CD
1.578 aprobate
denitsoc@gmail.com
TRAIM INCA IN UMBRA IMPERIULUI VECHI SI RE-ALTOIT
De CD
In disperarea sa de a nu deveni irelevant si sa dispara de pe mapamond Imperiul Britanic a arestat dezvoltarea normal-naturala a stiintei si culturii aducand concepte de limitare a umanitatii si eliminarea sistemului de cooperare si tranzactional bazat pe reciprocitate – win-win.
După ce s-a extins cu mult în timpul celui de-al Doilea Război al Opiului Chinezesc (1856-1860) până la Războiul Crimeei (1853-1856) si pentru a înăbuși revoltele indiene (1857-1858) cat și a sponsorizarea Confederației de Sud a statelor americane (1861-1865), Imperiul Britanic știa că era pe punctul de a se prăbuși.
Lumea se trezea rapid la realitate si realiza natura malefica a imperiului și o nouă paradigmă de cooperare câștig-câștig era exportată din America lui Lincoln către națiunile din întreaga lume.
Nordul lui Lincoln era pe punctul de a înlătura rebeliunea secesionistă pe care instituția/agentia britanică de informații a Imperiului a avut de lucru decenii de muncă, in colaborare stransă cu agenți anglo-americani în America însăși, precum și cu agentiile din Canada britanică.
Sistemul lui Lincoln a fost cunoscut sub numele de „Sistemul american al economiei naționale”, un nume creat de tatăl Uniunii vamale germane – Zollverein, Friedrich List din Germania cu ani în urmă. Spre deosebire de “comerțul liber” cu “piete libere” britanic, acest sistem american s-a bazat pe protecționism national, bancă națională, infrastructură pe termen lung și, cel mai important, a plasat sursa de valoare pe capacitatea minții umane de a face descoperiri și invenții, opus sitemului de suma zero[1], așa cum este subliniat în discursul lui Lincoln din 1858.
În acest sistem, conceptul constituțional al bunăstării generale nu era o simplă cerneală pe hartie, ci mai degrabă principiul de guvernare al valorii monetare și al politicii naționale.
Consilierul economic șef al lui Lincoln și coordonatorul comertului internațional al sistemului american după războiul civil a fost numit Henry C. Carey. Încă din 1851, Carey scrisese “Harmony of Interests” in care afirmă ca relatia de reciprocitate win-win este noul sistem de tranzactare a cărui tendință a fost aceea de a ridica în același timp egalizarea condiției omului în întreaga lume.”
În Germania, sistemul Zollverein (uniunea vamală) a unificat o națiune divizată, dar a si ridicat-o la un nivel de putere productivă și suveranitate care depășise puterea de monopol a Companiei Britanice a Indiilor de Est.
În Japonia, inginerii americani au ajutat la asamblarea trenurilor finanțate de un sistem bancar național japonez și a unui tarif de protecție în timpul restaurării Meiji.
În Rusia, adeptul sistemului de reciprocitate American, Serghei Witte, ministrul transporturilor și consilier apropiat al țarului Alexandru al III-lea, a revoluționat economia rusă cu trenurile de fabricație americană care traversau calea ferată transsiberiană.
Nici măcar Imperiul Otoman nu a rămas neatins de inspirația pentru progres, deoarece calea ferată Berlin-Bagdad a fost începută cu intenția de a declanșa un program îndrăzneț de modernizare a Asiei de sud-vest, vezi proiectul “Drumul si Centura” al Chinei de azi.
Construcția căilor ferate continentale și a puterilor industriale ale națiunilor la nivel internațional a adus rapid conceptul de pod terestru mondial, elaborat pentru prima dată de guvernatorul de Colorado, William Gilpin. A fost o revolutie a comunicatiilor ce este de magnitudinea Internetului de astazi.
Pentru cei care nu știu, Gilpin (care a fost și bodyguardul lui Lincoln și cel mai puternic susținător al căii ferate transcontinentale a Americii) a petrecut zeci de ani susținând sistemul internațional de cooperare win-win – câștig-câștig, pe care l-a subliniat în “Cosmopolitan Railroad” din 1890, declarând: „ Lumea încetează să mai fie o tabără militară, incubată doar de principiile militare ale forței arbitrare și supunere abjectă. Din aceste imense descoperiri și evenimente concurente se inaugurează o nouă și mare ordine în afacerile umane”.
China cu “Initiativa Drumul si Centura” si tranzactiile cu avantaj reciproc pe care le promoveaza cu success astazi natiunilor trezite reia traditia antica a Drumului Mătăsii cat si incercarile americane din epoca lui Lincoln. Acum putem intelege mai usor de ce Lincoln a fost eliminat si de ce Drumul Matasii este considerat o manevra dusmanoasa a Chinei impotriva sistemului occidental.
Imperiul Britanic știa că această nouă paradigmă în curs de dezvoltare va face atât controlul său maritim asupra comerțului internațional la fel de învechit ca și programul său internațional de cămătărie și recoltare de bani să dispară in neant.
Era clar că ceva trebuia să se schimbe dramatic, căci dacă imperiul nu s-ar putea adapta ca răspuns la această nouă paradigmă, cu siguranță va pieri în curând. Sarcina de a remodela politica imperială de la o abordare a controlului „forță materială” la o „forță mentală” de control a fost inceputul unei revolutii absconse cultural-stiintifice.
În 1865, un grup de 12 oameni de știință sub conducerea lui Thomas Huxley, Matthew Arnold, Joseph Hooker și Herbert Spencer (fondatorul darwinismului social) au creat „X Club” cu mandatul de a reforma strategia imperială britanică global, arogandu-si autoritatea stiintifica meritata sau nu.
Ca in orice revolutie culturală trebuiau să existe si liderii luminati si dedicati cauzei. Acesti lideri au provenit din doua grupuri elitiste: “Fabian Society” si “Rhodes Scholar Trust” ce si-au unit eforturile sub bagheta lui T. H. Huxley in celebrul “Club X” si cu revista “Nature”. In paginile acestei reviste acest grup a stabilit principiile științifice directoare ale Imperiului, sub aura unei noi culturi stiintifice “bine” orientate.
Fondată în 1869, revista “Nature” prezenta articole scrise de Huxley și mai mulți membri ai “X Club”. Scopul mai profund al Clubului X și al revistei sale a fost orientat spre redefinirea tuturor ramurilor științei în jurul unei interpretări statistico-empiriste a universului care neagă existența rațiunii creatoare în omenire sau natură. Știința a fost convertită de la studiul nemărginit al adevărului la o „știință a limitelor” sigilată matematic si controlată să lucreze spre Profitul investitorilor – sistemul de suma zero.
Știința „limitelor” a devenit fundamentul unei științe economice oligarhice pentru elită și, în mod natural, a trebuit să fie ascunsă de mințile populației generale, deoarece a urmat principiul matematic al creșterii populației al lui Thomas Malthus. „Principiul” de populație al lui Malthus presupunea că oamenii necugetători se reproduc geometric, în timp ce generozitatea naturii crește doar aritmetic și, prin urmare, prăbușirile periodice ale populației erau o lege inevitabilă a naturii care putea fi gestionată în cel mai bun caz de o preoție științifică oligarhică care era obligată să sacrifice periodic turma.
