ă

TĂBLIȚELE DE AUR DE LA SINAIA – MARELE MĂR AL DISCORDIEI

Odată cu apariția lucrării lui Dan Romalo despre tăblițele de plumb de la Sinaia, au avut loc multe dezbateri, discuții și dispute pe marginea acestora. Cei de la Academie le-au declarat de mult falsuri, iar alții se străduiesc să le descifreze cu mai mult sau mai puțin succes. Au apărut mai multe cărți pe această temă și vor mai apărea cu siguranță.

În anul 1873 s-au descoperit la Peleș 514 tăblițe de aur care au fost depozitate o vreme la mânăstirea Sinaia, iar apoi la Curtea-deArgeș. Au fost făcute vreo 130 de copii de plumb pentru uzul cercetătorilor, dar ele au fost aruncate undeva la Muzeul de Antichități din București de pe vremea aceea, apoi la cel de Arheologie, dar nimeni nu s-a străduit să le descifreze, ba mai mult cu timpul multe au dispărut fără urmă. Până de curând, savanții noștri le priveau cu dispreț ca pe niște falsuri, cum fussesră declarate de diverși oameni de cultură din România. Azi mai sânt vreo 30 și se pare că au fost înregistrate pentru a nu dispărea și acestea cu totul. Dar de curând au apărut date noi în această ecuație cu prea multe necunoscute. Recent s-a aflat în România despre lucrarea “Cartea de aur a tracilor” scrisă de autorul rus Alexei Umnov-Denisov în care încearcă să descifreze vreo 20 de tăblițe: 10 tăblițe de plumb și 10 de aur. Autorul rus afirmă existența tăblițelor de aur, faptul că ele nu au fost topite cum s-a zvonit de atâta vreme. În cartea sa publică fotografiile a zece tăblițe de aur pe care încearcă să le descifreze! Faptul că în felul acesta se dovedește că plăcuțele de aur au existat, că există și în momentul de față, că nu au fost topite la ordinul regelui Carol I este de o importanță copleșitoare. Cade în primul rând varianta scepticilor care au considerat că plăcuțele de plumb sunt niște falsuri, niște contrafaceri fără nicio valoare istorică. 

Foclorul urban din România spune că 200 de tăblițe, dintre cele de mici dimensiuni, au fost luate de Carol al II-lea și scoase din țară după ce a abdicat. De aici unii susțin că ex-regele le-ar fi predat Vaticanului, iar de curând Vaticanul le-a oferit poporului român, dar cei de la București nu catadicsesc să le se ducă la Vatican să le ia. Altă versiune susține că averea mobilă a lui Carol a revenit lui Mircea Lambrino, în urma unui proces cu Mihai I, iar acum în mod logic, acestea ar fi în custodia lui Paul Lambrino. Două tăblițe s-ar afla expuse în două mari muzee ale lumi, anume una la Cairo și alta la Buenos Aires.

În condițiile actuale, de topirea tăblițelor de aur nu mai poate fi vorba, din moment ce avem și dovezi palpabile că plăcuțele de aur nu mai sânt o simplă poveste și că cel puțin o parte din ele există, așa cum vom vedea mai jos.

În ceea ce privește celelalte 314 tăblițe de aur ele s-ar afla undeva în Rusia, la Moscova date rușilor, după 23 August, 1944. Și în acest caz, există 2 versiuni. Una susține că rușii le-au cerut în momentul când s-a semnat tratatul de pace cu Uniunea Sovietică, din septembrie al aceluiași an. Cealaltă versiune spune că Mihai I le-a dat rușilor cu condiția să-l lase pe tron, dar rușii nu s-a ținut de cuvânt.

În schimb, autorul rus vine cu o altă versiune. El susține că nu a fost topită nicio tăbliță, iar ele se află în România, în diverse locuri bine păzite sau chiar la unele muzee, dar ele nu pot fi văzute decât de persoane cu aprobări speciale. Denisov a fost în România și a conferențiat despre tăblițele de la Sinaia la București pe care le arată unei audiențe nevăzute, așa cum se vede într-un film postat pe youtube, dar nu este titrat în limba română. În plus, sânt postate pe un site în limba rusă 10 tăblițe de aur, fiind ‘decifrate’ de domnul Umnov-Denisov.

Descifrările sînt bizare și chiar fără sens. La multe dintre aceste tăblițe nu dă textul în original (despărțit în cuvinte), ci doar interpretarea sa împreună cu un comentariu de obicei la fel de bizar.

Astfel în comentariul la tăblița # 24 spune: „În vechime, conducătorii Atenei grecești erau triburile proto-slave ale lui Latecs” sau în comentariul la tăblița #29 afirmă: „Apelul administrației împăratului Leo III… asupra dreptului la organizații libere”. Singurul împărat cu acest nume a fost Leo III Isaurianul, împărat bizantin care a domnit între 717-741. Mai scriau tracii (dacii) pe tăblițe de aur la acea vreme?? Desigur că nu!!

