Tezaurul de la Tismana


		Există mărturii documentare sub forma unor rapoarte secrete britanice din care reiese că mareșalul Ion Antonescu plănuia să împartă aurul populației. Această informație provine din rapoartele de spionaj „Top Secret” ale misiunii Marii Britanii în România (cunoscută sub numele de Operațiunea „Autonomous”), conduse de locotenent-colonelul A.G.G. de Chastelain. Detaliile din raportul de spionaj britanic În documentele declasificate ale SOE (Special Operations Executive), trimise către Royal Air Force în septembrie 1944, agentul secret de Chastelain relatează discuțiile și planurile luate în calcul la nivelul conducerii statului român înainte de lovitura de stat de la 23 august 1944: • Scopul planului: Principalul obiectiv al mareșalului era ca rezerva de aur a Băncii Naționale a României (BNR) să nu cadă în mâinile Armatei Roșii, care avansa rapid spre granițele țării. • Soluția propusă: Antonescu luase în considerare ideea de a bate monede de aur din rezerva statului și de a le distribui direct populației. Logica din spatele acestei măsuri extreme era că rușilor le-ar fi fost imposibil să confişte aurul dacă acesta s-ar fi aflat fragmentat în buzunarele și casele a milioane de cetățeni români. Ce s-a întâmplat în realitate? (Operațiunea „Neptun”) Deși ideea împărțirii aurului către populație a rămas doar la stadiul de discuție sau intenție consemnată de serviciile secrete, guvernul Antonescu a aplicat o altă strategie de urgență, extrem de eficientă, numită Operațiunea „Neptun” (sau „Tezaurul de la Tismana”). În primăvara și vara anului 1944, sub un secret absolut și cu ajutorul Armatei Române și al oficialilor BNR, întreaga rezervă de aur a țării (aproximativ 242 de tone de aur) a fost evacuată în siguranță din București și ascunsă într-o grotă secretă de lângă Mănăstirea Tismana. Datorită acestei operațiuni, deși sovieticii au ocupat militar țara, ei nu au reușit să găsească sau să confiște aurul României în acei ani critici, tezaurul fiind returnat intact la București după încheierea războiului, în 1947. Rușii nu au reușit să confişte aurul ascuns la Tismana. Deși Armata Roșie a ocupat militar întreaga țară și a controlat inclusiv teritoriul județului Gorj, planul de camuflaj a fost atât de bine pus la punct încât tezaurul BNR a rămas neatins și a fost returnat integral la București în februarie 1947. Succesul Operațiunii „Neptun” s-a datorat câtorva detalii cruciale: • Secretul total: Locația exactă (o grotă special amenajată, închisă cu un perete masiv de beton în apropierea Mănăstirii Tismana) a fost cunoscută de un număr extrem de restrâns de oficiali din armată și din conducerea BNR. • Tentative eșuate: Deși soldații sovietici și autoritățile comuniste pro-ruse au încercat ulterior (în vara anului 1945) să obțină acces sau să investigheze zona, paza militară românească strictă și conspirativitatea locului au împiedicat descoperirea sau devalizarea peșterii. • Evacuarea finală: În ianuarie-februarie 1947, sesizând că presiunea politică sovietică creștea în România, BNR a organizat Operațiunea „Tismana”, transportând cele peste 190 de tone de aur înapoi în seifurile centrale din București, folosind trei garnituri de tren păzite cu strictețe. [1, 2] Acest episod rămâne una dintre puținele victorii logistice majore ale României în fața presiunii sovietice de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Singurul tezaur confiscat definitiv de ruși a rămas cel trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial (în anii 1916-1917). Operațiunea Neptun/Tismana (1944): BNR a mutat 242t aur (215t detaliat: 212t românesc. Pază: 280 soldați/ofițeri, zid de beton (se… BNR BNR Muzeul Tezaurului BNR de la Mănăstirea Tismana Muzeul Tezaurului BNR de la Mănăstirea Tismana: inaugurat 2016, prezintă istoria tezaurului ascuns 1944-1947. O mică parte din tezaurul național