D.D. Rujan
15:02 (acum 2 ore)
către eu
Biserica transnistreană subordonată din vechime bisericii române!
 

Ţinutul gravita şi bisericeşte spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseşte pe Lazăr Branovici ca episcop la Cernigov . Într-un act dat la Thighina
în 1769 se face următoarea precizare privind subordonarea bisericească: „mitropolitul Proilavei (Brăilei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării şi al
Nistrului şi al întregii Ucraine a hanului” (21). În câteva rânduri ţinutul dintre Nistru şi Bug a intrat sub jurisdicţia episcopiei Huşilor. După 1792 (dată la care ruşii ating
Nistrul) Transnistria va aparţine bisericeşte de Ecaterinoslav în fruntea căreia însă era românul Gavril Bănulescu-Bodoni, care după anexarea Basarabiei va reuni sub aceeaşi
mitropolie Chişinăul, Hotinul şi Oceacovul „fiindcă în ţinutul Oceacovului precum şi în  Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari şi colonişti de diferite neamuri, iar
ruşi sunt foarte puţini”. Din 1837 se va înfiinţa eparhia Chersonului şi Tauridei cu reşedinţa la Odessa (22). Pe malul stâng al Nistrului şi pe alocuri şi în stepa Chersonului
până la Bug, erau aşezări în care fiinţau cam 100 de biserici moldoveneşti, iar tot sudul Rusiei până aproape de Kiev era în stadiul de colonizare abia cu două decenii înainte de
răpirea Basarabiei (23).În 1717 domnul Moldovei, Mihai Racoviţă, atestă printr-un act o dăruire de moşie făcută peste Nistru lui Apostol Leca
Capitala unei ţări poartă numele unui român transnistrean
Ruşii vor ajunge în 1772 la Bug, în 1792 la Nistru şi în 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea şansa să obţină clauze privind dreptul supuşilor creştini rămaşi
sub suzeranitate turcească să se mute între graniţele ei pentru a-i coloniza. Ţarii doreau ca sudul Ucrainei să nu rămână nepopulat. Astfel la 1739 Constantin şi Dumitraşcu
Cantemir (urmaşi ai celui ce la 1711 au trecut Nistrul cu 4.000 moldoveni) conduceau  voluntarii moldoveni în luptele cu turcii şi încheiau la 5 septembrie o convenţie cu Rusia
obţinând recunoaşterea independenţei ţării (25). La retragerea ruşilor aceştia au luat cu ei pentru colonizări peste 100.000 de suflete.
Daca putea,Ecaterina a II-a ne-ar fi mutat pe toţi la est de Nistru
La 1769-1774 la curtea Ecaterinei a II-a se făceau proiecte de „transplantare a populaţiei amânduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta că au fost aşezaţi între Nistru
şi Bug „două treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba ca acestei „Moldove Noi” să i se dea autonomie şi domn pe A. I. Mavrocordat (26). Acordând scutiri de serviciu militar şi
dări, acoperind cheltuielile de călătorie, asigurând autonomie, biserică românească, magistraţi români, şcoală de limbă populară, tipărire de cărţi în limba română şi chiar
pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atrăgând deja români din principate şi Transilvania reuşeşte la 1783 să aşeze chiar dincolo de Bug 2.000 de familii cu 15
biserici româneşti (27). Se făceau colonizări chiar şi în jurul Kievului, dar şi în sudul Rusiei, aducându-se câte 25-40 de familii pentru o aşezare. Ciobanii din Ardeal s-au
aşezat în Crimeea, la Marea de Azov până în Caucaz sau în Donbas. Salariaţi din direcţia oficiului de studii sub conducerea lui A. Golopenţia în cercetările etnografice şi folclorice
efectuate dincolo de Bug între 1942-1944 găsesc în oraşul Melitopol de la Marea de  Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucureşti. Bătrânii spuneau că
fiecare familie primise 50 ha, două perechi de boi, scutiri pe 50 de ani, şi că sosiseră din sudul Basarabiei
Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortăreţe ortodoxe pe malul stâng al Nistrului: Tiraspol în faţa Tighinei şi Ovidiopol în faţa Cetăţii Albe . Marea
majoritate a transnistrienilor fiind români, aceeaşi Erhani, Soltani, Buşilă, Codreanu, Munteanu, Braşoveanu, Ardeleanu, Eşanu vor fi mâna de lucru la ridicarea Odessei, dar
şi printre fruntaşii locali. Bănulescu e cel care sfinţeşte temelia oraşului Odessa şi contribuie la planul de organizare al oraşului, iar Manole e menţionat ca arhitect pe
lângă guvernator. Pe firmele Odessei apăreau ciobotarul Ştirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia „Moldovanca” populată cu români va deveni un oraş
întreg cu peste 40.000 de locuitori . Românii pun bazele culturii ruse  În 1796 la Dubăsari ori Movilău s-a tipărit primul volum de versuri în limba română (versuri originale şi traduceri de I.Cantacuzino) . În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăieşti majoritatea locuitorilor     sunt moldoveni ).