Malthus și liderii “Clubului X” credeau că natura a oferit clasei conducătoare anumite instrumente pentru a îndeplini această sarcină importantă și anume război, foamete și boală[mai tarziu vaccinuri mARN], iar Malthus a declarat atât de rece în eseul său din 1799 despre populație – “An Essay on the Principle of Population”:
:
„Ar trebui să facilităm, în loc să ne străduim în mod prostesc și zadarnic să împiedicăm, operațiunile naturii în producerea acestei mortalități; iar dacă ne temem de vizitarea prea frecventă a oribilei forme de foamete, ar trebui să încurajăm cu stăruință celelalte forme de distrugere, pe care le constrângem natura să le folosească. În orașele noastre ar trebui să facem străzile mai înguste, să înghesuim mai mulți oameni în case și să nu curmăm întoarcerea ciumei.”
Susținerea de către “Clubul X” a teoriei darwiniste a selecției naturale a fost mai puțin o decizie științifică în acest sens și mai mult una politică, după cum Darwin a recunoscut mai târziu în autobiografia sa că propria sa teorie a apărut direct din studiul său despre Malthus:
„În octombrie 1838, la cincisprezece luni după ce am început ancheta mea sistematică, mi s-a întâmplat să citesc pentru amuzament Malthus despre populație și fiind pregătit să apreciez lupta pentru existență care se desfășoară pretutindeni, de la observarea îndelungată a obiceiurilor la animale și plante, mi-am dat seama imediat că în aceste împrejurări variațiile favorabile ar tinde să fie păstrate, iar cele nefavorabile să fie distruse. Rezultatul ar fi formarea unei noi specii. Iată, atunci, în sfârșit am obținut o teorie prin care să lucrez”.
“Atâta timp cât multiplicarea nelimitata continuă, nici o organizație socială care a fost vreodată creată sau ar putea fi concepută, nici o filantropie preocupată cu distribuirea bogăției, nu va putea elibera societatea de tendința de a fi distrusă prin reproducerea în sine, în forma sa cea mai intensă; in lupta sa pentru existență LIMITAREA este de fapt obiectul societății” – Thomas Henry Huxley – „Lupta pentru existență în societatea umană”, 1888.
Prin universalizarea lui Malthus asupra întregii creații vii, “Clubul X” a ascuns diferența calitativă dintre oameni și maimuțe, ceea ce era avantajos pentru un imperiu care poate controla oamenii doar atunci când adoptă legea junglei ca standarde de practică morală și de formare a identității.
Prin urmare, nu a fost întâmplător faptul că Henry C. Carey a vizat fără încetare darwinismul, Malthus și “Clubul X” în lucrarea sa “Unitatea legii: o expoziție despre relațiile dintre știința fizică, socială, mentală și morală” (1872). În această carte importantă, Carey a atacat toate sistemele bazate pe relațiile stăpân-sclav, spunând:
„De aici rezultă că a dat naștere doctrinei suprapopulării, care este pur și simplu aceea a sclaviei, anarhiei și ruinei societății, ca condiție supremă a omenirii; asta, de asemenea, venind ca o consecință a legilor emanate de la o Ființă atotînțeleaptă și atotputernică care ar fi putut, dacă ar fi vrut, să instituie legi în virtutea cărora libertatea, ordinea, pacea și fericirea ar fi fost soarta omului.
Că acestea din urmă au fost instituite – că schema creației nu este un eșec; care nu este afectat de erori precum cele propuse de domnul Malthus; este dovedit de toate faptele prezentate spre luare în considerare de către comunitățile avansate ale lumii – obiceiul păcii, atât între indivizi, cât și între națiuni, care crește odată cu creșterea numărului și creșterea puterii de auto-direcționare.”
Thomas Henry Huxley[2] cu Darwin si Malthus au vazut că eliminarea războilului, reducerea bolilor si ameliorarea conditiilor de lucru duc la cresterea populatiei si la scăderea standardului de viată pentru toti, in conditiile in care Profitul trebuia totusi să crească.
Chiar mai mult, reducerea natalitătii nu este suficientă să tină populatia in limitele sale “optime”.
Deci nici că se putea găsi o scuză mai bună pentru exploatarea cruntă la care este supusă populatia, reducerea numărului de muncitori era/este socotit o formă de a aduce “binefacerea tuturor”, de fapt a aduce profit.
Pe de altă parte pandemiile, chiar cand sunt create de om, ele sunt evenimente care reduc populatia muncitoare spre „binele tuturor”, dar in fapt imbogătesc doar pe cei bogati – profit.
Huxley, care este cunoscut si sub numele de „bulldogul lui Darwin”, pentru promovarea neobosită a teoriei lui Darwin (teorie în ale căror merite științifice el nu a crezut), a decis ca grupul să stabilească o revistă pentru a promova propaganda lor.
Prin urmare, nu a fost un accident faptul că Henry C. Carey a avertizat neobosit lumea asupra Darwinismului, Malthusianismului și a “Clubului X” în cartea sa „Unitatea legii”: o expunere privind relațiile științei fizice, sociale, mentale și morale” (1872).
În această perioadă, o revoluție științifică anti-darwiniană a înflorit în științele naturaliste sub conducerea călăuzitoare a unor figuri precum James Dwight Dana, Jean-Baptiste Lamarck, Alexander von Humboldt, Georges Cuvier, Karl-Ernst von Baer și Benjamin Silliman.
Acești oameni de știință nu numai că au început să pună sub semnul întrebării teoria statică a naturii ca derivată dintr-o citire literală a Bibliei[Vechiul Testament], dar au făcut pași uriași în realizarea mecanismelor cauzale superioare care definesc fluxul evoluției.
Spre deosebire de mulți dintre oamenii noștri de știință moderni, aceste cifre nu au văzut niciodată o dihotomie care să separe știința de religie, deoarece „știința” era înțeleasă ca nimic mai puțin decât investigarea și participarea la Creația lui Dumnezeu și, ca atare, biosfera și toate „unitățile” din ea nu erau implicit definite ca mai mult decât suma părților sale și toate teoriile evoluției care se apropie rapid și care au fost conduse de intenție, armonie și direcționalitate.
Această perspectivă a fost prezentată cu brio de marele naturalist și embriolog Karl Ernst von Baer, care a scris în „Despre scopul naturii” (1876): „Interconexiunile reciproce ale organismelor între ele și relația lor cu materialele universale care le oferă mijloacele de susținere a vieții, este ceea ce s-a numit armonia naturii, adică o relație de reglare reciprocă.
Așa cum tonurile dau naștere la o armonie doar atunci când sunt legate între ele în conformitate cu anumite reguli, la fel și procesele individuale din întrega natură pot exista și dura doar dacă se află în anumite relații armonioase unele cu altele. Șansa nu poate crea nimic durabil, mai degrabă este capabilă doar de distrugere.”
Pe de altă parte, Huxley și darwinienii au promovat o interpretare opusă „de jos în sus” a evoluției, pornind de la „mutațiile aleatoare” imaginate în nemăsurat de mic, care se presupune că s-au adăugat la suma colectivă a tuturor speciilor și biosferei. Această biosferă nu a fost astfel definită ca fiind puțin mai mult decât suma părților sale.
Școala imperială a lui Huxley, “X Clubul” a negat nu numai existența creativității din acest punct de vedere metafizic superior, dar a negat și faptul că omenirea poate traduce în mod unic roadele acestor descoperiri creative în noi forme de progres științific și tehnologic care au avut ca efect creșterea speciei noastre. capacitatea de a ne transcende „limitele creșterii” (sau așa cum neo-malthusienii moderni au numit „capacitatea noastră de transport”).
