Gheroghe
0 aprobate
Ion Coja It is high time for Jews and Hungarians to find out the truth.
Who in fact sent 460,000 Jews from Hungary to Auschwitz?
For many years I was also led to believe, as everybody else, that Hungarians, unlike Romanians,
sent their fellow Jewish citizens to Auschwitz. It is a well known and much publicized fact that,
in 1944, several hundred thousand Jews were sent by train to death camps from where very few
managed to find their way back. I myself have written several times about this, in the footsteps
of the pre-1990 official historical and scholarly lines of thought, according to which Hungary’s
Jews were subjected to ruthless extermination while most of those from Romania escaped.
Winston Churchill himself spoke about this episode in Hungary’s history, calling it humankind’s
most repugnant crime. This was also the title of one of the chapters in my 1991 book
Transilvania Invincibile Argumentum (Irrefutable Arguments about Transylvania), written well
before 1990.
I used the title of this chapter again in my 2004 book Protocoalele Kogaionului (Protocols of
Kogaion,) but this time it was simply to follow my earlier assertions regarding this subject. Now,
I will do that once more, but this time by declaring that neither Hungarians nor the Hungarian
authorities were responsible for the 1944 Hungarian Jewish tragedy! I would venture to say, not
even the Germans!… But the Jews themselves!
And yet, seven years after the publication of my Protocols, I find that my hypotheses have not
reached one single Hungarian. This is of course my fault as I was never really able to market my
writings. So, here I am again, one of the many reasons being to give the young Csikszereda [a
city in Transylvania] hockey players another reason to be proud that they are Hungarians and
not, God forbid, Romanians…
After 1990, as we all know, Romanians suddenly discovered that they were also being accused
of the Holocaust. The accusers were Jewish authors of dubious background. Overnight they
became Romanian Holocaust experts. Considering myself rather well-informed, I responded to
the accusations. This is how I got involved, willingly or unwillingly, in this controversy which
means that, once you are in it, you have to go to the bitter end or, in other words, I had to get
further informed on this issue. This is how I came to understand how much the well-known
Hungarian accusations are totally groundless. I repeat: groundless! They are made up or, in the
best (worst) case scenario, exaggerated.
Recapitulating, let me emphasize that the decision regarding the fate of Hungary’s Jews, about
those sent to Auschwitz, was not made in a Cabinet meeting, or in the Budapest Parliament. Not
even in a Nazi meeting. The decision was taken by a Jewish initiative at the highest level, i.e.: by
the Jewish Agency’s Salvation Committee!
My assertions are based on data contained in Roger Garaudy’s work, The Case of Israeli Zionism
(the Romanian language publication’s title is Procesul sionismului israelian). No one has yet
discredited these facts. Roger Garaudy is a well-known leftist figure with a democratic outlook,
but without any party loyalty, who has received several criticisms from different quarters about
his latest writings because of their so-called anti-Semitic nature. Yet, no one has been able to
accuse him of disseminating false or distorted facts. All the facts I borrowed from Roger
Garaudy regarding this issue come from Jewish writers or institutions. Let me quote further from
Protocoalele Kogaionului ( p. 77-79). We learn from Roger Garaudy that in order to go to
Palestine, it was not enough to be of Jewish descent. One had to be a ‘’good’’ Jew, one with
higher attributes. To be able to go to Palestine, Jews had to prove that they were made of such
mettle as to not be a burden to the future state of Israel (p. 47).
Already in 1935, a prominent Zionist leader, Ytzhak Gruenbaum reminded us that there was a
need to authorize the selection of immigrants and that they should not accept everybody (same
page). It appears that the ratio of Jews living in Hitler-occupied territories in Europe and
unworthy of entering the Holy Land reached 90%! Therefore, the problem faced by Jews
expelled from Europe by the Nazis and whom Zionists where slow to accept in Israel finds its
source primarily in the Zionists’ doctrines. They looked at the problem not from the point of
view of readiness to help but based it on the country’s needs (same page). The wording found in
other Zionist doctrines is far more explicit, steeped in pragmatism, cynicism and inhumanity.
For example, take a look at the 1943 Memorandum of the Jewish Agency’s Salvation
Committee: ‘’Should we help everyone who needs help regardless of their personal attributes?
