Fitilul a fost aprins la Certej dar nu pentru focuri de artificii.
Argumente pentru anularea în instanţă a acordului de mediu pentru proiectul Certej

Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Timişoara ( ARPMT ) a emis Acordul de Mediu nr.8 din 05.07.2012 pentru proiectul Certej de exploatare a minereurilor auro-argintofere în carieră cu ajutorul cianurii al SC Deva Gold SA ( Gold) cu încălcarea legislaţiei atât în spiritul cât şi –n litera ei .
1. Aspecte procedurale prevăzute de Ordinul MAPPM nr.860 /2002 ,Anexa nr.II.2, nerespectate :
1.1.La capitolul Date generale a fost omis “proiectantul lucrărilor “ . Nu există un proiectant general care să răspundă pentru o asemenea lucrare ?
1,2. La cap.3 , la Surse de zgomot şi vibraţii n-au fost trecute ca surse circulaţia nonstop a basulantelor de 65 tone şi nici dinamitările zilnice . S-a insinuat că singurele surse de zgomot ar fi cele din perioada de construcţie între orele 6-22.
1.3. Tot la cap.3 n-au specificat nivelul de zgomot şi vibraţii la limita incintei obiectivului şi la cel mai apropiat receptor protejat .
1.4. La capitolul 7 Protecţia aşezărilor umane şi a altor obiective de interes public nu a fost precizată distanţa faţă de aşezări umane .Nu s-a făcut aceasta pentru că practic
o parte a proiectului se suprapune peste satul Bocşa Mică , 18,7 ha din terenul afectat proiectului este ocupat cu locuinţe şi gospodării. Este jenant să prezinţi în Acord pagini întregi despre protecţia păsărilor şi broaştelor din zonă în timp ce oamenii sunt alungaţi din casele şi pământurile lor fără scrupule. Aşa că s-a omis acest aspect ca să nu fie revoltată opinia publică.
1.5. La acelaşi capitol se prevedea lucrările , dotările şi măsurile pentru protecţia aşezărilor umane. Despre acest aspect nu se menţionează nimic în Acord. Ni se oferă în schimb peste 60 de pagini , din 215 , despre caracteristicile echipamentelor tehnologice , informaţii care nu se cer conform procedurii.
1.6. Nu s-a respectat prevederea procedurală ca la sfârşitul Acordului să fie menţionate persoanele care l-au întocmit pentru că la rubrica respectivă apar doar iniţialele persoanei respective . În plus aceste iniţiale coincid cu numele şefei de serviciu care a semnat alături de directoare .Este ciudat ca un document de asemenea importanţă să fie întocmit de o singură persoană , şefă de serviciu .
1.7. Dreptul de a face orice modificări la proiect acordat de ARPMT titularului.
În Acordul de mediu există o prevedere care permite practic titularului să modifice proiectul cum doreşte , cu condiţia să notifice agenţia . Iată cum este formulată această prevedere scrisă cu litere groase la pag.214 : “În cazul în care proiectul suferă modificări, titularul este obligat să notifice în scris autoritatea publică pentru protecţia mediului emitentă, asupra acestor modificări “. Dacă această formulare era urmată de condiţionări privind natura modificărilor , adică să nu afecteze mediul de exemplu , sau de aprobarea agenţiei de mediu , era în regulă , dar ea nu este urmată de nimic referitor la acest subiect. Astfel de exemplu titularul poate să renunţe la fazele de denocivizare , evident din motive economice , făcând o simplă notificare , iar agenţia de mediu să nu poată înteveni .Acest Acord de mediu are valoarea unui act juridic şi nu se poate accepta o asemenea prevedere cu posibile efecte grave . Este un motiv serios de anulare a acordului de mediu.
1.8 Durata pentru care s-a emis acordul de mediu nu este legată de atingerea valorii parametrilor proiectului privind protecţia mediului .
Acest accord de mediu se bazează pe asigurările date de un proiect care se pot adeveri sau nu la punerea în funcţiune . Dacă de exemplu în iazul cu sterile de cianuraţie ajunge tulbureală cu un conţinut de cianuri mai mare de 5 ppm are agenţia vreo posibilitate de a interveni ? Nu , pentru că “Prezentul accord de mediu este valabil pe toată perioada punerii în aplicarea proiectului “( pag.214 ) .Valabilitatea unui act atât de valoros pentru titular trebuia legată de atingerea parametrilor de mediu prevăzuţi în proiect în 2-3 luni de la punerea în funcţiune . De exemplu dacă în trei luni de la începerea producţiei concentraţia cianurilor la intrarea în iaz este mai mare de 5 ppm să fie prevăzută retagerea acordul de mediu . Această “ scăpare “ a ARPMT ,deliberată sau nu, este un motiv de anulare a acordului de mediu.
1.9 Proiectul Certej nu era de competenţa ARPMT deoarece licenţa de exploatare nr.435 /1999 este acordată pentru o suprafaţă mai mare de 1 000 ha . Dacă pentru plătitorii de impozite licenţele de exploatare sunt inaccesibile fiind considerate secrete , nu putem accepta că ARPMT să emită un accord de mediu fără să verifice dacă datele furnizate de titular coincid cu licenţa de exploatare . ARPMT a lăsat să se înteleagă că este vorba doar de 462 ha , deşi în Studiul de fezabilitate postat pe www.eldoradogold.com se arată că pentru proiectul Certej există licenţă de exploatare pentru 26,7 km2 , adică 2 670 ha . Nimic nu-l poate opri pe titularul acordului de mediu să-şi continuie activitatea pe suprafaţa din licenţa de exploatare pe care o deţine şi la care face referire acordul. Mai mult decât atât Eldorado Gold Corporation ( prin SC Deva Gold SA ) mai deţine în zonă 8 licenţe de exploatare compacte pentru o suprafaţă totală de 507 km2 ( 50 700 ha ) , ceea cei permite să extindă acordul de mediu pentru aceste suprafeţe , treptat , prin o simplă notificare scrisă pentru aceste modificări ( pag.214 ), folosind aceeaşi instalaţie de procesare. motiv în plus ca acest accord să fie anulat .