Toate conceptele Malthusianiste, Darwiniste si Spenceriste au fost preluate cu entuziasm si frenezie de un nou grup criminal sponsorizat de elita bankară, cei care au infiintat si sponsorizează WEF- Forumul Economic Mondial, grup din care fac parte si celebrii locotenenti Soros si Bill Gates, ca executanti frenetici ce promovează dincolo de limita gretii acest sistem contra-naturii, inuman, criminal si periculos.
Cultura, stiinta si mai ales economia Imperială dau semne serioase de uzură si desuetitudine, dar cel mai tare doare/suferă economia, care in forma ei imperială de “piată liberă si neplanificata” a inceput să nu mai aibă profitul asteptat.
Economia imperială a “pietelor libere”, “neplanificată” si “liberă” incepe să lase teren unei noi economii planificate, căci economia chineză dă un exemplu pe acest sistem ce nu poate fi ignorant. Economistii imperiali, occidentali au văzut că acolo unde economiile umaniste realizează eficienta, capitalistii pot realiza profitul printr-o planificare complexă la mai multe nivele si mereu in schimbare cu necesitătile pietii. Căci pană si piata a devenit predictibilă odată cu algoritmii ce veghează necrutător Internetul.
Argumentele împotriva economiilor planificate s-au centrat pe limitele prelucrării informațiilor, fezabilitatea previziunilor de producție și inflexibilitatea planurilor centralizate.
O nouă cercetare arată că primele 1% dintre companiile americane controlează 90% din activele legate de producție din SUA și reprezintă 80% din veniturile din vânzări. Aceasta înseamnă că un număr relativ mic de companii sunt responsabile pentru cea mai mare parte a activității economice din SUA.
Pentru aceste companii, planificarea – în special coordonarea activităților de-a lungul lanțurilor globale de aprovizionare – reprezintă un accent strategic semnificativ.
Planificarea lanțului de aprovizionare se referă la un set de decizii iteractive, interconectate, care vizează alinierea continuă a capacității companiei, a stocurilor și a altor active pentru a maximiza profiturile. Acesta integrează o serie de decizii pe diferite orizonturi de timp, de la optimizarea pe termen lung a rețelelor globale de aprovizionare până la programarea pe termen scurt a livrărilor.
Planificatorii decid, de asemenea, cât de mult să producă sau să cumpere în funcție de schimbarea cererii consumatorilor. Și poate cel mai important, gestionează timpul necesar pentru a se asigura că produsele ajung la momentul potrivit, la locul potrivit și în forma potrivită. Ei fac acest lucru nu doar o dată, ci la mii de produse și milioane de tranzacții în fiecare zi datorita unui nou vector civilizational – Digitalizarea. Deci economia capitalista a uitat de neplanificare si cauta să profite cat mai mult de extrema Planificare.
Luați în considerare un magazin on line, ca Amazon, care oferă aproximativ 820.000 de produse diferite – cunoscute din punct de vedere tehnic ca unități de stocare sau SKU. Aceste produse trebuie să fie disponibile în milioane de destinatii din întreaga lume, 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână.
Dar a fost nevoie de pandemia de Covid-19 pentru a dezvălui ceea ce mulți planificatori știau deja: tehnologiile de planificare învechite, lacunele în talent și lanțurile de aprovizionare supraîncărcate împiedică companiile să livreze bunurile in mod eficient si să aducă profit.
Nevoia de talent de planificare vine într-un moment în care deficitul de forță de muncă și problemele de formare professională afectează lanțul de aprovizionare. Deși au apărut programe educaționale inovatoare, va dura timp pentru a dezvolta talentul necesar.
Provocările cu care se confruntă companiile astăzi pe plan international reflectă dezbaterile de planificare economică din Războiul Rece, multe dintre aceleași probleme revenind. Există diferențe clare cu planificarea centralizată în stil sovietic. Dar un set din ce în ce mai consolidat de companii planifică deja zone uriașe ale economiei SUA.
O alta racilă a sistemului Imperial care este pe calea pieirii este si lipsa grijii fată de om, fată de comunitate ce tratează capitalul uman ca ceva consumabil si dispensabil. Dar tocmai lipsa de grijă socială a dus la criza talentelor in societatile capitalist/imperialiste, ce acum nu mai pot accesa/fura gratis inventii si inovatii de la altii. Acasă nu mai sunt copii educati si invatati, gata să fie instruiti/treinuiti in specialitatile cele mai dificile cat si in domeniile de granite interprofesionale.
Un raport comun al OMS – Orgazitati Mondiala a Sanatatii și OIM – Organizatia Internationala a Muncii – constată că bolile profesionale și accidentele provoacă moartea a peste 1,9 milioane de persoane în fiecare an, iar în mai mult de o treime din cazuri decesul este legat de programul lung de lucru.
Studiul, primul de acest gen realizat de cele două organizații, indică expunerea la poluarea aerului ca un alt factor de risc important, deoarece este legat de 450.000 de decese anual.
Potrivit OMS și OIM, aproximativ 450.000 dintre aceste decese anuale sunt cauzate de boala pulmonară obstructivă cronică, 400.000 de accidente vasculare cerebrale, 360.000 din cauza traumatismelor și 350.000 de boli cardiace ischemice (îngustarea arterelor coronare).
Studiul concluzionează că decesele profesionale legate de bolile de inimă au crescut cu 41% între 2000 și 2016, în timp ce cele legate de accidentul vascular cerebral au crescut cu 19% în aceeași perioadă.
Conform estimărilor comune ale WHO și OIM, factorii de risc la locul de muncă care provoacă cele mai multe decese anual sunt:
– programul lung de lucru
– poluarea aerului, gaze și fumuri
– raniri.
Raportul avertizează că bolile și vătămările profesionale „suprasolicită sistemele de sănătate, reduc productivitatea și pot avea un impact catastrofal asupra veniturilor gospodăriilor”.
Prin urmare, solicită luarea de măsuri pentru a asigura locuri de muncă mai sigure și mai sănătoase prin combaterea unor probleme precum programul de lucru excesiv de lung și poluarea aerului în aceste medii.
Spaima cea mare – Inteligenta Artificială care va reduce considerabil locurile de muncă.
Progresul tehnic apartine tuturor, nu este un doar bun exclusiv al exploatatorilor si nu este destinat doar pentru PROFIT.
Cand revolutia industrială a aparut dominant in societatea modernă atunci s-a trecut la ziua de 8 ore si 6 zile pe săptămană, apoi 5.
Să luam exeplu inaintasilor. Se discuta déjà de 4 zile lucrătoare pe săptămană, iar orele se vor reduce in accord cu cresterea productivitatii promise de Inteligenta Artificială. Deci nu trebuie să se reducă locurile de muncă ci doar orele de muncă pentru acelasi sau chiar mărit salar.
Prăbusirea sistemului Imperial este insotită de aparitia cu success si cu speratnte a sistemului multipolar ce duce la disparitia hegemonismului si a “ordinei bazate pe reguli” ale Pax Americana.
Multipolaritatea este insotită si de sistemul de colaborare si tranzactionare win-win, câstig-câstig si vine să inlocuiască vechiul sistem imperial britanic, incet si sigur incercand să nu faca valuri sociale periculoase.
Invechitul Imperiu Britanic realtoit pe Imperialismul Financiar American isi arată
deja uzura morală si socială cat si inadecvarea la timpurile noi.
