SUBTEXTE EVREIEȘTI ÎN UCRAINA

CD

SUBTEXTE EVREIEȘTI ÎN UCRAINA
de Andrew Joyce, Ph.D.

„Dacă îmi pun ochelari și mă privesc ca pe tot restul lumii, mă văd ca pe un monstru, ca pe un maestru al marionetei, ca pe stăpânul lui Zelenski, ca pe cineva făcând planuri apocaliptice. Pot începe de fapt să fac acest lucru in realitate.” – declara Ihor Kolomoisky, New York Times, noiembrie 2019.

În 2015, un studiu fascinant din Japonia a constatat că nu numai că șobolanii vor „părăsi o navă care se scufundă” în conformitate cu maxima binecunoscuta, ci se vor angaja și într-un comportament extrem de altruist față de șobolanii prinși in custi pentru a-i ajuta să scape. Ei se ajută unul pe altul și fug în grup. Studiul mi-a adus în minte când l-am citit, o piesă publicată de Moscow Times pe 14 februarie, care descrie plecarea simultană a „cel puțin 20 de zboruri charter … de la Kiev, duminică, mai mult decât în orice alt moment din ultimii șase ani.” Avioanele private transportau majoritatea oligarhilor Ucrainei, care erau în mod evident informati de indicii concrete ale unui război iminent într-un moment în care o invazie rusă la scară largă a fost pusă în discuție, dar departe de a fi o chestiune de fapt. Singura excepție pare să fie Petro Poroșenko, care a apărut pe străzile capitalei strângând la piept o pușcă.

De la plecarea lor, oligarhii care fug au dispărut din discuțiile din presă despre ceea ce se întâmplă în Ucraina. Acesta este un fapt curios, având în vedere că însăși semnificația termenului de oligarhie implică faptul că acești miliardari au fost extrem de influenți în direcția politică adoptată de țara lor până foarte recent. Anii de speculații privind influența și intențiile politice ale acestor oligarhi au fost înlocuiți brusc cu viziuni simpliste, duelante, care se învecinează cu absurdul: una a unei Ucraine democratice nevinovate care luptă împotriva imperialismului/cvasi-fascismului rusesc; și cealaltă a unei „operațiuni militare speciale” rusești menite să „denazifice” Ucraina.
În următorul eseu nu vreau să critic sau să demitizez niciuna dintre aceste perspective evident eronate, ci să returnez o parte din atenție asupra oligarhilor și în special a celor doi oligarhi evrei: Ihor Kolomoyskyi și Victor Pinchuk.

De-nazificarea Ucrainei?
„Vom depune eforturi pentru demilitarizarea și de-nazificarea Ucrainei, precum și pentru a-i aduce în fața justiției pe cei care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor”.” Astfel, a spus Putin în ceea ce echivalează cu declarația sa de război împotriva Ucrainei pe 24 februarie. Această linie, poate mai mult decât oricare alta în discursul său lung, ponderat istoric, a absorbit o atenție considerabilă din partea mass-mediei. Cea mai mare parte a acestei atenții a fost dedicată reprezentărilor lui Putin ca fiind deranjate sau ipocrite. Cum poate Ucraina să fie o țară „nazistă”, când are un președinte evreu pe Zelenski?
Pentru istoriografie, este evident că, pentru Putin și mulți ruși care împărtășesc gândirea sa, evreimea acestui politician sau a acelui oligarh este irelevantă pentru presupusa amenințare „nazistă” cu care se confruntă Rusia.
Trecutul nostru centrat pe vest dictează că privim național-socialismul și al doilea război mondial în primul rând ca pe o acțiune împotriva evreilor și, prin urmare, poziționarea retorică a nazismului și iudaismului are un efect singular, zguduitor. Acei comentatori din mass-media care indică cu nerabdare evreimea lui Zelenski operează în această paradigmă.