Din păcate în afară de aceste aspecte care ţin de litera legii , ARPMT a încălcat grav şi spiritul legilor referitoare la protecţia mediului . În loc să fie o unitate care apără cetăţenii plătitori de impozite de pericolul afectării mediului de către companiile rapace, ea s-a comportat în acest caz ca un suporter al proiectului firmei Gold , înghiţând pe nemestecate toate şopârlele lansate de aceasta. Procedura folosită de Gold este foarte simplă : face o afirmaţie privind încadrarea în legislaţia de mediu , apoi comandă un studiu ( cu tema de cercetare stabilită de Gold şi plătit de Gold ) care trage o concluzie favorabilă ( după principiul cine plăteşte stabileşte muzica ) pe care ARPMT o îmbrăţişează cu entuziasm, fără îndoieli. Chiar şi atunci când a solicitat informaţii suplimentare , ele au fost nederanjante pentru Gold , dovada fiind răspunsurile care practic reiau pasaje din studiile deja prezentate anterior .
2.Încălcări grave ale spiritului legilor de protecţie a mediului prin pasivitate , obedienţă şi complicitate manifestată de ARPMT faţă de Gold şi problemele proiectului său.
2.1.Problema randamentului operaţiei de neutralizare a cianurilor ( DETOX 1) şi implicit a concentraţiei cianurilor din iazul de sterile de cianuraţie.
Gold ne dă asigurări că prin trecerea apelor cu steril şi cianuri prin staţia DETOX 1 ,concentraţia cianurilor este redusă de la 175 mg/l la sub 5 mg /l .În acest sens prezintă rezultatele testelor de neutralizare efectuate în laborator de SGS Lakefield Laboratories plus încă trei exemple despre care nu se specifică dacă sunt la nivel de laborator sau industrial. Nu punem la îndoială rezultatelele acestor teste . Ce ne deranjează este faptul că în nici un exemplu nu sunt prezentate condiţiile în care s-au efectuat : temperatura , presiunea , raportul reactanţilor , timpul de contact ,etc. Pentru Gold faptul că a prezentat, în cunoştinţă de cauză , anumite rezultate obţinute în anumite condiţii ca fiind valabile pentru situaţia din proiect se numeşte , conform art.215 din Codul Penal, înşlăciune. Faptul că ARPMT a acceptat , fără să pună întrebări despre condiţiile de lucru ,aceste rezultate pe care apoi le-a pus la baza motivelor de emitere a acordului de mediu este complicitate la înşelăciune . Acest lucru este un argument foarte important pentru anularea acordului de mediu . Toate interpretările ulterioare ale pericolelor potenţiale sunt viciate de această cifră falsă a concentraţiei cianurilor care ajung în iazul de sterile de cianuraţie .
2.2. Problema siguranţei barajelor iazurilor de sterile de flotaţie şi sterile de cianuraţie.
Concluziile studiilor comandate şi plătite de Gold şi însuşite deplin de ARPMT încearcă să ne convingă că barajele iazurilor de la Certej sunt printre cele mai sigure din lume şi că probabilitatea de cedare a lor este aproape zero ,deşi factorul de stabilitate este apreciat ca satisfăcător , cel de stabilitate seismică acceptabil şi cel de siguranţă doar satisfăcător . În expunerea de motive a acordului nu se spune nimic despre gradul de risc determinat de experţi . Această omisiune a fost făcută în favoarea lui Gold şi are scopul de a linişti populaţia despre pericolul potenţial al cedării acestor baraje şi a evita atacarea în justiţie a acordului .Culmea este că un baraj de acelaşi tip a cedat chiar la Certeju de Sus în 30 oct 1971 , la ora 5:35 dimineaţa , pe o lăţime de 80 metri , deversând 300 000 tone de nămol ( steril ) peste casele din localitate , omorând 89 de oameni .Nu se pomeneşte nimic despre acest tragic accident de mediu . Aleşii locali din Certeju de Sus au “uitat “ de acest accident , orbiţi de stălucirea aurului fluturat de Gold ,alocând prin PUG 462 ha acestui proiect. Vecinii lor din satul Voia , comuna Balşa , n-au uitat şi au refuzat în 26 iunie 2008 oferta Gold de amplasare a iazurilor de sterile flotaţie şi cianuraţie pe pământurile lor. Iazurile care se prevăd la Certej vor fi de 100 de ori mai mari ( 27 000 000 m3 în iazul de sterile de flotaţie şi 8 000 000 m3 în iazul de sterile de cianuraţie ) decât cel care a cedat în 1971. În lume au fost peste 220 de cazuri de cedări de baraje . Jumătate din aceste cedări , inclusiv cel de la Certej au avut drept cauză lichefierea sterilului .Nu se ştie cine poate declanşa acest fenomen de lichefiere a sterilului adică transformarea lui dintr-un nămol cu caracteristici de gelatină care presează foarte puţin pereţii într-o mocirlă cu caracteristici de lichid care presează pereţii în toate direcţiile foarte puternic .Sterilul lichefiat având densitatea dublă faţă de apă , presiunea exercitată la baza barajului de 171 m va fi echivalentă cu cea exercitată de apa din un baraj de 444 m ( la densitatea de 2,6 t/mc ). La această forţă de împingere pe orizontală se adaugă o forţă de ridicare în sus a bazei ca urmare a faptului că barajul este construit din bucăţi de rocă . Lichidul pătruns printre aceste bucăţi de rocă fac ca barajul să se comporte ca un corp scufundat într-un lichid şi să fie împins în sus cu o forţă egală cu greutatea volumului de lichid deslocuit , conform principiului lui Arhimede . În Raportul de Impact asupra Mediului (RIM), cap.7 Situaţii de risc (pag153-154 ) , se arată că : “ Arealul posibil pentru cedarea barajului ar include satele Hondol (548 locuitori ), Certeju de Sus (1795 locuitori ) şi satul Bârsău ( 529 locuitori ) , com.Hărău. “Cu alte cuvinte cele trei localităţi ar fi măturate de un val de mocirlă , ca un tsusami uriaş de zeci de metri , iar numărul victimelor ar putea fi de 2 872 . Se poate accepta un asemenea risc ? Că acest tip de baraje din aroncamente sunt şubrede rezultă şi din faptul că se dă o garanţie doar pentru doi ani ( pag.40 ) , mai mică decât la o maşină de spălat rufe. Un motiv serios de anulare a acordului de mediu.
