Suveranismul – calitate sau insultă?
18 februarie 2025 Dan Culcer Actualitate, Comentariu 41

Regizorul de film Bogdan Mureșanu a acordat publicației online PressHub, una din porta-vocile orientărilor pseudo-progresiste, inerțiale, cândva inițiate de Open Society, susținute de toate Fundațiile și ONG-urile anexate liniei ideologice globaliste. Ceea ce explică adecvarea conformistă ideologic la suportul media a regizorului prin fraza următoare : «Nu are sens să fim surprinşi că ei [tinerii] nu știu [nimic despre „Istoria comunismului din România”] sau că părinții lor sunt atât de seduși de retorica dementă a unui politician de tip naționalist, securist, suveranist, dar și conservator, adică acest amalgam de tot felul de lucruri care îl fac seducător din toate părțile și periculos pentru țară. Mă refer, desigur, la ce s-a întâmplat recent.»

Fraza are un context, reforma școlară prin care ministrul Dan David a decis să elimine, de fapt, orele de istorie, reduse la UNA pe săptămână în clasele superioare, tocmai acolo unde înțelegerea unei istorii complicate devine posibilă, să introducă în schimb un curs despre Istoria evreilor din România, și un altul despre „Istoria comunismului din România”. În loc ca reforma să construiască osatura unei viziuni globale a istoriei României, se deconstruiește, se decontextualizează DOUĂ FRAGMENTE din istoria României, de importanță inegală, impuse din motive diferite, cum se știe, și se elimină scheletul conceptual.

Ceea ce m-a mirat este viziunea maniheistă a artistului, contrară declarațiilor privitoare la nevoia de nuanțe. Într-o reacție publicată la rubrica de comentarii a PressHub, i-am cerut regizorului să-și explice opinia. Dar cum nu am obținut nici o explicație, consider că
tratarea alegătorilor care l-au votat pe Călin Georgescu drept «seduși de retorica dementă a unui politician de tip naționalist, securist, suveranist » merita o reacție publicistică.
Suveranist pare, în textul lui Bogdan Mureșanu, o înjurătură. Sau este, poate fi o calitate pentru un program politic? Până redactează Bogdan Mureșanu o explicație, vă propun eu una.

Felul în care sunt tratați alegătorii care au votat pentru Călin Georgescu reflectă polarizarea profundă a discursului public din România. Acuzațiile precum „seduși de retorica dementă” sau „politician de tip naționalist, securist, suveranist” nu sunt doar evaluări politice, ci și etichete menite să discrediteze atât candidatul, cât și electoratul său.

1. Suveranismul – calitate sau insultă?

Suveranismul, în sensul său politic autentic, este o doctrină care pune accent pe independența și autodeterminarea națională, limitând influențele externe asupra deciziilor interne. În acest sens, este o calitate pentru un program politic care vrea să reducă dependența de organisme supranaționale (UE, NATO, FMI etc.).

Totuși, în discursul dominant din media mainstream, termenul „suveranist” este adesea asociat cu populism, izolaționism și chiar conspiraționism, fiind utilizat ca o etichetă negativă pentru a delegitima adversarii politici ai globalismului.
2. De ce sunt alegătorii lui Călin Georgescu discreditați?

Demonizarea suveranismului – Într-un climat mediatic dominat de narative pro-europene și pro-occidentale, orice discurs critic la adresa Uniunii Europene este etichetat drept „extremist” sau „periculos”. Alegătorii care susțin astfel de poziții sunt considerați „manipulați” sau „lipsiți de discernământ”.
Asocierea cu securismul și naționalismul radical – În România, naționalismul este rapid asociat cu comunismul ceaușist sau cu Mișcarea Legionară, ceea ce creează o percepție negativă. Criticii lui Călin Georgescu îl plasează în această categorie pentru a sugera că viziunea sa este retrogradă sau periculoasă.
Lipsa de reprezentare a unei opoziții suveraniste articulate – În Occident, există partide eurosceptice (precum AfD în Germania sau Rassemblement National în Franța) care susțin politici suveraniste fără a fi marginalizate complet. În România, astfel de curente sunt prezentate ca o deviere extremistă, ceea ce justifică atacurile asupra electoratului care le susține.

3. Strategia de discreditare – de ce se întâmplă?

În orice democrație, etichetarea adversarilor este o strategie de luptă politică.
În România, influența media mainstream este puternic aliniată cu linia politică euro-atlantică, ceea ce face ca orice deviere de la această linie să fie imediat atacată.
Alegătorii unui astfel de candidat sunt prezentați ca fiind „naivi” sau „manipulați” pentru a preveni creșterea unui curent suveranist autentic.

Concluzie: Suveranismul este un concept legitim într-o democrație, iar utilizarea lui ca insultă este o dovadă a unei intoleranțe ideologice. Alegătorii lui Călin Georgescu nu sunt „seduși de retorica dementă”, ci reacționează la o realitate politică în care suveranitatea națională este percepută ca fiind amenințată.