta și la stânga înc-odată,
îl ținu ca lumânarea și pocnindu-l dintr-odată,
în pământul ars ca piatra, până-n glezne îl vârî
îl lăsă infipt acolo și-nspre gârlă coborî …
Fătul se trezi c-o zână, aducând un ciob de apă
și vărsându-l lângă dânsul, din prisoare văd că-l scapă…
Făt-Frumos ieși din groapă.Tremuram! Acu-i acu!
Zmeul-Zmeilor găsise fără pic de apă râul
și venea să curme lupta . Făt-Frumos își strânse brâul,
se-ndreptă o dată-n șale și la el se repezi.
Zmeul-zmeilor săracul, bine nici nu se trezi
că-l și prinse-n brațe Fătul, răcorit și încordat.
Îl azvârle-n nori odată, îl mai zvârle înc-o dat,
și deodată, până-n umeri, în pământul copt vârându-l,
îi strigă, râzând în hohot:
‘Ți-a venit și ție rândul!’
văd apoi că-l ia de chică… văd și capul cum i-l taie…
Îmi făcui o cruce mare: măiculiță, ce bătaie!”.

Un reviriment al trântei a avut loc odată cu fosta competiție polisportivă Daciada organizată în Republica Socialistă România între 1977 și 1989, menită să încurajeze sportul de amatori. Trânta era rezervată tinerilor care nu făceau lupte libere sau greco-romane de performanță dar aveau drag de obiceiurile bărbătești ale strămoșilor.

În anii din urmă trânta a revenit la festivalul de Sântilie – Nedeia Mocănească a Voineștenilor din județul Covasna, organizată în Valea Zânelor de către Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu”.

De asemenea, la Festivalul Liliacului Carpatin de pe Valea Iadei, Asociația Aqua-Crisius a organizat întreceri de aruncatul bolovanului, trasul frânghiei și trântă ciobănească.

Și dincolo de Prut s-a păstrat frumoasa tradiție a trântelor, o competiție atractivă fiind organizată chiar de Ministerul Sporturilor în orașul moldovenesc Ialoveni.

Mai amintim cu plăcere că îndeosebi în perioada Daciadei, când baza de selecție era astfel mult mai largă decât în zilele noastre, România a avut campioni mondiali și olimpici la lupte libere și la lupte greco-romane.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.