Românism şi antiromânism
AVERTISMENTUL LUI MARIAN POPA
Dezbaterea publică organizată la sfârşitul lunii noiembrie despre românism şi antiromânism poate fi considerată un succes, atât prin ţinuta expunerilor prezentate, cât şi prin numărul mare al celor care s-au înscris la cuvânt. După două zile de dezbateri, totalizând peste 10 ore de tensiune intelectuală (nimeni nu a dorit pauză), la care au rezistat şi oameni în vârstă (în frunte cu nonagenarul Alexandru Serafim, autorul unei intervenţii unanim apreciate), dar şi tineri studenţi, vorbitorii au prilejuit recunoaşterea, cu inima strânsă, a unui adevăr extrem de neplăcut: antiromânismul nu mai este o manifestare întâmplătoare, a unor resentimente individuale, ci a devenit politică instituţionalizată, cu strategii pe termen lung, urmărite cu tenacitate şi fără scrupule, antrenând în această activitate malefică forţe pe toate planurile vieţii sociale.
Pentru a contracara posibila acuză de „scenarită” şi „alarmism populist”, pentru a respinge, aşadar, tentaţia unora de a vedea în antiromânism obsesia unor indivizi săraci cu duhul, cărora le este mai comod să opereze cu astfel de concepte simplificatoare, deformând realitatea, falsificând-o, organizatorii au ţinut să deschidă această dezbatere printr-o prezentare a monumentalei lucrări a lui Marian Popa, Istoria literaturii române – de azi pe mâine (23 august 1944 – 22 decembrie 1989), în care avem toate motivele să vedem expresia strălucită, convingătoare, a forţei creatoare a Neamului Românesc dovedită printr-unul dintre exponenţii cei mai înzestraţi ai intelectualităţii româneşti de azi. S-a remarcat faptul că în tot Răsăritul încăput sub cizma bolşevică nu mai există o scriere de amploarea şi de profunzimea acestei Istorii. Pe cât de informat asupra fenomenului românesc şi a contextului politic planetar, pe tot atât de profund în analizele sale, Marian Popa este, probabil, vocea cea mai autorizată (şi, sperăm, în curând, cea mai autoritară) care se poate pronunţa asupra fenomenului, cu maxima corectitudine.
Or, în fruntea impresionantei sale scrieri, Marian Popa a pus un Avertisment adresat cititorilor, de nici 5 pagini, care se încheie cu această frază teribilă: „În sfârşit, autorul este convins că scriind Istoria aceasta şi-a făcut datoria faţă de poporul şi limba sa, a căror soartă ar putea să fi fost programată prin similitudini faţă de aceea a amerindienilor.”
Marian Popa trăieşte de vreo 20 de ani în Occident, în Germania, în lumea academică, universitară, a celei mai puternice Ţări din Europa. Un loc din care a avut posibilitatea să vadă o mulţime de lucruri, de adevăruri, care nouă, din pricina unghiului de perspectivă, ne sunt ascunse. A avut acces la o sumedenie de informaţii, pe care nouă ni le-au cenzurat, fie propaganda PCR, fie propaganda de la „Europa Liberă”. Puţini oameni din România se pot lăuda că ştiu la fel de multe ca Marian Popa! Şi, dintre aceştia, câţi oare sunt de profunzimea analitică, adică a inteligenţei, lui Marian Popa?! Adăugând bine cunoscuta sa onestitate, başca obiectivitatea urmărită obsesiv în tot ceea ce a scris, toate încunate de o puternică, temeinică sensibilitate patriotică, să nu-i spun chiar naţionalistă! (Vezi Petre Ţuţea: „Patriotul este gata să-şi dea viaţa pentru Neamul şi Ţara sa: naţionalistul îşi dedică viaţa neamului său”).
Când un om ca Marian Popa descifrează în desfăşurarea Istoriei contemporane un program (al cui?), care urmăreşte să le pregătească românilor o soartă asemănătoare indienilor din America de Nord, nu au dreptul să rămână impasibili ori să reacţioneze sarcastic şi ironic nici măcar cei care care se consideră profund nedreptăţiţi de judecata, de „sentinţa” de care au avut parte în Istoria lui Marian Popa. Se va fi înşelat Marian Popa asupra unor scriitori, a unor biografii – nimic mai firesc, actul criticului literar, ca şi al istoricului literar, fiind în ultimă instanţă, decisivă, o manifestare de subiectivitate. Este literatură.
