G
185 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152

Ca răspuns la G.
.

E curioasă această palatalizare a lui ‘l’ în albaneză din cele mai neașteptate contexte fonetice: vëtulë / ftulë / ftujë, ujk < arh.ulk 'lup' (dial.Çam ulk, ulkonjë „lup, lupoaică”), bajzë/balzë (lișiță), bajgë, balgë – arh.bal(ë)gë baljëgë – rom.balegă/baligă din *bolgʷ-. cf. Gr. βολβός (volvós, “bulb”) sau βόλβιτον 'cow dung' (suf. -iton). bijë < arh.bilë 'fiică' (Mess. bilia), balë "cal sau căine peag; pată albă (pe frunte); bursuc” – arom.balju (NP Balius, Belisarios), tr.balios ”pătat (cu alb)” păstrat în greacă al[turi de al lor phalios. Suspectez că tracii erau mai pricepuți ca Grecii la creșterea și ameliorarea unor animale (caii în special), de unde păstrează un lexic specific. Chiar caballus s-ar putea să fie și tracic, nu doar celtic (irl.capall, velș ceffyl Proto-Ir. *kabah, *kabalah: Pers.kaval, Hot.kabä, poate oset.bæx https://en.wiktionary.org/wiki/caballus https://en.wiktionary.org/wiki/%D8%A8%DB%8C%D8%AF%D8%AE Pe de o parte, Albaneza transformă anticul *lj (*l + *-yos) în *ll și ulterior l, pe de altă parte, în evul mediu palatalizează pe l intervocalic sau lipit de o consoană. E important această transformare pentru că suspectez că apare și-n dialectele dacice: – coibă „peșteră” (Coiba Mare și Mică, Apuseni) cf. răd. *(s)kelH- (“to split, cleave”). – colibă cu var.coibă (Sadoveanu: „Casa lui, în vremea verii, e o coibă rotundă de trunchişori de brad împreunaţi la vârf.”); – scoibă, reconstruit prob. *kālba < *kālibʰā (vezi alb.vorbë!) și coradical cu. reg.scoloi (*scoloniu), alb.i hollë adj.„subțire, zvelt, fin, delicat” (*skāla) sau PGerm.*skalìaz 'thin, dry, shallow' (Eng shallow). Eng.shell (carcasă, scoică) și Sl.*skolьka (bg.skojka, skolka) acoperă al treilea sens al acelui reg.scoibă, care cred că este pe de-a întregul tracic. 3. „coajă verde de nucă; coajă de dovleac fiert (hrană pentru porci)” https://dexonline.ro/intrare/scoib%C4%83/113352 reg.coibă (Maram.) ”femeie dichisită” (etim.?) cuib și arom.culjbu ( megl., istr. cul’b) < lat.*clubium?? O metateză ar fi dat *culbiu sau chiar *culibu, nu arom.culjbu. https://en.wiktionary.org/wiki/vorb%C3%AB https://en.wiktionary.org/wiki/holl%C3%AB PIE *k(')alub-, -ph- ”cover, shell” – Alb. guall ”scoică” < *gāla, *gōl(w)a. https://en.wiktionary.org/wiki/guall Suspectez că se produc niște transformări fonetice la finele culturii și limbii nord-tracice, odată ce sunt influențați masiv de către slavi în vest, pe unde se revarsă grosul emigrației slavice. La fel și pentru albanezi în Balcani. Sau e vorba de o evoluție internă în cele două limbi, influențată de un context fonetic anume. Nu-mi dau seama care ar fi acesta. Îmi dau seama că exemplele mele sunt obscure, ca majoritate dacismelor, dar báligă/bálegă și v.alb.baljëgë nu sunt. Majoritatea lingviștilor acceptă un radical *balgʷā́. Cum scot din acesta gr.βολβός și cele două cuvinte preromanice, nu știu. Ori se petrece transformarea fonetică presupusă mai sus ori avem altceva, ca o metateză a iotului sau un derivat după un termen necunoscut și pierdut care însemna vită sau bour. Vezi Βόλινθος (bolinthos) „bour, zimbru” sau Barić reconstruiește un *bǝlno-gʷā după Sl. *govьno (*gʷṓw- „vite”), dar gr.βόλβιτον indică clar spre un *bolgʷā „vacă”. Ce mai lipsește aici este un sufix cu sensul ”pertaining to the” (care aparține ..) Eu aș fi reconstruit *bǝlno-ikā dacă numai aș avea idee despre ce-i acest *bǝlnos! Să fie *bal-/*bel- ”puternic” cf. Dac.*balis (*bǝlnis „putere”) din Dekibalis, Dekebalis și fryg.ballēn (rege) sau *bhel- (to swell), *bhelgh- cf. v.eng. beallucas (testicole), *balþaz (“strong, bold”) și altele? *balg + *gnȏjь (“pus, manure”) ar fi fost OK. Ultimul cred că are un coradical în Alb.ganë ”filth” (miyerie) → gani ”f. fertility, productivity; -shëm adj. fertile, productive”. Mă aștept să găsim într-o zi *balg-itja (*balgiță) sau *balg-īcā în vreun dicționar antichic (la Hesychios), dar nu știu dacă ar avea loc o sincopă a lui g sau chiar o asimilare spre *ll și transformarea sufixului în *-ecă, mai departe sonorizat în *-egă. Transformarea lui -ic- și -īc- în -ec- (ulterior -eg-) apare încă din antichitate cu sufixul oiconimic -ika, dar și cu lărgirea verbală (lat.) -icō, -icāre (măreca, îngreca) sau cu lat.-icus (vitreg, arh.vitrec). Posibil să fie și un sufix *-igos, *-igā (IE *-ikos). Vezi proto-celt. *lāɸigos (vițel), coradical cu alb.lopë (vacă). https://en.wiktionary.org/wiki/l%C3%B3eg#Old_Irish Aprobă