Apel dramatic din partea personalităților grecești – iulie 2015
08/07/2020

Un apel către poporul grec și popoarele lumii din partea unor personalități grecești

Să apărăm NU-ul poporului grec! Să apărăm Patria și Democrația!

Pe 5 iulie, poporul grec a respins cu o majoritate covârșitoare ultimatumul creditorilor, care acționează constant ca niște colonialiști nemiloși și distrugători ai țării noastre. Poporul grec a cerut să se pună capăt drumului Memorandumului de distrugere și jefuire a țării, să se pună capăt colonizării Greciei lansate în mai 2010.

Acest „NU”, care a uimit întreaga lume, a fost exprimat în cele mai dificile circumstanțe, în condiții de terorism de către aproape întregul sistem media; a fost exprimat în circumstanțe de amenințări și șantaj din partea celor mai puternice forțe internaționale și a unui război economic incipient din partea BCE, care a dus la închiderea băncilor grecești. Acest „NU” este pe măsura marilor „NU” din istoria noastră, cum ar fi cele din 1821, 1940, 1941-1944 (*) și multe altele, cu care poporul grec și-a păstrat demnitatea, cultura și cele mai elementare condiții morale ale existenței sale ca națiune coerentă.

Conform celor mai fundamentale principii ale constituției noastre, acest NU este mai important decât toate deciziile guvernului și ale Parlamentului. Guvernul grec și instituțiile europene trebuie să-l respecte, mai ales că absolut nimic nu s-a schimbat față de condițiile predominante pe 5 iulie (dacă s-a întâmplat ceva cu adevărat, este că au fost impuse condițiile de către creditori poporului grec și mai dure).

Decizia unui referendum poate fi schimbată doar printr-un alt referendum. Respectarea acestor reguli, respectarea exprimării directe a voinței poporului grec și respectarea esenței principale a constituției noastre nu reprezintă doar o problemă juridică, politică și economică serioasă. Este cea mai importantă condiție prealabilă pentru menținerea democrației în Grecia și în Europa. Este singura modalitate de a menține pacea în societatea greacă.

Este, de asemenea, singura modalitate de a ne asigura supraviețuirea morală și materială. Este singura modalitate prin care Grecia poate supraviețui ca identitate socială, politică și culturală. Ultimii cinci ani au dovedit, în modul cel mai absolut și tragic, că aceste programe, impuse de Troică (UE, BCE, FMI) poporului grec (cu acordul mai multor guverne grecești care au încălcat masiv Constituția, voința electoratului, precum și dreptul european și internațional), au dus la cel mai mare dezastru economic și social care a avut loc în Europa din 1945 încoace. Aceste programe sunt programe de asasinat la adresa țării noastre!

Continuarea acestui Program într-o țară care a suferit deja o distrugere fără precedent va duce la dezintegrarea și dizolvarea completă la toate nivelurile. Nici cei care au votat în Parlament o serie de măsuri inumane impuse de acest ultim „acord” – care este în mod manifest ilegal și neconstituțional – nu au invocat vreunul dintre avantajele sale. Singurul lor argument a fost „nu avem altă soluție decât să ne plecăm capetele și să ne predăm”. Practic, ne cer să ne sinucidem ca țară și ca popor.

Poporul grec, toți cetățenii greci și opinia publică mondială au urmărit cu îngrozire tot ce s-a întâmplat după referendum. Chiar și astăzi, mintea umană înțelege cu greu cum un guvern care a cerut și a obținut un mandat covârșitor de rezistență din partea poporului grec, imediat după închiderea urnelor, s-a comportat ca și cum am fi votat „Da”. Poporului nostru îi este greu să înțeleagă că, cinci zile mai târziu și fără absolut nicio schimbare a condițiilor predominante pe 5 iulie, guvernul a fost de acord, în baza unor proceduri degradante, cu un „Acord” umilitor și devastator pentru Grecia. Un „acord” pe care guvernul grec nu a îndrăznit să-l prezinte Parlamentului spre aprobare (așa cum este prevăzut în Constituție), ci, alternativ, l-a supus spre aprobare (asemănător cu ceea ce s-a întâmplat cu guvernul anterior în mai 2010), un proiect de lege care a fost botezat „Acordul”, așa cum în urmă cu cinci ani îl botezaseră „Memorandum”. Umilirea Greciei și a Constituției sale a fost completată simbolic prin publicarea în Monitorul Oficial al Guvernului a tuturor măsurilor întreprinse, numele Președintelui Republicii fiind pus deasupra Legii, dar nesemnat. Deasupra legii tipărite care a fost votată, este figurat textul nevotat de Parlament al „Acordului în engleză și greacă”, ca un fel de „testament suprem”.

