Statuia Independenței, din Iași, este un monument din bronz, amplasat în piața cu același nume, inaugurată în anul 1980.
Realizarea statuii
În anul 1975 s-a organizat, la Casa Scânteii din București, un concurs național pentru ridicarea a șapte monumente, care urmau să aniverseze împlinirea a 100 ani de la proclamarea independenței României (1877). Din juriu făceau parte sculptorii Ion Irimescu și Horia Flămându, criticul Mircea Popescu și alții. Proiectul soților Gabriela Manole-Adoc (1926-2002) și Gheorghe Adoc (n. 22 februarie 1926) s-a clasat pe locul întâi la concursul pentru realizarea monumentului din Iași.
Execuția monumentului a durat patru ani. Inițial, monumentul trebuia să reprezinte un personaj simbolic, de natura feminină, care să întruchipeze independența, dar ulterior s-a decis ca soclul să fie ornat și cu o suită de basoreliefuri reprezentative pentru momentul independenței. Cei doi soți au trebuit să-și împartă sarcinile între ei. Statuia din bronz a fost sculptată de către Gabriela Manole-Adoc în perioada iunie 1978 – octombrie 1979, în timp ce soțul ei a realizat altoreliefurile de pe soclul statuii.
Cele șase altoreliefuri realizează o friză epică, cuprinzând toate elementele istorice reprezentative ale Războiului de Independență: momentul mobilizării armatei, declarația de independență citită de Mihail Kogălniceanu, pregătirea de război, luptele cu turcii, asaltul la redută și sunetul de goarnă al roșiorilor, exprimând victoria. Sculptorii au dorit ca pe soclu să fie amplasat un citat din Mihai Eminescu („Independența e suma vieții noastre istorice.”) , dar autoritățile timpului nu au acceptat și au amplasat un citat lung al lui Nicolae Ceaușescu.
Statuia Independenței a fost dezvelită în anul 1980 în prezența lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu. Bulevardul care trecea prin fața statuii și care făcea legătura între cartierul Târgu Cucului și Biblioteca Centrală Universitară a fost denumit Bulevardul Independenței, după numele statuii. După Revoluția din decembrie 1989, Gheorghe Adoc a făcut o cerere la Primărie prin care a cerut revenirea la citatul inițial și astfel a fost amplasat citatul lui Eminescu pe frontispiciul statuii.
Monumentul are o înălțime totală de 17 metri (din care statuia are 11 metri și soclul 6 metri). Pe soclul de travertin sunt montate șase altoreliefuri cu o suprafață totală de 104 metri pătrați: trei în stânga (Chemarea poporului la arme, Cucerirea redutei Plevna și Capitularea armatei turcești), trei în dreapta (Trecerea Dunării, Proclamarea Independenței și Marea biruință a drapelelor românești), precum și textul amplasat în partea din față a soclului: „Independența e suma vieții noastre istorice. M. Eminescu”.
Modelul
Independența este simbolizată de o femeie pentru care Gabriela Manole-Adoc a avut-o ca model pe o mătușă de-a ei, o distinsă doamnă din înalta societate a anilor interbelici, Emilia Captaru, „o femeie foarte frumoasă – după cum povestea artista – cu un păr cu reflexe aurii”. Acesta era sora unui prefect al Iașului de dinainte de instaurarea regimului comunist, colonelul Dumitru Captaru (21 ianuarie – 29 iunie 1941), fiind totodata soră cu mama Gabrielei Manole-Adoc, preoteasa Margareta Manole.
„Era deosebit de frumoasă și distinsă, și avea mereu o ținută mândră, accentuată de statura sa înaltă și de gâtul lung și fin, ca de lebădă. Avea un păr lung care cădea greu, în onduleuri ample pe umeri și niște ochi albaștri verzui. Îmi amintesc că mergea la baluri împreună cu părinții mei. Țin minte și acum toaleta extraordinară pe care o purta când a fost invitată la o petrecere de familie: deasupra rochiei avea o vestă de catifea cu blăniță de nurcă. Îi stătea foarte bine. […] A fost cea care ne spunea mereu povești cu Feți-Frumoși și Cosânzene, când plecau părinții noștri de acasă. Nefiind căsătorită, își petrecea mult timp în prezența noastră. Din păcate, a murit la numai 34 de ani, în anul 1943. De aceea ne-a rămas în minte chipul ei tânăr” [3], povestea în anul 1999, verișoara artistei și fiica fostului prefect, Felicia Captaru, atunci în vârstă de 75 de ani.
Prezent
În prezent, cu ocazia sărbătorilor naționale, Statuia Independenței este alături de Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași unul dintre monumentele din municipiul Iași la care se depun coroane de flori de către reprezentanții statului român.
https://ro.wikipedia.org/…/Statuia_Independen%C8%9Bei…
Gheorghe Adoc (n. 22 februarie 1926, Socodor, județul Arad) este un pictor, grafician, gravor, ilustrator de carte și sculptor român.
Gheorghe Adoc s-a născut în anul 1926. Termină cursurile Institutului de Arte Plastice din București, avându-i ca profesori pe M. H. Maxy, Jean Alexandru Steriadi și Simion Iuca.
A fost soțul sculptoriței Gabriela Manole-Adoc.
Gheorghe Adoc transferă virtuțiile graficii în medalistică, basorelief și sculptură cu multă dăruire și abilitate. Concepția sa ilustrativă, realistă, este îmbibată de știința coagulării mijloacelor de expresie, de profunzimea și simțul nuanțelor. El aduce prin coerența compozițională de la sfârșitul anilor 1970, o revigorare a reliefului monumental, revigorare ce este caracterizată de forța dinamică a formelor ce în final aduc plusvaloare de expresie personajelor. În basoreliefurile sale de inspirație istorică, scenele sunt ilustrate narativ cu o amplitudine debordantă, fapt ce aduce claritate tematicii prin detalii fin conturate. În antiteză, portretele și busturile pe care le-a realizat, au o construcție riguroasă ce prezintă accente pe siluetă și expresie, accente care adaugă un plus de dinamism și veridicitate.