Cu toate acestea, în Uniunea Sovietică, al doilea război mondial/fascismul a fost interpretat mai proeminent ca o afacere capitalistă reacționară, imperialistă, ANTISLAVĂ SAU ANTI-RUSĂ.
Deși fiorul lent al monumentelor holocaustului și al programelor de educație asociate a ajuns acum adânc în Europa de Est, al doilea război mondial este încă amintit în primul rând pentru masele sale de slavi, nu evrei, morți. Elementul rasial al ideologiei național-socialiste a fost recunoscut în istoriografia timpurie a „Holocaustului” din Est, dar nu a fost prefigurat (chiar și în Germania de Est) în modul în care am devenit complet absorbiți în Occident.

Prin urmare, atunci când Putin susține că dorește de-nazificarea Ucrainei, el vorbește, cu o logică perfectă, mai puțin despre partidele politice cu ideologii rasialiste sau antievreiești largi decât despre o mișcare imperialistă, militaristă și ANTI-RUSĂ mai specifică și, în special, despre un incident din timpul revoltelor din Maidan din 2014, când naționaliștii ucraineni au incendiat o clădire din Odesa, ucigand 31 de ruși care s-au opus revoltei; acest incident a fost prezentat în discursul post-invazie al lui Putin, unde a promis să-i aducă pe făptași în fața justiției.
Dar nu există nici o îndoială că principalele ținte ale lui Putin sunt politicienii orientați spre NATO și spre Vest și cei care au susținut sau ignorat violența împotriva separatiștilor vorbitori de limbă rusă din 2014.

Legitimă sau nu, condamnarea de către Putin a naționalismului ucrainean a dat, din păcate, startul jocului familiar al „You’re the Real Fascists – Tu esti adevaratul fascist” din Occident. Ca și cum nu ne-am fi săturat de „Antifa, ce sunt adevărații fasciști” care ne-au murdărit discursul social, în ultimele zile mass-media liberală occidentală s-a angajat în producerea unui număr masiv de articole care îi asigură pe liberalii nervoși că sprijinul lor pentru Ucraina este perfect compatibil cu sensibilitățile lor politice woke.
În unele cazuri, acest lucru a dus la unele turnuri hilare și extravagante, mai ales în Facebook inversând brusc interdicția de lungă durată de a-și exprima sprijinul pentru Batalionul Azov din Ucraina, o unitate militară cunoscută pentru adoptarea anumitor simboluri de extremă dreapta și național-socialiste.

Logica, așa cum este exprimată în „The Guardian” de expertul evreu autointitulat în fascismul Jason Stanley, este că Putin poate fi identificat drept „adevăratul nazist” pentru că neagă primatul suferinței evreiești si o pune pe cea a slavilor pe primul loc.
Cei care îmbrățișează ideologia naționalistă creștină rusă vor fi deosebit de susceptibili la această tulpină a antisemitismului. În acest context, putem înțelege de ce Putin a ales acțiunile pe care le-a făcut, precum și cuvintele pe care le-a folosit pentru a le justifica.

Ucraina a fost întotdeauna ținta principală a celor care încearcă să restabilească „puterea sovietică în formă fascistă”. Reiterând tropii antisemiți fasciști cunoscuți, într-un articol din 2021, fostul președinte rus Dmitri Medvedev l-a denunțat pe Zelenskiy ca fiind dezgustător, corupt și lipsit de credință. „Alegerea democratică liberă” a unui președinte evreu confirmă în mintea multora
ca bogeymanul fascist al democrației liberale este un INSTRUMENT PENTRU DOMINAȚIA EVREIASCĂ GLOBALĂ.

Susținând că scopul invaziei este de a „denazifica” Ucraina, Putin face apel la miturile antisemitismului contemporan est-european — că o cabală globală a evreilor a fost (și sunt) adevărații agenți ai violenței împotriva creștinilor ruși, iar victimele reale ale naziștilor nu au fost evreii, ci mai degrabă acest grup de slavi. Creștinii ruși sunt țintele unei conspirații a unei elite globale, care, folosind vocabularul democrației liberale și al drepturilor omului, atacă credința creștină și națiunea rusă.