Într-un efort de a justifica nejustificatul și de a explica transformările sale incredibile, guvernul grec a devenit acum principalul propagandist al tuturor argumentelor de „Da”. Guvernul însuși răspândește acum sentimente de frică și panică în rândul cetățenilor greci. Guvernul a pus prestigiul câștigat prin poziția sa anterioară anti-memorandum și, de asemenea, prestigiul Mișcării Stângii Grecești, care a dus lupte eroice în trecut, în slujba forțelor opuse, care vor să distrugă moralul poporului grec, să-i convingă pe greci că statul lor este complet neputincios și că guvernul nu poate face altceva decât să cedeze, fără luptă, suveranitatea națională și populară greacă creditorilor; sperând în mila lor. Apropo, așa cum au învățat grecii în ultimii cinci ani, dezmembrarea țării noastre pur și simplu nu există.

Toate argumentele pe care guvernul le folosește astăzi au fost argumentele retorice pe care toți politicienii decedați le-au folosit înainte de Referendum; toate argumentele folosite de partidele care poartă responsabilitatea pentru distrugerea și înrobirea Greciei. Poporul grec a ignorat toate aceste argumente, dând guvernului „NU”-ul pe care l-a cerut, dar nu știm dacă acesta chiar și-a dorit. Repetarea efectivă a tuturor acestor argumente de către liderul forțelor odinioară anti-memorandum umple de frică, îndoială și confuzie majoritatea cetățenilor greci. Printre rezultatele imediate, materiale și obiective ale capitulării se numără decăderea morală a națiunii, prăbușirea morală și prăbușirea încrederii și a stimei de sine.

Citește și:
În spatele interpretării nefondate a planului de redresare al UE
Prim-ministrul spune, desigur, la fel ca predecesorii săi: „Nu există alternativă, nu putem face nimic”. Acest lucru nu este adevărat. Un astfel de argument ar fi credibil doar dacă, în lupta pentru apărarea suveranității țării sale, a democrației, a drepturilor omului, ar fi folosit toate „armele” disponibile în Grecia; „arme” care nu au fost folosite și au fost complet ascunse.

Când un guvern are în spate un popor hotărât, există întotdeauna o alternativă. În plus, responsabilitatea principală de a organiza apărarea statului nostru și a poporului său, care este atacat și se află sub un război ciudat – de cinci ani încoace – este chiar Prim-ministrul și guvernul său. Aceștia ar trebui să încurajeze poporul în loc să răspândească panică. Ar trebui să pună în slujba statului și a poporului aflat în pericol toate mijloacele pe care le au la dispoziție. Și cu siguranță ceea ce nu ar trebui să facă este să ordone retragerea temătoare a poporului și a statului în momentul atacului inamicului!

Mai mult, de ce, timp de doi ani și jumătate (de la alegerile din 2012 până la alegerile din 2015), prim-ministrul și partidele politice care guvernează nu s-au pregătit pentru posibilitatea foarte probabilă a unei coliziuni cu creditorii? De ce nu s-au pregătit nici atunci când a devenit clar că nu vor primi nimic din negocieri? De ce au cheltuit rezervele statului pentru a menține cinci luni de parodie a „negocierilor”? De ce au indus în eroare poporul grec cu asigurări false înainte și după alegeri, în loc să-l pregătească? Căci nu numai că nu au solicitat asistență financiară internațională, în afara UE, dar au exclus, prin declarații repetate, o astfel de opțiune. În asigurările cui au avut încredere, în mod imprudent? Pentru ce anume mulțumesc acum Statelor Unite? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care le sunt adresate inexorabil de poporul grec și de istorie.

