CD
1.716 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
TEMELIA UNUI STAT
De CD

Un mare poet a spus că poți judeca o națiune după modul în care își onorează sau nu reușește să-și onoreze artiștii. Un mare filozof a spus ca poti judeca o natiune după modul in care isi cinsteste strămosii si eroii.
În multe privințe, sufletul unei națiuni este în întregime modelat de artiștii si filozofii pe care i-a produs acea societate. Deci artistii si filozofii isi prefigurează soarta in perpetuitate si dacă ei nu se lasă corupti si servesc doar adevarul crează o cultură a respectului pentru artă si adevăr cat si cinstirea eroilor si personalitatilor.

Respectul stramosilor aduce după sine o conservare a valorilor morale si spirituale
creind traditiile care si ele aduc un aport important culturii si spritualitatii acelei natii.
Acest lucru este perfect logic, deoarece un artist este capabil să înfățișeze idealurile cele mai bune pe care societatea dorește să le atingă și poate transmite concepte la un nivel aproape subconștient care poate fie să ne ridice concepția de sine la divin, fie să ne aprindă invers cele mai josnice pasiuni.

Un artist poate, de asemenea, să trezească lecții morale veridice și să tempereze emoțiile brute ale unui popor pe care simpla lecție/moralizare nu le-ar putea realiza niciodată. Artistul va provoca insă un spirit de rezistență atât față de etatismul managerial, cât și față de universalismul abstract al plutocrației globaliste.

Relația dintre principiile estetice ale frumuseții și legile morale ale universului nu sunt separate; sunt pur și simplu reflectări distincte ale aceleiași ordini și armonii universale care caracterizează un cosmos compus conform rațiunii și capacitatea înnăscută a omului de a conceptualiza și de a acționa pe principiile rațiunii.

Urâțenia și diformitatea caracterului uman nu ar putea fi niciodată schimbate fundamental prin simpla introducere a oricărui sistem legalist sau tiranic de recompensă și pedeapsă. Dar dacă societatea va deveni vreodată cu adevărat liberă și stabilă, nedestinată să „explodeze și să se prăbușească” in cicluri caracterizate de oscilația dintre barbarie și anarhie, atunci o Educație adecvată a sentimentelor și dorințelor populației generale este o condiție necesară pentru libertate si pentru transformarile in mai bine.

In folclorul mai multor popoare există credinta că dacă populatia aspiră la frumos si bunătate urmasii lor vor fi frumosi si buni, admiratia influentează geneza.
Iar admiratia poate fi cultivată in randul oamenilor cel mai bine de artisti prin modul lor de expresie sublim, ce te apropie de divin.

O societate supradominată de regulatii devine stramtă pentru creativitate, dar lipsa regulatiilor stricte nu trebuie să fie abuzată si să ducă la o inclinare favoritistă sau libertină.
Desi poate exista un procent mare de „respectare a regulilor” în statele totalitare și tiraniile legaliste, dar nu se poate spune neapărat că acestea sunt „societăți bune” și cu siguranță nu sunt societăți cu adevărat creative care prosperă prin cultivarea și înflorirea celor mai înalte si fecunde facultăţi ale cetăţenilor săi.

Societătile creative sunt acele societăti determinate de cat mai putine legi. Creativitatea se dovedeste utilă prin rezolvarea problemelor in afara unor reguli stricte. Dacă creativitatea nu reuseste sa treacă dincolo de aparentele necesitati regulatorii atunci creativitate nu este suficientă si benevolentă pentru intreaga socieate. Morala si buna si complete educatie vine sa complineasca lipsa duritatii legale si să armonizeze societatea in mod creativ.

Relatiile diplomatice intre tări uneori nu pot fi atat de directe si deschise asa cum sunt relatiile interpersonale si o nuantare se impune. In relatiile diplomatice valoarea culturală este mult apreciata, alaturi de comportamentul civilizat.
Morala este un subiect complex în cadrul culturii, dar nuanțele ei trebuie abordate substantial. Judecățile morale bune implică de fapt discernământul când trebuie făcute excepții în considerarea unui rezultat durabil mai mare, procedeu ce se aplică prin excelentă si in diplomatie.