Shouldn’t we give the whole thing a national and Zionist label and try to save those who might
be useful to the land of Israel and Judaism? I know that this line of thinking might seem inhuman
but we must point out clearly that if out of 50,000 people we could save 10,000 who could
contribute to the country’s rebirth and consolidation instead of 1 million Jews who would be a
burden on the country, then we must restrain ourselves and save those 10,000, notwithstanding
the cries for help and recrimination of the 1 million left aside.’’ (p. 47-48). So, when it came
down to the choice between the 10,000 useful Jews and the 1 million unfit, the Zionists were
only interested in the 10,000. The other 1 million (or six) were completely expendable –they
could even die—as far as the Zionists were concerned, and their death would not be considered a
loss. This possibility didn’t seem to bother any Zionist leader. Quite on the contrary: it seemed to
suit their interests.
At the same time, the above passage reminds us of what exactly took place when Jews arrived at
Auschwitz: they were divided into two groups according to their characteristics, precisely based
on their usefulness. Those who could contribute to the German war effort, –i.e. strengthening the
country– were kept alive. The rest, who were only a burden on the Nazis, became human
garbage and quickly ended their earthly lives.
It may also be added that the above statements come not from a heartless and confused
individual but from an institution. And yet, they are full of endless contempt for humanity: they
were not just simple words but they had very real and concrete consequences, and in a most
marked way, for the lives of several hundred thousand, or perhaps several million people, if we
take into account the Holocaust which has been receiving so much media attention, not to
mention all the details about Jewish suffering presented by lamenting public relations gurus. It is
only in literature that we are accustomed to such strong cynicism and contempt where such
exaggerated behaviour and situations serve an artistic purpose and where consequences remain
strictly at that level. In this case, however, such statements have an unmistakable deadly and
homicidal purpose. So what happened to the famous Jewish solidarity? Why did it fail here? Or,
dare I say, perhaps even turn into a lack of simple human solidarity?
At the same time, these Zionist statements testify to the existence of two categories of Jews.
They bring to light an outlook on life and a pragmatism hitherto unknown in history which leave
everybody breathless, whether Christians or Jews. In other words, a simple philanthropic gesture
to save the German Jews would only have been inconvenient and caused problems to the
Zionists, especially since the greater the catastrophe, the smaller the chances of saving them.
‘’We can intervene on behalf of Jews in Germany if they bring their wealth to Palestine. The
current immigrants don’t get that chance because they want to come empty-handed.’’
‘’Therefore, they can’t offer anything to Yishuv (Israel’s name before it was recognized as an
independent state in 1948) and we can’t expect anything else than what we have determined so
far about most of the Jews of Germany: total estrangement from, even antagonism towards the
territory of Israel, the absence of respect towards anything that is Jewish; a multitude of people
with no connection to Zionism and who lost all sense of nationality.’’ (p. 48). Here are Roger
Garaudy’s comments: these quotes show clearly the difference between Judaism as a religion,
which I respect, and the nationalistic and oppressive political Zionism, which I condemn.
Moreover, these ideas and statements show clearly the deceit and duplicity of those who today
weep over the very same victims they refused to save. (p. 49).
This is worth repeating: ‘’the deceit and duplicity of those who today weep over the very same
victims they refused to save!’’
In other words: Jews who refused to save Jews! Why? Because they were poor Jews, Jews who
came empty-handed …
It is becoming ever so clear that during World War II the Jewish elite perpetrated an artificial
selection among those Jews who were charged with populating the future Israel, those who had
to survive the war. On one side stood those Jews who were programmed to be Israelites, who had
to be quality Jews, infused with Zionist ideas, rejecting the melting pot notion that more and
more Jews were silently accepting. On the other side stood the poor Jews who, in the Zionists’
eyes, were simply a human multitude without any connection to Zionism, lacking any national
feelings and not showing any respect towards anything Jewish or Hebrew. That’s why they had
to be excluded from any rescue! Perhaps this is the multitude that made up the six million?… The
famous six million?
Note: Perhaps one could deduce from the above an astounding but not at all absurd hypothesis
that would follow from the writings of the Zionist doctrines, i.e. that the Holocaust represents a
punishment for all those who didn’t show respect towards everything that is Jewish or Hebrew!
