Stigmatul etnic
Andrei PLEŞU
După catastrofa degradantă a Holocaustului, ne-am fi așteptat ca incriminarea cuiva după criterii etnice să nu mai funcționeze niciodată în dezbaterea publică. Sau să fie amendată prompt, mergînd pînă la soluții penale. Ei bine, de la o vreme, apartenența la o etnie sau alta a revenit, impenitent, grosolan, în ringul confruntării electorale, ca un cap de acuzare mereu la îndemînă. Nu-ți vine să crezi! Vrei să dai în Siegfried Mureșan, te revolți, țanțoș, că îl cheamă Siegfried. Cioloș e și el Julien, de Clotilde Armand nu mai vorbim…
Dar marea lovitură de campanie e „neamțul“! Klaus Iohannis! Excelentă materie primă pentru caftangiul politic autohton! Se folosesc gaze lacrimogene pe 10 august împotriva protestatarilor? Cine vorbește! Neamțul! Specialist, prin naștere, în procedeul gazării din lagărele de concentrare! O cuconiță nărăvașă (olteancă, deh!) adulmecă și ea primejdia. Neamțul vrea să facă noi lagăre de concentrare, în care să fie exterminați pesediștii. Cuconița cu pricina are antecedente semnificative. La 16 ani a intrat, sedusă, în Partidul România Mare, al cărui președinte, Corneliu Vadim Tudor, propunea adunarea tuturor opozanților de la începutul anilor ’90 pe un stadion cuprinzător și împușcarea lor patriotică. Tot lui i se datorează oftătura patetică: „Evreii sînt mereu la putere în ţara asta amărîtă“. Să fi fost Vadim neamț? Mai nou, și un impozant filosof ardelean face asociații crase între Iohannis, pe de o parte, și Mussolini, Hitler & Company, pe de alta. De la un metafizician fin ne-am fi așteptat la analize ceva mai subtile. E drept, domnia-sa ne-a mai făcut unele surprize candide: de pildă, și-a intitulat un capitol de carte „Trialogul religiilor“, crezînd că „dialog“ înseamnă doar o vorbire în doi. O elementară cunoaștere a termenului, ar fi trebuit să-l prevină că „dia-“ nu are legătură cu „doi“ și că „dialog“ poate fi și o discuție în trei, în patru, în cîte cîți vrei… Dar la noi (la „români“?) poți ajunge gînditor de elită, rector și ministru chiar dacă ai mici carențe de abecedar…
„Rrromânii verzi“ care, în furor-ul lacom și oportunist al luptei pentru putere, recurg prea ușor la atacul etnic, își ignoră propria istorie și nu-și onorează „tradiționala“ ospitalitate. Pentru ei, nu poți fi, simultan, cetățean de sorginte germană și loial țării de adopție. Așa să fie? Să privim în urmă. În cap de listă îl voi aminti pe regele Carol I, neamț get-beget, dedicat însă României fără ezitare și fără concesii. E cel care a modernizat radical țara după unirea Principatelor și cel care i-a obținut independența, după secole de dominație otomană. Uităm prea ușor și de Karl Storck, fondatorul școlii românești de sculptură modernă, în succesiunea căruia a apărut Brâncuși (pe al cărui profesor „bucureștean“ îl chema Hegel…). Nu vom întîrzia, acum, asupra unui inventar complet. Dar putem invoca oricînd contribuțiile decisive ale unor etnici germani la evoluția culturii autohtone, de la Oskar Walter Cizek, critic de artă de anvergură, sprijinitor al avangardei românești din anii ’20 ai secolului trecut, pînă la un muzician ca Wilhelm Berger sau la scriitori ca Wolf von Eichelburg, Eginald Schlattner, Oskar Pastior, Herta Müller, ca să nu pomenim decît cîteva nume.
De neocolit este uriașul patrimoniu de cultură și civilizație lăsat, în Ardeal, de minoritatea sașilor în cei 800 de ani de conviețuire cu noi. E teribil, de altfel, ce de „străini“ bîntuie prin partea locului! Din păcate, ne-am trezit prea tîrziu. Trebuia să începem curăţenia mai demult! Trebuia să nu luăm modelul primei noastre Constituţii (cea din 1866) de la belgieni. Trebuia să nu lăsăm o sumedenie de arhitecţi francezi să ne umple capitala cu clădiri „străine“: Ateneul Român, Banca Naţională, Fundaţiile Regale (azi Biblioteca Centrală Universitară), CEC-ul de pe Calea Victoriei, Tribunalul de pe Splai, Ministerul Agriculturii de lîngă Universitate, Facultatea de Medicină din Cotroceni sau Hotelul Athénée Palace (azi Hilton). Bine ar fi fost să nu ne dăm nici pe mîna numitului Carol Davila, de fapt un franco-italian (Carlo Antonio Francesco d’Avila), chiar dacă, fără el, am cam fi întîrziat cu învăţămîntul medical, cu organizarea primului serviciu autohton de ambulanţă, cu deschiderea primelor orfelinate, ba chiar şi cu inaugurarea Grădinii Botanice din Bucureşti (aranjată, vai, împreună cu un horticultor austriac).