Nivelul si calitatea culturii depinde de potenta economică a natiunii/statului respectiv. Un bun sistem de educatie cu accente conservatoare, traditionale crează conditiile unei vieti culturale profunde si prolifice.
Din păcate acum majoritatea guvernelor sunt inecate in datorii astronomice si pentru asi mentine puterea ineptă guvernele sacrifică serviciile sociale reducand fondurile alocate unor asemenea activitati ajungandu-se să afecteze calitatea invatamantului si a celorlate servicii sociale.

Problema datoriilor trebuie si ea lamurită si bine inteleasă odată pentru totdeuna căci se vorbeste mult pe această temă fără a se arăta adevărul care stă la baza existentei si mentinerii acestor datorii.
Dacă te uiti mai atent poti vedea că toate tările, toate marile consortii sau companii sunt toate datoare consecvential unei singure entităti bankare, unde este dator si statul American, la Federal Reserve.

Acum incercati să vă explicati cum s-a ajuns la această situatie destul de bizară in contextul democratiei egalizatoare si eliberatoare. Incercati să va amintiti toate cunostintele dumneavoastră de economie politică si disciplină financiară.
Principiile reciprocității și stabilității au fost esențiale pentru argumentele economice ale lui John Maynard Keynes în timpul dezbaterii de la sfârșitul anilor 1920 asupra insistenței SUA ca aliații săi europeni din timpul războiului să plătească datorii grele pentru armele cumpărate din Statele Unite înainte de intrarea sa oficială în război.

Pentru ca sistemul financiar internațional al “sistemului pe datorie” să funcționeze, a subliniat Keynes, o națiune creditoare are obligația de a oferi țărilor debitoare posibilitatea de a strange/produce bani pentru a plăti prin exportul către națiunea creditoare. În caz contrar, va exista un colaps valutar și austeritate paralizantă pentru debitori.
De fapt este ceea ce se petrece acum in lumea tranzactională globală.

Acest principiu de bază ar trebui să fie în centrul oricărui proiect privind modul în care economia internațională ar trebui să fie organizată cu controale și echilibrări pentru a preveni un astfel de colaps, cand vrea să nu se meargă in continuare perpetuu pe “sistemul datoriei”.

Oponenții lui Keynes – monetaristul francez/evreu, antigerman Jacques Rueff și avocatul comerțului neoclassic suedezul Bertil Ohlin – au repetat același argument pe care l-a prezentat David Ricardo în mărturia sa din 1809-1810 în fața Comitetului pentru lingouri din Marea Britanie. El a susținut că plata datoriilor externe creează automat un echilibru în plățile internaționale. Această teorie economică fantezistă, nedorită a oferit o logică absurdă care rămâne si astăzi modelul de bază de austeritate al FMI.

Conform fanteziei absurde a acestei teorii, atunci când plata serviciului datoriilor scade prețurile și salariile în țara plătitoare de datorii, aceasta va crește exporturile, făcându-le mai puțin costisitoare pentru străini. Și se presupune că primirea serviciului datoriei de către națiunile creditoare va fi monetizată pentru a-și ridica propriile prețuri (Teoria Cantitativă a Banilor), reducându-și exporturile.
Această schimbare de preț ar trebui să continue până când țara debitoare care suferă o ieșire monetară și austeritate este capabilă să exporte suficient pentru a-și permite să plătească creditorii străini.

În 1944, când Keynes încerca să reziste cererii SUA de comerț exterior și supunere monetară la conferința de la Bretton Woods, el a propus bancherilor, un aranjament interguvernamental privind balanța de plăți prin care națiunile creditoare cronice și anume Statele Unite își pierd acumularea de creanțe financiare asupra țărilor debitoare cum a devenit Marea Britanie. Acesta ar fi prețul de plătit pentru a împiedica ordinea financiară internațională să polarizeze lumea între țările creditoare și cele debitoare. Creditorii trebuiau să permită debitorilor să plătească sau să-și piardă creanțele financiare pentru plată.

