TOLERANTA SI LIMITELE EI

 

Poporul roman este un popor tolerant, unul dintre cele mai tolerante popoare din Europa. Era firesc sa fie asa: toleranta tine de crestinism, iar poporul roman este crestin de la nasterea sa; toleranta tine de omenie, iar poporul roman a fost dintotdeauna omenos. Am primit cu bratele deschise pe toti care au venit si s-au stabilit pe pamintul nostrum. I-am primit pe evrei cu mult inainte de sec 19, cind a avut loc o adevarata invazie; i-am primit si pe cei ce erau prigoniti in tarile lor: i-am primit la inceputul sec. 18 pe rusii ortodocsi de rit vechi, victime ale prigoanei patriarhului Nikon, i-am primit la inceputul ultimului razboi mondial pe refugiatii polonezi, in anii ’50, i-am primit pe comunistii greci, in anii ’70 i-am primit pe comunistii chilieni – sint doar citeva exemple.

Si eu sint tolerant, sint foarte tolerant, dar toleranta mea nu este nelimitata.

Scriam acum cam un deceniu intr-o carte ca toleranta excesiva poate conduce la paradoxul tolerantei: cei prea toleranti accepta intoleranta, dar cind cei intoleranti ajung majoritari, ei pot sa interzica toleranta!

Scriam acum citeva luni ca toleranta, aceasta mare calitate a romanilor, ar putea deveni marele sau defect, de la care sa i se traga pieirea!

Dar astazi vreau sa ma refer la un singur aspect: componenta parlamentului. Aplicindu-se cumulativ principul drepturilor minoritatilor (cu care sint de acord), discriminarea pozitiva (cu care nu sint de acord), corectitudinea politica (cu care iarasi nu sint de acord), s-a ajuns la situatia ca in parlamentul roman, parlamentarii de nationalitate romana sa fie, procentual, cu mult mai putini decit procentul cetatenilor de nationalitate romana in cadrul populatiei totale a tarii. Iata de ce:

In primul rind, UDMR a obtinut in decursul anilor procente de 6-7 % din voturi, in continua scadere. Dar acesta nu este un partid politic, nefiind inregistrat in registrul partidelor politice. Dupa lege, nici nu trebuia sa i se permita participarea la alegeri – dar i se permite. De ce nu s-a declarat si nu s-a inregistrat UDMR ca partid politic? Fiindca a avut interes: ca formatiune parlamentara, primeste subventii de la stat; ca organizatie cu platforma culturala (cum se declara), poate primi si subventii din strainatate, ceea ce ca partid politic nu ar putea primi. Cetatenii romani de origine maghiara sint mult mai constinciosi si se prezinta la vot in numar foarte mare (si nu inteleg de ce: legile votate cu sprijinul UDMR ii saracesc in egala masura in care sint saraciti toti cetatenii romani). Intrucit din interese meschine a fost introdus pragul electoral (care nu are nici o legatura cu democratia, ci dimpotriva: ginditi-va ca niste buni romani, competenti, cinstiti, de buna credinta, scirbiti de marile partide politice, hotarasc sa candideze din partea unor partide mici – acestia pot sa obtina si 100 % din voturile din circumscriptie, daca partidul nu trece pragul electoral, acestia nu vor intra in parlament). La alegerile parlamentare, cam  20 % din voturi, primite de partidele care nu depasesc pragul, sint redistribuite partidelor intrate in parlament, conform procentelor obtinute. Practic. 25 % din voturi sint redistribuite, intrucit redistribuirea a 1/5 din voturi inseamna o crestere cu 1/4 a voturilor primite in plus de cistigatori.

Prezenta etnicilor maghiari la vot fiind mult mai mare decit cea a romanilor, aceasta se reflecta in procentul obtinut la care, in urma redistribuirii, primesc inca 25 %. Acestea sint locuri luate in dauna candidatilor de nationalitate romana.

  1. In al doilea rind, in virtutea corectitudinii politice si discriminarii pozitive, candidatii din partea minoritatilor nationale pot intra in parlament si cu un numar de 5 % din voturile necesare unui candidat de partid – si asta nu la nivelul unei circumscriptii electorale, ci la nivelul intregii tari!
  2. In sfirsit, dupa ce avem atitia parlamentari de alta nationalitate alesi pe criterii preferentiale, avem si multi parlamentari de alta nationalitate alesi pe listele partidelor romanesti.

Dupa ce UDMR obtine de fiecare data mai multe locuri in parlament decit procentul etnicilor maghiari in populatia Romaniei, si partidele romanesti si-au trimis in parlament cetateni maghiari. Chiar si PRM-ul; de pilda din partea PRM, a obtinut trei mandate de parlamentar romanul maghiar Iuliu Ioan Furo.

Comunitatea evreiasca are un reprezentant in parlament, dar in parlament partidele romanesti au trimis alte zeci de evrei. Inclusiv PRM – escrocul Nati Meir nu este un caz singular.

Tiganii, in prezent numiti romi (eu folosesc termenul folosit de sute de ani in limba romana fara nici un fel de conotatii negative – daca in timp acestea au aparut, nu este vina noastra, ci este vina multora dintre ei), au in parlament un reprezenant al minoritatii. Dar asta nu inseamna ca este singurul tigan din parlament.

Si mai sint si reprezentati ai altor minoritati trimisi in parlament de partidele politice, ceea ce ma face sa ma intreb ce rost are acel loc rezervat pentru asociatiile fiecarei minoritati. Nu stiu citi romani de nationalitate romana sint in parlament, dar stiu sigur ca procentual, sint mult, mult mai putini decit sintem etnicii romani in cadrul populatiei tarii.

Hai sa va spun acum ce ma supara la treaba asta: TOATE guvernele Romaniei ar fi trebuit sa cada la fiecare motiune de cenzura. Daca aceasta nu s-a intimplat decit nemeritat de rar, s-a intimplat fiindca grupul minoritatilor nationale si in majoritatea cazurilor UDMR, au votat contra. Si asa se face ca viitorul dezastruos al Romaniei, l-au hotarit romanii de alte nationalitati.

O ultima precizare: eu stiu ca Parlament se scrie cu majuscula. Dar parlamentul nostru nu merita.

Dan Cristian Ionescu

 

Nota redacției: Textul dlui Ionescu mi-a adus aminte de o anecdotă din interbelic: la inițiativa lui Nicolae Iorga, mai mulți olteniau fost încurajați să vină la iași și să-și deschidă acolo afaceri, prăvălii etc., ca să concureze comerțul făcut de evreii atotputernici în Moldova. După o vreme, evreii sunt întrebați cum merg lucrurile, la care unu evreu a răspuns: noi suntem de acord cu concurența oltenilor, dar nu înțelegem ce concurență mai este aia cu cuțitul la brâu!