Ihor Kolomoyskyi
Dacă Putin ar căuta, de fapt, un evreu ucrainean mega-bogat și influent, care să opereze cabala, vinovat de comiterea de violențe împotriva rușilor, nu ar trebui să privească mult mai departe decât la Ihor Kolomoyskyi. Nu m-a surprins când am citit acum câteva zile că Comitetul de anchetă al Federației Ruse (FBI-ul Rusiei) a inițiat peste 400 de dosare penale care vizează oficiali ucraineni, militari și luptători voluntari și că Kolomoyskyi se afla pe listă.

Rusia încearcă să pună mâna pe Kolomoyskyi din 2014. Kolomoyskyi, care deține cea mai mare bancă din Ucraina, plus companiile aeriene, participațiile uriașe ale mass-mediei ucrainene și alte companii, a fost acuzat în iulie 2014 de înființarea și finanțarea Batalionului de Poliție Dnipro-1 Special Tasks Patrol. Unitatea a fost trasă la răspundere de Amnesty International în luna decembrie a aceluiași an pentru blocarea ajutorului alimentar și încercarea de a înfometa populațiile vorbitoare de limbă rusă din „republicile” separatiste Donețk și Lugansk.
Operând sub masca patriotismului ucrainean, Kolomoyskyi, care oferea recompense de mii de dolari separatiștilor ruși, încerca de fapt să oprească mișcarea separatistă, astfel încât aceasta să nu se extindă în inima intereselor sale de afaceri, in orașul său natal Dnipropetrovsk.

Împreună cu colegul său evreu Hennadiy Korban, care a fost mai târziu anchetat pentru delapidare și exilat în Israel, cei doi „nu numai că au făcut capital politic salvând [Dnipropetrovsk] de la război, dar au folosit această apariție a Dnipropetrovsk ca un oraș «pro-ucrainean» pentru a proteja interesele de afaceri ale lui Kolomoyskyi.”
„Patriotismul” ucrainean și atitudinile anti-ruse ale lui Kolomoyskyi au fost deja inflamate semnificativ de confiscarea activelor sale în Crimeea în 2014 de către noile autorități ruse.

În 2016, „Russia Today” a raportat că autoritățile vor vinde activele pentru a-i despăgubi pe locuitorii din Crimeea care au fost exploatați de Banca Privată a lui Kolomoyskyi:
Douăzeci de afaceri deținute anterior de oligarhul ucrainean Igor Kolomoisky vor fi vândute de autoritățile din Crimeea. Guvernul regiunii încearcă să despăgubească persoanele care au pierdut bani în băncile ucrainene, în special Privat Bank a lui Kolomoisky . Vicepreședintele Crimeei, Konstantin Bakharev, spune că activele oligarhului vor fi vândute până la sfârșitul anului pentru 2 miliarde de ruble (aproximativ 30 de milioane de dolari). „Banii vor fi transferați către fondul de protecție a deponenților pentru plăți compensatorii către rezidenții din Crimeea, ale căror depozite în băncile ucrainene au depășit 700.000 de ruble (10.500 de dolari)”, a spus el.

Când președintele de atunci Petro Poroșenko a naționalizat PrivatBank Kolomoyskyi (care a fost operată și de colegul său evreu Gennadiy (Zvi Hirsch) Bogolyubov) în 2016, Kolomoyskyi și-a orientat influența în directia colegului său evreu și popularului actor Volodimir Zelenski, acum un erou și “un drag” al mass-mediei occidentale. Campania lui Zelenski, destul de ciudată, a început cu apariția sa pe canalul media al lui Kolomoyskyi ca vedetă a serialului de televiziune „Servant of the People -Servitorul poporului”, unde a jucat rolul președintelui Ucrainei.
În serial, personajul lui Zelenski a fost un profesor de istorie de liceu în vârstă de 30 de ani, care a câștigat alegerile prezidențiale după ce un videoclip viral l-a arătat că se luptă împotriva corupției guvernamentale din Ucraina. În retrospectivă, spectacolul a fost o măiestrie a ingineriei sociale și a vieții care imită „arta”.