Dar de fapt cele aratate mai sunt au o insemnatate doar conventional, căci in fapt tările debitoare nu sunt indatorate unor state creditoare ci unor bănci particulare creditoare ce pot fi situate in tări ce par ele insele creditoarele, ceea ce nu este adevarat.
Un exemplu este SUA unde se gasesc bănci particulare creditoare care au creditat o suma de tări debitoare, iar SUA ele insele sunt debitoare acelorasi bănci particulare.

In plus avem organisme internationale bancare ca Fondul Monetar International
ce a folosit o politică profund immorală și a avut un avantaj suplimentar de a avea sens economic aparent. Ar fi trebuit să permită ambelor părți să prospere în loc să aibă o națiune creditoare să prospere, în timp ce țările debitoare au cedat în fața austerității, fiind împiedicate să investească în modernizarea și dezvoltarea economiilor lor prin creșterea cheltuielilor sociale și a standardelor de viață.

Același principiu se aplică țărilor din Sudul Global și dacă ele acționează împreună, au o poziție morală de a crea o narațiune realistă și chiar inevitabilă a condițiilor prealabile pentru funcționarea oricărei ordini economice internaționale stabile.
Exemplul lor inspirator este urat de băncile creditoare care reactionează prin politicile tărilor in care isi au sediul, tări ce impiedică pe orice cale ca tările debitoare să mai aibă vre-o sansă să investească in propria-i economie.

Astfel, circumstanțele obligă lumea să se desprindă de ordinea financiară centrată pe dolar. Cursul de schimb al dolarului american va crește pe termen scurt, ca urmare a blocării importurilor cu tarife și sancțiuni comerciale. Această schimbare a cursului de schimb va strânge țările străine care au datorii în dolari, în același mod în care Mexic și Canada vor fi strânse. Pentru a se proteja, trebuie să suspende serviciul datoriei în dolari.

„Consolidarea multilateralismului pentru dezvoltare și securitate globală echitabilă.” – solutia adusă de BRICS este eficientă si ceea ce contează este faptul că se poate efectua acum in sigurantă politică dacă guvernele o vor.

Dacă tările isi vor elimina “sistemul financiar al datoriei” atunci tările care au rezerve mari in dolari atat circulabili cat si in bilete de trezorerie, vor da tărilor datornice la IMF si altor bănci criminale din acesti dolari ca să-si plătească datoriile primind in schimb monede/valute ale tărilor respective., In felul acesta aceste tări cu surplusul de rezerva in dolari pot scăpa de dolari inainte de prăbusirea acestuia.

S-a ajuns ca guvernele se împrumute cu dobândă pentru a plăti dobânda datoriei sale initiale, agravând datoria. Pentru creditor, se numește „miracolul dobânzii compuse” –ANATOCISM, dobânda pe dobânda compusă în mod exponențial. Dar pentru debitor, este un blestem, care se agravează ca un cancer până la punctul de a devora active, în timp ce tot crește datoria. După cum scrie Daniel Amerman, un analist financiar autorizat, într-un articol intitulat „Could A Compound Interest Wildfire Threaten U.S. Solvency?” – “Ar putea o dobândă compusă – anatocismul, să incendieze solvabilitatea amenințată a SUA?”

Oamenii au fost educați si incă mai cred în paradigma echilibrului financiar, total libertarian, o alta lipsă de cultură generală. Nu le pasă că prețurile sunt manipulate de speculatori, nu le pasă de volatilitatea monedelor naționale, create arbitrar de cei trei agentii de rating, ei cred că asa este firesc.

Acest răspuns la datoria de astăzi nu se bazează pe conceptul de datorii odioase. Depășește critica conform căreia multe dintre aceste datorii și condițiile lor de plată nu erau în interesul țărilor cărora le-au fost impuse aceste datorii în primul rând. Depășește critica conform căreia creditorii trebuie să aibă o anumită responsabilitate pentru a judeca capacitatea debitorilor lor de a plăti – sau de a suferi pierderi financiare dacă nu au făcut acest lucru.

