CD
1.760 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
TRANSFORMAREA TREPTATĂ A GUVERNĂRII GLOBALE
– în care SCO ȘI BRICS joacă roluri complementare si decisive
De CD
Procesele care se desfășoară pe scena globală vor necesita ceva timp pentru a fi finalizate, așa că așteptările unei tranziții rapide către o multipolaritate deplină ar trebui temperate, mai ales că a apărut si zona neutră de asteptare.
Recentul Summit al Liderilor SCO de la Tianjin a atras o atenție reînnoită asupra acestei organizații, care a început ca un mijloc de soluționare a disputelor de frontieră dintre China și unele foste republici sovietice, dar apoi a evoluat într-un grup hibrid de securitate și economie.
Aproximativ douăzeci de lideri au participat la cel mai recent eveniment, inclusiv prim-ministrul indian Narendra Modi, care a efectuat prima sa vizită în China în șapte ani. Mass-media non-occidentală a aclamat summitul ca un punct de inflexiune în tranziția sistemică globală către multipolaritate.
Deși SCO este mai revigorată ca niciodată, având în vedere apropierea sino-indo incipientă de care SUA au fost responsabile în mod neintenționat, iar BRICS este în prezent un nume cunoscut în întreaga lume, ambele organizații vor transforma guvernanța globală doar treptat, de loc brusc, așa cum se așteaptă unii.
Pentru început, sunt formate din membri foarte diverși care pot conveni în mod realist doar asupra unor puncte largi de cooperare, care sunt în orice caz strict voluntare, deoarece nimic din ceea ce declară nu este obligatoriu din punct de vedere juridic. Se aplică adevăratul consens, fără manipulări si agende ascunse,
Statutele, regulamentele interne, previn cu străsnicie asemenea operatiuni.
Ceea ce unește SCO și țările BRICS, și există o suprapunere tot mai mare între ele, atât în ceea ce privește membrii, cât și partenerii, este obiectivul lor comun de a sparge monopolul de facto al Occidentului asupra guvernanței strambe globale, astfel încât totul să devină mai echitabil pentru Majoritatea Mondială. În acest scop, ele încearcă să accelereze procesele de multipolaritate financiară prin intermediul BRICS, astfel încât să dobândească influența tangibilă necesară pentru implementarea reformelor, dar acest lucru necesită și evitarea unor viitoare scenarii de instabilitate internă prin intermediul SCO.
Cu toate acestea, Banca BRICS respectă sancțiunile anti-ruse impuse de Occident din cauza interdependenței economice complexe a majorității membrilor cu aceasta și există, de asemenea, reticență în a grăbi dedolarizarea tocmai din acest motiv.
În ceea ce privește SCO, o rganizatie cu scop de păstrare si chiar sporire a securiăttii nationale a membrilor suverani, mecanismele sale de partajare a informațiilor se referă doar la amenințările neconvenționale, adică terorismul, separatismul și extremismul și sunt îngreunate în mare măsură de rivalităti ivite intre mambrii organizariei, vezi rivalitatea indo-pakistaneză, în timp ce preocupările legate de suveranitate împiedică grupul să devină vreodată un alt „Pact de la Varșovia”.
Intrucat SCO are si un scop economic, porneste acum la infiintarea unei bănci de imvestitii si dezvoltare pentru membrii permanenti asigurand o dublura la Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS, fara a avea insă constrangerile ce survin in cadrul BRICS.
În ciuda acestor limitări, Majoritatea Mondială continuă să colaboreze mai strâns ca niciodată în urmărirea obiectivului lor de a transforma treptat guvernanța globală, care a devenit deosebit de urgentă din cauza utilizării forței superficiale de către Trump 2.0, împotriva Iranului și amenințarea împotriva Venezuelei și a războaielor tarifare.
Unele tări chiar dacă nu s-au alăturat ca membre ale celor două organizatii totusi s-au distantat vizibil si curajos de blocul occidental, 30 de tări din afara SCO si BRICS+, deocamdată evită elegant si eficient relatiile economice, comerciale si financiare cu SUA. Cifra poate creste de la zi la zi creind o pătură/zonă neutră, care insă demonstrează sustragerea de sub regimul de “ordine bazată pe legi” impuse hegemonic.