Reuters a raportat ulterior: “Unul dintre cele mai populare canale de televiziune din Ucraina 1+1, deținut de oligarhul Ihor Kolomoisky, i-a oferit lui Zelenskiy o platformă puternică în ultimele luni, în timpul ascensiunii sale meteorice în pragul președinției. Sâmbătă, cu o zi înainte ca Zelenskiy să câștige primul tur al competiției prezidențiale și să stabilească un tur doi cu actualul Petro Poroșenko, 1+1 și-a completat programul cu spectacole back-to-back ale comediantului și actorului.”

Inițial a existat o oarecare neliniște că totul ar putea fi prea evident. „Există motive legitime să vă faceți griji cu privire la viitorul evreimii ucrainene”, a declarat Vladislav Davidzon, redactorul-șef al revistei „Odessa Review”. „A avea un președinte evreu, care este susținut și de un oligarh evreu picaresc, ar putea face ca orice eșec sa fie îndreptat împotriva comunității evreiești.”
Nu trebuie să se îngrijoreze. Zelenski s-a remarcat, iar una dintre primele sale măsuri a fost aceea de a-l nominaliza pe colegul său evreu Volodimir Groysman în funcția de prim-ministru și de a-l viza pe Poroșenko, punând în mișcare o serie de evenimente care au dus la inversarea naționalizării PrivatBank și la revenirea băncii la Kolomoyskyi.

Deși este un populist anticorupție, legăturile lui Zelenski cu Kolomoyskyi au continuat să-l înțepenească, iar în octombrie 2021 s-a dezvăluit prin intermediul Pandora Papers că Zelenski, care a negat constant că ar fi o „marionetă” a oligarhului evreu, iar asociații săi au primit 40 de milioane de dolari în conturi offshore din fonduri legate de Kolomoyskyi.
Cea mai mare parte a acestor bani a fost stoarsă de la poporul ucrainean. Kolomoyskyi, care a acționat ca președinte al Comunității Evreiești Unite din Ucraina, și-a împărțit cu generozitate averea cu evreii din întreaga lume și a fondat Uniunea Evreiască Europeană cu Vadim Rabinovich, a fost investigat de ani de zile atât de FBI, cât și de Departamentul de Justiție al Americii, în special pentru că a urmărit o „schemă vastă de a fura milioane de dolari de la cea mai mare bancă din Ucraina și de a muta banii în SUA pentru a cumpăra fabrici de oțel și zgârie-nori”.

Într-o anchetă specială, Pittsburgh Post-Gazette a raportat săptămâna trecută că eforturile lui Kolomoyskyi de a spăla banii ucraineni furați în Statele Unite, prin intermediul asociaților săi evrei din Florida de Sud Mordechai „Motti” Korf și Uriel Laber, au lăsat în urma devastării economice:
“Unul dintre cei mai bogați oameni din Ucraina, oligarhul în vârstă de 59 de ani este acuzat că a înființat companii-fantomă, a curățat banii prin proprietățile americane și, în cele din urmă, a lăsat o urmă de clădiri, instalații siderurgice eșuate și milioane de impozite pe proprietate neplătite, arată înregistrările instanțelor. În timp ce banii au fost transferați în țară pentru una dintre companiile oligarhului, operatorii săi au închis Warren Steel în Ohio în 2016, din cauza a milioane de impozite pe proprietate, facturi de utilități și consumabile. Timp de câteva săptămâni, muncitorii au rămas fără acoperire medicală, deoarece prima de asigurare nu a fost plătită”, arată înregistrările și interviurile.

