Talpeș?
Periodic, Ioan Talpeș apare la Realitatea Plus, invitat de onoare, să lămurească tot ce e neclar în mintea și în bagajul de informații al celorlalți invitați, ziariști de prima mână, care îl ascultă pe fostul șef al SIE ca pe un guru unanim recunoscut! Când am putut, am urmărit emisiunile respective, din ce în ce mai decepționat de prestația fostului demnitar! La ultima sa apariție, a scăpat pe goarnă porumbelul, tocmai când emisiunea își trăia ultimele secunde: Ioan Talpeș, în urmă cu câțiva ani, și-a înființat un partid, cu care a participat la alegeri, obținând un scor jenant! Sub 1%, dacă nu greșesc prea mult! Astfel că emisiunea s-a încheiat fără ca vreun participant, inclusiv moderatoarea, să apuce să se mire și să-i pună câteva întrebări stânjenitoare și complet justificate. Îmi rămâne mie, telespectator fidel, să îndeplinesc această obligație! Așadar, am câteva întrebări și comentarii la adresa celui care a fost șeful spionilor din România.
Prima întrebare este legată de partidul inventat de Ioan Talpeș și de performanța jenantă a acestui partid! Oare Ioan Talpeș când a dat curs acestei idei năstrușnice nu s-a consultat cu nici un politician specialist, a făcut-o numai după capul său, iar capul său s-a dovedit astfel chiar atât de neinformat și lipsit de înțelegere pentru peisajul politic românesc?! Or, teoretic vorbind, Ioan Talpeș avea toate motivele să fie bine informat și să facă o analiză corectă a șanselor unui nou partid politic, controlat sută la sută de domnia sa! Este de o vreme mereu invitat ca analist politic dintre cei mai informați și mai capabili să facă o radiografie corectă a vieții noastre politice! Dar ce competență politică a dovedit Ioan Talpeș atunci când s-a aventurat să cheltuiască ceva bănet ca să încropească un partid, să-i asigure formal o viață de partid, membri, partizani, organizații și adunări județene etc, inclusiv o listă de candidați la alegerile locale și parlamentare, toate acestea presupunând fonduri serioase, iar rezultatul la urnă să fie cel care a fost?! Nul! Zero și ceva!
Nu și-a dat seama marele om politic, trecut prin cele mai importante funcții publice, că partidul său va fi un fiasco? Nu și-a dat seama că nu avea nicio șansă să trezească interesul electoratului?! Ce motive le oferea partidul său alegătorilor pentru ca aceștia să-i dea votul?! A cui este vina eșecului?!
Aventura lui Talpeș ca fondator de partid poartă un singur nume: incompetență! Nici vorbă de profesionalism! A capotat rușinos la ora adevărului: în ziua votului!
Cu alte cuvinte, aerele pe care și le dă Ioan Talpeș la TV, când nu-și duce până la capăt nici o idee, chipurile ar fi secrete de stat, devin caraghioase, penibile! Și o spun cu regretul că din emisiunile respective nu m-am ales mai cu nimic din vasta experiență a demnitarului!
A doua observație. Ca persoană care a organizat activitatea spionajului românesc consider că preocuparea sa de căpătâi era să identifice cât mai multe dintre persoanele și structurile din străinătate angrenate în activități anti-românești! Dacă am înregistrat bine, cuvîntul anti-românesc nici nu a fost rostit de Talpeș ca domeniu al unei activități esențiale pentru statul român! E ca și când l-ai asculta pe șeful Mossadului făcând raportul activității sale și nu l-ai auzi rostind cuvîntul anti-semitism, ca țintă a preocupărilor sale de căpătâi! Căci asta cred că este sarcina principală a Servicului de Informații Externe: combaterea anti-românismului! Ca și a Serviciului Român de Informații!
Înainte de 1990 am folosit cuvîntul anti-românism într-un text, iar Gabriel Dimisianu, redactor la „România literară”, mi-a cerut să scot din text cuvîntul anti-românism deoarece nu este înregistrat în DEX… Am avut atunci revelația faptului că există strădania de a se masca existența anti-românismului, de a împiedica conștientizarea acestui fenomen, deși mie mi-era clar că anti-românismul este un factor fără de care nu poate fi înțeleasă istoria României în ultimul secol cel puțin! E logic ca activitățile anti-românești să-și ascundă esența, să se ferească să pună în circulație cuvîntul și conceptul respectiv, realitatea dură și dureroasă care se află în spatele acestui cuvînt! Strategii anti-românismului s-au preocupat până și de ocultarea cuvîntului care le definea activitatea! Nu m-am mirat că numitul Dimiseanu ar fi putut face parte din această strategie! Să nu mă mir nici de Ioan Talpeș că nu aduce în discuție anti-românismul?
Nu mă mir nici de faptul că acest cuvînt cheie nu apare în niciun text oficial, în niciun text de lege! Avem zeci de mențiuni a ceea ce unii numesc anti-semitism, dar niciun text de lege care să condamne antiromânismul, să-l combată.
