Stephan Ludwig Roth
Un martir al Transilvaniei
Născut la Mediaş, a urmat studiile liceale la Sibiu şi cele superioare,
de teologie, la Tübingen. Suplimentar a urmat cursuri de fizică,
chimie, matematică, psihologie şi pedagogie. La 4 iulie 1820 a
obţinut titlul de doctor al universităţii din Tübingen, susţinând o teza
revoluţionară pentru vremea aceea, “Esenţa statutului”. Din 1818
până în 1820, fost colaborator pedagogului elveţian Johann Heinrich
Pestalozzi, la şcoala specială de la Yverdon, unde şi-a însuşit ideile
iluminismului, dar şi teză modernă atunci a „egalităţii limbilor şi
naţionalităţilor”.
Întors în Transilvania, Stephan Ludwig Roth a intrat în învăţământ,
fiind numit profesor şi director al liceului săsesc din Mediaş. A fost
înlăturat din învăţământ (1834) pentru convingerile sale. La
sugestia lui Roth, în programa de învăţământ au fost introduse, de exemplu, ca materii distincte
gimnastica şi muzica. Apoi a devenit pastor. Aşa a cunoscut problemele ţărănimii, a a sărăciei.A
susţinut, în scrierile sale, o mulţime de soluţii pentru eficientizarea agriculturii, cum ar fi
comasarea suprafeţelor agricole mici, metode noi de prelucrare a pământului, cultivarea plantelor
industriale, introducerea plugului de fier, înfiinţarea de ferme-model, dar şi construcţia de
drumuri sau căi ferate.
În 1842 Dieta de la Cluj era procupată (pentru maghiarizare) să legifereze limba maghiară
ca limbă oficială de stat în Transilvania, în locul celei latine. Revoltat, Roth a scris în celebra
broşură „Războiul limbilor în Transilvania” (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), replicând
Dietei: „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici
cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveți singur, pe stradă, în contact singur cu
oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveți limba aceasta, o înmiită trebuință impune cunoștința
(cunoașterea) ei.”.
Stephan Ludwig Roth a participat şi la Marea Adunare populară de la Blaj, din 3/15 mai
1848 unde a văzut hotărârea zecilor de mii de ţărani da a sfărâma lanţurile iobăgiei şi de a cere
drepturi politice pentru români. Articolul lui Stephan Roth despe Adunarea de la Blaj, purta titlul
semnificativ, „Die Volksversammlung der Romanen in Blasendorf” (Adunarea romanilor de la
Blaj), nefolosind termenul uzual german pe atunci, „Walachen” pentru „români”.
Când Dieta de la Cluj a votat, în 29 Mai 1848, unirea Transilvaniei cu Ungaria, ignorând
revendicările şi voinţa românilor majoritari în Transilvania, lui Roth i se părea „periclitată însăși
existența națională a sașilor”. Într-o scrisoare adresată lui George Bariţiu, din 20 martie 1848,
Roth sublinia: „Pentru mine, diversele naționalități nu sunt decât fragmente ale unui tot mai
mare, iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată și
pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri”.
În 21 octombrie 1848, Roth a fost numit în Comitetul de Pacificaţie de la Sibiu, din care
făcea parte şi mitropolitul Şaguna, şi apoi comisar imperial plenipotenţiar în 13 sate de pe
Târnave, fiind pentru frăţie, egalitate în drepturi, desfiinţarea iobăgiei fără răscumpărare plătită
de ţărani, fără jafuri şi spânzurători. Împreună cu protopopul Mediaşului, Ştefan Moldovan, a
dispus încetarea obligaţiilor feudale (deziobăgirea) în 13 sate din zona Târnavelor.
În faţa terorii dezlănţuite chipurile în numele unei revoluţii se comite primul genocid din
Europa modernă – peste 40.000 de români sunt asasinaţi. Stephan Roth este arestat în 21 aprilie
1849 şi condamnat la moarte prin împuşcare de către „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj,
pentru „înaltă trădare”, deşi era văduv cu cinci copii minori. Sentinţa a fost executată la trei ore
după pronunţare