„Ștefan Cicio Pop, un exemplu de civism si de dragoste de tara ce nu poate fi uitat”
Mesaje primite
x

Romania Magnifica
00:26 (acum 11 ore)
către eu

Ştefan Cicio Pop
(n. 1 aprilie 1865, Şigău, Cluj – d. 16 februarie 1934, Conop, Arad) a fost avocat şi un om politic român, membru al PNR şi mai apoi vicepreşedinte al PNŢ, deputat român în Dieta de la Budapesta, participant activ la Marea Unire din 1918, Preşedinte al Consiliului Naţional Central Român, vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, membru al Consiliului Dirigent deţinând portofoliul apărării şi al internelor. Ministru de Stat pentru Transilvania, în Guvernul Alexandru Vaida-Voievod (5 decembrie 1919 – 12 martie 1920) precum şi ministru de externe (9 ianuarie – 13 martie 1920) în acelaşi guvern, Prim Ministru ad interim. În cursul guvernărilor Iuliu Maniu, a deţinut funcţia de preşedinte al Adunării Deputaţilor (23 decembrie 1928-30 aprilie 1931 şi 10 august 1932-18 noiembrie 1933).

“În ziua neuitată de 29 Oct. 1918, d. Ştefan Cicio Pop a fost chemat telegrafic din Budapesta la Arad să salveze situaţia teribilă ce fusese creiată românilor prin ordinile date în ultimul moment de autorităţile militare, care ceruseră soldaţilor români să depue jurământul, în termen de 24 de ore, punând în vedere tutulor că toţi aceia cari nu se vor supune vor fi pedepsiţi cu moartea.

Intr’o atmosferă supraîncărcată şi în mijlocul bubuiturilor de tunuri, de împuşcături şi zăngănit de arme ce umpleau tot drumul dela Budapesta la Arad, d. Ştefan Cicio Pop a ajuns în această ultimă localitate prezentându-se imediat comandantului suprem al trupelor în locuinţa căruia se aflau adunate toate oficialităţile din oraş şi din judet cum şi întregul stat major al generalului.

Aci în faţa tutulor şi spre consternarea generală bărbatul de stat transilvănean a reproşat generalului Resch, comandantul trupelor, abuzul ce îl săvârşeşte încercând să dispue de armata unei alte ţări şi să ia Jurământul unor soldaţi apărători ai unei alte cauze şi ai unor alte idealuri, şi aceasta tocmai dsa care prin atitudinea avută îşi călcase angajamentele şi Jurământul depus faţă de împărat.

Generalul Resch intimidat de accentele energice ale luptătorului transilvănean şi readus la simţul datoriei de soldat şi cetăţean a renunţat la intenţiile sale, lăsând dlui Stefan Cicio Pop dreptul de a dispune de armata românească şi de a veghea la opera de reorganizare a acesteia.

Faţă de situaţiunea critică din Ardeal şi din judeţ, prima grije a dlui Şt. Pop a fost să adune arme şi tot ceea ce trebuia armatei pentru a creia un minunat instrument de luptă şi de rezistenţă în vederea primejdiilor ce se anunţau.

Fără a putea să-şi mai acorde un singur moment de linişte şi de odihnă d. Ştefan Cicio Pop a făcut imediat din casa sa un birou central, de unde plecau toate ordinile, de unde se luau toate dispoziţiile, un centru naţional, social, politic şi militar în fine, unde se făureau cu înţelepciune şi prudenţă destinele viitoare ale poporului ardelenesc.

La locuinţa bărbatului de stat transilvănean era un adevărat pelerinaj. Strada unde se afla locuinţa sa era totdeauna ocupată de şiruri nesfârşite de trăsuri, de ştafete venite din judeţ, de ţărani cari veneau după sfaturi şi după ajutoare, de delegaţii cari legau localităţile izolate cu centrul de activitate dirijat de către d. Cicio Pop.

In mijlocul unei atmosphere din ce în ce mai pline de încredere şi de putere, se întărea hotărârea oficială a alipirei la patria mamă, hotărâre ce de şi exista de secole, numai începând din momentele acelea putea fi pusă în aplicare.

Această hotărâre a fost luată tot în casa dlui Cicio Pop care în contra opoziţiei dlui Mihali şi în contra şovăelilor ce existau, s’a arătat sprijinitor nestrămutat al ideei de a se ţine cu or ce preţ Adunarea dela Alba-Iulia, declarând că dsa deşi bolnav ţine să fie dus în acea localitate de-apururea istorică, pe patul său de suferinţă numai pentru a putea să participe la şedinţe.

Energia cu care d. Şt. Pop a apărat ideea adunărei dela Alba-Iulia, a constituit un exemplu de civism şi de dragoste de ţară ce nu poate fi uitat atuncea când e vorba de stabilit ideile, concepţiile şi sentimentele unui bărbat de stat.”

ROMÂNUL
ARAD, Duminecă 23 Mai 1920
ANUL IX, Nr. 107
Pagini de glorie
Pregătirea „Unirei”, şi d. Şt. Cicio Pop

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Istoria&optiune=1916-1919+-+CEI+ce+ne-au+facut+MARI+%28I%29

Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
„România Magnifică” – www.romaniamagnifica.ro – un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.