„De ce atâta ură?!

Se adună și cresc văzând cu ochii documentele și materialele, actele oficiale și declarațiile luate sub jurământ. Înalți magistrați și bravi ofițeri care și-au riscat viața ca să apere cu puterile lor retragerea și exodul românilor au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaților, lovituri cu pietre și huiduieli. Toate aceste gesturi infame și criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale căror valuri de ură s-au dezlănțuit ca sub o comandă nevăzută. De ce atâta ură ? Așa ni se răsplătește bunăvoința și toleranța noastră.
Am acceptat acapararea și stăpânirea judaică multe decenii și evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Și de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă și publică de isprăvile bandelor ucigașe de sectanți sanguinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri și orașe și sate. Frații noștri își părăseau copii bolnavi părinți bătrâni, averi agonisite cu trudă… În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald și un cuvânt înțelegător, fie numai sentimental, ar fi fost primit cu recunoștință. Li s-au servit numai gloanțe, au fost sfârtecați cu topoarele, destui dintre ei și-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele și li s-au furat ce aveau cu dânșii, ca apoi să fie supuși tratamentului hain și vandalic.
Românimea aceasta, de o bunătate prostească față de musafiri și jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde și frățești față de neamul nostru în nenorocireˮ.

*
Nota redacției – Text care ar trebui să apară în orice manual de istorie, inclusiv de istorie a evreilor din România. Fraza care m-a impresionat cel mai mult: „Și de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă și publică de isprăvile bandelor ucigașe de sectanți sanguinari.” Valabilă și azi, când România este ocupată de evrei și stăm sub tirul propagandei mincinoase holocaustizante și nu se aude „de nicăieri o dezavuare” rostită de vreun evreu, membru al Academiei, un intelectual care știe bine câtă minciună și ură împotriva românilor, ură nejustificată, mocnește în acuzația de holocaust în România! Scriitori evrei, intelectuali evrei, se simt bine în climatul de teroare pe care propaganda iudeo-comunistă l-a instituit în România! Mă, chiar nu vă este rușine?! Tare aș vrea să vă aud cum comentați între voi porcăria pe care o tolerați, o cultivați!

i.c.