Dorel Bîrsan
14 aprobate
biransblogblog.wordpress.comx
biransderol@yahoo.com
193.106.126.220		 Ioan N. Popescu nu este acelaşi cu Ioan Iovitz Popescu, dar despre autor nu circulă prea multe informaţii. Cartea citată mai sus (în msj) este semnată dr. Ioan N. Popescu, iar în prefaţa ei, scrisă de prof. Liviu Constantinescu, acesta spune că autorul „nu se mai manifestase public, sub nici o formă, în domeniul în care se afirma masiv acum” prin cartea „Gravitaţia – pledoarie pentru o nouă teorie a gravitaţiei” (are 706 pagini şi a apărut în 1982 la Editura ştiinţifică şi enciclopedică).

Se pare că ipotezele Teoriei Gravitovortex nu au fost confirmate, dar pentru cine vrea să înţeleagă mai bine teoria despre gravitaţie a lui Newton şi condiţiile ştiinţei anilor 1905 – 1916, în care s-a impus relativismul şi teoria aşa-zis generalizată a gravitaţiei, ar trebui să studieze cartea lui I. N. Popescu.

Aş putea adăuga – dacă nu plictisesc prea mult – că în teoria gravitovortex autorul ei consideră că sistemul solar este cufundat şi într-un mediu de particule elementare, de mică densitate, ce-i drept, dar care impune anumite corecţii în legea mişcării. Sistemul solar este considerat un vârtej de asemenea particule având Soarele în centrul său. Acest mediu discret de particule implică apariţia unor forţe (foarte slabe comparativ cu gravitaţia), una tangenţială şi alta pe direcţia mişcării, care acţionează asupra astrelor din sistemul solar. Autorul recunoaşte însă că acest gen de abordare se pretează mai bine la nivelul galaxiilor, unde se vede cu ochiul liber că acestea sunt nişte grandioase vârtejuri de materie.
Cartea lui I. N: Popescu este o lucrare muncită, dar ştiinţa oficială nu şi-a arătat interesul pentru ideea sa, deoarece nu dă semne să se abată de la relativismul jidănesc, în care ideea de inteligenţă a universului nu este necesară, căci universul a apărut dintr-o gaură neagră (Big-bang).
Şi românul Octav Onicescu demonstrează matematic (în Mecanica invariantivă) că este la fel de posibil şi cazul opus relativităţii restrânse, acela ca masa unui corp ponderabil să scadă cu viteza, anulându-se la viteza luminii, şi nimeni nu vorbeşte despre asta.

Poate când le va sări acceleratorul de la Geneva în cap îşi vor aminti de aceşti români. Şi asta chiar e posibil să se întâmple (conform unui catren al lui Nostradamus).