China se află în centrul acestor eforturi, dar asta nu înseamnă că va domina, altfel India și Rusia, mândre si suverane, nu ar fi fost de acord cu acest lucru dacă s-ar fi așteptat ca acesta să fie cazul. Desi blocul transatlantic amenintă cu viitoarea dominatie, indiscutabilă a Chinei, doar ca să sperie lumea, insa după cum se vede fără succes.
Procesele care se desfășoară vor necesita ceva timp pentru a fi finalizate, in functie de felul in care vor actiona SUA si blocul occidental; orice presiune a lor pentru a tine aproape, sub ascultare tările vasale sau dependente de ei, va declansa efectul invers, de retragere in zona/pătura opusă si de aici migrarea decisă spre Multipolaritate. Această migrare etapizată, în mare parte datorită interdependenței economice complexe chiar a unor țări de top precum China și India cu Occidentul, care nu poate fi încheiată brusc fără a provoca daune imense si propriilor interese.
Tranziția către o multipolaritate deplină a apărut initial pentru că atat China cat si Rusia si-au creat grupuri de interese economice si de securitate national suverană care au adus pe scena relatiilor internationale o alternativă credibilă, avantajoasă si demnă de urmat atunci cand conditiile economice si de securitate o permit.
Privind în perspectivă, viitorul guvernării globale acesta va fi modelat de lupta dintre Occident și Majoritatea Mondială, cu o trecere treptată, dar decisivă a tărilor in zona neutră evadand hegemonia care le exploateaza financiar, distrugandu-le din punct de vedere al economiei si al suveranitătii.
Deocamdată aceste instituții alternative centrate pe regiuni specifice, cum ar fi OCS față de Eurasia și UA față de Africa, vor înlocui treptat anumite functii ale ONU în anumite privințe, pana cand ONU va fi reformat pe principii multipolare si multilaterale ca să primeasca atributii si puteri reale de a-si indeplini scopul declarat incă din 1945, la San Francisco.
O parte insemnată a Cartei ONU rămane literă moartă din motive procedurale ce au fost montate in asa fel incat ONU să nu-si poata atinge scopurile nobile cu care a atras toate tările, iar cateva tări pot insă profita de autoritatea si aparenta legalitate ce le-o ofeăr dreptul de veto din Consiliul de Securitate al ONU.
Majoritatea tărilor mici si cu economii emergente doresc ca să nu mai existe acest drept de veto de care SUA au abuzat in cele mai critice momente, permitand să se comită cele mai multe crime, a se vedea si cazul GAZA.
Lumea incepe să privească cu mai mult interes evolutia si garantiile pe care le oferă aceste două organizatii magnetice, SCO – Shanghai Cooperation Organization si BRICS in integralitatea lui.
Zona neutră, ca un pas spre aceste organizatii, este de asemenea o nouă alternativă ivită care deja tentează majoritatea globală si dacă există această alternativă valabilă si credibilă trecerea este asigurată.
Atlanta 08/09/2025
BRICS UN PILON DEFINITORIU AL LUMII MULTIPOLARE.
De CD
Acum, în 2025, cu mai mulți membri și influență globală, BRICS a revenit în Brazilia într-un moment crucial. Declarația BRICS la Summitul de la Rio subliniază ceea ce este din ce în ce mai evident: Multipolaritatea nu mai este o aspirație; este un fapt geopolitic.
Evenimentul marchează a patra oară când Brazilia găzduiește BRICS, după summiturile istorice de la Brasilia din 2010 și 2019 și de la Fortaleza din 2014.
Summiturile anterioare găzduite de Brazilia au înregistrat progrese majore – de la apelul la reformă financiară în 2010 până la crearea Băncii de Dezvoltare BRICS și a Aranjamentului de Rezerve Contingente în 2014 și angajamente reînnoite față de comerț și multilateralism în 2019.