For the time being I am simply noting this hypothesis so that I can verify it later through other
research. Perhaps, others will do this checking. Those who are more knowledgeable and
educated…
What was the situation of Jews in Hungary seen under this Zionist slant?
They were known as readily accepting assimilation or already assimilated. Under the Dual
Monarchy, they traditionally declared themselves Hungarians, especially when it came to census
or other tests of loyalty. I will even go out on a limb by asserting that there were few Jews who
were willing to leave the comfort of their homes there in order to go to Palestine and start
everything all over. After all, Jews are also human beings. They were never heroes and
martyrs… This was only part of the Zionist doctrine: to choose those Jews who would shape a
nation of heroes and martyrs, the future Israel…
We can point out that Zionist leaders did not look very kindly on Hungary’s Jews. Were they
considered to be in the group of those not worthy of setting foot in the Holy Land?
Let me quote further from the book entitled Protocoalele Kogaionului, p. 77-79.
‘’So very often Jews living in Germany and generally in countries occupied by the Nazis were
nothing more than manpower from which the Zionists who created Israel selected (after all, is it
not the chosen people?) those Jews who could emigrate and live in Palestine, while those of a
weaker kind, useless and unwanted would remain at the disposal of the Nazis. The great Zionist
and first head of state of the new Israel, Ben Gurion, used similar words: the minority that could
be rescued had to be selected accordingly for the Zionist Palestinian project.’’ (p. 44).
Therefore, it was up to the Zionists to rescue the heroes and martyrs, leaving the six million
majority to their fate in the extermination camps.
N.B.: That most of the Jews were left to the mercy of Nazi camps is a conclusion that Roger
Garaudy fully supports (expressis verbis) in the comments he makes in connection with Rudolf
Kastner who was condemned in the 1950s for collaborating with the Nazis. Kastner was accused
of doing business with Eichmann, in connivance with the Zionist leaders (at the time of the trial
most of them were ministers) to rescue 1684 ‘’useful’’ Jews (Roger Garaudy’s quote) and let
them emigrate to Palestine as people needed to build the future Israel. In return, he would
convince the 460,000 Jews in Hungary that they would simply be relocated and in no way
transported to the Auschwitz death camps.
As pointed out by Judge Halevi, all of these crimes were committed with the approval of the
Jewish Agency and the International Jewish Congress. (p. 44).
What a heartless statement: ‘’these crimes were committed with the approval of the Jewish
Agency and the International Jewish Congress.’’ ‘’These crimes’’… i.e. the almost total
annihilation of Jews in Hungary was committed with the approval, or rather the collaboration of
the Jewish Agency and the International Jewish Congress.
This raises a few questions.
One can presume that all of the 1684 ‘’useful’’ Jews needed to establish Israel were all supertalented
people, all potential Nobel laureates in waiting. Did they themselves ever find out under
what conditions they were rescued from Germany and ended up in Palestine?
Did they ever publish the list of 1684 names?
If 460,000 Jews were indeed sent to the Auschwitz death camps with the full knowledge and
approval of the Jewish Agency and the International Jewish Congress, why are Hungarians, the
Hungarian state and Hungarian people in general still being accused of the deportation to
Germany and murder of 460,000 Hungarian Jews during the spring of 1944?
Let’s confirm once more the nature of this crime. According to Winston Churchill, during the
Holocaust, the deportation of Hungary’s Jews was humanity’s most revolting crime. Over the
years, this crime has been squarely laid at the feet of Hungarian authorities who proceeded with
the deportations with such zeal that even the Germans themselves were amazed. Roger Garaudy
adds a small detail that takes away from the Hungarian authorities all such ‘’credit’’ by stating
that the Jews themselves were eager to climb into the wagons since they had received
confirmation from the Zionists that they were simply being resettled. Since the Jews so readily
believed that they were simply being relocated, this gave the Zionists an added proof that all
460,000 of them were indeed useless and of ‘’poor quality’’ who deserved their lot and be sent
like animals to slaughter; in other words, unworthy to set foot in the Holy Land.
Many years ago, I used to make comments on this most revolting crime in the history of
humanity, differentiating between the Hungarians’ Asian, the Huns’ animal-like behaviour and
the humane behaviour and patience of Romanians. I think that I have to take back my former
statements and opinions. Mea culpa! I am sorry that my mistake was incomplete! I would simply
have liked to retract my accusations, and that’s the end of that! Unfortunately, it’s not because
my accusations are not true and that they don’t agree with the facts, that they don’t have merit,
but because I have to level them against other people. I maintain my accusations but I have to
lodge them elsewhere, as I am compelled to by Roger Garaudy. And that elsewhere is Zionism!