Iată o carte noua! https://richardpoe.substack.com/p/how-the-british-invented-communism?utm_source=profile&utm_medium=reader2
“Cum au inventat britanicii comunismul și au dat vina pe evrei” de Richard Poe – New York Times – journalist si autor de bestselleruri, ce explorează misterele lumii noastre si le prezintă intr-un mod codificat ce-i permite publicarea acestor idei. In cartea sa.
Richard Poe prezintă rolul imperiului britanic în subminarea mișcărilor revoluționare împotriva imperiului, de la Revoluția Franceză până la Revoluția Rusă din 1917 și tot ce se află între ele și după… inclusiv „revoluțiile de culoare” mai rafinate ale epocii noastre moderne, actuale.
Domnul Poe se referă, în plus, la îngrijirea sentimentelor anti-evreiești de către aceleași forțe imperiale britanice pentru a abate atenția de la adevărații piromani care aprind lumea în foc.
Dar noi stim prea bine cum “protejatii” Imperiului au lucrat pentru profitul personal sub semnul Imperiului si tragem in mod inteligent concluziile.
NOTE:
1. În economie, o situație este cu sumă zero dacă câștigurile unei părți sunt exact echilibrate de pierderile alteia și nu se creează niciun câștig sau pierdere netă; cu toate acestea, astfel de situații în viața reală sunt rare.
Un joc cu sumă zero este numit in occident și joc strict competitiv, în timp ce jocurile fără sumă zero sunt necompetitive.
Jocurile cu sumă zero sunt rezolvate cel mai adesea cu teorema minimax, care este strâns legată de dualitatea de programare liniară, sau cu echilibrul Nash. “Prisoner’s Dilemma” este un joc clasic cu sumă diferită de zero.
“Dilema prizonierului” este un experiment de gândire al teoriei jocurilor care implică doi agenți raționali, fiecare dintre ei putând să coopereze în beneficiul reciproc sau să-și trădeze partenerul pentru recompensă individuală. Această dilemă a fost formulată inițial de Merrill Flood și Melvin Dresher în 1950, în timp ce lucrau la RAND Corporation. Albert W. Tucker a oficializat ulterior jocul prin structurarea recompenselor în termeni de pedepse cu închisoarea și l-a numit „dilema prizonierului”.
“Dilema prizonierului” modelează multe situații din lumea reală care implică un comportament strategic. În utilizarea ocazională, eticheta „dilema prizonierului” poate fi aplicată oricărei situații în care două entități ar putea obține beneficii importante din cooperare sau ar putea suferi din cauza nereușitei, dar le este dificil sau costisitor să-și coordoneze activitățile.
Interesul față de “Dilema deținutului” repetată a fost aprins de Robert Axelrod în cartea sa din 1984, “Evoluția cooperării”. Axelrod a invitat colegii academicieni din întreaga lume să elaboreze strategii computerizate pentru a concura într-un turneu repetat de dileme a prizonierilor. Programele care au fost introduse au variat mult în complexitatea algoritmică, ostilitatea inițială, capacitatea de iertare și așa mai departe.
Axelrod a descoperit că atunci când aceste întâlniri s-au repetat pe o perioadă lungă de timp cu mulți jucători, fiecare cu strategii diferite, strategiile lacome au avut tendința să se descurce foarte prost pe termen lung, în timp ce strategiile mai altruiste au iesit mai bine. El a folosit acest lucru pentru a arăta un posibil mecanism de evoluție a comportamentului altruist din mecanisme care sunt inițial pur egoiste, prin selecție naturală.
2. Thomas Henry Hyxley a fost bunicul autorului Aldous Huxley. Biolog și antropolog englez specializat în anatomie comparată, cel mai bun anatomist comparativ al secolului al 19-lea. El este cunoscut sub numele de „Buldogul lui Darwin” si președinte al Asociației Britanice pentru Progresul Științei. Agnosticismul lui Huxley este influențat de opiniile kantiane asupra percepției umane și de capacitatea de a se baza pe dovezi raționale, mai degrabă decât pe sisteme de credință.
Atlanta 03/06/2024
INECHITATEA DE VENITURI SI CONSECINTELE EI
De CD
O teză veche din cadrul teoriei sociale susține că societățile cu distribuții foarte inegale ale bogăției își pot susține coeziunea socială atâta timp cât bogăția totală incă mai crește. O minimă creștere totală permite tuturor celor care primesc o cotă distribuită din acea bogăție – chiar și celor cu cele mai mici cote – să primească cel puțin o anumită creștere. Capitalismul modern prioritează creșterea economică ca fiind urgent necesară reflectand o teorie socială inechitabilă.
Cand creșterea bogăției totale a încetinit, în timp ce corporațiile și bogații au luat cote relative mai mari, oamenii cu venituri medii și cei săraci și-au găsit averea fie diminuată fie pierdută. Motivele pentru încetinirea creșterii bogăției sociale includ în principal relocările bazate pe profit ale centrelor dinamice ale capitalismului si acest proces continuă incă fără un sfârșit vizibil acum.
Cand diferenta intre bogati si săraci creste se observă si diminuarea periculoasă a contributiei sociale ce vine din taxele pe venituri. Odată ce taxele au fost diminuate excesiv, ca să creasca cat mai mult venitul net al bogatului, contributia socială este diminuată si valorile si institutiile sociale suferă prin defondarea invatamantului, a asigurărilor sociale si restul.
Defondarea invătămantului conjugată cu etnicizarea fortată a acestuia duce la o dezintegrare a sistemului si aparitia noilor generatii needucate si dezorientate.
Deci inechitatea aduce noile generatii pierdute…
Desigur, dacă, în schimb, o societate acordă prioritate mișcării către cote mai puțin inegale de castig, creșterea economică devine paradoxal mai importantă. Generatiile noi mai bine educate si mai instruite pot aduce tocmai această crestere economică.
Combinația dintre încetinirea creșterii bogăției totale cu o pondere mai mare ce revine corporațiilor și celor pe care se îmbogățesc subminează coeziunea socială internă a statului.
Declinul imperiilor și diviziunile lor sociale interne se accelerează progresiv reciproc.
Când imperiile intră in declin, creșterea veniturilor încetinește și coeziunea socială se destramă dezastruos.
Dacă ne uităm putin peste gard si vedem cum aceste parghii de distribuire si-au făcut deja efectul vizibil, cu usurintă putem constata că SUA au ajuns deja in faza avansată de disolutie socială specifică decăderii imperiilor, cu woke-isme si LGBTQ+, iar China care si-a distribuit veniturile in mod echilibrat, aducand cat mai multi membrii ai societătii[87%] in clasa mijlocie de unde isi permite să-si trimita copii la universitătile bine fondate si dotate financiar.
Comparand Statele Unite și China, putem aduce la comparatie si grupul G7, al tarilor avansate din occident cu grupul BRICS al Sudului Global.
Avansul tehnic ce a venit pe cale de consecintă a distributiei inachitabile sau echitabile este acum vizibil si viitorul nu mai este nici o surpriză pentru cele două sisteme cu distributii diferite.
Deci problema la nivel planetar nu se pune in termeni marxisti, de luptă de clasă, de lupta a unui sistem unipolar impotriva unuia multipolar, ci este vizibil că fiecare sistem isi urmează calea lui de distributie si este victima acestei căi, o victimă fericită si prosperă, sau una decăzută si in căutarea unei noi solutii salvatoare.
Deci sistemul multipolar prin neimixtiunea sa de principiu in politica internă a celorlati nu poate fi groparul imperiului, iar cei care cad sint propriile lor victime.