Bustul lui Mihai Viteazul, executat în bronz și care se află astăzi la Buenos Aires din anul 1993, se impune printr-o armonie generală, sobrietate, avânt și finețe grafică a detaliilor. Gheorghe Adoc face de-a lungul carierei lui artistice o galerie de portrete ale unor personalități importante din istoria și cultura poporului român. Aceste portrete le materializează în medalioane și medalii realizate între anii 1976–1992, unele excepționale precum „Mihai Eminescu” (premiată 1992), „Nicolae Iorga”, „Dimitrie Cantemir”, „George Enescu”, „Constantin Brâncoveanu”.
Lucrări reprezentative pentru Gheorghe Adoc sunt:
placa omagială (80x60cm) situată la intrarea în „Academia di Romania” din Roma, alcătuită din două busturi de bronz în basorelief pe o placă de alamă, reprezentându-i pe Decebal și pe Traian. Placa realizată în anul 1968 la București a fost un omagiu donat de Liga Culturală a Românilor către Capitala Italiei.
bustul lui Onisifor Ghibu din cartierul Nufărul din Oradea, realizat în anul 1998.
bustul lui Gheorghe Pituț din orașul Beiuș. Bustul este realizat din bronz și are 0,75 m, fiind amplasat pe un soclu de 1,80 m.
Monumentul „Eminescu-Slavici” de la Mănăstirea Putna.
busturile lui Mihai Viteazul, Nicolae Bălcescu și Alexandru Ioan Cuza solicitate de Ministerul Afacerilor Externe pentru a fi amplasate în capitalele Argentinei, Chile și respectiv Columbiei.
Lucrarea sa cea mai importantă și mai cunoscută este Statuia Independenței din Iași, amplasată în piața cu același nume și dezvelită în anul 1980. Proiectul soților Adoc s-a clasat pe locul întâi la un concurs național în 1975, statuia urmând să comemoreze 100 ani de la proclamarea independenței României (1877). Lucrarea a fost realizată împreună cu soția sa, sculptorița Gabriela Manole-Adoc. În timp ce soția sa a sculptat statuia, Independența fiind simbolizată de o femeie, pentru care Gabriela Manole-Adoc a avut-o ca model pe o mătușă de-a ei, o femeie foarte frumoasă – după cum povestea artista – cu un păr cu reflexe aurii, Gheorghe Adoc a realizat basoreliefurile de pe soclul statuii.
În prezent, o stradă din orașul Jimbolia poartă numele sculptorului Gheorghe Adoc.
Lucrări monumentale
1974 – Dimitrie Cantemir, relief, bronz, Istanbul, Turcia;
1976 – 1979 – Epopeea de la 1877, reliefuri pentru Monumentul Independenței realizat de Gabriela Adoc-Manole, Iași;
1982 – Dimitrie Țichindeal, relief, Arad;
1983 – Șerban Cantacuzino, relief, Viena, Austria;
1987 – Traian și Decebal, relief, Trieste, Italia;
1991 – Abrud 2000, relief, Abrud, Alba;
1993 – Mihai Viteazul, relief, Călugăreni, Giurgiu;
– Mihai Viteazul, bust, Buenos Aires, Argentina;
– Nicolae Bălcescu, bust, Santiago de Chile;
– Alexandru Ioan Cuza, bust, Bogota, Columbia;
1994 – Eminescu, bust, Dorohoi, Botoșani;
1995 – Nicolae Titulescu, bust, Pucioasa, Dâmbovița;
– Onisifor Ghibu, bust, Oradea;
1998 – Ioan Buteanu, bust, Gurahonț, Arad;
– Monumentul Onisifor Ghibu, Chișinău, Republica Moldova;
2000 – Gheorghe Pituț, bust, Beiuș, Bihor.
Expoziții
Expoziții personale:
1982 – Palatul Culturii, Iași (împreună cu Gabriela Manole-Adoc);
1996 – Expoziție retrospectivă, Palatul Parlamentului, București;
1997 – Bienala de la Veneția, Italia;
1998 – Expoziție retrospectivă, Palatul Culturii, Iași;
2000 – Muzeul de Istorie, Chișinău, Republica Moldova.
Expoziții colective:
din 1954 – participă la saloanele naționale anuale și la expozițiile municipale București;
1960 – Bienala de la Veneția, Italia;
1965 – Leipzig, Germania;
1968, 1970, 1973 – Expoziția Internațională de Medalii FIDEM, Madrid (Spania), Bratislava (Slovacia), Helsinki (Finlanda).
Premii
1959 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici;
1965 – mențiune de onoare la expoziția „Grafica pe cinci continente”, Leipzig;
1980 – devine cetățean de onoare al orașului Iași;
1981 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române;
1984 – Premiul revistei „Flacăra”, București;
1987 – Premiul Ministerului Culturii, București și premiul revistei Săptămâna;
1995 – devine cetățean de onoare al localității istorice Călugăreni;
2000 – obține diploma de onoare și medalia „Pro amicitia, pro fidelitate”, Iași.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Adoc See less
*
NR – Colonelul Dumitru Captaru a fost prefectul Iașului în timpul așa zisului pogrom de la Iași. Felicia Captaru, fiica sa, care l-a înfruntat de Elie Wiesel, cunoștea adevărul din familie despre cele petrecute din sursa cea mai autorizată.
Comenteaza