Zionism is responsible for the fate of the 460,000 Hungarian Jews who were deported to the
Auschwitz gas chambers and ovens by the Nazis with the consent of the Zionist leaders! Let me
repeat: by Nazis, with the blessing of the Zionist leaders… Moreover, with the Zionists’
complicity! These are the accusations levelled by Roger Garaudy: Zionist Jews are responsible
for the most revolting crimes against humanity! Let me be clear again: the words are those of
Winston Churchill. A crime committed against 460,000 completely innocent Jews. In other
words: the most revolting crimes against humanity were in essence a Jewish business deal made
by criminal Zionist Jews at the expense of worthless Jews. It is all the more revolting that after
the war, Jews levelled these accusations against the Hungarians. It is totally revolting! Nec plus
ultra.
Post Scriptum of 2011: I am glad that I can inform Hungarians living in Hungary and
everywhere else that this genocide does not weigh on their shoulders. It is high time for
Hungarians to learn the truth and react accordingly. It is perhaps even more important for Jews
themselves to learn the truth and react accordingly to this truth!
This is the essence of truth.
Last but not least: Eichmann, the mastermind behind the deportations, was he not Jewish by any
chance, as many Jews have claimed?…
Ion COJA
December 22, 2011
Translated by Gyula Kovács
.
Nota redacției: Mulțumesc dlui Gheorghe pentru materialele trimise, despre care aflu astfel de la domnia sa. Înțeleg că unele texte le propune pentru a mai fi o dată puse la dispoziția celor ce frecventază acest site. Ideea este bună, iar dl Gheorghe mă ajută astfel să fac selecția textelor mai interesante. De-a lungul timpului s-au adunat câteva mii de texte publicate pe acest site. Foarte multe sunt „textele altora”!
Ani de zile am știut și eu, ca toată lumea, că ungurii, în comparație cu românii, sunt cei care și-au trimis la Auschwitz, la moarte adică, compatrioții evrei. Sute de mii de evrei din Ungaria, în 1944, au luat calea ferată a lagărelor de exterminare, de unde foarte puțini s-au mai întors. Cazul este bine cunoscut și mult discutat. Eu însumi, în mai multe ocazii, am scris pe această temă, mergând pe linia istoriografiei „oficiale” din România de dinainte de 1990: în timp ce evreii din România s-au salvat aproape în întregime, evreii din Ungaria au fost supuși unui regim de exterminare de o duritate unică. Însuși Winston Churchill a vorbit de acest moment din istoria Ungariei ca despre „crima cea mai abjectă din istoria omenirii”! Acesta a fost și titlul unui capitol din cartea mea intitulată Transilvania – Invincibile Argumentum, publicată în 1991, dar scrisă mult înainte de 1990. Am reluat acest titlu de capitol și în cartea Protocoalele Kogaionului, publicată în 2004, dar de data asta pentru a mă dezice de ce scrisesem mai înainte pe acest subiect! Și o mai fac o dată afirmând că principalii, marii vinovați pentru tragedia evreilor din Ungaria anului 1944 nu sunt ungurii, autoritățile ungurești! Nici măcar germanii, aș putea zice!… Ci evreii!
Am constatat însă, după șapte ani de la publicarea Protocoalelor mele, că ipoteza mea nu a ajuns la cunoștința vreunui maghiar, a vreunui ungur. Vina este în primul rând a mea, niciodată n-am știut „să-mi vând marfa”! Revin acum, din mai multe considerente, unul fiind și acela de a le oferi tinerilor hocheiști secui din echipa României un motiv în plus ca să fie mândri că sunt maghiari, și nu, Doamne, ferește!, români…
După cum se știe, după 1990 românii s-au trezit acuzați și ei de holocaust! Acuzație adusă de o serie de autori evrei, a căror profesie era destul de incertă. Au devenit peste noapte specialiști în holocaustul din România… Subsemnatul, m-am considerat destul de informat asupra subiectului ca să răspund acuzațiilor. Vrând-nevrând, dacă am intrat în horă, a trebuit să joc până la capăt, adică să mă informez în continuare și să dau seama de cele aflate. Așa am ajuns să aflu și despre bine cunoscuta vinovăție ungurească cât este de neîntemeiată! Repet: neîntemeiată! Ci inventată sau, în cel mai bun (sau rău!) caz, exagerată!
