Uniunea Vatra Românească

 

 

COMUNICAT

 

Uniunea Vatra Românească urmăreşte cu îngrijorare şi mâhnire campania de presă care, sub pretextul comentariilor pe marginea alegerii Patriarhului successor al Marelui Creştin şi Român care a fost Prea Fericitul Teoctist, se dedă – a câta oară?, la un atac incorect şi insidios la adresa Bisericii Ortodoxe Române, a ierarhilor noştri, a înseşi valorilor creştine fundamentale. Nu ne arogăm nici o competenţă în domeniul vieţii bisericeşti din România, cu atât mai puţin în ale teologiei, ci doar ţinem ca, în contextual amintit, să facem o menţiune specială pentru unul dintre ierarhii cei mai vrednici cu care Dumnezeu a binecuvîntat Biserica noastră: Prea Sfinţitul IOAN, episcop al Harghitei şi Covasnei.

 

Cine nu cunoaşte dificultăţile atât de mari cu care s-a confruntat PS IOAN în episcopia pe care o păstoreşte de ani buni, cu rezultate însă atât de îmbucurătoare pentru inima oricărui creştin autentic?! Cine nu-şi aduce aminte de rolul salvator pentru liniştea Ţării jucat de “părintele IOAN” la Cozia, în 1999, când s-a fost vădit că Biserica Ortodoxă Română are potenţialul cu care ar putea juca un rol decisiv şi benefic chiar şi în viaţa noastră politică, în momentele de cumpănă ori de restrişte, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori şi în trecut?!

 

La data aceea Uniunea Vatra Românească a deplâns intervenţia abruptă, abuzivă şi ilegală, a lui Emil Constantinescu în actul de justiţie, prin care s-a produs nu numai condamnarea la ani grei de temniţă a unui om nevinovat de faptele pentru care a fost condamnat, ci şi anularea unor consecinţe benefice pentru societatea românească, care puteau impune în viaţa noastră publică “spiritul de la Cozia” ca un reper constant şi întremător! Deplângem şi azi faptul că intervenţia atât de neinspirată şi de păgubitoare a fostului preşedinte a împiedicat spiritul de la Cozia să devină model de comportament public!

 

Încă de atunci s-a văzut că printre ierarhii Bisericii noastre, personalităţi cu o înzestrare atât de aleasă, Părintele Ioan este totuşi un veritabil primus inter pares. Drept aceea ne adresăm clerului, publicului românesc, în mod deosebit Sfântului Sinod şi celor care vor avea de dat votul lor la alegerea noului Patriarh, să ia aminte şi la posibilitatea ca meritele şi calităţile dovedite de Prea Sfinţitul IOAN al Harghitei şi Covasnei să facă din Părintele IOAN un posibil candidat la demnitatea şi restriştile scaunului patriarhal.

 

Credem că nu se pune problema ca vreunul dintre Înalţii Bisericii Ortodoxe Române să fie incompatibil cu candidatura la funcţia de Patriarh, să nu o merite. Printre ei însă Părintele Ioan are ceva în plus. Cu ani în urmă Dumnezeu l-a ales să-i dea spre păstorire ţinutul românesc cu cele mai grele probleme. E greu de imaginat cum s-ar fi descurcat cineva mai bine. În momentul de faţă şi pentru mulţi ani de aici înainte, România este o ţară care are a se confrunta cu cele mai grele probleme. Biserica nu poate lipsi de la rezolvarea acestor probleme.

 

Poate şi pentru că nu-i cunoaştem la fel de bine pe ceilalţi posibili candidaţi, îndrăznim să credem că Părintele IOAN este cel mai potrivit să ne păstorească în vremurile grele care ne aşteaptă. Sunt tot mai multe şi mai apăsate semnele că în curând vom fi puşi în cumpănă cu pieirea, cu disoluţia ca neam, ca ţară, ca stat. Avem nevoie de ierarhi care să ţină Biserica aproape de Neam, trează la suferinţele poporenilor şi la uneltirile neprietenilor, una cu nădejdea noastră de mai bine. Dintre toţi ierarhii, Părintele IOAN se luptă deja de ani de zile cu neprieteni de ai noştri. Cu sabia smereniei creştineşti şi a înţelepciunii, Părintele IOAN pe mulţi duşmani a ştiut să-i câştige pentru un comportament corect întru Domnul, convingându-i să lepede ura şi răutatea faţă de Celălalt! Convingându-i să fie oameni!