Facem apel la poporul grec, în aceste momente tragice din istoria noastră, să nu cedeze, să-și păstreze curajul și capacitatea de judecată. Îi chemăm să nu permită nimănui să le înfrângă încrederea și stima de sine, încrederea în forțele sale nesfârșite, dovedite istoric. Nu vă înclinați!

Tații și bunicii noștri au supraviețuit ocupației germane. Au suferit marea foamete din iarna anilor 1941-1942. Au supraviețuit, au rezistat și, în cele din urmă, au învins cuceritorul. Asta se va întâmpla din nou.

Îi îndemnăm pe cetățenii greci să se organizeze și să lupte direct pentru a-i ajuta pe cei mai slabi să facă față foametei, bolilor, sărăciei, pentru a susține demnitatea oamenilor. Să-i asiste în primul rând pe toți cei care nu au electricitate în casele lor, un acoperiș deasupra capului sau medicamentele de care au nevoie.

Îi îndemnăm pe greci să reziste pentru ca cele mai elementare funcții ale societății și ale statului să nu se destrame din cauza celui de-al treilea și mai rău Memorandum care a fost semnat.

Îi chemăm să reziste, în orice mod posibil, impunerii de noi măsuri împotriva cetățenilor. Această țară este a noastră. Nu o vom preda.

Facem apel la poporul grec să tragă concluziile dureroase, dar necesare, din experiența sa și să construiască un front de rezistență serios și de încredere, fără a se încrede orbește din nou în salvatori improvizați, aventurieri și oportuniști. Nu există o datorie națională și populară mai importantă astăzi decât să oprim cât mai curând posibil programul catastrofal impus Greciei și înrobirea țării noastre. Este de preferat ca această întrerupere să fie convenită împreună cu celelalte țări ale Uniunii Europene. Dacă acest lucru nu va fi posibil, trebuie făcut unilateral. Nu avem altă cale de a fi salvați, nici luxul unor noi iluzii. Nu există altă cale de a salva Grecia de la distrugerea completă, de a păstra țesătura socială a țării noastre și cea mai prețioasă comoară pe care o avem, capitalul plin de viață al tineretului, pierdut astăzi pe calea imigrației.

Pentru a realiza acest lucru, este necesară mobilizarea universală a poporului grec; fără egoism, sloganuri ușoare și oportunism. Trebuie să căutăm baze și alianțe în toate punctele cardinale ale lumii. Avem nevoie de curaj, altruism și seriozitate. Suntem distruși de toate sloganurile ușoare, de oportunism, de strigătele politice fără conținut, de aventurieri, de exploatarea oportunistă a tragediei poporului nostru. Avem nevoie de opțiuni solide din punct de vedere științific, de discuții ample și serioase în societatea greacă și în grecii din străinătate pentru alternativele pe care le avem și pentru destinul nostru ca națiune.

David îl poate învinge pe Goliat. Dar trebuie să fie mai serios, mai disciplinat și mai inteligent decât Goliat. Astăzi, poporul grec plătește un preț mare, ca de atâtea alte ori în istorie, din cauza conducerii sale, a așa-numitelor forțe anti-memorandum, a partidelor care guvernează, și deși au pretins oprirea politicilor memorandumului, nu și-au făcut datoria. Nu s-au pregătit și nu au reușit să pregătească poporul. Au fost adesea conduși de spiritul oportunismului; s-au bazat pe asigurările și sfaturile acelor străini care de-a lungul istoriei noastre au arătat că nu sunt prietenii noștri.

Citește și:
Achiziționarea Newcastle United de către Arabia Saudită ridică îngrijorări de „spachetare a traficului de acțiuni”
Țara noastră nu a fost în pericol atunci când poporul, unit într-o singură mână, a luptat pentru independență și prosperitate. Poporul nostru a riscat totul și a plătit adesea un preț mare atunci când forțele străine au avut mâna superioară și au controlat țara noastră și personalul ei politic.