al Poloniei (aproximativ 3 tone de aur) a fost ascunsă la Tismana, alături de aurul românesc, și a fost restituită integral statului polonez după război. *Povestea aurului polonez ascuns în România este una dintre cele mai spectaculoase operațiuni de salvare logistică din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: Cum a ajuns aurul polonez în România? În septembrie 1939, după ce Polonia a fost invadată simultan de Germania nazistă și de Uniunea Sovietică, guvernul de la Varșovia a decis să își evacueze de urgență tezaurul național (zeci de tone de aur și obiecte de patrimoniu). România, deși declarată neutră în acel moment, a facilitat în secret tranzitul acestui uriaș tezaur polonez prin teritoriul său, ajutând la îmbarcarea lui în portul Constanța către Occident. Totuși, dintr-o eroare logistică sau ca rezervă strategică pentru cheltuielile delegației poloneze, o cantitate de circa 3 tone de aur (51 de casete) a fost lăsată în custodia Băncii Naționale a României. Refugiul în peștera de la Tismana Când s-a declanșat Operațiunea „Neptun” în vara anului 1944 pentru a pune la adăpost aurul românesc de Armata Roșie, oficialii BNR nu au lăsat în urmă depozitul polonez. • Cele 3 tone de aur ale Băncii Poloniei au fost transportate în secret și depozitate în aceeași grotă blindată de lângă Mănăstirea Tismana, împreună cu cele 242 de tone de aur românesc. • Pe tot parcursul ocupației sovietice, acest secret a fost păstrat cu strictețe, rușii neavând habar că în peștera din Gorj se afla și aur străin. Restituirea (1947) După terminarea războiului, noul guvern comunist instalat la Varșovia a aflat abia în toamna anului 1945 de existența acestui stoc de aur păstrat în siguranță de români. După negocieri diplomatice și verificări, România a returnat integral aurul polonez proprietarului său de drept. Transportul final a avut loc în septembrie 1947, când aurul polonez a fost încărcat la București în avioane militare și transportat în siguranță direct la Varșovia. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a evocat adesea acest episod istoric ca pe o dovadă supremă de corectitudine și loialitate instituțională între băncile centrale ale celor două națiuni. Cum a putut fi adus la Bucuresti Au de la Tismana in plina brutalitate sovietica? Aducerea tezaurului de aur de la Tismana înapoi la București în iarna anului 1947 – în plină ocupație și brutalitate sovietică – reprezintă un paradox istoric. Aurul nu a fost „salvat” de ruși în acel moment, ci a fost readus la București tocmai pentru că secretul locației fusese descoperit, iar presiunea Moscovei forța Guvernul de la București să facă plăți masive. [1] Readucerea aurului s-a realizat prin Operațiunea „Tismana” (desfășurată între 26 ianuarie și 4 februarie 1947) și a fost posibilă dintr-un amestec de factori logistici, politici și strategici: [1] 1. Secretul fusese spart, iar peștera nu mai era sigură Până la sfârșitul anului 1946, serviciile secrete sovietice și oficialii comuniști români au aflat de existența aurului din peșteră. Din acel moment, grota de la Mănăstirea Tismana a încetat să mai fie un adăpost sigur. Armata Roșie ar fi putut oricând să organizeze un raid militar direct în județul Gorj pentru a confisca lăzile. Mutarea lui în seifurile centrale ale Băncii Naționale din București a fost considerată o soluție de control mai bună pentru guvernul instalat de Moscova. [1, 2] 2. România capitulase economic (Tratatul de Pace și Despăgubirile Sovrom) În ianuarie-februarie 1947, România se pregătea să semneze oficial Tratatul de Pace de la Paris (semnat pe 10 februarie 1947). Prin acest tratat și prin convențiile anterioare, țara era obligată să plătească URSS uriașe despăgubiri de război (evaluate oficial la 300 de milioane de dolari, dar în realitate mult mai mari, prin intermediul companiilor mixte Sovrom-uri). Sovieticii nu aveau