„O mulțime de oameni au plecat de aici foarte furiosi”, a declarat Nancy Waselich, un fost manager IT pentru fabrică. Deși până în prezent nimeni nu a fost pus sub acuzare penală, procurorii au intentat acțiuni în justiție pentru confiscarea proprietăților despre care susțin că au fost cumpărate cu bani furați de la banca ucraineană, unde domnul Kolomoisky era acționar majoritar.

Fedin Shandor, profesor la Universitatea Uzhgorod și consilier al guvernului pentru dezvoltarea turistică, l-a descris pe Kolomoyskyi ca fiind „o lipitoare care ne suge sângele aici și îl pune în Elveția”. Această „lipitoare” a făcut și un joc de ani de zile în care l-a lovit pe Vladimir Putin, declarând public în 2014 că Putin a fost „un scurtcircuit schizofrenic”. El este complet inadecvat. Și-a pierdut complet mințile. Dorința sa mesianică de a recrea imperiul rus din 1913 sau URSS din 1991 ar putea arunca lumea în catastrofă.”

Victor Pinchuk
Mai puțin ebulient decât Kolomoyskyi este Victor Pinchuk, fondatorul fundației pro-NATO Victor Pinchuk și al Strategiei Europene pro-UE yalta (grupul de lobby din spatele tuturor acestor sondaje proeminente care arată un sprijin masiv al Ucrainei pentru aderarea la NATO și o înclinare generală spre Occident). Pinchuk a fost foarte influent în conducerea Ucrainei într-o direcție pro-NATO, inclusiv finanțarea unui concert gratuit în 2008, cu Paul McCartney, care a fost „prezentat pe ecrane uriașe în cinci orașe din țară” și conceput pentru a calma diviziunile tot mai mari dintre Vestul și Estul Ucrainei asupra cererii Ucrainei din acel an pentru a începe un Plan de Acțiune pentru Aderarea la NATO (MAP).

Viziunea lui Pinchuk asupra Ucrainei este mai puțin orientată în mod explicit pentru protejarea intereselor de afaceri și mai mult spre transformarea Ucrainei într-o clonă a democrațiilor liberale occidentale. Pe lângă faptul că l-a finanțat pe Steven Spielberg pentru a produce un lungmetraj ucrainean despre Holocaust, Pinchuk se descrie ca fiind activ în „proiecte pentru drepturile omului cu George Soros”.

În 2015, Pinchuk a început încercarea de a liberaliza în continuare atitudinile față de homosexuali și de a integra Ucraina în „GloboHomo”, invitându-l pe Elton John să vorbească la Strategia Europeană de la Ialta. Discursul a fost în multe privințe un exemplu tipic de propagandă neoliberală.
Ce legătură are homosexualitatea cu o conferință despre viitorul politicii, securității și economiei Ucrainei?
Pentru că momente critice există și în viața societăților și a națiunilor. Alegerea libertății în locul represiunii; democrația peste totalitarism; acceptarea peste ură. Astăzi există alegeri mai critice. …

Vă sugerez că poziția dumneavoastră cu privire la drepturile omului va fi, de asemenea, o caracteristică definitorie a noii Ucraine și că nu există o piatră de încercare mai clară în ceea ce privește problema drepturilor omului decât respectul și demnitatea oferite cetățenilor LGBT. … A fi tolerant și incluziv nu este doar un lucru corect din punct de vedere moral, pentru noua Ucraină; este un lucru inteligent de făcut.
Corectitudinea de bază este o investiție în capitalul uman, iar capitalul uman este ceea ce conduce afacerile.

Vă sugerez că acceptarea oamenilor indiferent de vârstă, rasă, sex, etnie și orientare sexuală este astăzi măsura unei societăți deschise, tolerante și democratice. Vă rog să începeți acest dialog. … Oamenii din această sală sunt printre cei mai puternici din Ucraina și, în unele cazuri, cei mai puternici oriunde în lume. Aveți puterea de a ajuta la realizarea acestei noi ere.