În timp ce mass-media occidentală a redus în mare măsură evenimentul la o notă de subsol, respingându-l ca fiind doar o altă reuniune a economiilor emergente, declarația comună emisă de bloc semnalează ceva mult mai profund: erodarea lentă, dar incontestabilă, a hegemoniei occidentale și ascensiunea unei ordini mondiale multipolare.
Timp de decenii, lumea a funcționat sub un sistem modelat de valorile neoliberale ale așa-numitului Consens de la Washington, un sistem care a servit prea adesea drept un văl subțire pentru exploatarea neocolonială. Acest consens se fracturează astăzi, iar BRICS, care se extinde acum pentru a include noi membri, apare ca unul dintre arhitecții acestei schimbări.
Una dintre cele mai izbitoare caracteristici ale declarației BRICS este sprijinul său neechivoc pentru statul palestinian bazat pe granițele din 1967, cu Ierusalimul de Est drept capital a Palestinei. Blocul a cerut un armistițiu imediat și necondiționat în Gaza, retragerea forțelor israeliene, eliberarea ostaticilor și furnizarea nestingherită de ajutor umanitar. Este o poziție care contrazice standardele duble occidentale.
BRICS a subliniat pe bună dreptate această ipocrizie, cerând respectarea dreptului internațional și a demnității tuturor oamenilor, indiferent de alianțele politice.
Aceasta nu este doar retorică. Apelul la autodeterminarea palestiniană amintește de spiritul Conferinței de la Bandung din 1955, unde națiunile postcoloniale s-au adunat pentru a-și afirma dreptul de a-și trasa propriul curs, libere de dominația imperială. În acest sens, BRICS nu creează o cale nouă, ci reînvie una veche; una pe care lumea are nevoie urgentă să o revizuiască.
La fel de semnificativă a fost condamnarea de către bloc a protecționismului Statelor Unite și a măsurilor economice unilaterale care ocolesc Națiunile Unite și subminează stabilitatea globală. Denunțând tarifele vamale, barierele netarifare și așa-numitul protecționism verde, BRICS a pus în lumină aplicarea selectivă a regulilor care au denaturat mult timp comerțul global în favoarea economiilor avansate.
Apelul BRICS pentru reformarea Organizației Mondiale a Comerțului, inclusiv restabilirea mecanismului său de soluționare a litigiilor, subliniază o frustrare colectivă în rândul națiunilor în curs de dezvoltare față de faptul că sistemul actual îi servește pe cei puternici în detrimentul celor vulnerabili. Aceasta nu este o simplă nemulțumire economică; este un apel clar la echitate.
Cererea blocului comunitar ca Israelul să se retragă din teritoriul sirian ocupat și condamnarea activităților teroriste din regiune evidențiază o altă temă crucială: apărarea suveranității statului.
Intervențiile occidentale în țări precum Irak și Libia au lăsat în urmă o serie de state distruse și mizerie umană, adesea sub pretextul democratizării sau al intervenției umanitare. BRICS se poziționează ca o voce alternativă: una care prioritizează suveranitatea, neintervenția și dialogul în detrimentul aventurismului militar.
În ciuda politicilor protecționiste și a măsurilor punitive ale SUA împotriva membrilor BRICS, grupul și-a reafirmat angajamentul de a consolida multilateralismul. Rusia și China, fiind cele mai mari puteri ale lumii, joacă un rol esențial în cadrul BRICS. Puterea militară, diplomatică și financiară a acestor două state a jucat un rol esențial în ascensiunea și extinderea fără precedent a organizației. Aceste două țări reprezintă principala motivație pentru țările din lumea a treia de a deveni membre BRICS.
În ceea ce privește sănătatea, țările au recunoscut natura interconectată a provocărilor globale în materie de sănătate și implicațiile lor transfrontaliere. Și-au reafirmat angajamentul de a consolida guvernanța globală în domeniul sănătății prin sporirea cooperării și solidarității internaționale.
BRICS se angajează să sprijine activ eforturile de consolidare a arhitecturii globale a sănătății prin promovarea egalității, incluziunii, transparenței și capacității de reacție. Acest lucru garantează că nicio țară nu este lăsată în urmă în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă legate de sănătate.
