Transformari care au durat un secol…

Domnule prof. Ion Coja,

Așa cum dvs. v-ați redactat cartea TRANSILVANIA – INVICIBILE ARGUMENTUM înainte de 1989, dar ați publicat-o abia în 1900, eu am strîns documente și idei pentru „gogoriță” în ultimii 20 de ani. Am tipărit-o, pe spezele mele și cu greu am găsit o editură care să-și asume răspunderea editării ei. Dar mi s-a interzis s-o difuzez prin terorismul practicat de un escroc vamal ca Maximilian Marco Katz asupra directoarei Librăriei „Mihai Eminescu” – cum incusiv dvs. mi-ați publict unele materiale pe această temă.
Aceste două aspecte particulare, referitoare la noi doi, valabile și pentru alți autori, constituie unele dovezi ale minimalei libertăți de opinie și de acțiune aduse de retrovoluția din 1989. Desigur, alții au fost și sunt profitori, ca Gabriel Liic(h)eanu și nevastă-sa, Neagu Djuvara, Mircea Cărtărescu ș.a., care și-au publicat maculatura în zeci de ediții, fiind și traduse în multe limbi străine – dar pe banii statului nu pe ai lor, cum am fost nevoiți s-o facem noi.
Grigore Geamănu – despre care, din comentariul dvs., reiese că nu știți nimic – a trăit între 1903 și 1985! A îndeplinit multe funcții publice importante (cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Geam%C4%83nu), printre care și aceea de secretar-consilier al lui Nicolae Ceauseșcu. Dacă vă închipuiți că regimul Ceaușescu era atît de „liberal” încît să-i permită să i se publice un tratat de drept cu un asemenea titlu înseamnă că aveți o părere prea romantică și binevoitoare despre acel regim. Eu, care am fost 18 ani sociolog la Î.C.T.B. (APACA), condusă de marele Iosif Steinbach, am fost concediat în martie 1989 cu articolul 64 litera „t” din Legea nr. 5/1978, republicată în 1982 – adică acel articol contra oponenților regimului socialist, dar nu fiindcă fusesem un oponent (nici măcar un „disident”), ci fiindcă aș fi fost „prea comunist”! Adică pentru că luam, în rapoartele mele profesionale, apărarea muncitoarelor care erau exploatate la sînge și erau date afară din întreprindere cu art. 130, litera „i” din Codul Muncii, adică pentru absențe nemotivate, deși făcuseră cerere scrisă, la consilierea mea, pentru „întreruperera serviciului pentru îngrijirea copilului”. Aceste fapte comise de șefii de secții (aproape toți jidani!) erau fapte penale, pentru care șefii respectivi trebuiau băgați la pușcărie în regim de urgență, fiindcă periclitau situația „clasei muncitoare”, în particular, dar și situația demografică a națiunii!
Grigore Geamănu, cît era el de expert, profesor universitar, fost ambasador, mare reprezentant al României în unele organisme internaționale etc., nu a reușit să-și publice acest tratat; e de mirare și că a avut curajul să-l scrie.
Interesați-vă, la descendenții lui, care este starea manuscrisului, dacă mai există, și publicați-l dvs., în editura dvs.! Cam asta-i vrăjeala!