Dar, lăsând deoparte literatura, Marian Popa îşi scrie avertismentul liber de neputinţele firii omeneşti şi constată un fenomen a cărui semnalare este pentru el o datorie deasupra oricărui partizanat estetic sau ideologic ori ad personam. Iar fenomenul nu poate fi numit decât antiromânism instituţionalizat. Adică există persoane care ies la pensie după ce o viaţă întreagă au lucrat în cadrul unor programe antiromâneşti. Bunăoară, acel program declanşat după 1920, în derulare şi azi, care urmăreşte sustragerea din arhivele româneşti a unor acte şi documente sau distrugerea acestora.
Simpozionul despre românism şi antiromânism a debutat sub auspiciile avertismentului cu care, din ceţurile Nordului, Marian Popa încearcă să ne trezească din letargia şi lehamitea inoculată întregii societăţi româneşti de către cei ce controlează de 13 ani tranziţia noastră spre neantul dezastrului, al genocidului perfid şi criminal căruia deja i s-a dat un nume: deromânizarea României. Simpozionul nostru şi-a propus ca în cadrul acţiunii de combatere a antiromânismului să facă publică lista celor care se arată a fi angajaţi în aceste strategii de destructurare a societăţii româneşti, a Statului şi a Naţiunii noastre. La Simpozion s-au rostit numele câtorva notorii şi eficienţi activişti ai antiromânismului. Numele lor s-au regăsit pe lista celor decoraţi la 1 Decembrie de însuşi preşedintele României. Semn că acţiunea la care-i chemăm pe cei însetaţi de adevăr şi dreptate, împotriva minciunii şi a trădării de Ţară, nu va fi uşoară şi lipsită de primejdii.
Ion Coja
Post scriptum 2013 iulie
Acest text a fost scris și publicat în decembrie 2002, în revista „România Mare”. Simpozionul Românism și Antiromânism s-a ținut în luna noiembrie, la sala Dalles.
Tot articolul este foarte la adevar dar comparatia cu amerindienii este in plus..
ei sunt tratati foarte rau in unele tari dar nu in SUA si Canada…iar NOI romanii nu suntem indieni..ba din contra, noi nu pierim ca vor cainii…si la fel ca pe timpul comunistilor, ei vorbeau, ei auzeau ca si acum de fapt, diferenta este ca acum astia fura LEGAL ca in codru..mama lor de ..
Cred ca nu ai habar cum sint tratati indienii in SUA si mai ales Canada, mai bine stai jos si taci. Gindeste-te in primul rind ca au fost ingramaditi in rezervatii…
s-au prins lupii ca aici e sat fara ciini… asta-i tot. noi platim ciini de paza si aia fac servici pentru altii. ciinele romanesc crede ca poti face compromisuri cu lupii. faci…da-n prima iarna esti mincat…
si uite asa se duce si stina si ciinii. ciobanul e mort de mult si declarat postmortem ca fiind – ungur.
In cel mai bun caz, român maghiarizat fortat.
Stimate Domnule Profesor,
Numai unirea si actiunea comuna a celor ce vor sa salveze romanismul constituie modalitatea optima de a ne salva tara in ceasul al 12-lea.
Apreciatul site al Dvs. poate sa aduca propuneri adevate pentru a actiona impreuna, inainte de a fi prea tarziu.
LISTA…..lista banditilor,ce ne vor in genunchi in fata istoriei! Nu umblati cu subtilitati,nu suntem toti…prof. univs…avem insa suflet,mandrie ,vointa ,Putere! Cu sanatate, …doru
sunt convins ca un asemenea complot exista,insa ce este romanesc nu piere si nici nu va pieri.gm
Si daca vine un cataclism si ne rade pe toti?
Din ce remarc pe comentarii,esti un alogen defetist,posibil jidov.
Lasa neamul romanesc in pace.Nu fi cinic si trivial in acelas timp.