O altă etapă importantă este lansarea Parteneriatului pentru Eliminarea Bolilor Determinate Social, care promovează echitatea în sănătate și demonstrează angajamentul BRICS de a aborda cauzele profunde ale disparităților în materie de sănătate, cum ar fi sărăcia și excluziunea socială.
Guvernanța inteligenței artificiale (IA) joacă un rol important în agenda BRICS, oferind o perspectivă comună a Sudului Global asupra acestei tehnologii inovatoare și aducând aspectele economice și de dezvoltare în prim-planul discuției. În declarația lor comună, țările recunosc că IA prezintă o oportunitate unică de a impulsiona progresul către un viitor mai prosper.
Pe măsură ce BRICS se extinde și se afirmă pe scena mondială, acesta întruchipează efortul Sudului Global pentru o ordine multipolară, contestând dominația occidentală și remodelând structurile de putere internaționale.
Ascensiunea Sudului Global: o provocare la adresa vechii ordini mondiale?
În ultimele decenii, echilibrul global al puterii a suferit o transformare profundă și rapidă. De la prăbușirea lumii bipolare la începutul anilor 1990 până la sistemul unipolar apărut după Războiul Rece, dominat de Statele Unite și instituțiile occidentale, ordinea globală este acum remodelată, pe măsură ce economiile emergente și națiunile cândva periferice contestă status quo-ul.
Prin valorificarea fracturilor politice, sociale și economice din democrațiile occidentale, așa-numitul „Sud Global” nu mai este un participant pasiv, ci un motor activ al schimbării. Creșterea economică rapidă, asertivitatea politică și ponderea socială tot mai mare au devenit factori cruciali care impun o reevaluare a viziunii tradiționale occidentale asupra lumii.
BRICS se ocupă de construirea unei ordini mondiale construite pe o fundație de paritate a binelui comun și drept internațional. Ar saluta participarea tuturor națiunilor la acest proiect istoric mondial, nu în ultimul rând, având în vedere capitalul și tehnologia lor, SUA și celelalte puteri occidentale, daca aceste tari pot accepta echitatea in relatiile economice si sistemul win-win, în măsura în care Statele Unite se opun în mod ferm tuturor principiilor menționate mai sus.
Când te gândesti la BRICS, in minte iti vine vechea Mișcare a Țărilor Nealiniate, acele națiuni care s-au unit în jurul celebrelor Cinci Principii ale lui Zhou Enlai – integritatea teritorială și suveranitatea, neagresiunea, neamestecurile în afacerile interne ale altora, cooperarea în beneficiul reciproc, coexistența pașnică – la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960.
BRICS nu are sloganul cu celebrul cuvant Solidaritate, probabil este cam uzat si desuet dar stie să actioneze cand este cazul cu Sincronizare.
În centrul acestei transformări se află renașterea nealinierii ca principiu călăuzitor în politica globală. Inițial o forță definitorie în timpul Războiului Rece, Mișcarea Nealiniată (NAM) a fost concepută inițial ca al treilea vector într-o lume bipolară, propunându-se ca cea mai bună alternativă pentru națiunile recent decolonizate, permițându-le să își mențină suveranitatea și independența, evitând în același timp implicarea în rivalitățile dintre superputeri.
Astăzi, acest principiu reapare, în special prin extinderea BRICS, care întruchipează o evoluție modernă a viziunii originale a NAM. Inițial inventat ca un acronim pentru a grupa economiile emergente (în special Brazilia, Rusia, China, India și Africa de Sud), blocul a evoluat mult dincolo de fundamentele sale economice. Recenta extindere cu includerea Emiratelor Arabe Unite, Iranului, Egiptului și Malayesiei semnalează o ambiție clară de a remodela structurile de putere globală.
Fundamentele ideologice și strategice ale BRICS pot fi urmărite până la Mișcarea Nealiniată, o inițiativă din epoca Războiului Rece, promovată în principal de India, Iugoslavia și Egipt, care a urmărit să creeze o a treia cale viabilă între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Evenimente importante, cum ar fi conferința de la Bandung din 1955 și Summitul de la Belgrad din 1961, au oferit națiunilor recent decolonizate din Asia, Africa și America Latină o platformă independentă pentru dezvoltare, fără a le forța să se alinieze cu influența superputerilor.