Și precizez: soarta evreilor din Ungaria, trimiși la Auschwitz, nu s-a decis într-o ședință a guvernului ungar sau a parlamentului din Budapesta. Nici măcar într-un conclav nazist, german! Ci s-a decis în urma unei inițiative evreiești, a unei decizii luate la cel mai înalt nivel: Comitetul de Salvare al Agenției Evreiești!
Pornesc de la datele oferite de Roger Garaudy, în cunoscuta sa lucrare Procesul sionismului israelian, ediția românească. Această lucrare nu a fost până acum de nimeni contestată în privința acurateței informațiilor. Roger Garaudy, bine cunoscut ca om de stânga, de atitudini democratice, liber de orice înregimentare, a fost criticat de unii pentru tenta, zic unii aceștia, tenta anti-semită a ultimelor sale cărți. Dar nimeni nu i-a putut reproșa că pune în circulație informații false sau denaturate. Noi preluăm de la Roger Garaudy numai informațiile, care, la rândul lor, în chestiunea care ne interesează, sunt cam toate provenite de la autori sau instituții evreiești.
Citez în continuare din Protocoalele Kogaionului, p. 77-79
„Aflăm de la Roger Garaudy că nu era destul să fii evreu ca să fii primit în Palestina, în ţara strămoşilor tăi. Trebuia să fii un evreu de calitate, făcut dintr-un „material uman“ superior. Evreii erau admişi în Palestina „cu condiţia să nu se dovedească prin nimic o povară pentru ţară“, adică pentru Israelul viitor (p. 47). Încă din 1935, un important lider sionist Ytzhak Gruenbaum, avertiza că „trebuie să avem autorizaţia de a alege pentru imigrare refugiaţii care merită (s.n.) şi, de asemenea, să avem permisiunea de a nu-i accepta pe toţi“ (ibidem). Se pare că procentul evreilor din Europa ocupată de Hitler care „nu meritau“ să calce în Ţara Sfântă se ridica la circa 90%!
Chestiunea evreilor alungaţi din Europa ocupată de nazişti şi pe care sioniştii nu se grăbeau să-i accepte în Israel ţine, se pare, de însăşi doctrina sionistă. Problema trebuia abordată „nu dintr-un punct de vedere filantropic, ci din punctul de vedere al nevoilor ţării“ (ibidem). Alte texte sioniste doctrinare, încă şi mai explicite, afirmă un cinism şi un pragmatism absolut inuman. Iată ce se putea citi în Memorandumul Comitetului de Salvare al Agenţiei Evreieşti din 1943: „Trebuie oare să-i ajutăm pe toţi cei care au nevoi fără să ţinem cont de caracteristicile fiecăruia? Nu ar trebui să dăm acestei acţiuni un caracter sionist naţional (s.n.) şi să încercăm să-i salvăm cu prioritate pe cei care pot fi folositori pământului Israelului şi iudaismului? Ştiu că pare o cruzime să pun problema în felul acesta, dar, din nefericire, trebuie să stabilim clar că dacă suntem capabili să salvăm 10.000 de persoane din cele 50.000 care pot contribui la consolidarea ţării şi la renaşterea naţională sau un milion de evrei care vor deveni pentru noi o povară (s.n.), va trebui să ne restrângem şi să-i salvăm pe cei 10.000 care pot fi salvaţi – în pofida acuzaţiilor şi solicitărilor disperate ale milionului lăsat la o parte“ (p. 47-48). Aşadar, între 10.000 de evrei utili şi un milion de evrei incomozi, numai soarta celor utili îi interesa pe liderii sionişti. Cu ceilalţi, un milion – sau șase milioane!, se putea întâmpla orice, pagubă nu era pentru sionişti nici dacă aceşti evrei ar fi murit, eventual. Eventualitate care nu emoţiona pe nici unul dintre liderii sionişti! Ba dimpotrivă, se pare că le convenea!