SUA cred că au găsit deja Solutia salvatoare, doctrina Monroe, declarand că centrul său imperial va fi de acum înainte America de Sud.
Dar Tarile din America de Sud nu sunt de acord cu această perspectivă si tind să se alinieze in BRICS+ si eventual să gasească in această organizatie si o parghie de asigurare a securitătii nationale. Chiar si Argentina s-a răzgandit cu dolarizarea tării si a sărit in bratele Chinei să fie ajutată financiar si economic in general.
Istoria este generoasă si asigură un loc nou in cimitrul imperiilor, lăsand in acelasi timp un nou si mai larg orizont să se deschidă in fata noului sistem al multipolaritătii si cooperării, bazat pe cele 5 principii esentiale dezvoltate de premierul Ciu Enlai.
Atlanta 19/10/2024
DESCOPERIRI SI DEMISTIFICĂRI
De CD
Toată viata suntem supusi transformării si adaptării, solictandu-ne organismul si gandirea, modificand pană si felul de a gandi nu numai rezultatele gandirii.
Dar acum mai mult decat oricand si cu o intensitate periculoasă, acum se pune presiune pe mintea noastră să o adapteze unor sisteme care desi nu sunt noi vin intr-o combinatie specială care intrigă si polarizează foarte mult. Chiar dacă nu acepti adaptarea nu poti rămane neutru, devii opozant.
Dar depinde de pe ce pozitii iti faci opozitia.
Suntem in epoca Revelatiei cand Adevărul incearcă să se evidentieze printre vălurile de neadevăruri tesute atent, cultural de secole să asigure o dominatie a Neadevărului, a sclaviei totale si perpetue. Elita bankară ce vrea să conducă lumea globalizată crede că acum este momentul propice de forta limitele traditionale si fundamentale ale gandirii noastre, socotind că suntem apti pentru acceptare si poate pentru că se teme că le trece vreamea lor si că acum este ultima sansă a incercarii de dominatie cultural pdeudo-stiintifică care ii impune de data asta pe fată ca definitivi lideri.
Elita bankară ce reprezintă Neadevărul nu incetează să lupte să ne convingă de legimitatea sa si să acopere/acundă in continuare Adevărul In această luptă care devine extrem de cruntă, in aceasta eră a Revelatiei tinta este Umanitatea căci numai omul poate fi convertit Neadevarului. Animalele pot fi doar ademenite dar nu si convertite, pot fi domesticite sau dresate, dar sufletul lor rămane innocent. Păcatul si viciul este doar omenesc.
Revelatia ca o revolutie in miscarea materiei vii si mai ales la nivelurile ei cele mai avansate la varfurile gandirii ce produce nu numai o comotie disruptivă dar chiar dureroasă si derutantă. Reorientarea materiei vii, descatusarea gandirii si accelerarea intelegerii pot lăsa urme adanci si dureroase dar nu indelibile, ci tratabile si usor vindecabile in functie de incăpătanarea cu care se intalneste.
Pe tronul științei occidentale contemporane stă dominant, purtând haina Teoriei Cuantice, “Cosmologia Modelului Standard” ce iși își bazează existența pe o abordare fundamentală statistică, descriptivă și a-cauzală a creației.
Acest sistem presupune un zid absolut care desparte universul subiectiv interior al minții umane de legile „obiective” externe ale universului mai larg.
Cealaltă tradiție, mai puțin cunoscută, se bazează pe o viziune principială, orientată pe proces, a științei, care nu presupune că mințile subiective ale oamenilor de știință, sau artiștilor creativi sunt în vreun fel separate de realitatea „obiectivă” exterioară.
Această a doua tradiție mai sănătoasă a gândirii științifice a fost exemplificată de mișcarea pitagoreică care și-a văzut cea mai deplină și cea mai onestată expunere în timpurile străvechi în paginile din “Timaeus” al lui Platon. Această mișcare a fost construită în jurul a trei principii interconectate și anume:
1) Armonia universului care a fost realizată în conformitate cu aceleași principii care organizează o minte umană sănătoasă,
2) Relațiile de mărginire și secțiunea de aur care stau la baza formei celor cinci solide platonice și diviziunilor armonice ale proporțiilor muzicale și
3) Credința în autoperfectibilitatea continuuă a creației.
Putem urmări bazele acestei metode pitagoreicene fructuoase de-a lungul veacurilor, deoarece a dat naștere la cele mai mari descoperiri creative văzute vreodată în istoria omenirii. Printre figurile importante ale Renașterii de aur ce au explorat si fructificat descoperirile lui Pitagora a fost si renascentistul Johannes. Kepler (1571-1630) al cărui angajament pătrunzător si eroic față de adevăr a dus la o reformă totală a astrofizicii și chiar a pus mai tarziu bazele unei științe adecvate a fizicii cuantice.
In traditia kepleriană, printre pitagoreenii moderni a căror activitate importantă atât în fizica cuantică, cât și în macrofizica ce este paralelă cu descoperirile lui Dr. Moon este si Dr. Robert Bussard (1929-2007) ce a fost cunoscut ca părintele rachetelor termonucleare. El initial a lucrat la rachetele nucleare Rover originale pentru NASA în 1955-1960 și a inovat Bussard Ramjet în 1960 ca o unitate spațială interstelară alimentată prin fuziunea hidrogenului prin un câmp magnetic colectat din oceanul de gaze interstelare care furnizează un jet de ioni abundent pentru a dura mii de ani.
Un design ramjet de propulsie pe fuziune nucleară Bussard prezintă un torus magnetic ce colectează hidrogenul interstelar care fucționează utilizând compresoare magnetice pentru a genera propulsie ionică, furnizând, în teorie, viteze apropiate de viteze relativiste necesare călătorilor interplanetare și interstelare.
Deși Bussard a stabilit proiectarea reactorului de fuziune Tokamak în SUA, în timp ce lucra ca administrator principal al Comisiei pentru Energie Atomică, el a recunoscut de la inceput că proiectul are un dezavantaj care oferă puține speranțe de a obține vreodată energie viabilă din punct de vedere comercial. pentru umanitate.
Bussard a putut vedea clar că “modelul standard de gândire” care presupune existența „forțelor puternice”, „forțelor slabe”, „gravitației” și „electromagnetismului” ca entități separate care necesită energie rapidă pentru a sparge lucruri precum „atomi”, în ordine de a realiza fuziunea, contrazice total principiile de bază ale fizicii.
Bussard a înțeles că a patra stare a materiei cunoscută sub numele de plasmă (gaze ionizate încălzite) era un proces de auto-organizare care nu necesită ca atomii încărcați care curg în ea să fie „forțați” să facă nimic, ci mai degrabă necesită doar căi de acțiune minimă. să fie generate pentru a induce stări de singularități prin care „fuziunea” atomilor ușori în atomi mai grei ar putea avea loc în mod natural.
În același an în care Dr. Moon își formula modelul atomic, Bussard a făcut propriul salt Keplerian în geometriile atomice, cu un design inovator numit Polywell. http://www.polywellnuclearfusion.com
Designul Polywell al lui Bussard s-a bazat pe rezonanțe generate de geometria Cubeoctaedrului ilustrat si de Leonardo Da Vinci.
În ciuda faptului că toate prototipurile construite cu finanțare de la Marina SUA între 1994-2006 și-au atins toate obiectivele demonstrând succesul designului, chiar și generand fuziune în ultimul său prototip, finanțarea a fost întreruptă chiar la linia de sosire, ceea ce a făcut ca Bussard să se străduiască să găsească investitori. în ultimul an al vieții sale, fără niciun folos.