Mișcarea a fost astfel un răspuns direct la presiunile ideologice și militare ale Războiului Rece, pledând pentru suveranitate, neinterferență, coexistență pașnică și cooperare economică între națiunile în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, în timp ce NAMul, nou-născut, imatur și divers din punct de vedere al componenței, s-a luptat serios să prezinte un front unit și să obțină rezultate tangibile în afacerile internaționale, a reusit totusi să planteze semințele rezistenței la dominația globală.
Bazându-se pe aceste principii, BRICS reprezintă o evoluție naturală a idealurilor originale ale NAM, dar cu o greutate economică și geopolitică semnificativ mai mare. Deși inițial născută ca o inițiativă economică pentru a grupa principalele puteri emergente ale lumii, BRICS și-a sporit constant influența politică și diplomatică, evoluând treptat într-un jucător cheie în noua guvernanță globală.
Susținerea fermă de către China a candidaturii Malaysiei pentru aderarea deplină la BRICS reprezintă o oportunitate majoră de a extinde influența globală și legăturile economice ale țării. Însă analiștii avertizează că acest lucru plasează Malaysia în mijlocul intensificării rivalității dintre Statele Unite și China, necesitând o diplomație atentă.
Flexibilitatea este importantă, iar BRICS oferă acest lucru. Schimbul comercial și investițiile suplimentare vor crește, de asemenea, cererea pentru ringgit/moneda Malaeză și o vor susține pe termen mediu și lung.
Înființarea unor instituții financiare alternative și paralele, cum ar fi Noua Bancă de Dezvoltare (NDB) sau Aranjamentul Rezervelor Contingente (CRA), reflectă viziunea mai largă a BRICS de a stabili un cadru economic global independent care reduce dependența de instituțiile conduse de Occident, precum FMI și Banca Mondială.
Pe măsură ce lumea se confruntă cu provocări fără precedent, nevoia de cooperare multilaterală dincolo de cadrele tradiționale conduse de Occident nu a fost niciodată mai clară. În ultimii ani, fragilitatea democrațiilor occidentale, fragmentate de diviziuni interne, le-a slăbit capacitatea de a răspunde rapid și eficient la crizele globale.
În acest vid de putere, BRICS a reușit să-și extindă influența, câștigând sprijin din partea națiunilor în curs de dezvoltare dornice de o alternativă la ordinea dominantă, zdrobitoare a Occidentului. Odată limitate la o simplă reacție, BRICS și membrii săi s-au angajat să remodeleze narațiunea din jurul distribuției și exercitării puterii globale, implicându-se activ și în afara influenței marilor puteri și evitând practicile de „bandwagoning”.
Războiul din Ucraina, de exemplu, prin reprezentarea unei provocări directe la adresa status quo-ului post-Război Rece, a expus răspunsurile divergente ale puterilor occidentale și non-occidentale. În timp ce Statele Unite și Uniunea Europeană au implementat rapid sancțiuni împotriva Rusiei, membrii BRICS au adoptat o abordare mai prudentă.
China și India, de exemplu, s-au abținut de la condamnarea directă a Moscovei, prioritizând autonomia strategică și interesele economice în detrimentul alinierii. Deși criticată pe scară largă la Bruxelles și Washington D.C., această poziție dezvăluie angajamentul profund înrădăcinat al blocului față de neinterferență, neamestec in treburile interne, un principiu fundamental moștenit de la NAM.
În loc să susțină măsuri punitive, membrii BRICS au pus accent pe dialog, multipolaritate și diplomație, contestând ideea că presiunile economice și politice din partea Occidentului sunt singurele instrumente valide pentru abordarea conflictelor internaționale.
Un model similar este vizibil în Orientul Mijlociu, unde BRICS s-a opus în mod constant politicilor intervenționiste occidentale. Blocul a criticat în repetate rânduri intervențiile militare conduse de NATO, în special în Libia și Siria, pledând în schimb pentru soluții diplomatice și conflicte și soluționări ale disputelor la nivel regional.