Cultura românească a influenţat şi cultura ucrainienilor şi ruşilor prin românii ce şi-au găsit rosturi în Rusia. 

Petru Movilă a devenit mitropolit al Kievului şi întemeietorul Academiei ruseşti. 
Călugărul român Paul Berândă este întemeietorul lexicografieiruseşti. Spătaru  Milescu   pe lângă activitatea diplomatică şi ştiinţifică a fost învăţătorul
lui Petru cel Mare. Dimitrie Cantemir a depus o rodnică activitate ştiinţifică fiind şiconsilier intim al împăratului. Herăscu (Hirăstov) a fost literat şi întâi curator al
universităţii din Moscova . Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie (trecutpeste Nistru împreună cu cei peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de
Cernigov şi Bielgorod. Mihail Strilbiţchi din Moldova îşi va muta tipografia la Dubăsariapoi la Movilău. Ioan Silviu Nistor în „Istoria românilor din Transnistria” mai aminteşte
de un român Turcu ca autor al codului penal rusesc, de Mihail Voloşaninov caorganizator al Ministerului de externe rus şi Grigore Voloşeninov (Românul) de
asemenea diplomat al Rusiei . Literatura rusă recunoaşte că poezia ruseascămodernă începe cu Antioh Cantemir. Prin Dimitrie Cantemir, prin Spătaru Milescu (care
în China la popasuri dă comandă cazacilor să îi cânte „Dunăre,Dunăre”), prin LeonDonici şi alţii capătă nişte mari oameni de cultură .
În 1737 se năştea în Rusia, Nic Bantânş Camenschi urmaş de boier moldovean ce vadeveni membru de onoare al Academiei ruse şi universităţii (36). Mihai Frunză geniu
militar al Armatei Roşii, mort în 1925 la 40 de ani, este cel al cărui nume l-a purtatcapitala R.S.S.Kirghiză (Frunze) şi Academia militară a URSS. Acesta se născuse în
Turkestan, urmare a unor colonizări ale basarabenilor şi transnistrienilor în 1878 înregiune (37). În 1854 se stingea la Odessa Al. Sturza, filozof al religiilor. N.Donici a întemeiat în 1908 la Dubăsarii Vechi, Observatorul de astronomie fizică  Guvernulrus refuză oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanţa
deschiderea unei catedre de limba română la Universitatea din Odessa.
Academicianul sovietic L. S. Berg, afirma: „Moldovenii ce locuiesc în Moldova, Basarabiaşi până în guberniile învecinate, Podolia, Herson, iar într-un număr mai mic în gubernia
Ecaterinoslav sunt români”, iar Take Ionescu privitor la Rusia „este duşmanul nostrunatural” .
Toponimia confirmă românitatea Transnistriei
Iată în continuare o serie de nume ale localităţilor de dincolo de Nistru: Singuri,Voloşovca, Cioban, Beseni, Voloşschie, Caracinţi-Valahi, Cotiujani, Uşiţa, Voloşcovţa,
Bârliadca (lângă izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adăbaşi, Alexandria,Perepeliţino, Şantuia, Malai (pe lângă Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Vărsaţi,
Curecni (între Cigirin şi Novomirgorod); Băbanca, Burta, Tecucica (lângăNovoarhanghelsk); Răzmeriţa, Şelari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (lângă
Olviopol); Arcaşi, Cantacuzinca, Moldovca Braşoveanovca, Pădureţ, Urâta, Şerbani,Arnautovca (lângă Voznerensk); Baraboi, Grădiniţa, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca
(lângă Odessa); Coşuri, Guşa, Şura-Bondureni, Buda, Soroca, Chişleac, Bursuci,Odaeva, Şura (lângă Gaisân) etc.