Rusia l-a sancționat pe Pinchuk în 2018, ca parte a unei abordări mai ample a figurilor anti-ruse din Ucraina. Deosebit de demnă de remarcat este implicarea lui Pinchuk în Consiliul Atlantic. Un raport din “The Intercept” subliniază că
Consiliul Atlantic a lansat, de asemenea gazeta „UkraineAlert”, care publică zilnic articole pentru descurajarea Rusiei. Un articol recent, „Sondaj: Publicul occidental susține un sprijin mai puternic pentru Ucraina împotriva Rusiei”, notează că sondajul în cauză a fost comandat de Fundația Victor Pinchuk și Strategia Europeană de la Ialta, pe care Pinchuk a fondat-o; cu toate acestea, articolul nu menționează că fundația este un mare contribuitor la Consiliul Atlantic, donând 250.000-499.000 de dolari pe an, sau că Pinchuk însuși – al doilea cel mai bogat om din Ucraina – face parte din consiliul consultativ internațional al Consiliului Atlantic.
Victor Pinchuk primește un premiu din partea rabinului Iaakov Dov Bleich

Deoligarhizare
Într-un articol din 2017, gazeta “EuroMaidanPress” a precizat că „Cel mai important obiectiv pentru oligarhi sunt banii și nu interesele naționale ale Ucrainei. … Cu cât Ucraina urmărește mai repede o politică mult așteptată de deoligarhizare, cu atât mai bine – deși acest lucru va fi imposibil atât timp cât Ucraina va fi condusă de un oligarh”.” E clar că cel puțin doi dintre oligarhii care sugeau sângele Ucrainei i-au condus pe un curs de coliziune cu Rusia lui Putin.

Putin nu a fost considerat un escroc pentru furtul Crimeii de la ucraineni, dar că el a fost considerat escroc pentru ca a „fraierit un rus [evreu], oligarhul Roman Abramovich pentru miliarde de dolari.”
Cu alte cuvinte, o mare parte din ceea ce vedem aici nu este doar o geopolitică grandioasă și naționalisme conflictuale, ci un subtext de certuri oligarhice.

În multe privințe, ceea ce vedem jucându-se este un fel de reluare morbidă, perversă al Evului Mediu, când un rege, finanțat și susținut de „evreii săi”, purta război altui rege finanțat de propriul său grup de evrei. Rezultatul final este, în mod normal, evrei mai bogați și mulți morți europeni.

Este din ce în ce mai clar că oligarhii evrei ai lui Putin sunt nemulțumiți de faptul că trebuie să suporte greul sancțiunilor occidentale. „The Times of Israel” a relatat că doi dintre cei trei oligarhi ruși sancționați de Marea Britanie pe 22 februarie erau evrei (și înrudiți) – Igor și Boris Rotenberg. Boris Rotenberg este co-proprietar al SGM Group, cea mai mare companie de construcții și infrastructură din Rusia. Igor Rotenberg domină în foraj, infrastructură și imobiliare.

Comunitatea evreiască internațională devine, de asemenea, din ce în ce mai activă în încercarea de a proteja oligarhii sancționați de ambele părți – în primul rând pentru că oligarhii sunt adesea extrem de generoși cu evreii, facilitând astfel transferul unor volume mari de bani (adesea ilegali și spălați) de la neamurile ne evreie la evrei. Tot ceea ce slăbește oligarhii îi va slăbi, pe termen lung, pe evrei în ansamblu.

