Secretele afacerii Roşia Montană

 

Titlurile din media ultimelor zile ca şi declaraţiile publice pompoase  făcute, legate de “Desecretizarea documentelor pentru Roşia Montană” dovedesc  gradul înalt de necunoaştere  în care a fost (este)  scufundată afacerea Roşia Montană.

 

Aşa-zisele documente secrete sunt  acte legate de compania mixtă RMGC, şi  nu sunt deloc secrete: ele puteau fi procurate de oricine de la Registrul Comerţului, dar contra cost. Tot ce a făcut Ministerul Economiei a fost să publice aceste documente pe site-ul său,  aşa încât acum oricine le poate citi;  dar le-a publicat încă din 2011!

 

Documentele publicate, în număr de 20, repet – toate legate de constituirea companiei mixte RMGC- arată modificările repetate aduse Statutului RMGC din 1997 până în 2011.

 

Punctele cheie ale  afacerii Roşia Montană rămân însă încă secrete (ca şi cele ale “loviluţiei” din 1989):

  • Lipseşte  documentul iniţial (“AGREMENT-ul”) din septembrie 1995 (Contractul

şi cele doua acte adiţionale), extrem de important,  care este punctul oficial de pornire a afacerii Roşia Montană.

  • Lipseşte documentul prin care statul român a fost de acord cu cotarea la

bursă,  în 1996,  a lui Gabriel Canada pe seama  aurului de la Roşia Montană (de ce nu s-a cotat la bursă compania statului ?)

  • Şi este secretă Licenţa de exploatare 47/1999, dată  de guvern prin HG în 1999 lui

Minvest ca titular (să contunue să exploateze la mina veche) (prin Art. 46 din Legea Minelor 61/1998),  şi lui RMGC ca afiliat (să exploreze) (fără concurs public de ofertă!). Din fericire, Licenţa 47  şi câteva anexe ale ei, dintre care anexa B conţinând perimetrul iniţial, a fost publicată de jurnaliştii de la RISE Project (adică acele elemente ale licenţei  care ar fi  trebuit în mod normal  să nu fie secretizate!)

  • Şi mai  sunt secrete Actele adiţionale la această Licenţă 47, prin care ANRM

a modificat  anexele Licenţei 47/1999, în încercarea (ilegală credem noi)  de a  transforma  licenţa de exploatare pentru mina veche a statului în licenţa de exploatare pentru proiectul RMG, proiect definitivat în forma actuală  abia în 2001.

Să  menţionăm aici, pentru lămurirea unor probleme care se discută  în aceste zile, că:

 

A. Licenţa de exploatare  47/1999 a fost  transferată de ANRM  în 2000 lui RMGC ca titular (sa exploreze) şi lui Minvest ca afiliat (să exploateze). Prin acest transfer,  statul, care avea 100% control, mai are doar 19,31% control asupra operaţiilor miniere la Roşia Montană!

O analiză detaliată a problemei Licenţei de exploatare 47 a fost făcută de  Grupul pentru salvarea Roşiei Montane  din Academia de Studii Economice la 1 martie 2012

în studiul intitulat „Licenţa de exploatare Roşia Montană este ilegală (şi alte ilegalităţi)”, publicat  la http://www.ase.ro/rosia_montana/index.asp şi în Cotidianul.ro.

 

 

 

 

B.  Mina veche a statului (de doar 400.000 tone de minereu anual, care cianura concentratele produse de Minvest  la Baia de Arieş),  exploatată  de Minvest în carieră deschisă încă din 1970,   a fost închisă în 2006 (împreună cu toate minele de aur din România), în vederea intrării în UE  (UE care nu mai permitea ajutoare de stat – considerate incompatibile – vezi Art. 107 din Tratatul de aderare la UE ). Problema este că mina  veche de aur de la Roşia Montană  a fost închisă şi dezafectată,  în loc să fie conservată, aşa că dacă în 2006 poate că mai era încă nerentabilă, în ultimii ani preţul foarte ridicat al aurului ar fi făcut-o cu siguranţă rentabilă.  Ea a fost însă dezafectată, ca să nu mai poată fi repornită, şi astfel  minerii disponibilizaţi (circa 800)  pot fi folositi acum ca mijloc de presiune pentru pornirea proiectului RMGC.

Minele prevăzute în proiectul gigantic al  RMGC ar exploata 13 milioane tone de minereu anual, timp de doar 16 ani, şi ar cianura întreaga cantitate de minereu, nu  nişte concentrate, la Roşia Montana; metoda folosită de RMGC recuperează aurul ceva mai bine, nesemnificativ, dar foloseşte mult mai multă cianură; numărul locurilor de munca vehiculat de RMGC (Gabriel Canada) de-a lungul anilor a variat în creştere (comparativ cu mine din lumea largă care funcţionează), nefiind deci credibil (a avut rol propagandistic pentru aprobarea  proiectului).

Perimetrul iniţial al Licenţei 47, pentru mina veche a statului,  era de  1200 ha. El a fost modificat de ANRM,  la cererea RMGC, la  2122 ha în 1999, la 4282 ha în 2001,  la 2388 ha în 2004.

O analiză detaliată economică a  proiectului Roşia Montană a  fost făcută de Grupul pentru salvarea Roşiei Montane  din Academia de Studii Economice  în studiul intitulat „Adevărul despre proiectul Roşia Montană (Raportul comisiei  Grupului pentru Salvarea Roşiei Montane  din Academia de Studii Economice)”, elaborat la   14 iunie 2010 şi publicat pe site-ul  http://www.ase.ro/rosia_montana/index.asp.