Includerea Emiratelor Arabe Unite și a Iranului – rivali regionali de lungă durată – în BRICS este extrem de semnificativă în acest sens. Apartenența lor nu numai că sporește influența energetică a blocului, dar semnalează și o schimbare către o nouă paradigmă diplomatică, în care adversarii geopolitici sunt încurajați să se implice într-un cadru multipolar de dragul stabilității regionale, mai degrabă decât să fie atrași în alianțe de securitate distrugătoare conduse de Occident.
Acesta este motivul pentru care criza din Orientul Mijlociu, în special instabilitatea continuă din Gaza și tensiunile arabo-israeliene mai ample, subliniază și mai mult rolul în evoluție al BRICS. Spre deosebire de SUA, care au fost fermi în sprijinul acordat Israelului, membrii BRICS au subliniat o abordare mai echilibrată, condamnând acțiunile militare disproporționate și pledând în schimb pentru o rezoluție diplomatică multilaterală.
Această poziție se aliniază cu critica mai amplă a BRICS la adresa politicilor occidentale care au prioritizat în mod tradițional răspunsurile militare în detrimentul diplomației, ignorând frecvent dinamica regională. Din acest motiv, poziționându-se ca un campion al suveranității și autonomiei regionale, BRICS a devenit un partener din ce în ce mai atractiv pentru națiuni, în special din lumea în curs de dezvoltare, care au devenit frustrate de intervenționismul occidental.
Deși BRICS a devenit un jucător cheie în afacerile globale, și datorită creșterii enorme a numărului de membri ai săi, alianța rămâne complexă. Așa cum a fost pentru Mișcarea de Nealiniere din Războiul Rece, BRICS reunește un grup divers de națiuni cu sisteme politice distincte, priorități regionale și interese strategice.
Această eterogenitate este atât punctul său forte, cât și cea mai mare provocare a sa. Pe de o parte, permite BRICS să reprezinte un spectru larg al Sudului Global, oferind o platformă incluzivă pentru țările din diferite regiuni. Pe de altă parte, ridică întrebări fundamentale cu privire la capacitatea și eficacitatea blocului de a menține coeziunea în fața rivalităților geopolitice și a obiectivelor divergente de politică externă.
De exemplu, China și India, doi dintre cei mai influenți membri BRICS, au dispute de frontieră de lungă durată și ambiții regionale mai largi și contrastante în Asia. Împărtășind un interes comun în reducerea influenței occidentale, în special în regiune auu reusit chiar inaintea Summitului SCO să restabilească relatii diplomatice stabile, reusind să inghete disputa frontalierăcat si celelalte probleme minore, apărand la summit animate de aceleasi principii amicabile ale SCO cu ajutorul neintentionat al SUA.
În mod similar, izolarea crescândă a Rusiei față de Occident din cauza războiului din Ucraina a apropiat-o de China, în timp ce India, Brazilia și Africa de Sud au menținut relații mai echilibrate atât cu puterile occidentale, cât și cu partenerii BRICS, ceea ce face dificilă adoptarea în cele din urmă a unui front complet unificat de către bloc în ceea ce privește problemele globale.
În ciuda acestor provocări interne, BRICS a dovedit o rezistență remarcabilă, menținându-și angajamentul de a reforma și remodela guvernanța globală, de a promova suveranitatea și incluziunea și de a contesta hegemonia economică și politică occidentală. Mai mult, extinderea continuă a blocului indică faptul că o cerere tot mai mare de alternative multifațetate la ordinea condusă de Occident este mai puternică ca niciodată.
Capacitatea de a naviga și de a depăși diferențele interne și, în consecință, de a prezenta o strategie unificată privind dezvoltarea economică globală și implicarea diplomatică multiregională va consolida în cele din urmă BRICS ca un pilon definitoriu al lumii multipolare.
Cyril Ramaphosa a cerut reforma Consiliului de Securitate al ONU. În discursul său adresat sesiunii plenare intitulate „Pace, securitate și reforma guvernării globale” la cel de-al XVII-lea Summit BRICS, președintele sud-african a subliniat că lumea trece printr-o transformare profundă – atât pozitivă, cât și provocatoare.