Un raport din Haaretz din 27 februarie comentează:
„Mai mulți filantropi evrei miliardari sunt în centrul atenției din partea organizațiilor israeliene și evreiești care au beneficiat de pe urma creșterii lor. În fruntea acestei liste se află Roman Abramovici, dublul cetățean ruso-israelian care a făcut avere prin privatizarea companiilor petroliere ale Rusiei și este acum al doilea cel mai bogat om din Israel. Reprezentanții mai multor organizații și instituții israeliene, inclusiv memorialul și muzeul Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim, Centrul Medical Sheba din Tel Hashomer și Universitatea din Tel Aviv, au trimis o scrisoare prin care îi cer ambasadorului SUA în Israel, Tom Nides, să se abțină de la sancționarea lui Abramovich pentru „contribuția sa la poporul evreu”. Scrisoarea de la începutul acestei luni ar fi inclus semnătura rabinului șef ashkenazi al Israelului, David Lau, afirmând că sancționarea lui Abramovich – care, pe lângă donațiile sale filantropice, are investiții de afaceri în Israel – ar dăuna cauzelor evreiești.”

Statele Unite, la rândul lor, nu au fost mișcate de aceste apeluri și, de fapt, „au trimis Israelului mesaje de avertizare a Ierusalimului pentru a se asigura că oligarhii ruși sancționați de comunitatea internațională nu-și pot ascunde banii în băncile israeliene”.

Articolul continuă: “Un alt grup de miliardari ruși – dintre care unii dețin cetățenia israeliană – care donează cu generozitate cauzelor evreiești și israeliene au fost deja loviți de sancțiunile instituite împotriva băncilor rusești. Mihail Fridman, co-fondator și administrator al Grupului Filantropia Genezei și al Congresului Evreiesc Rus, este co-fondatorul Alfa Bank, care este cea mai mare bancă privată din Rusia, și continuă să facă parte din consiliul său de administrație. Forbes l-a catalogat drept al 11-lea cel mai bogat om din Rusia în 2020. … Grupul filantropiei genezei oferă o listă lungă de cauze în Israel și în întreaga lume evreiască, inclusiv Yad Vashem, organizația Birthright-Taglit care oferă călătorii gratuite, de 10 zile în Israel pentru evreii din diaspora, Hillel internațional și prietenii FIL.

Concluzie
Poate Putin să fie ținut în frâu de „oligarhii săi” evrei dacă încep să simtă o ciupitură financiară?
Acest lucru rămâne de văzut, dar primele indicii sunt că cu siguranță nu se tem de el. Haaretz a raportat pe 28 februarie că „miliardarii evrei Mihail Fridman și Oleg Deripaska au devenit primii oligarhi ruși care și-au exprimat public nefericirea față de invazia președintelui Vladimir Putin în Ucraina”. Cred că acest lucru este extrem de grăitor.

În urmă cu opt ani am scris un eseu despre „Naționaliștii, evreii și criza ucraineană”, în cuprinsul căruia mi-am exprimat o oarecare simpatie față de naționalismul ucrainean înrădăcinat istoric, dar am acceptat, de asemenea, că originile națiunii sunt contestate și extrem de complexe.
Cred că este dificil, dacă nu imposibil, ca „occidentalii” să-și formeze opinii valabile cu privire la meritele morale ale fiecărei cauze, deoarece ambele (naționaliste ucrainene și separatiste rusești) poartă o anumită valabilitate – aceasta este realitatea dură a statelor multietnice în care populația este împărțită pe auto-afirmare și autodeterminare.

O astfel de situație devine cu atât mai complexă doar prin prezența unui alt grup etnic care este extrem de influent și care își poate căuta propriile interese în detrimentul păcii și bunăstării altora.
Ca atare, în timp ce evreii discutați aici poate că nu au „provocat” sau „orchestrat” războiul din Ucraina, ei insa formează în mod clar un subtext important, dar complet ignorat, pentru acesta. Prin urmare, nu sunt nici în tabăra pro-Ucraina, nici în tabăra pro-Putin. Cu toate acestea, sunt foarte ferm în favoarea încheierii oricărui conflict în care europenii nevinovați mor inutil și a unei „deoligarhizări” aprofundate a ambelor părți în războiul actual.

Sursa: https://www.theoccidentalobserver.net/2022/03/01/jewish-subtexts-in-ukraine

Traducerea:CD