2.3.Minimizarea riscului poluării transfrontaliere.
Gold ne prezintă cazul unei deversări de 25 000 m3 de la Roşia Montana cumulat cu o deversare de 300 000 m3 de la Certej cu o concentraţie în cianuri de 0,23 mg/ l ca urmare a unor precipitaţii foarte mari ( care se înţâmplă , zic ei , odată la 10 000 de ani ) drept cazul cel mai defavorabil , ca să demonstreze că în Tisa nu vor ajunge decât cantităţi înfime de cianuri , iar ARPMT îşi însuşeşte întocmai acest punct de vedere . El este “ întărit “ de o simulare pe calculator pe baza unui program al unei universităţi prestigioase . Nu ne îndoim că programul este bun . Din păcate şi-n acest caz datele de intrare ale programului sunt false , incorecte , pentru că cel mai defavorabil caz este cedarea barajului iazului de cianuraţie şi deversarea a 8 000 000 m3 ,peste iazul de sterile de flotaţie , cu o concentraţie a cianurilor de 150 mg/l .Aceasta concentraţie s-a determinat pornind de la faptul că DETOX 1 lucrează la temperatură ambiantă , iar în acest caz randamentul este de zece ori mai mic decât la temperatura ridicată , deci în iaz concentraţia cianurilor va fi minim 150 mg/ l. În plus a introduce 25 000 m3 de la Roşia Montana în această simulare este o altă bătaie de joc .A prezenta o variantă nesemnificativă drept cazul cel mai defavorabil este o complicitate la înşelăciune din partea ARPMT. Este evident că scopul minimizării pericolului poluării transfrontaliere este de a evita oponenţă vecinilor faţă de acest proiect. Această minimizare a riscului este un motiv serios pentru anularea acordului de mediu.
2.4. Minimizarea riscului poluării pânzei freatice .
Pe baza unor foraje făcute de Gold până la 60 de metri sub fundul iazului de sterile de cianuraţie s-a tras concluzia că în zonă nu există pânză freatică care să poată fi poluată, ceea ce ARPMT a acceptat cu uşurinţă. Când pe fundul iazului de cianuraţie există o presiune echivalentă cu înălţimea unei coloane de apă de 440 de metri este oare suficient aceast foraj numai până la 60 de metri ? De ce nu s-au făcut foraje în jurul perimetrului iazului la adâncimi mai mari având în vedere această presiune mare care se va exercita pe fundul lui ? În plus afirmaţia că “masa de rocă nu este foarte fracturată” ( pag.3 ) nu este de loc un motiv să fim liniştiţi Este evident o tratare formală a unei probleme foarte sensibile având în vedere că pânza freatică are o răspândire greu de precizat .
