Toţi au fost la guvernare – PSD, PNL, USR, UDMR, iar acum vin cu alte minciuni. În urma lor dezastru: mai puţini bani din PIB pentru educație, mai puţine şcoli, mai puţine universităţi, mai puţini elevi, mai puţini studenţi
Adrian Cimpoi
25/10/2024
Alocările bugetare pentru educaţie ca procent din PIB au scăzut constant în perioada 2020-2023 ♦ Numărul şcolilor din învăţământul preuniversitar a scăzut cu 43 de unităţi în ultimii patru ani ♦ Numărul de universităţi de pe piaţa locală a scăzut cu două unităţi ♦ În cei patru ani analizaţi, numărul total de elevi a scăzut continuu, de la 2,4 milioane în 2020 la 2,37 în 2023 ♦ Numărul de studenţi, masteranzi şi doctoranzi a scăzut cu aproape 15.900 în perioada analizată.
Învăţământul din România nu face paşi înainte, nu face salturi calitative sau cantitative, ci doar stagnează, iar această realitate este dovedită de statisticile oficiale de la nivel local şi european.
În ultimii patru ani, datele arată că sistemul de educaţie local a câştigat mai puţini elevi, mai puţini studenţi, mai puţine şcoli de stat, mai puţine universităţi şi o alocare mai mică din PIB.
Aşadar, alocările bugetare pentru educaţie ca procent din PIB au scăzut constant în perioada 2020-2023. În 2020, cheltuielile guvernamentale pentru educaţie reprezentau 2,90% din PIB, dar acest procent a scăzut treptat, ajungând la doar 2,10% în 2023. Această scădere arată clar o diminuare a priorităţii bugetare acordate educaţiei în această perioadă, ceea ce afectează direct resursele disponibile pentru infrastructura educaţională, salariile cadrelor didactice şi, per total, calitatea actului educaţional. Alocările bugetare sunt departe de ţinta de 6% din PIB prevăzută de legea educaţiei (articolul privind alocarea bugetară este prorogat de la o lege bugetară la alta de 14 ani de când a fost adoptată legea educaţiei). De asemenea, guvernul a încălcat în 2024 şi legea învăţământului preuniversitar (legea 198/2023, partea a pachetului „România educată” a lui Klaus Iohannis) care prevede cheltuieli pentru educaţie de minimum 15% din bugetul general consolidat (BGC). Educaţia a primit abia 9% din cele cincisprezece procente promise prin legea din 2023 (57 mld. lei din cele peste 100 mld. lei pe care trebuia să le primească).
La nivel european, România era pe penultimul loc în UE după alocările din PIB pentru educaţie, întrecând doar Irlanda şi depăşită cu mult de Grecia, Bulgaria, Polonia sau Ungaria, ţările cu care ne comparăm de obicei.
Dacă ne uităm în detaliu, vedem că numărul de şcoli din învăţământul preuniversitar a scăzut continuu în ultimii patru ani. Aşadar, datele INS despre evoluţia numărului de şcoli publice din învăţământul preuniversitar din perioada 2020-2023 indică o uşoară scădere continuă, de la 5.390 în 2020 la 5.347 în 2023, o reducere de 43 de unităţi. Această tendinţă poate fi influenţată şi de scăderea numărului de elevi, cauzată de fenomenul de declin demografic din România.
De asemenea, numărul universităţilor publice a scăzut de la 54 în 2020 la 52 în 2023, în o tendinţă uşoară dar constantă de scădere în ultimii patru ani. Unul dintre factorii care contribuie la această scădere poate fi declinul demografic, similar tendinţei din învăţământul preuniversitar, dar şi migraţia tinerilor către universităţi din străinătate.
În cei patru ani analizaţi, numărul total de elevi a scăzut continuu, de la 2,4 milioane în 2020 la 2,37 în 2023. Aceasta reprezintă o scădere de aproximativ 37.000 de elevi în această perioadă. Numărul de elevi scade în fiecare an, iar ritmul scăderii este relativ constant, cu o medie de aproximativ 9.000 – 10.000 de elevi pierduţi anual.
Reducerea populaţiei şcolare are efecte asupra întregului sistem de educaţie, cu impact direct asupra numărului de unităţi de învăţământ, a personalului didactic şi alocării resurselor pentru educaţie. Mai puţini elevi pot duce la comasări de şcoli sau clase mai mici, în special în mediul rural.
Numărul de studenţi, masteranzi şi doctoranzi a scăzut cu aproape 15.900 în perioada analizată. Aşadar, datele despre evoluţia numărului de studenţi la nivel de licenţă, masterat, cursuri postuniversitare, doctorat şi programe postdoctorale în perioada 2020-2023 arată şi ele o scădere.
În intervalul 2020-2022, numărul total de studenţi a scăzut constant, de la 560.490 în 2020 la 538.720 în 2022, ceea ce reprezintă o scădere de aproximativ 21.770 de studenţi în doi ani. După această scădere, în 2023 a avut loc o uşoară creştere a numărului de studenţi, ajungând la 544.623, o redresare moderată după declinul din anii anteriori.