 

Nădăjduim să nu supărăm pe nimeni cu cele de mai sus. Să ne ierte în primul rând Prea Sfinţitul IOAN că, fără a-l întreba şi fără a-l avertiza, ne-am îngăduit totuşi să facem gestul de faţă.

 

Pe cât de mare a fost jalea noastră pentru dispariţia Patriarhului Teoctist, pe atât de vie este speranţa noastră că bunul Dumnezeu le va da electorilor din BOR mintea limpede şi inima generoasă cu care să-l aleagă patriarh pe acela dintre toţi candidaţii care este cel mai drag şi mai plăcut lui Dumnezeu Însuşi.

 

 

 

Bucureşti, 15 august 2007

Comitetul Director al Uniunii Vatra Românească

Pentru conformitate,  Ion Coja

 

 

*

 

 

Notă 2014 ianuarie

 

 

Textul de mai sus nu a fost făcut public decât în octombrie 2007, când l-am postat pe site-ul de față. Adică după alegerea Prea Fericitului Daniel, să ne fie Părinte Patriarh! Dumnezeu să-l țină sănătos să ne păstorească mai departe ani mulți, cu aceeași râvnă și vrednicie! Doamne, ajută !

Am considerat atunci că, totuși, nu se cuvine să ne amestecăm în procesul alegerii noului Patriarh. Era o semeție din partea noastră să cerem cuvîntul și să ni-l spunem în această chestiune care depășea clar nivelul nostru de competență și de autoritate morală, spirituală.

Am publicat totuși textul de mai sus, post factum, considerându-l că nu se reduce la procesul alegerii noului patriarh!

Mesajul cel mai important pe care îl aduce acest text este prețuirea pentru ceea ce la vremea aceea s-a numit „spiritul de la Cozia”!

Prețuirea pentru ideea că, în condiții vitrege, de necesitate extremă, Biserica trebuie să se implice în chipul cel mai direct, atunci când Patria și Neamul sunt în mare primejdie, iar politicienii se dovedesc a fi nevolnici sau trădători, vânduți dușmanilor! Așa cum, pentru acea dată, eu sunt convins că a fost Emil Constantinescu: un neavenit, un nevolnic, un vândut!

Mi s-a părut evident că prin măsura abuzivă, profund ilegală, de a da ordin pentru arestarea și condamnarea lui Miron Cozma, Emil Constantinescu, în mod conștient, lovește de fapt nu atât în statul de drept, cât mai ales în Biserică, că urmărește astfel să anuleze efectele „păcii de la Cozia”, când s-a dovedit pentru toată lumea că Biserica Ortodoxă este capabilă să scoată Țara din necaz! Nu cumva opinia publică românească să rămână cu această concluzie : potențialul Bisericii de a rezolva problemele politice ale Țării ese mai mare decât al clasei politice actuale!

Asta a fost ținta singurului gest de autoritate și de forță pe care l-a produs nevolnicul președinte în cei patru ani de preșidenție nemeritată și ilegală! Ani în care s-au dezlegat câinii cei nesătui ai jafului, ai distrugerii!

Avem informații că înainte de a fi ales președinte, Emil Constantinescu, în discuțiile purtate cu cei care l-au ajutat să ajungă președintele României fără să întrunească sufragiile electoratului românesc(s.n.), s-a arătat de acord cu opinia manipulatorilor săi despre Biserica Ortodoxă Română, anume că BOR are un prestigiu și un rol prea mare în viața românilor! Că se impune diminuarea acestui prestigiu, a rolului pe care drept-credincioșii români îl atribuie cu atâta bucurie Bisericii! Angajamemtele luate de Emil Constantinescu în fața forțelor oculte care l-au susținut au inclus și această ticăloasă promisiune!…

În concluzie:

Spiritul de la Cozia 1999 trebuie să reînvie!

Altminteri ne va fi tare greu, dacă nu cumva imposibil să ieșim din fundătura, din prăpastia în care ne împinge clasa politică!

 

Ion Coja