Fortele Neadevarului intervin si opresc descoperirile ce contravin teoriilor concordante cu “modelul standard de gândire”
Un alt fapt ce intrigă intreaga lume stiintifică internatională este cum se face că americanii ce păreau cei mai avansati in domeniul rachetelor Ramjet, avand proiecte de zbor nu interstellar, ba chiar intergalactic, nu reusesc să pornească un proiect viabil in domeniul rachetelor hipersonice, unde principiul Ramjet se aplică minunat.
Una dintre cele mai interesante reînnoiri ale metodei Kepleriene a luat forma unei întreprinderi numită “Proiectul Safire” condus de oamenii de știință, in principal de Montgomery Childs, astrofizicianul Dr. Michael Clarage, cosmologul Wal Thornhill și o echipă de fizicieni care au respins toți Newtonianul/Copenhaga o Cosmologie de “model standard” în favoarea unui model mai natural care presupune doar existența electromagnetismului ca forță fundamentală în univers. http://www.safireproject.com
Dr. Clarage a prezentat cosmologia Universului Electric în termeni succinti.
Echipa Safire a reunit un laborator afiliat mai multor universități și laboratoare din sectorul privat cu scopul nu numai de a modela legile sistemului solar utilizând o concepție cu plasmă a Soarelui, dar a reînviat lucrările lui Kristian Birkeland (1867-1917). care și-a dat seama în 1902 că curenții generați de plasme în vid pot explica o multitudine de fenomene din activitatea soarelui, aurora boreală și multe altele. Astăzi, curenții Birkland pot fi găsiți conectand galaxii, stele în mediul interstelar și chiar planete din propriul nostru sistem solar.
Birkeland a fost primul om de știință care a postulat că, în loc să fie gol spatiul din itregul univers este de fapt populat de energie – câmp si plasmă, spunând în 1913: „Se pare că este o consecință naturală a punctelor noastre de vedere. să presupunem că întregul spațiu este umplut cu electroni și ioni electrici zburători de tot felul. Am presupus că fiecare sistem stelar din evoluții aruncă corpusculi electrici în spațiu. Prin urmare, nu pare nerezonabil să credem că cea mai mare parte a maselor materiale din univers se găsește nu în sistemele solare sau nebuloase, ci în spațiul „gol” dintre ele.”
În modelul universului electric prezentat de echipa Safire, planetele nu mai sunt văzute ca niște roci balansându-se în jurul unui soare într-un gol al spațiului amestecat cu „forțe” și umplut cu „blocuri”, ci mai degrabă sunt văzute ca niste transformatoare care primesc și în mod constant redând energia de la soare mediată prin rețele imbricate(ca tiglele pe acoperis) de câmpuri magnetice. Fiecare parte joacă un rol vital într-un întreg mai mare.
În timpul unuia dintre primele prototipuri ale anodului solar într-un borcan cu clopot (care mai târziu s-a descoperit că a transmutat cu succes elemente care contestă multe axiome fundamentale ale fizicii “modelului standard” impus de guverne), Montgomery Childs a remarcat:
„Când am aprins prima dată clopotul și am început să măsurăm frecvențele electromagnetice și radio ale plasmei – a existat un ritm, ca o bătaie a inimii; stabil si continuu. Rezonanța este un principiu în știință, un principiu care este atât universal, cât și scalabil. Și când citim o masă atomică de 3, mă întreb dacă ceea ce observăm este un fel de rezonanță armonică care mediază o reacție nucleară – pentru a provoca fuziunea. Dacă acesta este cazul, este aproape ca și cum universul cântă.”
La fel ca petele noastre solare, plasmele generate în anodul din laboratorul Safire au produs o coroană de magnitudini de plasmă încălzită mai fierbinte decât insusi miezul său.
Dr. Clarage a fost curios să vadă dacă câmpurile magnetice generate de curenții individuali care trec prin modelul sistemului solar ar induce rezonanțe armonice auto-organizate sau nu.
Tratând soarele atât în propriul nostru sistem solar, cât și în alte sisteme planetare precum Trappist-1 și Kepler-26, Dr. Clarage și-a pus în scenă experimentul tratând soarele ca pe o bobină primară care trimite fluctuații de tensiune și curent care, la rândul lor, induc tensiune în jurul fiecărei. planete.
Fiecare planetă este la rândul ei tratată ca un transformator electric care trimite curenți modificați înapoi la soare.
Publicându-și rezultatele într-o serie de eseuri care se întind în perioada 2016-2019, este clar că rezultatele indică un da definitiv, deși este nevoie de a se lucra mai mult pentru a finaliza explorarea și a ajunge la o nouă dovadă a muzicii sferelor din interior la o instalație electromagnetică. https://mclarage.blogspot.com/2019/06/other-solar-systems-as-electrical_8.html
Așa cum Kepler deschisese noi perspective prin întemeierea Astro-climatologiei în cea de-a patra carte a lui “Harmonia Mundi”, psihologia gestalt cu studiile sale riguroase despre relația sensorium ca intermediar între mintea noastră și universul obiectiv de dincolo și, de asemenea, fizica atomică cu faimosul său tratat din 1609 despre Fulgul de zăpadă cu șase laturi, moștenitorii de astăzi ai luptei lui Kepler au avut tendința să nu se încadreze ca un pinion specializat intr-un angrenaj al Neadevărului guvernamental.
Acești oameni de știință au descoperit că acest mod de a privi universul și propria minte care explorează universul respectiv, sporește puterea cuiva de a sări peste gardurile care separă aparent diferite domenii de studiu de la morfologie, geologie, sisteme meteorologice, până la evoluția speciilor, sisteme solare și chiar galaxii.
În toate cazurile, omul care adoptă această metodă puternică de analiză nu are nevoie să-și asume existența găurilor negre, particulelor lui Dumnezeu, quarci, materie întunecată, Big Bang, energie întunecată sau dimensiuni alternative.
Un astfel de explorator nici măcar nu trebuie să presupună că gravitația este o „forță”, așa cum a fost descrisă fie de Newton, fie de Einstein, are vreo existență, ci mai degrabă că toate forțele sunt doar aspecte diferite ale aceluiași principiu electromagnetic de coerență/armonie care pătrunde toată existența de la cele mai mari mărimi galactice până la cele mai mici niveluri subatomice.
De la mișcarea sănătoasă a minții umane creative la fluxul de evoluție creativă a materiei vii de-a lungul epocilor lungi, până la formarea și evoluția planetelor și a noilor atomi ai tabelului periodic, aceleași procese fundamentale pot fi văzute că exercită o influență iubitoare dacă cineva are doar ochi de văzut.
Este un fapt că nicio presupunere oarbă precum cele cerute de preoții „Modelului standard” nu este permisă de un platonician adevărat, deoarece gândurile sunt înțelese ca fiind asemănătoare templelor metafizice sacre și construite numai pe fundații care s-au dovedit a fi adevărate prin acte creative. de rațiune – întotdeauna auto-reflexiv și nu grăbiti pentru a sări în presupuneri.
Căci, chiar și presupunerile corecte, dacă nu sunt dovedite a fi adevărate, creează defecte structurale în templul nostru, care ar putea fi tolerabile pentru o perioadă scurtă de timp, dar vor duce întotdeauna la prăbușire.
Numai prin acest proces, ființa infinitezimală pe care o reprezintă fiecare persoană, atinge tărâmul infinit, nelimitat și etern al adevărului.