În schimb, dacă ne uităm la datele despre evoluţia numărului de cadre didactice din învăţământul preuniversitar, vedem o creştere constantă.
Astfel, numărul cadrelor didactice a crescut în fiecare an, de la 173.499 în 2020 la 177.718 în 2023, cu o creştere totală de aproximativ 4.219 cadre didactice în această perioadă. Creşterile anuale sunt moderate, între 500 şi 2.500 de cadre didactice pe an.
La nivel universitar, numărul cadrelor didactice crescut şi el uşor în ultimii patru ani, cu un plus de 932 de profesori în plus în 2023 faţă de 2020, conform datelor de la INS.
Lumea modernă nu va fi pedepsită. E pedeapsa.
De Dan Diaconu – https://trenduri.blogspot.com/2024/10/lumea-moderna-nu-va-fi-pedepsita-e.html
În 1913 s-a născut, probabil, cea mai enigmatică personalitate a secolului XX. Aparținea unei familii aristocrate, din vârful societății columbiene. Pleacă în Franța, împreună cu familia unde își începe studiile la un colegiu benedictin. Vacanțele de vară și le petrece în Anglia. Pare o biografie tipică unui aristocrat. Doar că, în adolescență, personajul nostru este lovit de o pneumonie severă, boală deosebit de gravă în acele vremuri, care-l va ține la pat timp de doi ani. Ei bine, în acești doi ani, neputând urma cursurile vreunei instituții, ia lecții particulare. Și, practic, de-aici începe o aventură intelectuală teribilă. Tânărul este atras de cultura clasică, dezvoltându-se în el acel sâmbure al cunoașterii care-i va marca întreaga viață. Perioada franceză i se termină în 1930, când se întoarce în Columbia. Acolo se căsătorește și duce o existență retrasă, împărțindu-și viața între familie și … biblioteca sa.
Pare o biografie banală, dar n-am spus esențialul. Sunt foarte mulți cei care nu înțeleg aristocrația și, mai ales aristocrații. Oare ce făceau aristocrații toată ziua? Neavând de lucru, probabil se plictiseau teribil, nu-i așa? E o imagine fabricată de marxism, absolut aberantă. În realitate, aristocrații profitau de poziția lor privilegiată pentru a se desăvârși ca oameni. Iar cel despre care vă vorbesc astăzi a fost o culme a desăvârșirii. Una discretă ce-i drept, având o atitudine specifică spiritelor înalte.
Practic toată viața și-a petrecut-o în biblioteca sa care, în final, va ajunge la peste 30 000 de volume. Vă imaginați ce poveste fascinantă? Să stai la „capătul lumii”, într-un castel al cărților, de unde să înțelegi prin lectură tot mecanismul universului acestuia, fiind capabil să pricepi cea mai mare complicație a lumii în care trăim: omul!
Înainte de a vă dezvălui personajul, vă voi mai spune că prima carte i-a fost publicată de către fratele său. Notas I apare în Mexic în 1954. E tipărită în 100 de exemplare, fiind „răspândită” doar în cercul prietenilor familiei, unde este oferită cadou de către autor. Patru ani mai târziu, în 1959, apare la Bogotá Textos I. Desigur, nici prima și nici a doua carte nu vor primi un volum 2.
Spre sfârșitul anilor 70, putem spune că geniul său explodează. Aceasta deoarece atunci încep să-i apară volumele în care înțelepciunea sa se arată cu adevărat lumii. Doar că nu v-am spus despre cine vorbim și, probabil, curiozitatea vă roade. Așa aș vrea eu să se întâmple, dar sunt conștient că ați studiat coperta care însoțește articolul de față și știți deja că vorbim despre un anume Nicolás Gómez Dávila. E drept, e probabil cvasi-necunoscut în spațiul nostru cultural, cu toate că, în urmă cu ceva timp, i-a fost tradusă o carte, care ar fi trebuit să producă o furtună. Din păcate a fost doar o apariție discretă. Să revenim însă la biografia lui Nicolás Gómez Dávila.
În 1977 apare Escolios a un texto implícito, în două volume. În 1986, Nuevos escolios a un texto implícito, de asemenea în două volume. Iar în 1992, cu doi ani înainte de părăsirea lumii acesteia de către „marele columbian”, apare Sucesivos escolios a un texto implícito.
Fără doar și poate, Nicolás Gómez Dávila ar fi rămas o prezență discretă, probabil uitată, dacă nu ar fi existat traducerea cărților sale în germană, spre sfârșitul anilor 80. Apariția în spațiul german a unei opere atât de complexe a generat un șoc la nivel european. I-a urmat traducerea în franceză și italiană care a stârnit, le fel ca-n Germania, explozii de uimire. Personalități de primă mână ale filosofiei, precum Robert Spaemann, Reinhart Maurer, Franco Volpi etc. sau ale literaturii(Martin Mosebach, Botho Strauss, Rolf Schilling, Heiner Müller) au început să pice sub farmecul „ideilor reacționare” ale misteriosului aristocrat columbian.