Unul dintre argumentele sale centrale a fost necesitatea reformării Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, pe care l-a descris ca fiind rigid și deconectat de realitățile geopolitice actuale.
„Reforma este necesară pentru ca Consiliul să reflecte realitățile multipolare actuale”, a declarat Ramaphosa, solicitând un organism mai democratic și mai reprezentativ, care să includă voci din Africa, Asia și America Latină.
Pe măsură ce conflictele persistă, pe măsură ce apar noi amenințări și pe măsură ce vechile instituții se clatină, urmărirea păcii și securității globale nu a fost niciodată mai urgentă sau mai complexă.
Potențialul BRICS – care reprezintă aproape jumătate din populația lumii – de a juca un rol cheie în conturarea unei noi ordini internaționale bazate pe suveranitate, egalitate și coexistență pașnică este deja evident.
BRICS poate da un sprijin mai puternic pentru mecanismele regionale de pace, pledând pentru creșterea resurselor și a autorității care să le permită să conducă eforturile de mediere și procesele de soluționare a conflictelor.
Acest lucru se aliniază cu discuțiile mai ample din cadrul blocului despre cum să se reducă dependența de instituțiile conduse de Occident și să se promoveze diplomația incluzivă.
Crizele umanitare în curs de desfășurare din Ucraina, Republica Democrată Congo, Sudan și Palestina necesită soluții juste și durabile, bazate pe dreptul internațional umanitar.
BRICS au condamnat utilizarea foametei ca armă de război în Gaza și au reiterat sprijinul pentru autodeterminarea palestiniană, reflectând principiile de lungă durată ale politicii externe sud-africane, înrădăcinate în solidaritatea anticolonială.
Președintele bolivian Luis Arce a declarat la summitul BRICS, că acest bloc ar trebui să genereze acțiuni de protecție și solidaritate între economiile țărilor membre pentru a face față asediului „războiului economic”.
Președintele bolivian a propus ca „în cadrul BRICS să fie promovată o alianță care să funcționeze ca un scut care protejează resursele naturale” și care să contribuie, de asemenea, la „consolidarea economiilor” națiunilor membre.
În cadrul Noului Comerț de Dezvoltare și al comerțului bilateral, bazat pe monedă locală, BRICS lucrează, de asemenea, la un sistem propriu de plăți transfrontaliere care sa funcționeze în paralel cu SWIFT, CIPS, cu cel chinezesc și SPFS–Sistemul de Mesagerie Financiară al Băncii Rusiei.
BRICS a creat în continuare noi modele pentru a schimba arhitectura economică prin cooperarea Sud-Sud. Politica BRICS de a construi o lume multipolară a atras țările în curs de dezvoltare. Comerțul dintre cele cinci națiuni BRICS originale a crescut cu 40% între 2021 și 2024, ajungând la 740 de miliarde de dolari americani pe an, conform datelor Fondului Monetar Internațional.
Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS operează cu respect deplin pentru suveranitatea și prioritățile de dezvoltare ale țărilor sale membre. Cu sediul la Shanghai, banca a aprobat deja peste 120 de proiecte în valoare totală de 40 de miliarde de dolari americani, concentrându-se pe domenii precum energia curată, infrastructura de transport, protecția mediului și infrastructura socială.
BRICS+ se transformă de la o excepție economică la o forță dominantă în afacerile globale, dar rămane la fel de dedicat:
– consolidării multilateralismului și reformării guvernanței globale,
– promovării păcii, securității și stabilității internaționale,
– aprofundării cooperării economice, comerciale și financiare internaționale.
– combaterii schimbărilor climatice și promovării dezvoltării durabile,
– parteneriatelor pentru promovarea dezvoltării umane, sociale și culturale.
Ceea ce a început ca o alianță economică s-a transformat într-o contrapondere geopolitică față de Occident. Blocul BRICS, văzut cândva ca o coaliție de putere soft, este acum un actor asertiv, care modelează proiecte despre guvernanța globală, realinierea comercială și multipolaritatea monetară.