2.5. Neluarea în considerare a acidului cianhidric ( HCN ) ca poluant al aerului şi al apelor pluviale .
2.5.1. Poluarea aerului
Deşi din procesul tehnologic rezultă 2 200 Kg pe an de acid cianhidric eliminat în atmosferă , profitând de faptul că în legislaţia românească nu sunt prevăzute limite maxim admise ale acestei noxe , nu se prevede nimic pentru neutralizarea lui . Se acceptă de către ARPMT eliminarea lui în atmosferă fără studii de dispersie cel puţin , deşi se ştie că inhalarea aerului care conţine 100 mg/m3 HCN provoacă moartea subită ,respectiv într-o oră la concentraţia de 53 mg/m3 şi în 8 ore la concentraţia de 40 mg/m3 . Aerul inhalat care conţine concentraţii de 6 mg/m3 HCN provoacă dureri de cap , vărsături , oboseală . ARPMT a acceptat o lucrare a unui institut de cercetări care studiază , pe un model matematic dispersia atmosferică a 9 poluanţi , fără HCN .Pentru perioada caldă este stabilit că se eliberează 379 ,6 g /h de HCN .Aşadar într-o oră pătrunde în atmosferă o cantitate de HCN suficientă pentru a ucide 94 900 oameni.Pentru a se “justifica” neincluderea HCN –ului în studiul de dispersie s-a invocat că la sursa principală , adică iazul de sterile de cianuraţie , concentraţia acestuia ar fi foarte mică , 53 micrograme /m3 . Pentru a ajunge la această concentraţie cele 379,6 g de HCN, eliminate în atmosferă deasupra iazului de sterile de cianuraţie într-o oră ,ar trebui să se amestece cu 7 164 150 m3 de aer , ceea ce s-ar putea realiza doar când bate vântul . Situaţia este însă agravată de faptul că “frecvenţa calmului atmosferic este de 60,5 % “ ( pag.5 ), adică nu prea bate vântul . Când nu bate vântul pentru a realiza această concentraţie ar trebui ca HCN-ul să se amestece uniform deasupra iazului, într-o oră, până la o înălţimea de 30 metri.Densitatea sa , apropiată de a aerului nu justifică însă această difuzie.Dimpotrivă este de aşteptat ca-n cele 14 ore pe zi de calm să se acumuleze deasupra iazului 5 314 ,4 g de HCN iar concentraţia să ajungă la 14 762 micrograme/m3 sau 14,7 mg/m3 ( până la 1,5 m înălţime ) .Aceasta este situaţia în care în iazul de cianuraţie ajunge tulbureală cu 5 mg/l de cianuri . Dacă nu se atinge randamentul de 97 % ( de laborator ) la DETOX 1 , cantitatea de HCN eliminat din iazul de cianuraţie creşte direct proporţional. De exemplu la un randament de 10 % concentratia HCN-ului in aer deasupra iazului de cianuratie poate sa ajunga la 420 mg/m3 . Având în vedere că se prevede o funcţionare nonstop , că localităţile apropiate sunt în vale ,se pot forma seara sau noaptea curenţi de aer descendenţi (briza munte-vale ) cu concentraţii mari de acid cianhidric care pot pune în pericol viaţa oamenilor. Din punct de vedere legal dacă nu sunt stabilite limite maxime admisibile pentru acid cianhidric ,înseamnă că ori această substanţă nu este periculoasă , ori este atât de periculoasă încât nu trebuie să ajungă în atmosferă .Este evident că nu se poate accepta un proiect prin care se elimină tone de această substanţă în aer , deci nu trebuia emis acordul de mediu . Este ciudat însă că în Acord sunt amintite totuşi două acte normative care stabilesc că limita maximă admisă pentru coşurile de dispersie este de maxim 5 mg/m3 ( Ordinul 462 /1993 ) pentru surse fixe şi la locurile de muncă de maxim 1 mg /m3 ( HG 1 /2012 ) la o expunere de maxim 15 minute. Este evident că la iazul de sterile de cianuraţie , în ambele interpretări limitele maxime admise sunt depăşite , un motiv în plus pentru anularea acordului de mediu.
2.5.2 Poluarea apelor pluviale .
Să nu fi auzit specialiştii de la ARPMT de ploile acide , este greu de crezut . Atunci de ce nu şi-au pus problema ce se întâmplă cu cele 2 200 kg de HCN ,ajunse în atmosferă , când plouă ? HCN –ul, fiind uşor solubil în apă , evident că va ajunge să cadă pe sol sub formă de ploaie cianică , otrăvind animalele , peştii şi chiar oamenii.Viaţa în zonă va deveni un iad , creşterea animalelor imposibilă . Ignorarea cu bună ştiinţă sau nu a acestui aspect deosebit de grav privind poluarea mediului este un motiv în plus de anulare a acordului emis.
3. Observaţii şi comentarii la capitolul al-II-lea “Motivele şi considerentele “ care au dus la emiterea acordului de mediu .
3.1. Invocarea existenţei Planului Urbanistic General (PUG ) al comunei Certeju de Sus ,aprobat prin un act neconstituţional,prin care terenul destinat proiectului este zonă de unităţi industriale .
Există HCL nr.11 / 14.05.2010 prin care aleşii locali , într-un dispreţ total faţă de concetăţenii plătitori de impozite şi faţă de Constituţia României , schimbă destinaţia unor proprietăţi private din gospodării şi păduri în altceva , adică în zonă de unităţi industriale . Astfel 18,7 ha pe care se află locuinţe şi gospodării particulare ( pag.5 ) şi 78 ,12 ha pe care se află păduri private ( pag.8 ) sunt transformate în zonă industrială şi lăsate la cheremul unei firme rapace şi fără scrupule pentru a fi efectiv rase de pe suprafaţa pământului . Desi ARPMT are un compartiment juridic, faptul ca nu exista viza acestui compartiment pe Acord este o dovadă în plus a faptului că aceast HCL este illegal . Este jenant pentru ARMT să acorde mediului de viată al localnicilor mai puţină atenţie decât păsărilor şi animalelor din zonă .ARPMT ar fi trebuit să impună încadrarea proiectului în perimetrul fostei exploatări minere , care era şi ea un abuz împotriva proprietăţii private . Nu se poate accepta ca la un abuz communist să se adauge altul ,mai mare.Un accord care are la bază un act neconstituţional ar trebui anulat .
3.2. Nu este prezentată cu adevărat o alternativă a proiectului .
Din punct de vedere al protecţiei mediului sunt cel puţin trei aspecte pentru care ar fi trebuit prezentate alternative : utilizarea cianurii de sodium , exploatarea la suprafaţă şi mărimea exploatării . Ceea ce s-a prezentat la acest capitol sunt doar alternative de amplasare a subunităţilor , utilajelor ,a procedeelor de neutralizare a cianurilor, singurul criteriu fiind eficienţa economică , ceea ce este normal pentru un agent economic dar nu pentru o agenţie de mediu.
3.2.1. Exploatarea conform proiectului este prea mare pentru o ţară ca România
Deşi se afirmă că exploatarea conform proiectului este una “ mică “ , de fapt are o capacitate de prelucrare de zece ori mai mare decât fosta exploatare Certej.Rezultatul este un impact major asupra peisajului şi o cantitate mare de deşeuri. Pentru a micşora acest impact trebuia cerută o alternativă privind capacitatea de prelucrare. În Europa există exploatări miniere rentabile la acelaşi conţinut de metale preţioase , de 15 ori mai mici decât cea aleasă . Exploatarea de la Pampalo , Finlanda ,de exemplu, prelucrează 210 000 tone minereu pe an.Amănunte pe www.endomines.fi .