Th. Burada înfăţişează din gubernia Cherson în 1893 următoarele sate moldoveneşti:
Iasca, Grădiniţa, Sevărtaica, Belcauca (spre Ovideopol), Mălăieşti, Floarea, Tei, Coşarca,Buturul, Perperiţa, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taşlâc,
Doroţcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca şi Cantacuzinovca. Acelaşi aromân Burada în1906 găseşte în Podolia satele româneşti: Lescovăţ, Ruda, Ivaneţ, Rogozna, Studeniţa,
Uşiţa, Lipciani, Serebia, Buşa, Coşniţa, Gruşca, Ocniţa, Camenca, Lăpuşna, Sărăţei,Râbniţa, Botuşani, Pietrosul, Slobozia, Domniţa, Balta, Moşneagul, Senina, Bursucul
Tot atunci potrivit cifrelor oficiale existau în Cherson şi Podolia 532.416, în Ecaterinoslav11.813, iar în Taurida (Crimeea) 4.015 români. Aprecierile asupra cifrelor reale merg
până la 1.200.000. Încă de la mijlocul secolului XIV se găseau în Transnistria peste 400de sate curat româneşti
Alexis Nour (care a identificat în Transnistria o localitate „Nouroaia”) numeşte ca ultimesate ale zonei compact româneşti spre răsărit Glodoşi – cam la aceeaşi paralelă cu
Cernăuţiul şi Şerbani -la o paralelă cu Iaşul însă la 200-250 km de la Nistru (42). Acestaa găsit în Kiev un liceu care purta numele celui care îl întreţinea prin donaţii uriaşe
„Pavel Gălăgan”. La fel de vestiţi erau cei din familiile Funduclea (numele îl purta şi ostradă în Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bontaş, Gredescu etc. (43).
Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Inguleţul, Baraboi,Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocniţa, Dârla, Udici,
Sahaidac (veche denumire pentru desagă), Moldovca, Buşa, Tătrani, Humor, Merla,Uşiţa etc.
În 1918 Transnistria cânta „Deşteaptă-te române”!
Între 1909 şi 1913 ieromanahul Inochentie a condus în Transnistria, la Balta o „mişcare”pentru reintroducerea limbii române în biserică. Zeci de mii de moldoveni veneau în
pelerinaj la Balta unde li se vorbea şi li se împărţeau gazete în limba lor. Apărat de  tărani (60 vor cădea ucişi), Inochentie este ridicat de cazaci şi închis. Autorităţile vor
permite însă folosirea limbii române în biserici .Pe vremea când ni se oferea OdessaÎn 1914 Austria promitea României „toată Basarabia cu Odessa” promisiune ce o va
reînnoi Prezenţa voluntarilor ardeleni şi bucovineni în Ucraina a avut un rol benefic înredeşteptarea conştiinţei naţionale la românii din Imperiul Ţarist. Ofiţerii români vor
desfăşura o vie activitate culturală atrăgând de partea lor studenţii din Kiev. La Odessase aflau 40.000 de ostaşi şi ofiţeri români din armata rusă, care vor avea şi ei o
puternică înrâurire asupra studenţilor din Odessa şi împreună vor organiza un congresla 23 martie 1917. În 18 aprilie la Odessa a avut loc o manifestare a soldaţilor români la
care au luat parte 12.000 de ostaşi şi studenţi basarabeni şi transnistrieni. La 9 aprilieziarul „Cuvânt moldovenesc” publicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele şi
drepturi naţionale pentru românii de dincolo de Nistru, iar în 14 aprilie se înfiinţase„Asociaţia învăţătorilor moldoveni din Basarabia şi de dincolo de Nistru” (47). Congresul
învăţătorilor români din Rusia, ţinut la Odessa, a cerut pentru transnistrieni serviciudivin, şcoli, inspectorat şcolar, episcopie la Dubăsari, seminar la Odessa, toate în română.