Când i s-a cerut să descrie această metodă de gândire fără axiome care a generat „realități inteligibile” pe care trebuie să se întemeieze cunoștințele adevărate Platon a spus:
„Mă refer la ceea ce rațiunea însăși se stăpânește prin puterea dialecticii, tratându- și presupunerile nu ca niște principii absolute, ci literalmente ca ipoteze, baze, și trambulină, ca să spunem așa, pentru a se permite să se ridice la principiul tuturor, care nu admite nicio ipoteză. După atingerea acestui nivel, rațiunea coboară punând mâna pe toate consecințele care depind de acest principiu, până la ultima concluzie, fără să se folosească vreodată de vreun obiect de percepție senzorială, ci doar mergând de la Idee la Idee, pentru a termina cu o Idee. ”
In ziua de azi cand mijloacele tehhnico-stiintifice sunt atat de vaste si variate este usor să se experimenteze empiric rezultatele si aplicatiile concrete ale Ideilor rationale. Prin verificare se poate vedea si legăturile colaterale cu alte fenomene similare si să se constate armonia in care coexistă aceste fenomene
Demitificările si reverificările multor teorii indoielnice sau dubioase duc la interpretări noi ale realitătiii care solicită un efort mai sustinut pentru a fi in accord cu noua Realitate.
Revelatia poate fi brutală si uneori chiar dureroasă.
Dacă prin extensie Universul se va stinge ca o feștilă și se supune regulei darwiniano-matlthusiene de sumă zero atunci ar fi cu siguranță deprimant dacă această eră supremă a morții totale și a inexistenței se înfășoară la rece în jurul creației. Cu toate acestea, implicațiile asupra moralității, metafizicii și chiar politicii sunt mult mai mari și mai importante decât ne putem da seama.
La urma urmei, de ce să planifici viitorul? De ce să faci sacrificii pentru o cauză morală? De ce să-ti pese de lucruri precum adevărul, moralitatea sau eternul?
Toate trei sunt idei care transcend tărâmul materiei în schimbare și emană din lumea transcendentă a infinitului.
Dacă știința a dovedit că realitatea este la fel de finită ca și existența noastră muritoare și nimic altceva decât nimicul va deveni „realitatea” dominantă la un moment dat, atunci de ce să-ti pese de astfel de întrebări?
De ce să nu ne trăim pur și simplu viața pentru „acum”- carpe diem, hedonistic și efemer?
Nu ar fi asta mult mai ușor decât să ne asumăm responsabilitatea pentru ceva mai mare care poate avea de fapt un impact major asupra sănătății și bunăstării sufletelor noastre și a celorlalți?
Asumandu-ne responsabilitatea pentru descoperirea Adevarului ne apropiem in aceasta cursa de limitele divinitati, luam inaltimi ale gandirii pe care hedonestii nu au nici o sansă să le atingă.
Dar este ușor să demonstrezi cu adevărat cat de greșit este punctul de vedere al „consensului științific” despre moartea termică finală a universului.
Pur și simplu necesită o apreciere pentru anumite descoperiri suprimate de Fortele Neadevarului în materie de embriologie, științe ale vieții și cosmologie în timpul secolelor XIX și XX.
Acest scurt exercițiu ne va face să întâlnim anumiți oameni de știință precum Halton Arp, Alexander Gurwitsch, Hans Driesch și Fritz Popp. Aceste nume ar trebui să fie cunoscute în toată lumea, datorită naturii profunde a descoperirilor lor în fundamentele creative ale vieții, electromagnetism etc.
Cu toate acestea, datorită perioadei infantile a oligarhismului mascat sub glorioasa denumire de Democratie, cu care s-a luptat omenirea, aceste nume au rămas în obscuritate satisfacand Neadevărul.
Halton Arp (1927-2013),rămâne unul dintre pionierii astrofizicii moderne a cărui activitate de observație în timpul anilor 1960 a format piatra de bază pentru o mare parte a cosmologiei descriptive de astăzi. În 1966, Arp a publicat o carte incredibilă numită „Atlasul galaxiilor deosebite” care a catalogat sute de cazuri de observații anormale care au rupt lanțurile „cosmologiei teoriei standard”, care i-a blocat rapid cercetările științifice de masă.
Pentru această lucrare și pentru deceniile de progrese ale acestor perspective, Arp nu a fost niciodată iertat de instituția științifică a Neadevărului, iar munca sa la Institutul Carnegie din Washington a fost încheiată odată cu luarea accesului la telescoapele necesare pentru a-și desfășura munca, în timp ce scrierile sale nu au mai fost posibil să fie publicate sau revizuite, forțându-l să părăsească în cele din urmă S.U.A. si să se stabilească in Germania.
Chiar dacă a recrutat o mulțime fidelă de studenți și cercetători la nivel internațional, munca sa, care elimină total bazele cosmologiei Big Bang și implicit Heat Death rămâne inaccesibilă pentru majoritatea studenților la fizică și cetățenilor deopotrivă.
Așa cum astronomii au început să descopere geometriile fascinante ale galaxiilor la sfârșitul secolului al XIX-lea, au fost făcute descoperiri paralele pe microcosmos cu noi perspective asupra mecanismelor care definesc creșterea materiei vii. Embriologia a fost un domeniu relativ nou, deoarece două școli de gândire opuse au început să se ciocnească în Europa. O școală cunoscută sub numele de vitalism și-a găsit campionul in persoana marelui epigenezist Hans Driesch (1867-1941), cealaltă a fost numită școala mecanicistă/preformistă condusă de figura lui Wilhelm Roux (1850-1924).
Ambele școli au fost fascinate de direcționalitatea și designul evident exprimate prin desfășurarea unui organism dintr-o singură celulă fertilizată până la a deveni un organism complet format.
În loc să se alăture pur și simplu de vitaliști sau mecanicisti, Gurwitsch a luat ce e mai bun din ambele școli și a adăugat ceva în plus punând si întrebarea „cum comunică și isi armonizează celulele comportamentul într-un singur sistem unificator”?
Gurwitsch și-a dat seama că vasta intercomunicare a celulelor nu poate fi explicată prin simpla activitate moleculară sau mișcarea enzimelor dintr-un loc în altul al corpului. Mai trebuia să se întâmple ceva. Dar ce?
Pentru a răspunde la întrebare, Gurwitsch a testat diferite cuarțuri cu care a blocat toată partea vizibilă a luminii, cu excepția ultravioletelor, a spectrului electromagnetic și a descoperit că creșterea crescută a celulelor a avut loc numai atunci când luminii UV i sa permis să se transmită.
Chiar dacă nicio instrumentare nu va fi inventată timp de încă 30 de ani suficient de sensibilă pentru a capta aceste emisii ultra slabe de fotoni UV, experimentul elegant al lui Gurwitsch a demonstrat ce fel de proprietăți electromagnetice determinau armonizarea țesuturilor vii!
Gurwitsch a numit acest fenomen recent descoperit „radiație mitogenetică”, cu această idee a creat câteva noi câmpuri interconectate de:
1) morfologie moleculară,
2) morfologie celulară și
3) morfologie organismică, care au cuprins toate conceptul de „câmp biogenic” al lui Gurwitsch.
În ciuda unei operațiuni intensive de contra condusă de Fundația Rockefeller, tartarul Neadevărului, care a încercat să-l discrediteze pe Gurwitsch sub hack-ul științific al lui A. Hollaender, care și-a greșit în mod intenționat experimentele producând rezultate negative, totusi mici rețele de oameni de știință dedicați Adevărului au continuat această lucrare valoroasă.
