Spânzuraţi-i, de-s mişei

Spânzuraţi-i, de-s mişei,
De-s nebuni, la gard cu ei;
De-s ciocoi cu fumuri,
Daţi-i celor lor de-un fel:
Câinilor din drumuri.

Ce vă doare, cui i-aţi spus?
Pentru cine-aţi tot adus
Smirne şi tămâi?
Latini jos şi lifte sus,
Iar în vârf momâi.

Buni or răi, români suntem,
Românesc pământu-l vrem,
Românească — ţara.
Noi ne suferim ce-avem,
Noi purtăm ocara.

Cui nu-i place-aşa cum vrem
Ducă-se la dracu !
S-au înfipt la noi, golani
Fără ţară, făr-de bani,
Fără neam şi nume,
Şi-acești, câini, -mereu duşmani,
Vor s-orbească-o lume.

=================================
Ar merita să se facă un cântec pe versurile acestea.
De dat cu leuca melodiei în capul năpârcilor.
Versiune adaptată a textului lui GEORGE COȘBUC, prin punerea la plural.
Dan Culcer