Din fericire pentru noi, după „Marginaliile la un text implicit”, carte tradusă și publicată în 2020 la Editura Limes, iată că aceeași editură își propune și realizează un proiect de-a dreptul măreț pentru spațiul nostru cultural: publicarea în totalitate a Scoliilor lui Nicolás Gómez Dávila. Ce sunt scoliile sale? Unii le spun aforisme, adnotări, fragmente; pentru mine sunt, pur și simplu, sclipiri de geniu. N-am văzut până acum asemenea pilule concentrate de geniu. Probabil vă gândiți la o carte, așa cum sunteți obișnuiți să găsiți prin librăriile noaste. Nu, e total diferită! Sunt peste 900 de pagini de astfel de sclipiri ale geniului lui Gómez Dávila. Citind-o trăiești impresia unei sinteze profunde a întregii umanități. N-ai cum să nu percepi înțelegerea profundă a lucrurilor la care ajunsese columbianul nostru. O să vă dau în continuare câteva mostre:
• Nu mai există nici clasă de sus, nici popor; există doar plebe săracă și plebe bogată.
• Mașinismul îndobitocește pentru că îl face pe om să creadă că trăiește într-un univers inteligibil.
• Istoriile naționale interesează până când țara se „modernizează”. Apoi ajung statisticile.
• Sociologii psihologii, psihiatrii sunt experți în generalități. În fața coarnelor de taur ale cazului concret, cu toții par toreadori anglo-saxoni.
• Ceea ce ne bucură în revoltele acestui secol nu e triumful noului răzvrătit nevoiaș, ci înfrângerea vechiului răzvrătit avut.
• Pentru a nu pieri de mâna tehnicii, natura se refugiază în imaginația anumitor oameni.
• O societate dreaptă ar fi lipsită de interes. Discrepanța dintre individ și locul pe care îl ocupă face ca istoria să fie interesantă.
Ați putea crede că am selectat cumva citatele de mai sus, ceea ce e fals. Le-am luat, pur și simplu, la întâmplare, de-acolo de unde s-a deschis masivul volum atunci când am vrut să dau un citat. Iată cum se vede geniul: fiecare aforism e atât de șlefuit încât strălucește precum un diamant, auto-sădindu-se în tine și dându-ți prilejul unor meditații înalte.
O să închei aici, cu toate că am tratat destul de superficial personalitatea lui Gómez Dávila. Din păcate n-am vorbit despre reacționarismul său, dar promit să revin cu ceva mai multe detalii într-un articol mai puțin dezlânat precum cel de față.
O să închei spunându-vă că puteți găsi cartea de pe site-ul editurii(https://edituralimes.ro/produs/scolii-la-un-text-implicit/). Pentru unii poate părea destul de scumpă, prețul său fiind de 300 de lei. Sunt însă ferm convins că la acești bani editura abia își scoate costurile. Probabil lucrarea a fost tipărită într-un tiraj mic, astfel încât prețul e cel care e. Și, credeți-mă, prețul nu e deloc mare pentru o carte la care veți citi toată viața. O carte ca aceasta, pur și simplu, nu se epuizează, indiferent de câte ori ai citi-o!
Personal aș vrea să-i felicit în aceste rânduri pe cei de la Editura Limes(pe care nu-i cunosc!) pentru curajul de a-și asuma tipărirea unei asemenea lucrări în România. Bănuiesc eforturile pe care le-au făcut pentru a o putea aduce în ochii cititorului autohton, motiv pentru care mă aplec în fața lor.
Nu în ultimul rând, vreau să-mi exprim admirația pentru impecabila traducere făcută de Ioan Milea. E nedrept că, de fiecare dată când e tradus un mare autor, meritul tălmăcitorului e trecut la „și altele”.
Nu uitati sa cumparati cartea:
(https://edituralimes.ro/produs/scolii-la-un-text-implicit
Politica de iudaizare a Romniei, este clocită la SINAGOGA Federației evreești din românia.
Acolo sunt hitoronosiți liderii PSD,PNL,U.Sr.
Acolo se proiectează jaloanele de politică internă și externă pentru liderii clasei politice din românia.
Acolo este laboratorul de metode manipulatoriii pentru români.
Acolo sunt instrumentele pentru globalizare și pentru iudaizare.
Acolo vestitul institut Wieszel, își aduce aportul pentru represiunea patriotică a româniloer.
Acolo se cunosc bine spiritul de revoltă al românilor, pentru a impune măsuri opresive sub acoperireaa maleficelor decizii ale forului mondial economic.
Acolo sunt înțelepții grupului sionist al federației, care elaborează vinovății asupra românilor.
Acolo se creează metodele de educare neortodoxe și nepatriotice, care nu mai aacuză ca în comunism că sunt dușmani ai poporului, ci sunt acuzați de antisemitism..