„Pe noi cui ne lăsaţi?…”
În şedinţa Radei ucrainene deputatul Ion Dumitraşcu (transnistrean) va protestaîmpotriva pretenţiilor Ucrainei asupra Basarabiei (48). Acelaşi împreună cu Ion Precul şi
Valeriu Cicate vor conduce „Deşteptarea – societate naţională a românilor din Ucraina”înfiinţată la Kiev la 26 noiembrie 1917”.Congresul ostăşesc moldovenesc de la începutul lui noiembrie 1917 din Chişinău a avutpe ordinea de zi la punctul 8 „Moldovenii de peste Nistru” şi a hotărât ca în Sfatul Ţării,românii de peste Nistru să deţină 10 mandate (49). S-a mai cerut Ucrainei să
recunoască românilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleaşi drepturi pe careBasarabia le recunoaşte minorităţilor etnice. Chişinăul mai cerea administraţiilor
transnistriene să notifice numărul copiilor români de vârstă şcolară (50). La acestcongres ţăranul transnistrean Toma Jalbă a întrebat „şi cu noi care trăim pe celălalt mal
al Nistrului, cum rămâne fraţilor, pe noi cui ne lăsaţi?”
La 17 decembrie s-a organizat unCongres al românilor transnistrieni la Tiraspolprecedat fiind de adunări pregătitoare la Tiraspol în 16 noiembrie şi Grigoriopol în 21
noiembrie hotărându-se ca fiecare sat să trimită doi delegaţi. Ţinut sub semnultricolorului, congresul a votat pentru crearea de şcoli naţionale cu predare în limba
română şi alfabet latin, introducerea limbii române în biserici, justiţia în limbabăştinaşilor, medici români la sate, moldovenii să facă armată în oastea naţională şi
alegerea a opt reprezentanţi în Rada ucraineană. S-a mai hotărât tipărirea de gazete,împărţirea moşiilor la ţărani şi să se facă tot posibilul ca Transnistria să fie alipităBasarabie

 Şi cum nu ştiau dacă Basarabia va lupta pentru această alipire,sublocotenentul transnistrean Bulat atenţiona „dacă vom lăsa Ucraina să taie o ramurăazi, alta mâine
din copacul nostru va rămâne buturuga” (52). Trimisul Radei ucrainenea urat în încheiere „Slavă Moldovei slobode”.Comitetul Naţional Român ales a deschis 
52 şcoli româneşti, Rada ucraineană a aprobatmanualele româneşti tipărite la Chişinău cu litere latine, !!!!
Consiliul Zemstvei din Tiraspola început să introducă şi în administratie şi în justiţie cunoscători ai limbii române.Timotei Pleşca şi Toma Jalbă au organizat 
batalionul românesc, ostaşii primindechipament, armament, cazarmă. Cadrele didactice nu au fost silite să urmeze cercurilede vară în limba ucraineană,
 ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chişinău. În satul Luncas-a jucat chiar „Piatra din casă” de V. Alecsandri. Până ce teroarea bolşevică vapătrunde peste tot, pe alocuri,
 în şcoli şi în 1919 se mai cânta „Deşteaptă-te române”.
În 9 ianuarie 1918 Ion Precul, moldovean din stânga Nistrului în calitate de deputat înRada ucraineană ia cuvântul şi cere drepturi egale pentru compatrioţii lui (53). Se
preconiza un congres general al românilor din Ucraina în iunie 1918, dar abia îndecembrie 1919 la o Adunare naţională au cerut organizarea lor într-un stat naţional. La
21 martie 1919, în urmărirea bandelor bolşevice, românii trec Nistrul şi ocupă pentruscurt timp Tiraspolul şi Razdelnaia.Obsedati de Transilvania, la Conferinţa de pace de la Paris, fratii din România nu a reclamat Transnistria şi rămân dedomeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fraţilor transnistrieni nu s-a înfăptuit atunci, fiind siliţi să înfrunte încă o epocă de suferinţe, după spusele lui DominteTimonu (născut în Măhala lângă Dubăsari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din România) perioada a fost „mai grea şi mai cumplită” (54). Într-ocuvântare ţinută la Varşovia în noiembrie 1920, Take Ionescu spunea că „600.000 de români trăiesc dincolo de frontiera estică” . În aprilie 1920 încep mari revolteţărăneşti, răsculaţii conduşi de Tutunică ocupă Balta, răscoala întinzându-se în raioaneleCodâma şi Ananev (raion despre care „Marea enciclopedie rusă” spunea că „moldoveniisunt locuitorii autohtoni ai raionului”). 
În 1922 sub conducerea lui Chirsula revolta areizbucnit. După înăbuşirea în sânge a acestora s-au făcut deportări în masă …
*
Nota redacției – Deportările în masă sunt principala cauză a dispariției moldovenilor/românilor din Transnistria. Au fost practicate mai ales după1917, de către iudeo-bolșevici de la conducerea PCUS