Terapia socială neolegionară
Sterie Ciumetti
Incorect Politic
Mai 11, 2024

Terapia socială neolegionară

Preambul
Pentru că se tot vehiculează termenul “neolegionar” prin presa sistemului, din partea Adinei Marincea și altor “cercetători” de la institutul antiromânest Elie Wiesel, m-am gândit că ar fi interesant să ne întoarcem cu 29 de ani în urmă și să citim un articol serios apărut în Gazeta de Vest, cu mult înaintea legii antilegionare și chiar înaintea legii lui Năstase (OUG 31/2002).

Textul este destul de optimist, anul 1995 fiind marcat de existența reală a libertății de exprimare, de prezența vie a bătrânilor legionari care urmăreau reorganizarea Mișcării Legionare, de tot felul de evenimente și conferințe naționaliste. Părea că tineretul este interesat și că se poate asigura continuitatea Mișcării.Următoarele două decenii au fost marcate de tot felul de fenomene negative, ca exodul demografic, etno-masochismul, ascensiunea sodomiei ca mișcare socio-politica, imigrația non-românească, cenzura și alte infamii peste infamii.

Totuși de câtiva ani, prin intermediul Internetului, tot mai mulți tineri susțin ideile legionare, chiar dacă libertatea de exprimare a fost grav limitată. De aceea se agită teroriștii de la Elie Wiesel și publică tot felul de mizerii despre “neolegionari”. Este astăzi prezența conceptului neolegionar mai vie ca în 1995, cu toate că nu mai sunt bătrânii legionari care erau atunci?

Sterie Ciumetti

Terapia socială neolegionară
În exil sau închisori, acolo unde au fost aruncați de regimul comunist, legionarii și fratii de cruce s-au temut uneori că nu vor mai apuca libertatea de a preda pe mâini tinere tezaurul unei experiențe de decenii. Astăzi se poate spune că, în linii mari, veriga dintre generații s-a închis și cei tineri au deja la dispoziție bagajul de fond pentru continuarea drumului deschis de Corneliu Codreanu.

Prima responsabilitate este aceea a adaptării formelor vechi la conjunctura vremurilor prezente și păstrarea intactă a fondului ideatic legionar. Așa cum publicațiile GAZETA DE VET și PUNCTE CARDINALE au argumentat cu hotărâre timp de 4 ani, nu poate exista nicio temere justificată că actualizaea Mișcării Legionare (existentă de fapt, dar nu de drept) ar reprezenta vreun pericol pentru siguranța națională. Domnul Șerban Suru, din București, fondator al cuibului Horia Sima, chiar susține cu temeiuri juridice că nici în momentul de față legislația românească nu poate permite interzicerea Mișcării Legionare.

Puținii (încă) oameni care s-au angajat pe urmele Căpitanului vor trebui să descopere printre cei mai tineri, aflați astăzi la vârsta liceului, purtătorii valoroși de mâine ai credinței naționaliste, asigurând astfel germenele cristalizării unei alternative solide la dezagregarea morală care pândește societatea românească. Mulți dintre cei de 25-35 de ani avem totuși partea noastră de complicitate la starea de lucruri care guverna sub regimul comunist. Am văzut crescând sub ochii noștri, în licee, facultăți, la slujbă sau printre vecini, ultima generație de turnători și nu am obiectat cu niciun gest. De aceea naționaliștii de mâine trebuie selectați din “tot ce are țara mai tânăr și mai curat” (cuvintele Căpitanului).

Legiunea nu are voie să se abată de la menirea ei de școală a caracterelor. Avem exmeple ale eficienței educației legionare, înainte de instaurarea represiunii staliniste. Este cunoscut respectul deosebit de care se bucurau toți lucrătorii români pe timpul războiului la fabrica de avioane Heinkel. O lungă perioadă, exilul românesc (conținând un important segment legionar) era cel mai bine privit față de cel reprezentând restul Europei de Est. În anii ’70, numai în Germania funcționau 28 de profesori universitari români cu un renume strălucit. Această situație a durat până când Ceaușescu a început să trimită securiști cu misiunea de a trage de limbă și ademeni în țară membri marcanți ai diasporei.

Munca de descoperire a substratului sănătos la tineri se întrevede a fi deosebit de grea. Plaga comodității și a beneficiului imediat se întinde foarte repede, pentru că în omul needucat există înclinația pregantă către consumul ieftin. Ajunge să observăm care este interesul pentru naționalism în studențimea visătoare doar la distracție sau emigrare.

Noul spirit legionar nu se poate propaga prin convingere verbală și discuții sterile ci numai prin tăcere și faptă. Va fi un semn al permanenței legilor Căpitanului. Cei ce vor aspira la claitatea de legionar nu pot vorbi mai bine decât prin exemplul personal.

În ce privește vârful ierarhic și principiul conducerii viitoarei mișcări, nu putem decât să nădăjduim că Dumnezeu va hărăzi omul pe care îl merită muntele de suferință adunat în ultima jumătate de secol.

Ezitantele încercări făcute în ultimii ani de a revitaliza sensul naționalismului românesc au ajuns deja în atenția publică. Dacă vom avea grijă ca acest început să nu fie compromis, un concept general neolegionar de actualitate nu va întârzia să apară.

GAZETA DE VEST, Mai, 1995 – Grigore Oprița