nevoie să fure aurul din peșteră printr-un jaf militar brutal de tip interlop, deoarece îl puteau confisca legal, direct din tezaurul central al BNR, sub formă de plăți forțate, datorii de război sau tranzacții comerciale asimetrice. Practic, aducerea aurului la București deservea interesele financiare ale Moscovei, care controla complet guvernul condus de Petru Groza. [1] 3. Logistica feroviară blindată și un incident secret Transportul celor peste 190 de tone de aur s-a făcut sub o pază militară românească extrem de strictă, dar sub directa supraveghere a noilor autorități controlate de comuniști: • Aurul (peste 4.000 de casete militare) a fost încărcat inițial în camioane și dube Skoda la Tismana și transportat pe un drum greu, înzăpezit, până la gara din Târgu Jiu. • Un incident dramatic: Din cauza poleiului, un camion plin cu aur s-a răsturnat pe un pod la ieșirea din Tismana. Zona a fost imediat izolată militar, iar funcționarii BNR și soldații au recuperat fiecare lingou, încărcându-le în celelalte mașini. • De la Târgu Jiu la București, aurul a fost transportat cu trei garnituri de tren speciale ale CFR, complet blindate și păzite de detașamente militare înarmate. Epilogul trist: Topirea tezaurului Deși Operațiunea „Neptun” (1944–1947) a fost un succes absolut în faza ei de camuflaj, odată ajuns la București în februarie 1947, tezaurul a intrat sub controlul total al regimului pro-sovietic. În anii următori, o cantitate masivă din acest aur a fost exportată către URSS sau folosită în tranzacții externe dictate de Moscova, rezervele de aur din țară subțiindu-se drastic până la sfârșitul anilor ’50. #Sa fie si asta una din cauze? Analiza provine din studiul de pe NET din care afisez doar cateva, ca sa nu atace legistul Mihai. https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/gen-constantin-piki-vasiliu/ https://historia.ro/sectiune/general/povestea-tezaurului-dus-la-tismana-567146.html https://ro.wikipedia.org/wiki/Evacuarea_Tezaurului_național_polonez_în_timpul_celui_de-al_Doilea_Război_Mondial Aprobă

Există mărturii documentare sub forma unor rapoarte secrete britanice din care reiese că mareșalul Ion Antonescu plănuia să împartă aurul populației.

Această informație provine din rapoartele de spionaj „Top Secret” ale misiunii Marii Britanii în România (cunoscută sub numele de Operațiunea „Autonomous”), conduse de locotenent-colonelul A.G.G. de Chastelain.
Detaliile din raportul de spionaj britanic
În documentele declasificate ale SOE (Special Operations Executive), trimise către Royal Air Force în septembrie 1944, agentul secret de Chastelain relatează discuțiile și planurile luate în calcul la nivelul conducerii statului român înainte de lovitura de stat de la 23 august 1944:
• Scopul planului: Principalul obiectiv al mareșalului era ca rezerva de aur a Băncii Naționale a României (BNR) să nu cadă în mâinile Armatei Roșii, care avansa rapid spre granițele țării.
• Soluția propusă: Antonescu luase în considerare ideea de a bate monede de aur din rezerva statului și de a le distribui direct populației. Logica din spatele acestei măsuri extreme era că rușilor le-ar fi fost imposibil să confişte aurul dacă acesta s-ar fi aflat fragmentat în buzunarele și casele a milioane de cetățeni români.
Ce s-a întâmplat în realitate? (Operațiunea „Neptun”)
Deși ideea împărțirii aurului către populație a rămas doar la stadiul de discuție sau intenție consemnată de serviciile secrete, guvernul Antonescu a aplicat o altă strategie de urgență, extrem de eficientă, numită Operațiunea „Neptun” (sau „Tezaurul de la Tismana”).
În primăvara și vara anului 1944, sub un secret absolut și cu ajutorul Armatei Române și al oficialilor BNR, întreaga rezervă de aur a țării (aproximativ 242 de tone de aur) a fost evacuată în siguranță din București și ascunsă într-o grotă secretă de lângă Mănăstirea Tismana.