Facem apel în special la concetățenii noștri care au reușit în perioadele de criză să își mențină unele depozite și unele garanții de confort material și securitate, să realizeze că guvernul se joacă cu teama lor legată de ce ar putea însemna un „conflict” cu creditorii; dar guvernul nu le spune ce se va întâmpla dacă direcția actuală a țării continuă. Cu siguranță, fiecare apărare, fiecare rezistență, fiecare luptă este un conflict cu cele mai puternice forțe de distrugere și înrobire. Cu siguranță, fiecare conflict prezintă pericole pentru luptători. Dar există momente în istorie când conflictul devine necesar pentru a salva patria, poporul, cultura și generația următoare; pentru a salva valoarea și demnitatea omului. În orice luptă, luptătorii și-au astupat urechile atât la sunetele plăcute, cât și la cele teroriste ale sirenelor cuceritorului.

Una dintre cele mai inumane „arme” folosite în zilele noastre de tot felul de invadatori este „falimentul ordonat”, care este numit în mod obișnuit și într-un mod falsificat „ajutor solidar”. Este una dintre cele mai inumane arme, deoarece demontează complet o națiune și generațiile următoare. Această armă, folosită împotriva poporului grec din 2010, duce la dispariția completă a Greciei ca națiune, ca societate, ca identitate istorică și culturală, împreună cu generațiile sale următoare. Acesta este falimentul pe care ni s-a impus astăzi, acesta este falimentul pe care actuala noastră conducere politică a convenit cu creditorii noștri să îl continue și să îl perpetueze. Poporul grec nu trebuie să permită ca acest lucru să se întâmple .

Dacă creditorii câștigă, vor primi totul de la oamenii care încă dețin ceva. Doar că instituția sclaviei este pe care doamna Merkel nu a încercat încă să o implementeze în țara noastră. Și poate că acest lucru nu s-a întâmplat pentru că a reușit să impună „echivalentele” acesteia. Acei greci care încă au ceva păstrat din economiile și sudoarea lor, cei care au afaceri, mici, mijlocii sau mari, ar trebui să realizeze că le vor pierde. Obiectivul creditorilor este de a transforma fiecare afacere și întreaga piață greacă într-un domeniu al corporațiilor multinaționale și al capitalului financiar speculativ.

Aplicarea Acordului semnat, și în special implementarea sa de către un guvern care vorbește în numele stângii, este un triumf al neoliberalismului, în forma sa cea mai extremă. Acesta recomandă abolirea completă a drepturilor sociale și de muncă, deprecierea unei clase de mijloc deja puternic afectate, distrugerea fermierilor și a șomerilor.

Protecția statului bunăstării și a drepturilor sociale și de muncă, a redistribuirii sociale și economice nu este un lux. Este cea mai fundamentală, cea mai vitală condiție pentru salvarea patriei noastre. Națiunea și patria nu sunt concepte abstracte. Ele se identifică cu grecii vibranți, reali, care se străduiesc și se luptă. O națiune și o patrie nu pot exista fără poporul său și fără demnitatea acestuia. Desigur, nici Grecia nu poate fi identificată cu o oligarhie, strâns legată de interese străine.

Cedarea suveranității statului către conducerea zonei euro și a FMI este punctul de întâlnire al „elitei” locale și al capitalului financiar internațional. Este planul de cedare a proprietății publice, dar și private a grecilor, a sistemului lor bancar, a caselor lor, a căror protecție a fost deja ridicată, chiar și a pământului țăranilor. Este planul sărăciei, mizeriei și înrobirii totale a poporului grec.

Suntem încrezători că mândria și patriotismul grecilor vor depăși frustrarea profundă și descurajarea pe care le simțim cu toții acum, în mod firesc. Creditorii sunt într-adevăr atât de nemiloși, încât nu ne lasă nicio altă opțiune dacă vrem să supraviețuim ca indivizi și ca națiune.

Facem apel la toate popoarele lumii, la toate națiunile și le invităm să realizeze că lupta noastră este și a lor. Să înțeleagă cu ce fel de forțe ne confruntăm care au ales să folosească Grecia drept cobai.

Facem apel în special la acei europeni care au fost alături de greci în perioada întunecată a dictaturii militare și le cerem să prevină acum noua lovitură de stat organizată de guvernele lor, împreună cu FMI și BCE, sub îndrumarea capitalului financiar internațional, pentru a impune dictatura creditorilor în Grecia astăzi și în întreaga Europă mâine!