Au trebuit să treacă câteva decenii până când A.B. Burkalov, inspirat de rădăcinile de ceapă a lui Gurwitsch, a pus bazele unui experiment similar folosind două seturi de embrioni de pește fertilizați separați printr-un separator de sticlă și o deschidere mică – un set de embrioni fiind puțin mai vechi decât celălalt.
Burkalov a descoperit că, atâta timp cât vârsta care separă cele două seturi nu era prea mare, plasarea fiecărui set în apropiere a făcut ca ouăle mai tinere să accelereze foarte mult dezvoltarea lor. Cu toate acestea, când diferența de vârstă a fost mai mare, ouăle mai tinere au crescut în mutanți malformați.
De-a lungul anilor, această cercetare a continuat la marginea comunității științifice, unele dintre cele mai interesante dezvoltări au avut loc sub îndrumarea lui Fritz Popp, care a descoperit o gamă largă de emisii de bio-fotoni ultra slabi de la toate formele de viață. Popp a stabilit că câmpurile de fotoni coerente sunt emise de toate celulele și moleculele care exprimă viața – fiecare purtând semnături și informații unice din acea celulă în întregul corp, declanșând o serie complexă de reacții chimice necesare pentru ca funcțiile materiei vii să reziste.
În colaborare cu Walter Nagel, Popp a descoperit în plus tehnici care interpretau modelele de împrăștiere ale fotonilor celulari pentru a aduce informații despre infecțiile virale și bacteriene.
Popp a susținut că „orice schimbare în câmpul biologic sau starea fiziologică a sistemului viu este reflectată de o schimbare corespunzătoare a emisiei de biofotoni”.
Această lucrare a fost amplificată de lucrările ulterioare ale virologului Dr. Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel, care a descoperit cum emisiile de fotoni ultra-slăbiți au loc nu numai în domeniul UV, ci și în spectrul undelor radio.
Montagnier a mers și mai departe pentru a măsura frecvența acestor emisii care apar din ADN-ul care a fost plasat în soluții lichide în eprubete.
În aceste experimente care au avansat lucrările lui Jacques Benveniste asupra memoriei apei, Montagnier a descoperit cum semnalele radio emise de ADN au structurat moleculele de apă în așa fel încât chiar și după ce toate urmele de ADN au fost filtrate din apă, semnăturile radio ale ADN-ul specific au continuat să fie emise din soluția lichidă și chiar au făcut ca o copie a clonelor ADN-ului original să fie creată din organite, proteine și nucleotide aleatorii atunci când sunt plasate în soluția rezonantă.
Singura avertizare aici a fost că această clonare a avut loc numai cu condiția singulară ca soluția să fie expusă la o radiație de fond de 7,8 Hertz în laborator.
Această radiație de fond de 7,8 Hz este, desigur, aceeași frecvență care caracterizează mediul electromagnetic natural al pământului între ionosferă și suprafața pământului însuși.
Acest fenomen a fost descoperit pentru prima dată în 1923 și a primit numele de Rezonantă Schumann pentru descoperitorul său Winfried Otto Schumann (1888- 1974). Pe măsură ce imagistica prin rezonanță magnetică s-a dezvoltat în anii 1970, s-a descoperit, de asemenea, că 7,8 Hz se întâmplă să fie, de asemenea, aceeași frecvență pe care o emite creierul uman atunci când se află într-o stare de meditație calmă.
Mediul electromagnetic modelat de ionosfera, magnetosfera și Centurile Van Allen în evoluție ale Pământului (ea însăși influențate de creșterea oxigenului liber pe perioade lungi de timp contribuind la stratul de ozon) nu numai că „tonează”, ci este reglat în schimb de sistemele în evoluție ale vietii pe pamant care duce la cel mai avansat system văzut pana acum: creierul uman.
După cum puteți vedea, fluxul acestor descoperiri ne-a adus din macrocosmosul galaxiilor care nasc galaxii, răsaduri sub formă de quasari într-un mediu dens intergalactic și interplanetar de plasmă si câmp(nu materia întunecată sau energia întunecată nebuloasă legată de Big Bang).
Ne-am mutat din tărâmul galaxiilor în tărâmul evoluției celulare și al echilibrului dinamic menținut de spațiu-timp al organismelor vii. Ne-am continuat apoi călătoria prin proprietățile electromagnetice și câmpurile vieții de-a lungul secolului al XX-lea până când am ajuns înapoi la rezonanța Schumann definită de curelele Van Allen ale pământului, câmpul magnetic și câmpul magnetic mai larg modelat de soare în micul nostru colț al lumii. Galaxia Calea Lactee, care este ea însăși doar una dintre miliardele, dacă nu trilioanele de sori modelați ca si galaxia noastră.
Deși nu este bine înțeles, sistemul nostru solar nu există într-un „spațiu gol” cu corpuri planetare care cad în locații aleatorii, care orbitează în jurul stelei noastre, ci mai degrabă într-un ocean dens saturat de camp și radiații cosmice, cu căi de cea mai mică acțiune armonică care definesc fiecare orbită pulsatorie.
Aceste perspective sunt deduse în primul rând din măsurarea ratelor relative de descompunere radioactivă în înregistrările fosile și extincția în masă relativ ciclică (și evenimentele de creare în masă) care au fost descoperite arheologic în ultimii ani.
Din această nouă și mai sănătoasă Reîncadrare a forțelor și principiilor aflate în joc în universul nostru viu și creativ, schimbarea albastră a Andromedei nu mai este nici ea văzută ca ritmul cu care această mare galaxie se îndreaptă spre Calea Lactee, unde suntem destinați să ne ciocnim distrugător in 4,5 miliarde de ani… dar mai degrabă devine văzută ca un indicator al relației sale parentale mai vechi cu galaxia noastră mai tânără din care s-a născut cândva (precum și toate celelalte galaxii din constelația noastră galactică locală).
Cei curiosi si cu flexibilitate intelectuala vor avea parte de multe revelatii, dar prin natura lor se vor adapta coerent si creativ fără probleme, doar ignorantii nu vor fi afectati de revelatii decat pe termen lung, cand din păcate va fi oricum prea târziu si dureros pentru acomodări si redresări gnoseologice.
Atlanta 08/26/2024
reducerea numărului de muncitori era/este socotit o formă de a aduce “binefacerea tuturor”????
-hai siktir de marxisti imputzitzi!
(ni se pare normal ca „muncitorii” trebuie sa dispara;
muncitorii au fost niste surogate,
vite obtinute prin selectie negativa)
„China cu “Initiativa Drumul si Centura” si tranzactiile cu avantaj reciproc pe care le promoveaza cu success astazi…”
-sindromul dezagregarii se recunoaste usor daca intelegi conceptul de „progres accelerat”
-„progres” scelerat,ca la un motor supra-turat….
cine are(avea….) „dezvolatare” de 9%/an,
a avut vreo 40 de ani la rand?
-CHINA TREBUIE DISTRUSA!
(astia care au how/how cu china
sint mai bicisnici decat retrograzii nostalgicii ceaushimei)
” În orașele noastre ar trebui să facem străzile mai înguste, să înghesuim mai mulți oameni în case și să nu curmăm întoarcerea ciumei. ”
-blocuri de locuintze,dap.
de ciuma nu mai e nevopie
sint altele „boli sociale” mai periculoase,
mai eficiente….prostia,lasitatea,aroganta,lacomia…