Oricum, după 1990 cuvîntul n-a mai putut fi împiedicat să apară și să circule, intrând și în DEX, cu o definiție trunchiată, incorectă: „atitudine antiromânească”! Antiromânismul nu este numai o atitudine, fraților! Este deja o preocupare care angrenează persoane și instituții, structuri bine consolidate, subvenționate generos de entități oficiale sau private din mai multe țări! Există persoane care trăiesc și ies la pensie după ce au activat ani de zile în cadrul unor strategii antiromânești, al unor structuri/instituții profesioniste dedicate identificării tuturor posibilităților de a submina interesele statului român, ale neamului românesc! Mergând până la a face o țintă a adversității lor din însăși existența noastră ca neam și ca țară! Ion Ardeleanu, în ultima sa lucrare, dădea și adresa unei astfel de instituții, localizată de spionajul românesc interbelic la Viena.
Pentru a contracara acțiunile anti-românismului spontan sau bine organizat, bine structurat, avem nevoie de specialiști dedicați acestui subiect, activi în cadrul unor structuri ale SIE și SRI, bine coordonate între ele și cu o continuitate neîntreruptă! Mai există aceste entități în momentul de față? Știu bine că au existat înainte de 1990! Am aflat din presă că unele au fost desființate, cum ar fi serviciul de monitorizare a iredentismului maghiar, deși acesta este activ mai departe atât pe plan intern, cât și pe plan extern! Mai activ ca oricând! Zilele trecute domnul Predoiu, fost director SIE, a tras un semnal de alarmă asupra prezenței în Comisia parlamentară de control al SIE a unui senator UDMR suspect de lipsă de loialitate față de România! Însăși existența UDMR este o problemă majoră pentru serviciile secrete românești! Sunt aceste servicii conștiente și preocupate de problemele pe care le ridică existența UDMR? Au pus aceste servicii la dispoziția liderilor politici informațiile de care au nevoie despre activitățile anti-românești ale UDMR, ale liderilor maghiari din România și din Ungaria? Informații care ar trebui să ducă la scoaterea UDMR în afara legii! De ce nu se întâmplă asta? Cumva din cauza șantajului udemerist aplicat unor lideri politici ca Ion Iliescu sau Emil Constantinescu?! Protecția acestor lideri corupți este mai importantă decât protecția Țării?!
În emisiunile TV despre care vorbeam l-am auzit pe Ioan Talpeș pomenindu-i pe unguri în termeni elogioși, ca pe un bun exemplu de comportament politic în istorie, exemplu pe care noi, românii, nu ne-am priceput să-l practicăm!… Desigur, era părerea istoricului Talpeș, nu intru în discuție pe acest subiect, nu-l stăpânesc, deși nu mi-a fost clar în ce constă valoarea prestației istorice la care se referea numitul Ioan Talpeș. Pentru mine contează mult mai mult informația că în perioada interbelică Ungaria cheltuia sume importante pentru a face cercetări cu o finalitate criminală: obținerea unei arme biologice de care să se folosească într-un război previzibil împotriva țării vecine, eterna țintă a serviciilor secrete bozgorești. Mi-e greu să uit de ticăloșia acestor preocupări a bunilor noștri vecini! Ar merita să fie mai bine mediatizate!
În nicio perioadă istorică anti-românismul nu s-a manifestat mai eficient și mai pregnant, cu rezultate mai spectaculoase, ca după 1990, epocă în care Ioan Talpeș a deținut funcții de mare importanță și răspundere în statul român. Este epoca în care existența SRI și a SIE nu s-a prea văzut! Sunt anii post-decembriști în care economia românească a fost distrusă mai ales pe mâna unor așa ziși investitori străini, care au participat la procesul de privatizare transformându-l într-un proces de distrugere sistematică a economiei românești! Oare SIE nu avea nicio responsabilitate în a verifica intențiile acestor investitori străini? Firește, a existat și trădarea clasei politice, a românașilor noștri dragi, de la președinte în jos, dar s-a corelat și cu trădarea din serviciile secrete, care trebuiau să afle pe cine primeam în țară ca pe niște salvatori! Mi-a fost la îndemână mie să aflu, prin relații personale întâmplătoare, că în cercuri masonice din Austria s-a luat decizia de a sabota existența băncii Dacia Felix, care nu convenea planurilor occidentale de acaparare a economiei Transilvaniei. Când i-am comunicat domnului Ion Sima, din conducerea băncii, ce aflasem, acesta mi-a răspuns că aflase și dînsul de aceste manevre! Întreb: cum a reacționat SIE în apărarea băncii Dacia Felix? Banca aceasta fusese înființată ca să le ofere românilor un sprijin în procesul de privatizare, să le ofere creditele necesare participării la acest proces! A fost înființată în cadrul unui proiect românesc de promovare a intereselor românești, pentru a-i face pe etnicii români să fie principalii beneficiari ai trecerii la economia de piață! Proiect gândit de liderii PUNR din Ardeal, alde Adrian Moțiu, Liviu Roman, Justinian Petrescu și alți români de ispravă, care au gândit corect la binele neamului! Dar li s-a dat peste mână! Au fost ignorați sau chiar sabotați! La fel cum au fost ignorați și eminenții economiști Alexandru Bârlădeanu sau N.N.Constantinescu, care au încercat să-l împiedice pe aventurierul Petre Roman să-și pună în practică reforma criminală! A fost Ioan Talpeș în preajma lui Petre Roman! A făcut vreun gest care să-l împiedice pe marele și vajnicul anti-român din tată-n fiu care a fost fostul prim-ministru?!