Datorită acestei operațiuni, deși sovieticii au ocupat militar țara, ei nu au reușit să găsească sau să confiște aurul României în acei ani critici, tezaurul fiind returnat intact la București după încheierea războiului, în 1947.

Rușii nu au reușit să confişte aurul ascuns la Tismana.
Deși Armata Roșie a ocupat militar întreaga țară și a controlat inclusiv teritoriul județului Gorj, planul de camuflaj a fost atât de bine pus la punct încât tezaurul BNR a rămas neatins și a fost returnat integral la București în februarie 1947.
Succesul Operațiunii „Neptun” s-a datorat câtorva detalii cruciale:
• Secretul total: Locația exactă (o grotă special amenajată, închisă cu un perete masiv de beton în apropierea Mănăstirii Tismana) a fost cunoscută de un număr extrem de restrâns de oficiali din armată și din conducerea BNR.
• Tentative eșuate: Deși soldații sovietici și autoritățile comuniste pro-ruse au încercat ulterior (în vara anului 1945) să obțină acces sau să investigheze zona, paza militară românească strictă și conspirativitatea locului au împiedicat descoperirea sau devalizarea peșterii.
• Evacuarea finală: În ianuarie-februarie 1947, sesizând că presiunea politică sovietică creștea în România, BNR a organizat Operațiunea „Tismana”, transportând cele peste 190 de tone de aur înapoi în seifurile centrale din București, folosind trei garnituri de tren păzite cu strictețe. [1, 2]
Acest episod rămâne una dintre puținele victorii logistice majore ale României în fața presiunii sovietice de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Singurul tezaur confiscat definitiv de ruși a rămas cel trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial (în anii 1916-1917).
Operațiunea Neptun/Tismana (1944): BNR a mutat 242t aur (215t detaliat: 212t românesc. Pază: 280 soldați/ofițeri, zid de beton (se…
BNR
BNR Muzeul Tezaurului BNR de la Mănăstirea Tismana
Muzeul Tezaurului BNR de la Mănăstirea Tismana: inaugurat 2016, prezintă istoria tezaurului ascuns 1944-1947.
*O mică parte din tezaurul național al Poloniei (aproximativ 3 tone de aur) a fost ascunsă la Tismana, alături de aurul românesc, și a fost restituită integral statului polonez după război.
**Povestea aurului polonez ascuns în România este una dintre cele mai spectaculoase operațiuni de salvare logistică din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial:
Cum a ajuns aurul polonez în România?
În septembrie 1939, după ce Polonia a fost invadată simultan de Germania nazistă și de Uniunea Sovietică, guvernul de la Varșovia a decis să își evacueze de urgență tezaurul național (zeci de tone de aur și obiecte de patrimoniu).
România, deși declarată neutră în acel moment, a facilitat în secret tranzitul acestui uriaș tezaur polonez prin teritoriul său, ajutând la îmbarcarea lui în portul Constanța către Occident. Totuși, dintr-o eroare logistică sau ca rezervă strategică pentru cheltuielile delegației poloneze, o cantitate de circa 3 tone de aur (51 de casete) a fost lăsată în custodia Băncii Naționale a României.
Refugiul în peștera de la Tismana
Când s-a declanșat Operațiunea „Neptun” în vara anului 1944 pentru a pune la adăpost aurul românesc de Armata Roșie, oficialii BNR nu au lăsat în urmă depozitul polonez.
• Cele 3 tone de aur ale Băncii Poloniei au fost transportate în secret și depozitate în aceeași grotă blindată de lângă Mănăstirea Tismana, împreună cu cele 242 de tone de aur românesc.
• Pe tot parcursul ocupației sovietice, acest secret a fost păstrat cu strictețe, rușii neavând habar că în peștera din Gorj se afla și aur străin.