3.2.2 Exploatarea în carieră , la suprafaţă are un impact dezastruos asupra mediului şi este nepotrivită pentru România.
ARPMT nu a cerut o alternativă la proiectul în carieră deşi există de mii de ani exploatarea subterană . Dacă până acum câţiva ani exista o tehnologie de scanare a zăcământului în plan orizontal ( două dimensiuni ) , acum există o tehnologie pusă la punct de finlandezi de scanare în spaţiu , 3D , care permite forarea galeriilor exact pe filonul cel mai concentrat în metale preţioase.Dacă mii de ani în subteran se săpau galerii pentru a scoate aur iar deasupra păşteau oile şi vacile , de ce acum trebuie neapărat să măcinăm munţii , să otrăvim terenul şi să eliminăm orice altă activitate din zonă.
3.2.3. Utilizarea cianurii de sodiu, deosebit de periculoasă pentru om şi mediu ,este neadecvată pentru o ţară dens populată ca România.
Deşi este greu de crezut că specialiştii ARPMT nu sunt la curent cu opoziţia opiniei publice şi a Parlamentului Europei faţă de utilizarea cianurii de sodium în minerit , agenţia nu a cerut o alternativă la cianură , mulţumindu-se cu “ garanţiile “ lui Gold că în iaz vor ajunge ape cu sub 10 ppm cianuri.Gold aminteşte şi alte procedee dar justifică alegerea cianurii din cauza randamentului de extracţie ca fiind cel mai mare . Pentru ei este bine , pentru noi este rău .ARPMT este plătită din banii noştrii şi trebuie să apere interesele noastre . ARPMT invocă însă documentele BAT ( Best Available Technique ) din 2001 şi 2009 ( proiect ) pentru a justifica alegerea cianurii (pag.131 ). Dar tehnica progresează şi astăzi există tehnologii puse la punct , cu un randament de extracţie de 90 % , care nu utilizează cianuri şi sunt foarte rentabile . Din 2010 funcţionează exploatarea de la Pampalo ,Finlanda , fără cianuri ( a se vedea www.endomines.fi ). De ce să acceptăm noi cianuri când există tehnologii fără cianuri. Un motiv foarte serios de anulare a acordului de mediu.
4. Suprapunerea proiectului peste o zonă protejată Natura 2000 ROSPA 0132 Munţii Metaliferi în Valea Măcrişului .
Obedienţa faţă de Gold a ARPMT rezultă şi din forma sub care prezintă această distrugere a unei zone protejate ,”doar 0,4 % “ din ea se suprapune peste proiect .Acesta este considerat un motiv de emitere a acordului , deşi distrugerea a 108,7 ha de zonă protejată ar fi trebuit să fie un motiv de respingere.
5.Distrugerea a 187 ha de pădure , 30,7 ha de fâneţe , 18,7 ha cu locuinţe şi 5,3 ha de teren arabil .
Pentru a îndulci pilula ARPMT foloseşte expresia defrişare , care înseamnă doar îndepărtarea arborilor , ceea ce ar presupune ca-n 50 de ani s-ar reface cât de cât pădurea . În realitate aceste terenuri nu vor mai putea fi aduse la destinaţia actuală niciodată , fiind distruse definitiv . O agenţie de mediu care ar trebui să fie un cerber care veghează ca fiecare arbore să fie păstrat acceptă cu nonşalanţă un proiect care duce la asemenea distrugeri. Vechea zonă industrială este de numai 55 , 6 ha , adică reprezintă 12,1 % din suprafaţa alocată proiectului . Această suprafaţă de 55,6 ha trebuia impusă de agenţia de mediu ca patul lui Procust pentru Gold . Acest proiect nu este de interes naţional ( decât prin efectele negative asupra mediului ) , este al unei companii private şi agenţia de mediu nu are nicio justificare logică pentru a accepta asemenea distrugeri ale mediului .Dacă era proiectul unei autostrăzi , obiectiv de interes national , care trecea prin o pădure lungă de 88 km ( această lungime se poate construi pe cele 223 ha de pădure alocate lui Gold) era justificat acordul de mediu .
6.Invocarea termenului de dezvoltare durabilă de către ARPMT ca justificare a emiterii acordului este de un cinism înfiorător .
Un proiect care prevede o activitate productivă pentru zece ani ( dar care poate să dureze mai puţin ) , după care zona respectivă este abandonată economic într-o stare mai proastă ca înainte nu este deloc o dezvoltare durabilă . Dacă proiectul ar fi prevăzut ca cele 52 de tone de aur să fie extrase în 65 de ani ( 800 kg /an ) atunci se putea discuta despre o dezvoltare durabilă .Exact asta fac finlandezii la Pampalo cu 130 de lucrători ,din care 70 % sunt localnici.Proiectul Gold este unul de exploatare intensivă cu epuizarea rapidă a zăcămâtului şi nu de dezvoltare durabilă .
7. Nu există nicio garanţie că se vor executa ,de către Gold , lucrările de postînchidere a exploatării şi de “ refacere a mediului “.