Pe de altă parte, acțiunea unor texte se petrece la Novgorod, pe Rawa (Volga) și în alte locuri din spațiul est-slav. Dintre puținele date corecte este acela că dă numele vechi al Volgăi, anume Rava. Dacii sânt slavi și multe alte bazaconii pan-slaviste. Multe traduceri de texte și comentarii sânt aproape ininteligibile sau coagulează în același text toponime și și etnonime situate la mari distanțe: „Rosa a mers la Rama în partea de sud, este piciorul Egipt. Are aceleași triburi Taut, Tuscia (etrusci) și pe râul Pad este Italia, de asemenea este râul Rosov. Și râul Rawa ester Ra (Volga) a fost centura de separare a armatelor” (tăblița #27). Aici sânt relatate, se pare, evenimente din vremea romană.

Este de prisos să mai spunem că descifratorii români au cu totul altă perspectivă. Chiar și viziunea cu privire la soarta tăblițelor diferă fundamental în România. Ce concluzii se pot trage din această harababură.

Este acum cert că cel puțin o parte din tăblițe au supraviețuit până în zilele noastre, dar avem destule motive să credem acum că ele nu au fost topite, ci doar au fost făcute copii de plumb după vreo 130 din ele, cum am arătat mai sus.

Voi încerca să coroborez datele de mai sus cu scopul de a emite ipoteza (ipotezele) cea mai plauzibilă. Înclin să cred că tăblițele de aur de la Sinaia se găsesc în țară, cel puțin o bună parte din ele. Ipoteza că o parte din ele să le fi luat Carol al II-lea este plauzibilă doar într-o anumită măsură. În ceea ce privește cele 314 care ar fi rămas să le fi luat rușii nu este exclus, dar nu este deloc sigur, dar se dă vina pe ei că tot ei ne-au luat și tezaurul în primul război mondial. Să nu uităm că noi li l-am dat, iar ei au cam uitat de el. Cu Tăblițele de la Sinaia lucrurile stau puțin altfel. Românii le-au ascuns de la bun început.

Dacă românii, atât politicienii, cât și oamenii de cultură au ascuns poporului român existența tăblițelor de aur timp de cca 70 de ani, până la venirea rușilor la sfârșitul celui de-al II-lea război mondial, de ce nu le-ar fi ascuns și după aceea. Care să fie motivul acestei cabale? Desigur că s-au temut de ceea ce ar putea să rezulte din textele acestor plăcuțe, date importante care ar fi schimbat istoria. Am convingerea că și forțe străine au fost împotriva lor, cum ni se ascund și acum date arheologice extrem de importante, cum bine știm și de aceea au fost ascunse de ochii curioșilor. Mulți nu vor să ne cunoaștem istoria străveche. Nimeni nu vrea să fie surclasat. Marile puteri vor să doar ele istoria. Faptul că cele de plumb au fost tratate cu aceeași atitudine ca și cum nici n-ar fi existat, iar atunci când s-a aflat de ele, au fost declarate falsuri ordinare indică aceeași atitudine. Falsuri, falsuri, dar de ce ordinare.

Faptul că rușii au scos din mânecă acest as atât de sensibil pentru români și asta spune ceva. Anume că aceștia vor să ne testeze și să ne tenteze. România a cam scăpat de sub controlul rușilor ( nu în totalitate) și vor să ne câștige interesul și simpatia. Rușii nu fac nimic pe degeaba, dar eu nu prea înțeleg de ce l-au ales pe Denisov să facă asta, că nu se prea pricepe. Probabil că nici cei care îl coordonează nu cunosc decât foarte sumar istoria veche a românilor, nici sensibilitățile acestora.

Iar ca să ne trezească interesul au lansat și bomba că tăblițele nu au fost topite, ele fiind ascunse de autoritățile române timp de aproape 150 de ani. Românii vor face totul să afle adevărul. Desigur nu este exclus ca o parte din tăblițele de aur să fie la ruși și au ajuns acolo prin cine știe ce împrejurări, ascunzându-ni-se adevărul ca de fiecare dată. Nu știm încă, dar dacă aceștia au deschis cutia Pandorei, ei știu că dacă le au mai devreme sau mai târziu trebuie să le scoată. Măcar să le vedem. Desigur asta vor, dar dacă ele se află la București, rușii nu au nimic de pierdut și au interesul să dezvăluie acest secret. De ce? Simplu. Este destul de firesc că făcându-i pe daci slavi ne vor apropia mai mult de ei și de slavi în general și vor slăbi legăturile cu Occidentul. Toată lumea științifică ‘știe’ că dacii vorbeau o limbă satem ca și slavii, prin urmare, erau apropiați de slavi, dar eu am demonstrat că limba dacă nu era satem, ci una centum. Aproape sigur că asta speră, dar din nou nu cunosc nici de data asta sensibilitățile românilor. În orice caz, ei nu au ce pierde și de aceea încearcă. Românii știu bine că au o istorie stră-veche și în niciun caz nu se împletește cu cea a slavilor. Zarurile au fost aruncate. Să vedem ce va urma.

 

Mihai Vinereanu