Dacă forțele care transformă acum o țară a Uniunii Europene într-un Irak sau o Libie prin bombe „economice” vor învinge, vor distruge nu doar Grecia, ci întreaga umanitate. În fața noului totalitarism al „Piețelor”, același, dacă nu chiar mai periculos decât totalitarismele din anii 1930 și 1940, nu avem de ales decât să ne unim și să luptăm. Trebuie să o facem acum. Mâine ar putea fi prea târziu pentru întreaga Europă, pentru întreaga omenire.

Grecia va câștiga, democrația va câștiga, Europa democratică va câștiga.

Atena, 29 iulie 2015

** ** **

Venios Angelopoulos, profesor emerit de matematică, Școala Națională Politehnică din Atena, membru al Comitetului Central al SYRIZA

Dr. Yiorgos Vihas, medic, membru al administrației Asociației Medicale din Atena, unul dintre creatorii mișcării Medicinei Sociale din Grecia

Citește și:
Expulsion de Jean-Luc Mélenchon și de la FI de la «marche blanche»: la faute aux ignobles amalgames du CRIF
Dr. Kleanthis Grivas, psihiatru și scriitor

Katerina Thanopoulou, vicepreședintă a Administrației Regionale Attica (principala aglomerare a regiunii Atena), responsabilă de politica socială, membră a Comitetului Central al SYRIZA

Mikis Theodorakis, compozitor muzical

Kostas Karaiskos, redactor al ziarului „Antifonitis” din Tracia

George Kasimatis, profesor emerit de drept constituțional la Universitatea din Atena, membru fondator și președinte de onoare al Asociației Internaționale de Drept Constituțional, consilier juridic al premierului Andreas Papandreou

Părintele Andreas Kefaloyiannis, din orașul istoric Anogeia din Creta (leagănul revoluțiilor cretane și al rezistenței împotriva naziștilor în timpul ocupației)

Yannis Kimpouropoulos, jurnalist

Stathis Kouvelakis, profesor de științe politice, King’s College, Londra, membru al Comitetului Central al SYRIZA

Nikos Koutsou, deputat de Famagusta, unul dintre cei doi deputați ciprioți care au rezistat până la sfârșit votării legilor care legalizează lovitura de stat financiară din Cipru, în 2013

Marios Kritikos, vicepreședinte al Consiliului General al ADEDY (Uniunea Funcționarilor Publici Greci)

Dimitris Konstantakopoulos, jurnalist și scriitor, membru al comitetului editorial al revistei internaționale de autogestionare „Utopie Critique”

Lefteris Konstantinides, cadru de conducere al PAK, una dintre principalele formațiuni de rezistență în timpul dictaturii militare (1967-74), fost adjunct al PASOK

Spyros Lavdiotis, economist și scriitor, fost înalt oficial al Băncii Centrale a Canadei

Yannis Mavros, membru al Consiliului Național pentru Revendicarea Datoriilor Germaniei către Grecia

Yiorgos Moustakis, regizor

Dimitris Bellantis, avocat, Dr. în Drept Constituțional, membru al Comitetului Central al SYRIZA

Maria Negreponti-Delivanis, Docteur d’Etat ès Sciences Economiques (Sorbona), aleasă de trei ori decan al Universității din Macedonia, Salonic

Panagiotis Pantelides, economist-cercetător

Dimitris Patelis, profesor de filosofie, Școala Politehnică din Kriti

James Petras, profesor Bartle (emerit) de sociologie la Universitatea Binghamton, New York, fost consilier al premierului Andreas Papandreou, fost director al Institutului de Studii Mediteraneene din Atena, consilier al diverșilor lideri și mișcări latino-americane

Eleni Portaliou, profesoară de arhitectură, Școala Națională Politehnică din Atena, membră a Comitetului Central al SYRIZA

Stathis (Stathis Stavropoulos), caricaturist

Themos Stoforopoulos, ambasador

Μihalis Stylianou, jurnalist, director al emisiunii grecești a postului de radio de stat francez ORTF, în timpul dictaturii militare din Grecia

Dr. Aristomenis Syngelakis, membru al Consiliului Național pentru Revendicările Datoriilor de Război Germane față de Grecia