Că mediul nu se mai poate reface este evident pentru toată lumea . Totuşi ARPMT a prevăzut în Acordul de mediu o grămadă de lucrări postînchidere şi de “ refacere a mediului “ , ca o dovadă cât de grijulie este cu el. Problema este cum s-a asigurat ARPMT că vor exista bani la sfârşitul exploatării şi vor fi folosiţi în acest scop ? După ce ultima uncie de aur a părăsit ţara , Gold nu mai are venituri intră în faliment şi prinde orbul , scoate-i ochii.Chiar dacă ar exista un contract ( dar nu există ) prin care Gold să se angajeze să cheltuie nişte bani pentru lucrările respective , el după declararea falimentului nu mai ar avea nicio relevanţă.Cu alte cuvinte ARPMT i-a dat un cec în alb lui Gold care-i permite să măcelărească zona iar la final să nu aibe nicio obligaţie .Un document atât de valoros nu trebuia emis de ARPMT decât după ce Gold deschidea un acreditiv bancar pe numele agenţiei pentru suma prevăzută pentru “ refacerea mediului “. Dar oare are dreptul legal ARPMT să ceară această garanţie financiară ? Nu numai că are dreptul , dar conform art.39 , alin (s) din Legea minelor nr.85 / 2003 , agenţia de mediu are obligaţia să o ceară şi “ să menţină pe toată perioada exploatării garanţia financiară pentru refacerea mediului “ . Faptul că ARPMT nu a cerut şi nu a obţinut garanţia financiară respectivă este un motiv suplimentar pentru anularea acordului emis.
8.Nu este stabilită garanţia financiară pentru “ refacerea mediului.”
În Acordul de mediu emis de ARPMT nu se menţionează nimic despre garanţia financiară pentru refacerea mediului . Singurul moment în care se putea pune problema garanţiei financiare pentru refacerea mediului şi obţine această garanţie este cel al emiterii acordului de mediu. Gold pe baza licenţei de exploatare pe care o deţine , în care nu se tratează probleme de mediu , şi a acordului de mediu emis poate să pună în practică proiectul iar pentru obţinerea garanţiei financiare nu mai există nici un mijloc de presiune legal. Avem o încălcare a legii cu consecinţe foarte grave în viitor . Singura modalitate de a corecta această ilegalitate este anularea acordului de mediu emis.
9. Nu s-a prevăzut nicio sumă de bani pentru lucrările de postînchidere exploatare şi “refacere a mediului “.
Deşi în proiect se prevăd cinci ani de lucrări post închidere şi de refacere a mediului iar în Acordul de mediu se descriu pe multe pagini lucrările respective , de fapt nu este alocată nicio sumă de bani pentru ele .
Faptul că în Memorandul tehnic al Cepromin există o frază în care se arată că dintr-o investiţie de 309 507 813 lei, sunt prevăzuţi 2 530 615 lei pentru protecţia mediului , nu are nicio legătură cu “ refacerea mediului “ . Este greu de crezut că specialiştii de la ARPMT să fi confundat noţiunea de protecţie a mediului cu noţiunea de refacere a mediului.Nealocarea banilor pentru lucrările de refacere a mediului dovedeşte că Gold , după ce va scoate tot aurul ,argintul ( şi restul metalelor preţioase ) , va abandona pur şi simplu terenul distrus fără să mai cheltuie nimic iar ARPMT este complice la această crimă ecologică .
10. Garanţia de doi ani acordată de titular pentru barajele iazurilor de sterile de flotaţie şi sterile de cianuraţie este prea mică.
Durata unei garanţii este strâns legată de calitatea lucrării respective . Cu cât o lucrare este de calitate mai bună cu atât se acordă o garanţie mai mare . Faptul că se acordă o garanţie atât de mică pentru aceste baraje ne arată că ele vor fi de proastă calitate, ceea ce este deosebit de riscant pentru că în spatele lor se află câteva localităţi .Aprecierea din accord că aceste baraje sunt printre cele mai sigure din lume nu este în concordanţă cu durata garanţiei. ARPMT nu a corelat asigurările date în proiect privind siguranţa barajelor cu durata neobişnuit de mică a garanţiei şi nu a cerut una mai mare , un motiv în plus ca acest accord să fie anulat.
11.Nu s-au prevăzut fonduri pentru monitorizarea barajelor de la iazurile cu sterile de flotaţie şi sterile de cianuraţie.
Deşi în proiect este prevăzută monitorizarea timp de 30 de ani a barajelor de la iazuri
nu este prevăzută nicio sumă de bani pentru această operaţie . ARPMT nu a cerut titularului să prezinte costurile acestei operaţii şi sursa de finanţare. Nu se poate accepta ca această operaţie să se facă pe spinarea contribuabilor români .Faptul că ARPMT nu a clarificat această problemă şi nu s-au asigurat ferm de fondurile respective ( adică depuşi sub formă de acreditiv bancar ) , este un motiv de anulare a acordului de mediu.
12. SC Deva Gold SA nu este proprietara terenurilor pe care se va implementa proiectul .
ARPMT a emis acordul de mediu deşi titularul nu deţine proprietatea terenurilor implicate în proiect. Terenurile peste care se suprapune proiectul sunt proprietate publică sau privată . Gold a primit licenţa de exploatare de la Minvest pentru subsolul de sub aceste terenuri . Chiar dacă Gold ar fi venit cu un proiect în care minereul să fie extras prin galerii subterane tot ar fi trebuit să prezinte acte de proprietate pentru terenurile de amplasare a instalaţiei de procesare , iazurilor şi haldelor de steril . Este bizară nonşalanţa cu care a trecut ARPMT pe lângă problema proprietăţii terenurilor implicate în proiect. Prin această “nebăgare de seamă “ de fapt ARPMT i-a făcut un serviciu lui Gold , care având acordul de mediu va face presiuni asupra proprietarilor pentru a-şi vinde terenurile .Autorităţile publice vor invoca şi ele existenţa acordului de mediu pentru a justifica cedarea terenurilor publice. Cred că un asemenea caz în care o firmă privată primeşte acordul de mediu fără să deţină terenul respectiv este un unicat. Lipsa actelor de proprietate ale titularului pentru terenurile implicate în proiect este un motiv temeinic de anulare a acordului de mediu emis.