Autoritățile românești au favorizat pe față strategia unor agenți străini de a prelua banca Dacia Felix, de a desființa băncile românești! Ce a făcut SIE în această confruntare?! De partea cui a acționat?
SIE n-a știut oare că din afara țării s-a conceput un plan de falimentare a băncilor cu capital românesc?!
Agenți ai SRI au trimis la București bunăoară informația privindu-l pe rabinul roșu Moses Rozen, care, aflat în Israel, strângea bani cu scopul declarat public de a avea cu ce corupe judecători din România, în procesele de recuperare frauduloasă a unor averi evreiești inventate. Erați director, cred al SIE, domnule Talpeș, când a venit această informație din Israel! L-a chemat cineva pe Mozes Rosen să-l facă atent să nu mai clocească scheme mafiote de dobândire a unor bunuri care aparțineau statului român?! I-ați lăsat să vină în justiție cu acte de proprietate false și pe evreii, ca și pe maghiarii care au revendicat proprietăți care nu le-au aparținut niciodată! Ați făcut ceva împotriva acelor judecători ticăloși complici la aceste manevre anti-românești? Măcar lista acestora s-o fi întocmit! Doar erați ditamai demnitarul public, printre primii ca putere și responsabilitate!
În 1995 ne-am prezentat la Ioan Talpeș o delegație a Uniunii Vatra Românească pentru a-i semnala câteva acțiuni iredentiste ale UDMR. Cu acea ocazie Ioan Talpeș s-a lăudat că este singurul șef al spionajului dintr-o țară fostă membră a tratatului de la Varșovia care nu a deconspirat lista de spioni pe care România îi avea în Occident! Ne-am bucurat și l-am felicitat pe domnul Ioan Talpeș! Dar mă întreb acum dacă lucrurile stau chiar așa!
Nu mi-e greață să admir și eu ce e de admirat la bozgori! Găsești asemenea lucruri la orice popor, la orice nație! Admir mai multe la unguri, iar cel mai mult cred că admir preocuparea guvernanților de la Budapesta pentru soarta etnicilor maghiari care trăiesc ca populație minoritară în țările învecinate! Chiar dacă în slujirea acestui interes se dedau la acțiuni și activități incorecte, deseori criminale. Mai bine să exagereze decât să nu facă nimic, cum fac guvernanții de la București! Cred că și aici ar trebui să se simtă mâna SIE, a unei strategii oficiale de anvergură care să urmărească prezervarea acestor grupuri etnice românești, ba chiar și recuperarea unor etnici români supuși unui proces de deznaționalizare, realitate tristă, în plină desfășurare, în toate statele învecinate, îndeosebi în Ungaria, din păcate!
Ion Iliescu i-a trădat pe români. Pe toți românii! Inclusiv pe românii care trăiesc ca minoritari în țările vecine. Pe unii literalmente i-a vîndut, cum ar fi cazul aromânilor din Grecia! Literalmente i-a vîndut! Pe bani! În schimbul cărora Iliescu și gașca sa se angajau ca Bucureștiul să nu dea nici un sprijin comunității de aromâni din Grecia în încercarea lor de a-și afirma apartenența la altă etnie decât cea elenă! Se angajau feseniștii lui Ion Iliescu să nu se opună nicicum politicii grecești de deznaționalizare a aromânilor, de asimilare a lor forțată! I-au vîndul pe bravii aromâni pentru câteva milioane de dolari care au intrat în vistieria PSD-ului de atunci. Tranzacție aranjată de Oliviu Gherman, președintele Senatului. Tranzacție golănească, act de trădare națională, efectiv un act de vînzare de Țară!
La vremea respectivă, aflând de isprava Iliescului am publicat un text în „Ziua”, prin care am protestat vehement și fără niciun efect, altul decât acela că am devenit și mai indezirabil în cercurile mafiote aflate la guvernarea României!
Mă întreb, stimate domnule Ioan Talpeș, ca consilier al președintelui trădător, ca director al SIE, nu puteați să fiți străin de această ticăloșie! Cum de ați încuviințat gestul anti-românesc al președintelui anti-român care a fost Ion Iliescu?! Nu aveați cumva obligația să-l dezmeticiți, să-l faceți pe individ conștient de gravitatea gestului său impardonabil? Cum de neiertat sunt și multe din făcutele și nefăcutele domniei voastre, ca șef al siguranței naționale?!
Profund dezamăgit,
Ion Coja.
PS – Dacă este cazul, pot să continui…
Comenteaza