Restituirea (1947)
După terminarea războiului, noul guvern comunist instalat la Varșovia a aflat abia în toamna anului 1945 de existența acestui stoc de aur păstrat în siguranță de români. După negocieri diplomatice și verificări, România a returnat integral aurul polonez proprietarului său de drept.
Transportul final a avut loc în septembrie 1947, când aurul polonez a fost încărcat la București în avioane militare și transportat în siguranță direct la Varșovia. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a evocat adesea acest episod istoric ca pe o dovadă supremă de corectitudine și loialitate instituțională între băncile centrale ale celor două națiuni.
Cum a putut fi adus la Bucuresti Au de la Tismana in plina brutalitate sovietica?
Aducerea tezaurului de aur de la Tismana înapoi la București în iarna anului 1947 – în plină ocupație și brutalitate sovietică – reprezintă un paradox istoric. Aurul nu a fost „salvat” de ruși în acel moment, ci a fost readus la București tocmai pentru că secretul locației fusese descoperit, iar presiunea Moscovei forța Guvernul de la București să facă plăți masive. [1]
Readucerea aurului s-a realizat prin Operațiunea „Tismana” (desfășurată între 26 ianuarie și 4 februarie 1947) și a fost posibilă dintr-un amestec de factori logistici, politici și strategici: [1]
1. Secretul fusese spart, iar peștera nu mai era sigură
Până la sfârșitul anului 1946, serviciile secrete sovietice și oficialii comuniști români au aflat de existența aurului din peșteră. Din acel moment, grota de la Mănăstirea Tismana a încetat să mai fie un adăpost sigur. Armata Roșie ar fi putut oricând să organizeze un raid militar direct în județul Gorj pentru a confisca lăzile. Mutarea lui în seifurile centrale ale Băncii Naționale din București a fost considerată o soluție de control mai bună pentru guvernul instalat de Moscova. [1, 2]
2. România capitulase economic (Tratatul de Pace și Despăgubirile Sovrom)
În ianuarie-februarie 1947, România se pregătea să semneze oficial Tratatul de Pace de la Paris (semnat pe 10 februarie 1947). Prin acest tratat și prin convențiile anterioare, țara era obligată să plătească URSS uriașe despăgubiri de război (evaluate oficial la 300 de milioane de dolari, dar în realitate mult mai mari, prin intermediul companiilor mixte Sovrom-uri).
Sovieticii nu aveau nevoie să fure aurul din peșteră printr-un jaf militar brutal de tip interlop, deoarece îl puteau confisca legal, direct din tezaurul central al BNR, sub formă de plăți forțate, datorii de război sau tranzacții comerciale asimetrice. Practic, aducerea aurului la București deservea interesele financiare ale Moscovei, care controla complet guvernul condus de Petru Groza. [1]
3. Logistica feroviară blindată și un incident secret
Transportul celor peste 190 de tone de aur s-a făcut sub o pază militară românească extrem de strictă, dar sub directa supraveghere a noilor autorități controlate de comuniști:
• Aurul (peste 4.000 de casete militare) a fost încărcat inițial în camioane și dube Skoda la Tismana și transportat pe un drum greu, înzăpezit, până la gara din Târgu Jiu.
• Un incident dramatic: Din cauza poleiului, un camion plin cu aur s-a răsturnat pe un pod la ieșirea din Tismana. Zona a fost imediat izolată militar, iar funcționarii BNR și soldații au recuperat fiecare lingou, încărcându-le în celelalte mașini.
• De la Târgu Jiu la București, aurul a fost transportat cu trei garnituri de tren speciale ale CFR, complet blindate și păzite de detașamente militare înarmate.
Epilogul trist: Topirea tezaurului
Deși Operațiunea „Neptun” (1944–1947) a fost un succes absolut în faza ei de camuflaj, odată ajuns la București în februarie 1947, tezaurul a intrat sub controlul total al regimului pro-sovietic. În anii următori, o cantitate masivă din acest aur a fost exportată către URSS sau folosită în tranzacții externe dictate de Moscova, rezervele de aur din țară subțiindu-se drastic până la sfârșitul anilor ’50.