13.Informarea publicului s-a făcut formal , deosebit de discret , cu intenţia de al pune în faţa faptului împlinit.
O singură dată s-a informat publicul prin o publicaţie de circulaţie naţională ( ziarul Ziua ) în 11.08.2009 , când s-a depus solicitarea de obţinere a acordului de mediu .
Decizia etapei de incadrare nr.16/20.04.2010 s- a anunţat în ziarul local Mesagerul hunedorean în 26.04 .2010.
Dezbaterea publică a Raportului la Studiul de evaluare a impactului asupra mediului s-a anunţat în 01.03.2011 în ziarul local Servus Hunedoara.
Decizia de emitere a acordului de mediu s-a anunţat în 18.06.2012 în ziarul local Servus Hunedoara.
Faptul că s-a preferat ca etape importante ale procesului de analizare a impactului asupra mediului a acestui proiect să fie aduse la cunoştinţa publicului numai prin publicaţii locale dovedeşte dorinţa ARPMT , în complicitate cu Gold , de a evita o dezbatere naţională cu scopul de a emite cu orice preţ acordul de mediu . Afişarea acestor anunţuri la sediul primăriei Certeju de Sus , la sediul SC Deva Gold SA şi pe pagina de internet a ARPMT nu este în măsură să atragă atenţia publicului din ţară .
14. Suspiciuni privind integritatea morală a semnatarelor Acordului de mediu.
În declaraţiile de avere ale d-nei Aurelia Pomparau , şef serviciu reglemntări , la rubrica venitul soţului este trecut “ confidenţial “ . Nu cred că veniturile familiei unui funcţionar public pot fi confidenţiale ,
În declaraţiile de avere ale d-nei Gabriela Lambrino , director executiv , sunt trecute două societăţi comerciale ( cotă de participare 100 % familia Lambrino ) :SC GALASA-CONS SRL ( CUI 13668096 ) şi SC CITY MEDIA SRL ( CUI 15169882 ). Profiturile nete obţinute de aceste societăţi comerciale nu apar în declaraţiile de avere . Astfel , conform bilanţurilor anuale de pe site-ul Ministerului de Finanţe , profiturile nete obţinute de SC GALSA-CONS SRL au fost de : 90 493 lei în 2009 , 135 379 lei în 2010 şi 136 334 lei în 2011 .Profiturile nete obţinute de SC CITY MEDIA SRL au fost 259 890 lei în 2009 , 173 684 lei în 2010 şi 272 696 lei în 2011 . Profitul net obţinut de cele două societăţi comerciale în trei ani este de 1 098 476 lei ( circa 245 000 euro ) . SC GALASA-CONS SRL a avut profilul construcţii şi alte proiecte inginereşti n.c.o. şi a lucrat cu un salariat în 2009 , 2 salariaţi în 2010 şi 2011 . SC CITY MEDIA SRL a avut profilul servicii de reprezentare media şi a lucrat cu 2 salariaţi în 2009 , 3 salariaţi în 2010 şi un salariat în 2011 . O verificare a contractelor acestor firme ar clarifica provenienţa profitului substanţial obţinut şi dacă există sau nu o legătură cu emiterea acordului de mediu.
15. Certitudini privind jaful programat al subsolului şi consecinţele dezastruoase pentru comunitătile din zonă ca urmare a demarării proiectului .
Dacă din punct de vedere ecologic proiectul este catastrofal , voi dovedi că din punct de vedere economic situaţia este la fel de proastă .
Statul încasează venituri pentru exploatarea subsolului sub următoarele forme :
a).taxa pentru licenţa de exploatare
b) redevenţa minieră
Pentru licenţa de exploatare este prevăzută o taxă de 500 lei/km2 , deci pentru 2 670 ha se încasează annual 13 350 lei ( în Legea minelor nr.85 / 2003 s-a stabilit taxa de 2 500 lei /km2 , dar licenţa fiind emisă în 1999 se aplică taxa conform conform cu Legea minelor nr.61 / 1998 , aşa cum se stipulează în art.60 alin(1 ) ).
Redevenţa minieră este de 2 % pentru minereurile aurifere ( a se compara cu 40 % în Republica Sud Africană ) . Din păcate nici această redevenţă minusculă nu se aplică la aurul şi celelalte metale preţioase extrase , ci la producţia minieră definită de art.3 alin (27 ) drept “cantitatea de produse miniere extrase în vederea prelucrării şi/sau comercializării de către titular “ . Proiectul Gold prevede ca produs final,( producţia minieră ) , aliajul aur- argint , produs necotat la bursă . Aceasta permite ca statul să fie păgubit de două ori . Odată pentru că un produs intermediar , care urmează să fie prelucrat poate fi vândut la un preţ foarte mic şi a doua oară pentru că sub masca argintului să fie ascunse restul metalelor preţioase din zăcământ . În acest mod redevenţa reală pentru aur şi argint poate ajunge infimă , îar pentru restul metalelor preţioase extrase nu se va plăti nicio redevenţă.