Fiindcă veni vorba de grădini, să amintim şi Cişmigiul, cel mai vechi parc public din Bucureşti, născut la iniţiativa generalului Kiseleff şi încheiat cu sprijinul expert al vienezului Wilhelm Mayer. Am zis Kiseleff? Da, „străinul“ care a participat la întocmirea Regulamentelor Organice de la noi şi care, ca ambasador al Rusiei la Paris, a sprijinit în mod eficace unirea Principatelor. Mai departe: cum de-am acceptat să se instaleze în biata, obidita noastră țărișoară primii pictori post-bizantini din Principate (Schiavoni, Livaditti și Chladek), ultimul dintre ei profesor esențial al lui Nicolae Grigorescu? Dar „ghinioanele“ noastre nu se opresc aici. Lingvistica şi folcloristica românească sînt opera unor fondatori „alogeni“: Moses Gaster, Lazăr Şăineanu, Heimann Hariton Tiktin. Imnul naţional („Deşteaptă-te, române!“) a fost compus de Anton Pann, născut în Bulgaria de azi, cu numele de familie Petrov. Ce să mai spunem de românii celebri, cu unele antecedente nu tocmai româneşti: Vasile Alecsandri (cu un bunic evreu botezat), Alexandru Xenopol (un nume care, în traducere, ar însemna „fiul străinului“), cu un tată englez de origine evreiască, sau B.P. Hasdeu, cu o genealogie greu de sistematizat… Rosetteştii şi Ghiculeştii erau cam greci, de Cantacuzini nu mai vorbim. Ion Luca Caragiale era aromân (greco-albanez?) cu un tată născut la Constantinopol, marele Nicolae Iorga se trăgea, după mamă (Arghiropol), din greci bizantini şi după tată din munţii Pindului, Constantin Noica avea drept străbunic pe un anume Gigantis.
Iată tot atîtea motive să cer scuze, în numele poporului român, compatrioților noștri de toate etniile pentru cuvintele proaste ale cîte unei nulități autohtone. Românii normali nu gîndesc ca ei! În rest, rămîne cum am vorbit: m-am săturat de derbedei, de proști și de țoape!
*
Nota redacției – Text corect. Din păcate, domnul Pleșu nu poate scrie decât cu temenele și plecăciuni la mai marii zilei. În ziua de azi acesta fiind președintele penal și penibil Johanis! Andrei Pleșu este, foarte probabil, singurul publicist care a semnat texte de susținere pentru toți președinții pe care i-a apucat în funcție, la ale căror favoruri a întins mâna cerșitoare! I-a gratulat pe fiecare, fără nicio greață: Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, iar ultimul pe listă Johanis!
Johanis pus pe aceeași listă cu marii alogeni de care a beneficiat vreodată România!…
Chiar ești mereu cu foamea în gât, măi Pleșule! Cum poți linguși până și pe unul ca Neamțul de la Cotroceni?! Nici rușine, nici scârbă, scârbă măcar de tine însuți nu ai?!
i.c.