 

C.   Există  cel puţin trei companii  cu numele Gabriel Resources (care au contribuit la crearea unor confuzii), toate create de Vasile Frank Timiş:

–  Gabriel Resources N.L., o companie australiană înfiinţată la 4 ianuarie 1995;

–  Gabriel Resources Ltd. (Gabriel Canada, pe scurt) , companie canadiană,  înregistrata în registrul companiilor la 28 mai 1996, cu un capital social de 22.000 USD,  şi cotată (nu se ştie cum)  pe seama Roşiei Montane la bursă în Canada,  începând cu 1996 !

–  Gabriel Resources Limited (Gabriel Jersey, pe scurt), companie englezească, cu adresa în Jersey, înregistrată în registrul companiilor  tot la 28 mai 1996, cu un capital social de 10.000 lire sterline.

     Primele acţiuni emise de Gabriel  Canada sunt din 1996, anume 1.040.478 acţiuni, în valoare de 21.816 CAD  (CAD=dolar canadian).

Pe 17 dec. 1996, Gabriel  Canada   intră într-o înţelegere  cu Gabriel Jersey. La adunarea  generală extraordinară din 27 martie 1997, Gabriel Canada a obţinut acordul acţionarilor pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey.  Pe 11 aprilie 1997, Gabriel  Canada a  scos 15.000.000 acţiuni  pentru achiziţionarea tuturor acţiunilor lui Gabriel Jersey. Ca rezultat, acţionarii lui Gabriel Jersey care şi-au vândut  acţiunile au  devenit acţionarii majoritari ai lui Gabriel Canada . Aceasta tranzacţie,  prin care    controlul companiei părinte (Gabriel Canada)  trece la acţionarii subsidiarei (Gabriel    Jersey)  este contabilizată  ca o preluare inversă (reverse takeover)  (informaţii luate  de pe site-ul lui Gabriel Canada www.gabrielresources.com ). 

Pe 7 iunie 1997, Gabriel Canada a intrat, prin subsidiara Gabriel Jersey, într-un Contract de încorporare şi  Articol de Asociere cu Minvest  (şi încă  trei acţionari minoritari privaţi, de „umplutură” (CARTEL BAU – S.A., FORICON – S.A., COMAT TRADING – S.A. ), pentru că Legea 31/1990 cerea  minimum 5 acţionari)  care au dus la formarea companiei mixte, pe acţiuni, EuroGold Resources S.A., actuala RMGC. Proprietăţile incluse în înţelegerea „Romanian Properties” sunt Roşia Montană şi Bucium. În „înţeleagerea  prealabilă”, se spune printre altele  că Minvest se obligă  să obţină licenţele (licenţa de exploatare  pentru Roşia Montaşă si  licenţa de explorare pentru Bucium) şi să le  transfere  în  termen de 7 zile  lui EuroGold, ceea ce dovedeşte o premeditare. RMGC este deci un mariaj în trei: Gabriel Jersey şi Minvest,  „terţul interesat” fiind Gabriel Canada.

Modul cum a operat RMGC,  astfel că statul român a devenit captiv în afacerea Roşia Montană, a fost descris în detaliu în studiul Grupului pentru salvarea Roşiei Montane  din Academia de Studii Economice, intitulat „Statul captiv la Roşia Montană (Scrisoare deschisă adresată Preşedinţiei,  Parlamentului şi Guvernului României)”,  studiu elaborat la 8 noiembrie 2011 şi  publicat pe site-ul  http://www.ase.ro/rosia_montana/index.asp şi în Cotidianul.ro.

 

D. Există riscul ca să existe  consecinte juridice negative (într-un eventual faliment al RMGC, de exemplu) ale faptului că  există mai multe companii cu acelaşi nume „Gabriel Resources”: care din ele răspunde în faţa legii?

Astfel,  de exemplu, daca analizăm  primul document din 2007 de pe site-ul Ministerului Economiei,  anume  „Proiectul de contract de societate”, din  3.06.1997,  citim următoarele:

Contractul de societate este încheiat între Gabriel Jersey – în continuare Gabriel,   Regia Autonoma  a Cuprului Deva – în continuare REGIA (actuala Minvest) – şi trei companii mici, „de umplutură”, pentru că legea cerea atunci minimum 5 companii;

– AGREMENT înseamnă „Contractul incheiat între Gabriel şi Regie la  data de 4.09.1995 ca urmare a adjudecării LICITATIEI, împreună cu Actul adiţional nr.1 încheiat la data de 17.10.1996 şi Actul adiţional nr.2 încheiat la data de 01.04.1997 între aceleaşi părţi.”

– LICITATIE înseamnă „licitaţia organizată de REGIE şi Ministerul Industriilor şi Comerţului la data de 04.09.1995, având în vedere evaluarea şi procesarea iazurilor  şi minereurilor aurifere.”

– În Preambul se scrie: „Până în prezent Gabriel Canada a executat obligaţiile ce-i reveneau potrivit AGREMENT-ului”.

Observăm însă că:

– la data semnării  AGREMENT-ului, în 1995, Gabriel (adică Gabriel Jersey)  nu exista; probabil că este  Gabriel Resources N.L.;

–  anunţul RAC  Deva a intenţiei de constituire a unei societăţi mixte … având următorul obiect de activitate:prelucrarea sterilelor cu conţinut de metale preţioase din iazuri de decantare vechi în amestec cu minereu auro-argentifer din producţia curentă, în două instalaţii a câte 1 milion tone pe an la Roşia Montană şi Gurabarza-Brad” a aparut  in Adevărul din  5 sept. 1995, la pag. 8, deci  a doua zi după semnarea Contractului !

– Gabriel Canada a executat obligaţiile ce-i reveneau lui Gabriel (Jersey) din AGREMENT ? De ce?

 

 

12 septembrie 2013

 

Afrodita Iorgulescu

Grupul pentru salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice

http://www.ase.ro/rosia_montana/index.asp