S-ar putea invoca faptul că statul , prin Minvest , deţine 20 % din acţiunile lui SC Deva Gold SA, deci ar trebui să fie trecut la venit şi dividentele corespunzătoare . În 2011 , SC DEVA GOLD SA avea un capital social de 5 539 940 lei şi o datorie de 279 778 386 lei , conform bilanţului postat pe site-ul Ministerului de Finanţe. Oricând , în mod legal , acţionarul majoritar Eldorado Gold Corporation poate să transforme acest împrumut în acţiuni , iar valoarea acţiunilor de 1 107 988 lei ( 20 % ) deţinute de Minvest să nu mai reprezinte decât 0,3 % din SC Deva Gold SA. Eldorado Gold Corporation mai are la dispoziţie încă două pârghii prin care să acţioneze astfel încât să nu plătească nici măcar dividente pentru 0,3 % şi nici impozit pe profit în România . Ea poate să impună un preţ de vânzare a aliajului aur-argint ( şi ce se mai ascunde acolo ) astfel încât profitul lui SC Deva Gold SA să fie zero , iar cumpărătorul să fie o companie ( cu capital 100 % Eldorado ) înregistrată într-o însulă paradis fiscal.Metoda este cunoscută sub denumirea de externarea profitului şi statul nu are nicio pârghie pentru a o opri. Având în vedere salariile foarte mici din România cheltuielile de producţie vor fi şi ele mai mici , astfel că şi veniturile care să le acopere ( ca profitul să fie zero ) vor fi mai mici , redevenţa minieră se va aplica la o valoare a producţiei miniere foarte mici .Conform Studiului de fezabilitate costurile de operare cumulate pe durata totală de funcţionare a minei sunt de 160 413 000 euro ( pag.234 ) .Aplicând 2 % asupra acestei sume , ca valoare a producţiei miniere , rezultă o redevenţă totală de 3 208 260 euro încasată de statul român pentru cele 86 tone de aur şi 520 tone de argint extras , care valorează 5.05 miliarde de dolari la bursă ( la preţul actual de 1 714 $ / uncie pentru aur şi 32,37 $ /uncie pentru argint ) . Faţă de valoarea aurului şi argintului extras ,redevenţa de 3 208 260 euro reprezintă 0,07 %. Este posibil ca nici această minusculă redevenţă să nu intre la veniturile statului. De ce ? Pentru că autorii Studiului de fezabilitate speră ca statul roman să contribuie cu 28 milioane de euro la investiţie ca urmare a aplicării HG 1165/ 2007 care prevede acest sprijin financiar pentru investiţiile de minim 30 milioane euro sau care asigură minim 300 de locuri de muncă. ( în limita unui fond de 500 milioane de euro )Mai mult chiar este invocat şi HG 651 /2006 care prevede ajutor de stat pentru a acoperi 50% din investiţia iniţială plus 50 % din costul forţei de muncă pentru primii doi ani de operare ( ajutor care necesită aprobarea UE şi este pentru perioada 2006-2013). Având în vedere că investiţia iniţială este de circa 70 de milioane de euro ( 309 507 813 lei ) , rezultă că 35 milioane de euro ar putea veni de la stat , la acestea se adaugă încă 28 milioane de euro , deci un ajutor total de 63 milioane euro pentru Gold . Scăzând din această sumă redevenţa de 3 208 260 euro la care adăugăm şi impozitul pe salarii de 2 124 320 euro ( 16 % din 13 277 000 euro , costurile cu forţa de muncă ) rezultă o pierdere totală de peste 57 milioane euro pentru bugetul de stat . Asta da “ valorificare a bogăţiilor subsolului “ pentru statul roman !Laşi să părăsească ţară 86 tone aur şi 520 tone argint şi drept beneficiu te alegi cu o gaură în buget de 57 milioane euro plus dezastrul ecologic ! Dar poate scenariul este prea pessimist , poate se epuizează între timp cele 500 de milioane sau nu aprobă UE , deci în cazul optimist la buget vor intra, pentru aurul extras , 5 332 580 euro plus 133 500 lei. Acest jaf nu poate fi oprit decât prin anularea acordului de mediu. Chiar dacă se schimbă legislaţia minieră ( şi ea trebuie schimbată ) , ea nu are efect asupra licenţelor de exploatare deja acordate ( şi sunt vreo 12 ) . Aceste licenţe de exploatare deja emise nu pot fi înlăturate decât dacă la expirare ( deobicei după 20 ani ) nu se mai prelungesc .
Preţul plătit de comunitatea locală pentru cele 231( conform pag. 216 din Studiul de fezabilitate) de locuri de muncă temporare ( 10 ani ) este imens , nu poate fi calculat în lei . În perioada celor zece ani de exploatare le vor hurui în cap , zi şi noapte , motoarele basculelor de 65 tone şi al restului de utilaje , vor inhala vaporii de acid cianhidric degajat în atmosferă iar când va ploua le vor muri animalele din cauza poluării apelor . Nu vor mai putea bea apă din nici un izvor din cauza riscului de poluare cu cianurile infiltrate Nu vor mai putea să-şi vândă produsele agricole ( cine cumpără produse cu cianuri ) . Zona va fi ocolită ca blestemată . Barajele de la iazurile de sterile , ca o sabie a lui Damocles , le vor crea un stress permanent că pot să cedeze oricând , să le măture casele şi pe oameni împreună cu ele. Pe 462 ha iniţial , 2 670 ha în pespectivă ,nu va mai creşte nimic niciodată , nu vor mai paşte animalele , va fi doar piatră şi nămol.
Sperăm ca justiţia să cântărească bine argumentele pro şi contra şi să dispună anularea acordului de mediu salvând România de la un jaf economic programat , mutilarea reliefului şi otrăvirea mediului , iar comunităţile din zonă de la o catastrofă .

Noembrie, 2012 Ioan Ispas

 

NOTA REDACȚIEI: Am transmis mai departe la DNA acest text. Sper să nu aibă soarta dosarului anti-Johannis trimis în urmă cu un an și despre care n-am primit nici până azi un răspuns.

Departe de Țară, domnul Ispas face mari servicii Neamului. Să ne trăiască!