Textul de mai sus ne aduce aminte însă de ceea ce se petrecea cu evreii odată ajunşi la Auschwitz: erau şi ei împărţiţi în două grupuri, „ţinându-se cont de caracteristicile fiecăruia“, exact după acelaşi criteriu, al utilităţii. Cine putea contribui la producţia de război a Germaniei („la consolidarea ţării“) rămânea în viaţă. Ceilalţi, o adevărată „povară“ şi pentru nazişti, îşi încheiau cât mai repede existenţa lor mediocră, de rebuturi umane, de indivizi sortiţi eşecului.
Mai consemnăm faptul că textul de mai sus, emis de o instituţie, nu de mintea şubrezită a unui individ fără inimă, poartă în el un dispreţ pentru fiinţa umană care nu s-a limitat declarații, ci a avut consecinţe extrem de concrete, de reale, afectând şi deseori curmând viaţa a sute de mii de oameni, a milioane de evrei, dacă iei în serios numărul de victime ale Holocaustului mediatizat de propagandiştii suferinţei evreieşti… Suntem obişnuiţi ca un asemenea dispreţ, atât de cinic, de dezinvolt, să-l găsim în texte literare, de ficţiune, unde exagerarea unor atitudini şi poziţii are rol artistic, producând consecinţe numai la acest nivel. Adică de data asta avem de-a face cu un text propriu-zis asasin, genocidar. Unde este solidaritatea atât de vestită dintre evrei? De ce n-a mai funcţionat? Că de solidaritate umană nici nu mai îndrăznim să vorbim!…
Altminteri, textele sioniste despre existenţa a două categorii de evrei mărturisesc o „filosofie“ practică, a vieţii, de un pragmatism fără precedent în istorie, care lasă fără glas orice om normal, evreu sau creştin: „O salvare pur filantropică, precum cea a evreilor din Germania (…) nu poate decât să cauzeze necazuri perspectivelor sioniste, mai ales că şansele sunt cu atât mai limitate cu cât dezastrul este mai mare. Putem să acţionăm în favoarea evreilor germani atâta vreme cât acest lucru reprezintă un avantaj, atâta vreme cât aceştia îşi aduc în Palestina bunurile (s.n.). Refugiaţii actuali nu prezintă acest avantaj, deoarece sosesc cu mâinile goale. Prin urmare, aceştia nu au nimic de oferit Yichouvului (denumirea purtată de statul Israel înainte de a fi recunoscut în 1948 ca stat propriu-zis, de sine stătător – n.n.) şi nu putem să ne aşteptăm decât la ceea ce am constatat deja la o mare parte a evreilor germani: o distanţare totală, adesea chiar o ostilitate faţă de pământul Israel; o atitudine nerespectuoasă faţă de tot ce este evreiesc şi ebraic, (…) o masă de oameni fără nici o legătură cu sionismul şi total lipsiţi de ataşamentul naţional.“ (p. 48)”
Comentariul lui Roger Garaudy: „evocarea acestor texte arată întreaga diferenţă dintre iudaism, religie pe care o respect, şi sionismul politic, naţionalist şi colonialist, pe care-l combat, la fel ca pe celelalte naţionalisme. În plus, aceste texte dezvăluie impostura celor care astăzi plâng cadavrele victimelor pe care n-au vrut să le salveze“ (p. 49).
Frază de memorat: Impostura celor care astăzi plâng cadavrele victimelor pe care n-au vrut să le salveze!
Evrei care n-au vrut să salveze evrei, așadar!… De ce? Pentru că sunt evrei săraci, „cu mâinile goale”!….
Este din ce în ce mai clar: în timpul Războiului al II-lea Mondial, liderii evreimii au conceput o selecție (artificială!) printre evreii meniți să populeze viitorul stat Israel. Meniți, practic, să supraviețuiască războiului. Evreii „programați” să devină israeliți trebuia să fie evrei de calitate! Evrei atașați sionismului, care respingeau ideea de asimilare cu populația majoritară, acceptată tacit de tot mai mulți evrei!
De partea cealaltă, evreii săraci, evreii considerați de sioniști ca o „masă de oameni fără nicio legătură cu sionismul și total lipsiți de atașamentul național”, care arătau „o atitudine nerespectuoasă față de tot ce este evreiesc și ebraic”. Motiv pentru care trebuiau exceptați de la salvare! Cumva, la un loc, toți acești evrei „fără nicio legătură cu sionismul” au fost în număr de șase milioane?… Acele celebre șase milioane?!