Yannis Schizas, scriitor

Fotis Terzakis, scriitor

Vaggelis Tsekouras, avocat

Maria Fragiadaki, membră a Comitetului Central al SYRIZA, fostă membră a conducerii GSEE (Confederația Generală a Muncitorilor din Grecia)

Stathis Habibis, fizician

O notă a traducătorului

(*) În 1821, la opt ani după înfrângerea lui Napoleon, grecii au început revoluția lor națională împotriva Imperiului Otoman. Aceasta a influențat profund întreaga Europă și personalități precum Victor Hugo, Lord Byron, romantici germani sau Pușkin, printre mulți alții. Mulți europeni au venit, au luptat și au murit pentru cauza independenței Greciei.

Pe 28 octombrie 1940, Benito Mussolini a transmis un ultimatum guvernului lui Ioannis Metaxas. Metaxas a răspuns negativ și a izbucnit un război greco-italian. Forțele grecești au triumfat asupra fasciștilor italieni, aceasta fiind prima victorie militară asupra Axei în cel de-al Doilea Război Mondial. Hitler a trebuit să-și reconsidere planurile și, nerăbdător să controleze Balcanii, înainte de a începe campania împotriva Rusiei Sovietice, a invadat Grecia în aprilie 1941. Forțele sale au ocupat țara după două luni, dar a plătit un preț enorm. Nu numai că a pierdut unele dintre cele mai bune forțe aeropurtate de elită în bătălia de la Kriti, dar a pierdut și timp prețios. Forțele sale au trebuit să atace Rusia abia în iunie 1941 și au ajuns foarte târziu la periferia Moscovei.

În perioada 1941-1944, grecii au dezvoltat de departe cea mai masivă rezistență armată și civilă din Europa ocupată, comparativ cu magnitudinea și populația țării lor. Aceștia i-au obligat pe germani să mențină forțe puternice în Grecia și au perturbat serios sprijinul logistic pentru trupele lui Rommel în Africa. Când trupele germane și-au început retragerea, în octombrie 1944, două treimi din țară erau controlate de „Guvernul Temporar” al „Frontului de Eliberare Națională” (MAE), condus de Partidul Comunist. Liderii săi, numiți de Moscova, nu s-au orientat niciodată spre păstrarea puterii cucerite prin arme și au semnat acordul de la Varkiza (februarie 1945), dezarmându-și forțele, în aplicarea, în esență, a acordului de la Moscova dintre Stalin-Molotov și Churchill-Eden (octombrie 1944). A rezultat un război civil în care comuniștii au fost învinși, cu ajutorul unei intervenții masive britanice și apoi americane. Acesta a fost începutul Războiului Rece, care a luat o formă deosebit de aprigă în Grecia și a unor regimuri mai mult sau mai puțin autoritare în Grecia, până în 1974.

Conform respectatului istoric (marxist) Nikos Svoronos, Rezistența la Dominare este elementul fondator generic al „proiectului” național grecesc modern, de după 1204. Dacă istoria mărturisește ceva, este că ceea ce se întâmplă în Grecia este adesea semnalul de avangardă pentru ceea ce s-ar putea întâmpla la nivel internațional. După cum a spus Churchill, Grecia produce mai multă istorie decât poate consuma. Din punct de vedere geopolitic, invaziile din Occident asupra Greciei, în ultimii 1000 de ani, au precedat întotdeauna războaie uriașe împotriva Orientului, fie islamice, fie slave.

Trei ani de la trădarea poporului grec de către liderii săi „de stânga” și „naționaliști”Trei ani de la trădarea poporului grec…Programul grec de „salvare”: un eșec colosalProgramul grec de „salvare”: un eșec colosal
Cum finanțele internaționale și Germania au distrus Grecia pentru a crea o UE totalitară
Cum au distrus finanțele internaționale și Germania…
Unde s-au dus banii?

Către o Grecie fără greci

„Este barbarie. Îl văd venind mascat sub alianțe fără lege și înrobiri predeterminate. Poate că nu este vorba despre cuptoarele lui Hitler, ci despre subjugarea metodică și cvasi-științifică a Omului. Umilința lui absolută. Rușinea lui.”
Odysseas Elytis, poet grec, într-o conferință de presă cu ocazia primirii Premiului Nobel (1979)