Problema politică a supraîncărcării mondiale a datoriilor în dolari este că Statele Unite acționează într-un mod care împiedică țările debitoare să câștige bani pentru a plăti datorii externe exprimate în dolari SUA. Politica SUA reprezintă astfel o amenințare pentru toți creditorii care își denumesc datoriile în dolari, făcând aceste datorii practic neplătibile dacă incearca să nu-și distrugă propriile economii.

Suspendarea serviciului datoriei este mai puțin distructivă decât a continua să-i cedeze. Ceea ce blochează această politică este politic, împreună cu teama centristă de a se angaja în schimbarea politică majoră necesară pentru a evita polarizarea economică și austeritatea.

Una din masurile necesare a fi luate la iesirea din sistemul financiar pe datorie este renuntarea la raportările celor trei clowni financiari – agentiile de rating, care de fapt sunt cele ce distorsionează adevăratele valori monetare in favoarea dolarului.

Dar intelegerea si găsirea unor solutii financiare favorabile depinde de cultura tărilor ce sunt prinse in sistemul datoriilor.
De ce cultura? Foarte simplu, dacă cultura tării respective nu cuprinde si informatiile, datele complete ale fenomenului economic international, incluzand si sistemul pe datorie, atunci sansela acestei tări de a negocia eficient sunt mai reduse, cand politica inlocuieste culturalul si traditionalul tara respectivă este cu totul pierdută.

Vorbind de cultura economic-politică este demn de a reaminti că economistilor din occident cat si din tările aliniate occidentului, cu un sistem de invătămant precar, ca cel din occident, nu li s-a predat la nici un nivel, istoria economiei. In consecintă economistii sunt redusi la un pachet de sloganuri propagandistice ricardiene, ce incepand din anii ’30, domină spectrul tranzactiilor internationale.

Deocamdată s-a ajuns datorită neglijării si distorsionării culturii la venirea la fraiele tării a tuturor incompetentilor si inaptilor ce răspund instantaneu la comenzile superioare, trimitand tara si mai mult in datorii si marasm social.
Dar acesta este doar inceputul căci urmatoarea fază a Democratiei este si mai cruntă.

Anarho-tirania este o stare de fapt în care guvernul îi lasă pe criminali violenți să scape, în același timp, făcând viața un iad pentru cetățenii cinstiti si cumsecade, prin reprimarea infracțiunilor minore, incriminarea anumitor tipuri de gândire și comunicare și pedepsirea aspru a celor care au curajul de a se apăra pe ei înșiși sau comunitatea lor.

Suntem in tranzitie spre anarho-tiranie si lucrurile evoluează usor, cu fenomene electorale scandaloase, criminale si instaurarea unei institutii politienesti nemiloase care vine să aplice deciziile aberante ale unei justitii criminale descompusă din punct de vedere etic.

Suntem la marginea abisului si numai intorcandu-ne la clasicii gandirii universale mai putem găsi repere valabile, de incredere in găsirea unei căi eficiente de a iesi din acest pericol aproape imminent.

În S.U.A., 81,37% din toate căutările pe calculator/computer se fac pe Google.
La nivel mondial, excluzand China si alte tari den Sudul Global, cota sa de piață pentru căutare este de 85,53%. Monopolul său asupra căutărilor îi conferă lui Google o influență enormă asupra a ceea ce oamenii pot vedea și învăța, ceea ce este incredibil de periculos. Google poate induce cu ușurință în eroare și cu succes „de-educa” populația globală actuală cat si generațiile viitoare.

Trebuie să avem grijă de unde ne culegen datele si să ne intoarcem in istorie la invătăturile clasicilor universali.
Căci doar cultura si virtutea ne vor putea scăpa de viitorul intunecat ce ne-a fost programat de satanisti.
Să ne ajute Dumnezeu

Atlanta 07/08/2025