Notă: Se ițește din cele de mai sus o ipoteză halucinantă, dar deloc absurdă, ci decurgând logic din textele de doctrină sionistă: holocaustul ca pedeapsă pentru evreii cu „atitudine nerespectuoasă față de tot ce este evreiesc și ebraic”! Deocamdată semnalez această ipoteză, o notez!, spre a o verifica cu altă ocazie, cu o documentație potrivită… Poate vor face alții această verificare! Alții mai pricepuți, mai învățați!…
*
Care era poziția evreilor din Ungaria din această perspectivă pur sionistă? Evreii din Ungaria erau bine cunoscuți ca evrei dispuși să se asimileze sau chiar asimilați. Prin tradiție, de pe vremea dualismului, majoritatea evreilor se declarau maghiari, îndeosebi cu ocazia recensămintelor și a altor „probe” de loialitate. Risc să afirm că, probabil, puțini au fost evreii din Ungaria care au părăsit confortul în care trăiau pentru a merge în Palestina, unde totul era de luat de la început! Oameni sunt și evreii! Popor de eroi și martiri nu a existat niciodată!… Numai doctrina sionistă se pare că tocmai asta a urmărit: să-i selecționeze pentru viitorul Israel numai pe evreii dispuși să se constituie într-un popor de eroi și martiri…
Putem considera că evreii din Ungaria nu prea întruneau simpatia și criteriile de sin-pathie ale sionismului, ale liderilor sioniști ai evreimii! Erau cumva considerați „o masă” de evrei ne-demni să pășească în Țara Sfîntă?
Citez mai departe din Protocoalele Kogaionului, pag.77-79:
„Aşadar, în nenumărate cazuri, evreii din Germania şi, în general, evreii din toate ţările ocupate de nazişti, nu au fost decât „materialul uman“ din care întemeietorii sionişti ai Israelului au ales (doar este vorba de poporul ales!) care evrei să supravieţuiască imigrând în Palestina şi care evrei, de calitate inferioară fiind, inutili şi indezirabili, să rămână la dispoziţia autorităţilor naziste. O spune limpede și marele sionist Ben Gurion, rămas în istorie ca primul şef al noului stat Israel: Minoritatea care putea fi salvată trebuia să fie aleasă (s.n.) în funcţie de nevoile proiectului sionist în Palestina“ (p. 44). Așadar, grija sionismului a fost să salveze minoritatea de „eroi și martiri”, iar majoritatea, cele șase milioane, a lăsat-o pe seama lagărelor de exterminare!
Nota bene: evreii sortiţi de sionişti lagărelor naziste alcătuiau așadar majoritatea, deducţie confirmată expressis verbis și în comentariul pe care Roger Garaudy îl face în legătură cu cazul Rudolf Kastner, un evreu sionist judecat în anii ’50 pentru colaborare cu naziştii. În timpul procesului, Rudolf Kastner a fost acuzat că „în acord cu reprezentanţii sionişti (dintre care cei mai mulţi erau miniştri în timpul procesului), el negociase cu Eichmann eliberarea şi emigrarea în Palestina a 1684 de evrei utili (sublinierea îi aparţine lui Roger Garaudy) pentru construirea viitorului stat Israel, în schimbul cărora îi va convinge (s.n.) pe 460.000 de evrei unguri că era vorba de un simplu transfer şi nu de trimiterea în lagărul morţii de la Auschwitz (s.n.). Judecătorul Halevi arăta că toate aceste crime fuseseră comise cu acordul Agenţiei Evreieşti şi al Congresului Evreiesc Mondial“ (p. 44).