Cu tot respectul meu de pisălog din naștere, apucătură care mă tot împinge de la spate ca să le scriu numele cu litere de tipar, subliniate și boldate ale tuturor celor care amărăsc viața românilor, indiferent de etnia lor. Eu admir tot ce s-a făcut și poate se va mai face frumos prin Bucureștiul nostru iubit însă, mă tot poticnesc de părculețul discret aflat pe fostul Bulevard Republicii solicitare care, devine din ce în ce mai insistentă față de strădania aleșilor de a ne menține atârnați de lațul oferit de aliații noștri din UE pentru a ne convinge de avantajul renunțării la statutul nostru de REPUBLICĂ iar astfel, fostul Bulevard Republicii a redevenit rapid Pache Protopopescu. Ei bine, părculețul respectiv are și el istoria lui așa că, nostalgicii de la Primăria Capitalei sub bagheta dirijoarei Firea nu numai că nu-mi mai răspund la solicitările mele dar atunci când au făcut-o formal – cu ani în urmă ! -, după ce au lecturat -probabil -propunerea mea de a înlocui denumirea actuală a parcului care însă poartă numele celebrului erou al armatei eliberatoare a Uniunii Sovietice în persoana mareșalului TOLBUHIN, în fapt marele conducător de oști sovietice populată cu campionii violurilor, tâlhăriilor, al furturilor și al crimelor astfel săvârșite pe teritoriul ocupat al României de către respectivele trupe. Deci, pentru menținerea vie a amintirii acelui erou, doamna primar general refuză categoric să solicite Consiliului Primăriei modificarea denumirii parcului prin înlocuirea acelui nume jegos cu oricare edintre nenumăratele nume ale artiștilor, scriitorilor, savanților și a atâtor alți oameni de mare valoare ai României, nume care de fapt, ne fac și mare plăcere a să le pronunțăm mai ales dacă este susținu tși de un bust ori o statuie reprezentativă a persoaei astfel aflată în atenție. Domnule profesor, dacă Veți binevoi ca să susțineți această propunere mult mai veche a mea, cu tot respectul, Vă solicit ca să le sugerați ca, eventualul bust ori statuie a celui ales să nu mai fie executată de același sculptor care l-a ridiculizat pe marele Om Nicolae Bălcescu pe care, cu ochii lui de așa zis artist, l-a văzut și astfel l-a imortalizat printr-un fel de sculptură caricaturizată sută la sută în plină batjocură care, până nu de mult, aceeași primărie generală a Capitalei i-a garantat siguranța instalând de-o parte și de alta a momâii, două tunuri din Al Doilea Război Mondial care iarăși nu-și aveau de loc rostul păzind momâia aia care nu știm pe cine reprezenta dar ne imaginăm cât a costat ?!! Mulțumindu-Vă cu anticipație pentru prețiosul sprijin pe care contez îl Veți manifesta față de solicitarea mea, doresc să Vă asigur de întreaga mea considerațiune. Col. (rtg)av. Constantin-Ștefan-Șelaru
Pentru corectitudine….are si Plesu si Liiceanu un merit!
S-au opus in 2017 unei idei nastrusnice a fostului presedinte Constantinescu.
„Senatul a aprobat controversatul proiect de lege privind infiintarea Institutului Levantului/ Initiativa fostului presedinte Emil Constantinescu a fost criticata de Gabriel Liiceanu si Andrei Plesul”
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21646934-senatul-aprobat-controversatul-proiect-lege-privind-infiintarea-institutului-levantului.htm?nomobile=
De „Piticania” asta elitista mi s-a luat de mult timp! De cand asculta, vadit interesat, „discursul’ lui Basescu despre cat de desteapta este fi-sa si cum poate sa-i explodeze inteligenta dupa 6 luni in US, studentei de la romano-americana! Evident EBBA era in cauza.
Si toate astea se petreceau la o lansare de carte…nici nu conteaza a carui scriitor.
Oare de ce-mi vine in minte Levantul – Mircea Cartarescu, pe care Basescu l-a citit in cam 7-8 ani? identic, la scara evident, cu cel care citeste o luna motivarea CCR si tot nu o intelege!
Presupun că textul este preluat prin copy-paste și, deci, nu este nevoie să dăm vina pe dactilografă pentru greșeala gramaticală de aici: „O elementară cunoaștere a termenului, ar fi trebuit să-l prevină că…”. Maistore Pleșu, probabil că ți s-a urcat osînza la creier și nu ai văzut că ai făcut o greșeală impardonabilă pentru un ‘telectual subțire (evidemt, la figurat): ai pus virgula întresubiect și predicat. Dar să trecem pesta asta. Dincolo de greșeala de caracter evidențiată de d-l Ion Coja – că ești o lichea patentată, coleg cu Gabriel Liic(h)eanu -, ai alte greșeli grave: ai fondat, împreună cu Liic(h)eanu, în solda maleficului George Soroș, cloaca maxima numită G.D.S. Ai ai contracarat Memorandumul lui Teodor Meleșcanu și ai pregătit alt Memorandum, pe care l-ai lăsat moștenire lui Petre Roman – alt alogen pernicios, pe care nu ai cum să-l aperi sau să-l lauzi – înainte să fii ușuit de la Ministerul de Externe: ca țiganilor să li se spună „romi”, contribuind, astfel, la denigrarea României ca țară a țiganilor. Dar stai fără grijă: nu vei rămîne în istoria literară sau filozofică a românilor decît la capitolul „Mizerabilii”!