Pe măsură ce Sudul Global se afirmă cu o nouă încredere, blocul BRICS și configurația sa extinsă, BRICS+, se impun ca cea mai dinamică alianță economică din lume, pregătită să crească de aproape trei ori mai rapid decât națiunile G7 îmbătrânite și stagnante din punct de vedere economic până în 2028.
Acestea nu sunt simple speculații. Conform mai multor previziuni credibile, inclusiv date analizate de Watcher.Guru și proiecții FMI, economiile BRICS sunt așteptate să se extindă cu o rată anualizată de 4,2% până la 5,1%, comparativ cu o rată letargică de 1,3% până la 1,8% pentru G7, care include SUA, Marea Britanie, Germania, Franța, Canada, Japonia și Italia. În esență, Nordul Global se uită acum la oglinda retrovizoare a puterii economice globale, iar BRICS este mai aproape decât pare.
Și alți noi participanți BRICS+ își fac simțită prezența. Se preconizează că Etiopia va crește cu 5,5%–6,0%, Indonezia cu aproximativ 5,1%–5,2%, iar Emiratele Arabe Unite, o putere financiară în ascensiune, între 3,5% și 3,9%. Iranul, mult timp strangulat de sancțiunile occidentale, va înregistra o rată de creștere de 2,0% până la 2,5%, pe măsură ce tranzacționează din ce în ce mai mult în valute diferite de dolar și își adâncește legăturile cu Rusia și China.
Potrivit GZERO Media, economiile BRICS sunt pe cale să reprezinte 37% din producția globală până în 2028, în timp ce ponderea G7 este așteptată să scadă sub 28%, semnalând o inversiune structurală a puterii.
Pe măsură ce Occidentul se prăbușește sub propria greutate, BRICS recuperează centrul de greutate global.
Poate mai semnificativă este capacitatea tot mai mare a blocului de a acționa fără dolar. Potrivit analiștilor de la Cryptorank și Financial Times, comerțul intra-bloc BRICS în monede locale a crescut de la 26% în 2021 la peste 45% în 2024. Această schimbare nu numai că a slăbit sancțiunile occidentale, dar a încurajat și statele membre să urmeze politici economice suverane fără obligații din partea FMI.
BRICS își construiește si foloseste deja propriul ecosistem instituțional pentru a rivaliza cu sistemul Bretton Woods, dominat de Occident. Noua Bancă de Dezvoltare (NBD), uneori supranumită „Banca BRICS”, a emis deja miliarde în împrumuturi denominate în monede locale, sprijinind infrastructura și dezvoltarea verde în Asia, Africa și America Latină.
Sudul global se înghesuie în BRICS+, abandonând capcanele datoriilor Occidentului. „Ordinea internațională bazată pe reguli”, odinioară lăudată, este contestată nu prin război, ci prin economie, cooperare și credibilitate, toate acestea BRICS par să le aibă în cantități mai mari.
Cifrele nu mint. BRICS+ nu mai este o amenințare ipotetică, ci o inevitabilitate statistică. Până în 2028, blocul va fi motorul dominant al creșterii economice globale. Potrivit Watcher Guru, FMI și altor proiecții ale GZERO Media și Cryptorank, traiectoria economică accelerată a BRICS+ nu este doar o contrapondere, ci o recalibrare a ordinii mondiale.
Întrebarea nu mai este dacă BRICS vor depăși G7, ci când și cum va reacționa Occidentul la o lume pe care nu o mai poate dicta.
Un lucru este clar: era dominației unilaterale a SUA s-a încheiat. Sudul Global, sub egida BRICS și a altor organizatii în ascensiune, nu mai este dispus să accepte o ordine mondială dictată exclusiv de interesele occidentale.
Indiferent dacă BRICS vor putea remodela sistemul sau doar vor coexista în cadrul acestuia, creșterea continuă a atractivității și extinderea sa semnalează o schimbare istorică în dinamica puterii globale, una care va defini relațiile internaționale pentru deceniile următoare.
Atlanta 09/09/2025