Imbraca haina penitentei,roagate la bunul Dumnezeu si smereste-te.
Deromânizarea începe cu corcirea țiganoromânească etc. continuă cu deposedarea românilor de bunuri materiale, apoi cu distrugerea conștiinței române a spiritului nostru ancestral.
În timpul socialismului spiritul național era mult mai puternic decât acum în capitalismul postpucist.
Un comentariu anonim.
„Să nu dăm vina tot pe Ceaușescu și pentru ce fac țiganii azi!!. Eu am lucrat cu țiganii, atunci, și în fabrică, ex la UZUC Ploiești și pe șantier. Lucrau în draci și făceau treabă bună. La ploiești, lucrau in principal la forjă, tratamente, sculărie, etc. Erau mai buni ca românii. O sculă călită, lucrată de ei era de cea mai bună calitate. Pe șantier la fel; dar știau că toată lumea era cu ochii pe ei. Dacă unul fura ceva era dus la miliție, legat cu cătușe de calorifer și bătut până leșina.
Nu vedeai țigani pe stradă; îi lua miliția și-i trimitea la muncă. Nu de pușcărie le era frică ci de bătaia de la miliție. După ”revoluție” totul a luat-o razna.
Și nu din cauza noastră – ÎN PRINCIPAL – ci pentru că ne-au fost impuse numai lucruri care erau special făcute ca să ne distrugă.
La inceput imi venea să urlu.
Acum sunt insă liniștit, calm și aștept. Tot ce au pregătit pt noi se răsfrânge și asupra lor. Legea acțiunii și reacțiunii. Aceasta, cu aplicație în societate, a distrus și toate marile imperii ale lumii. Vestul a distrus acum tot lagărul socialist. Sperau ca tările socialiste a căror economie a fost distrusă să cumpere doar de la ele. Părea f. logic. Numai că s-a intâmplat altceva. Oamenii cumpără în principal de la chinezi iar ecomomia vestului a căzut la pământ. În plus și ei sunt invadați de asiațici și africani mai rău ca noi de țigani. Ăsta e un motiv pt care eu cred că există un Dumnezeu și sunt sigur că acesta ne va ajuta din nou, ca de altfel de fiecare dată când unii au vrut să profite de bunătatea prea mare a românului.
Acum altă țintă falsă, altă derută. Să schimbăm denumirea României în Dacia, ca să nu fim confundați cu țiganii. Nu e mai simplu să le spunem la țigani tot țigani ca și până acum. În Europa și America ei sunt denumiți ”gipsi”. Ei le pot spune în continuare tot gipsi dar noi trebuie să le spunem rromi. De ce oare???Uneori am impresia că toată lumea, din SUA la EUROPA s-a unit impotriva noastră. Si România e distrusă sistematic, evident cu sprijinul guvernanților noștrii, printre cei mai proști și mai jigodii din ultimii 2000 de ani.”
„Nu din cauza noastra”, dar dintr-a cui, desteptule? Nu se kk toti in capul nostru de 23 de ani si noi acceptam cu draga inima? Politicieni, minoritati etc.?
Publicati si numarul, data si pagina din revista Romania Mare in care a aparut, initial articolul. Mai scrieti un post scriptum si dati lista celor medaliati de presedintele tarii la 1 Decembrie 2002.
Si vom incerca sa-i identificam pe antiromanii decorati, care, probabil, sunt si acum la pirghiile Puterii antiromanesti; sau, daca nu mai sunt ei, poate sunt rudele lor de gradul 1, 2, 3, etc., pina in al saptelea neam.
Aş vrea eu ca cele afirmate să nu fie adevărate, sdar sunt confirmate cu prisosinţă.
Gena românească a dejucat din plin multe dintre dorinţele de expansiune ale speciilor parazite, oricare ar fi acestea.
Din acest motiv, aversiunea europenilor este uneori de la vizibil la ostentativ.
Distrugerea Poporului român se desfăşoară sistematic, cu paşi mărunţi, cu perseverenţă şi blândeţe.
Mai multe despre formele şi subtilităţile distrugerii unui grup social, vom revela împreună.