Cumplită frază: aceste crime fuseseră comise cu acordul Agenţiei Evreieşti şi al Congresului Evreiesc Mondial… Aceste crime… Adică asasinarea în cvasi-totalitate a evreimii din Ungaria s-a făcut cu acordul, mai exact spus cu concursul Agenției Evreiești și al Congresului Mondial Evreiesc…
Şi câteva întrebări lămuritoare:
a. Cei „1684 de evrei utili pentru construirea viitorului stat Israel“ erau probabil nişte inşi super-dotaţi, fiecare dintre ei un posibil candidat la premiul Nobel. Au aflat ei vreodată în ce condiţii au fost eliberaţi din Germania şi acceptaţi în Palestina?
b. S-a făcut vreodată publică lista celor 1684?
c. Dacă „trimiterea în lagărul morţii de la Auschwitz“ a celor 460.000 s-a făcut „cu acordul Agenţiei Evreieşti şi al Congresului Mondial“, de ce sunt în continuare acuzaţi ungurii, statul ungar şi maghiarimea în general, de asasinarea celor 460.000 de evrei unguri deportaţi în Germania în primăvara lui 1944?
Să mai precizăm o dată despre ce crimă este vorba: în desfăşurarea Holocaustului, deportarea evreilor din Ungaria a fost apreciată de Winston Churchill ca fiind „crima cea mai abjectă din istoria lumii“. De ani de zile această crimă este pusă pe seama autorităţilor maghiare, a căror râvnă şi al căror exces de zel în evacuarea evreilor i-ar fi uluit şi pe nemţi. Roger Garaudy ne oferă mai întâi amănuntul care anulează „meritul“ autorităţilor maghiare: înşişi evreii s-au grăbit să se îmbarce în trenurile cu pricina deoarece primiseră de la liderii sionişti toate asigurările că va fi vorba „de un simplu transfer“. Uşurinţa cu care bieţii evrei au crezut că e vorba „de un simplu transfer“ probabil că, în ochii liderilor sionişti, a constituit o dovadă în plus că toţi cei 460.000 de evrei chiar erau de o calitate mediocră, perfect inutili, nişte imbecili care îşi meritau soarta de a fi trimişi ca vitele la tăiere, într-un cuvînt – chiar că erau nedemni să calce în Ţara Sfântă!…
Cu ani în urmă, în diverse ocazii, am comentat cu avânt această „cea mai abjectă crimă din istoria omenirii“, considerând că ea face cel mai bine diferenţa între „bestialitatea comportamentului hunic, asiatic, al maghiarilor“ şi omenia, toleranţa, atât de tipic românească… Se pare însă că va trebui să-mi retrag acele acuze, inclusiv comentariile. Mea culpa! Rău îmi pare însă că greşeala mea nu a fost totală! Mi-ar fi făcut plăcere să-mi retrag acuzaţiile şi atât! Din păcate sunt în situaţia de a le retrage nu pentru că aceste acuzaţii nu au temei, nu au substanţă, nu corespund faptelor, ci doar pentru că ele trebuie adresate altcuiva! Le menţin aşadar, dar cu altă adresă, pe care mi-o impune Roger Garaudy: sionismul! Sionismul este vinovat de soarta celor 460.000 de evrei din Ungaria pe care naziștii, în acord cu liderii sioniști ai evreimii, i-au „transferat” în cuptoarele de la Auschwitz! Repet: naziștii, în acord cu liderii sioniști ai evreimii… Ba, cum spuneam mai sus, cu concursul acestor lideri sioniști!
Căci aceasta este acuzaţia teribilă pe care Roger Garaudy o formulează: evreii sionişti sunt autorii celei mai abjecte crime din istoria omenirii! Repet: aprecierea îi aparţine lui Winston Churchill. O crimă căreia i-au căzut victime 460.000 de evrei perfect nevinovaţi!
Sau, şi mai clar spus: cea mai abjectă crimă din istoria umanităţii este o „afacere” eminamente evreiască, avându-i ca autori asasini pe evreii sionişti, iar ca victime pe evreii inutili…
Abjecţia acestei crime este sporită de faptul că după război evreii i-au acuzat pe unguri de săvârşirea măcelului… Abjecţie totală. Nec plus ultra…”
Post scriptum 2011: Mă bucur să le aduc la cunoștință maghiarilor din Ungaria și de oriunde că pe umerii maghiarimii nu mai trebuie acceptată povara cumplitului genocid! E timpul ca maghiarii să afle acest adevăr! Și să reacționeze în consecință!
Dar și mai important este ca evreii înșiși să afle și ei adevărul! Și să reacționeze și ei în consecința acestui adevăr!… Căci acesta este rostul adevărului!
Și o ultimă întrebare: Eichman, autorul „transferului”, era cumva evreu, cum zic unii evrei?…
22 decembrie 2011
Ion Coja