Victor Grigor
4 aprobate

victor.i.grigor@gmail.com
188.27.146.69

 

1) Afirmația că țăranului aservit„ în Valahia…de regulă (i) se spunea romîn” nu este adevărată. Nu există nicio dovadă că înainte de finele secolului al XVI-lea în Țara Rumânească i se spunea țăranului aservit altfel decât „vecin”. Toate documentele care conțin termenul „rumân” sunt documente scrise sau traduse după anul 1600, atunci când acest nume căpătase și un înțeles social. 2)Afirmația:„ Numele țării a fost Valahia, nu Țara Românească” este falsă. În documentele emise de Cancelaria Domnească se utilizează doar numele vechi slavone: „ Zemle Vlașkoe”și „ Zemle Ungrovlahiskoi ” pentru Țara Rumânească, numele de „Valahia” fiind în limba română un neologism , la fel ca și „valah”. 3) Nici numele de „Vlahia” și „vlah”( plural „vlasi”) nu sunt nume cu fonetism românesc, ci cu fonetism grecesc și sud-slav, deci nici „Vlahia”, nici „vlah„ nu sunt cuvinte românești, motiv pentru care nu pot fi considerate endonime, ci în mod obligatoriu, doar exonime .4) Afirmația:„ Țeara Rumânească…era un termen folosit de catolici”este falsă.,Niciun document catolic medieval nu conține acest termen. 5) Boierul Neacșu putea fi la fel de bine și boier și rumân, pentru că nu există nicio dovadă că la anul 1512, în Țara Rumânească, termenul „rumân„ avea înțelesul de „țăran aservit”. Există însă dovezi documentare clare ( în „Întrebarea creștinească” și în „Evangheliarul rumânesc” a lui Coresi) că la 1560, termenul „rumân” avea în Țara Rumânească un foarte clar și pronunțat înțeles etnic, nicidecum unul social. PS: Problemele tale legate de plăcile pe care le numești „dacice” nu mă interesează.