ELIBERAREA ȚIGANILOR DIN ROBIE SE DATOREAZĂ GENERALULUI AUSTRIAC PAAR- SCHINGIUIREA ȚIGANULUI LUPU
|
15:58 (acum 3 ore)
|
 |
||
|
||||
SLAVĂ AUSTRIEI cea care a eliberat ȚIGANII DIN SCLAVIE! Frați ȚIGANI de pretutindeni, ADEVĂRUL istoric trebuie spus. În imagine îl vedeți pe generalul austriac Eduard Graf von Paar, cel care a eliberat ȚIGANII DIN ROBIE. Minciuna vehiculată de G. Sion, Suvenire contemporane, vol. II, București, 1973, p. 14 și urm, adică sinuciderea ȚIGANULUI ROB DINCĂ, este DOAR o poveste, fără nici o bază istorică. Iată povestea ADEVĂRATĂ:
Eliberarea țiganilor din robie se datorează generalului austriac Paar- schingiuirea țiganului Lupu . Dezrobirea ca urmare a intervenției a armatei austriece
Eliberarea romilor s-a produs ca urmare a schingiurii unui țigan de către stăpânul său. Îmi revine onoarea de a fi primul rom din istoria modernă a romilor care readuce pe scena memoriei colective numele celor trei protagoniști care au fost începătorii mișcării de eliberare a țiganilor din robie. Aceștia sunt țiganul Lupu, schingiuit de stăpânul său Ioniță Koroi, și generalul austriac Paar, care a intervenit la Ghica Vodă. Iată întâmplarea povestită de Theodor Codrescu(1) :
„Cu ocasiunea publicărei acestui document, sunt dator a împărtăși cititorilor și cauza de aproape ce au îndemnat pe Grigorie Ghica Vodă să șteargă robia de pe facia Moldovei. Este în genere cunoscut că stăpânii țiganilor aveau drept de a’i tortura, fără ca autoritățile polițienesci, să poată a’i stavila; ei puteau să’i bată crud, să’i pue în coarne de fier, să’i lege cu lanțuhuri pentru vinovățiile ce ei ar fi făcut.In anul 1855 luna Noemvrie Spatarul Ioniță Koroi au legat cu lanțuh de gât și de unu copacu în grădină pe țiganul Lupu, acest nenorocit au început a răcni, țipa, striga, înjura, în căt se speria toți cei cetreceau pe strada Butu la vale. Intre trecători se nimeri și adiutantul Generalului Paar, Comandantu armatei austriece de ocupație; acesta se uită pintre zaplaji ca să vadă cauza unei așia văicărări. Indată ce el zări un omu legat cu lanțuhul de gât, se dusă rerpede la Comisie și denunțiă faptul; Comisarul îi respunsă că după legea civilă, stăpînul poate pedepsi pe țigan, fiind el afară din lege, și că el nu poate să’i deie nici un ajutor. Adiutantul nu se descurajiă, el alergă de a spune o așia atrocitate Comtelu Paar, care de îndată se îmbrăcă în toată uniforma sa, și ceru audiență de la Ghica Vodă. Acesta ascultă toată narațiunea Generalului austriacu, și îi promisă că se va folosi de acestă împrejurare, spre a desființa sclavia din țeară.”
Spicuim și din actul numit Nimicire a robiei din Moldova dat de Grigorie Al. Ghica VV, așa cum Theodor Codrescu îl citează în Uricariul săul la pagina 29, reprodus din Albina Românească nr. 59, anul 1848:
„…singure principatele române au păstrat încă această urmă defăimătoare a unei societăți varvare! În principate singure, sclăviea face încă parte din ordinul social! O asemene anomalie nu trebuie, nici poate să mai esiste; o așa stare a lucrurilor este în nepotrivire cu sintele dogme ale religiei creștine, cu principiile de umanitate și cu vitalul interes de statu. Aceasta este o plagă a societății pe care trebue, nu să o ascundem, precum s’au fost cercat pănă acum, – căci este cu neputință, – dar să o vindecăm cu cât mai curând.”
Fragment din viitoarea mea carte „Rom sau Țigan” Contact naayram@gmail.com. Facebook ID> Baro Rom (Ulise)
Bibliografie
1-Theodor Codrescu, Uricariul Tomul al 10-lea, pag. 86 Iassi, 1888 Tipo-litografia Buciumului Roman.
https://de.wikipedia.org/wiki/
Eduard Graf von Paar ( December 5, 1837 in Vienna , † February 1, 1919 in Vienna ) was an Austro-Hungarian officer (
Von Paar came from an originally Italian family , who had risen to the ranks of Habsburg postmasters and had acquired possessions in Bohemia and Styria. Like his younger brother, who later became General Alois Graf von Paar , he embarked on a military career at an early age. He graduated from the Theresian Military Academy in 1857 and then joined the Uhlan Regiment No. 1 as a lieutenant . He continued to serve in the cavalry , before becoming Emperor Franz Joseph I’s aide -de-camp on 15 April 1866 . From August 18, 1866 he took the position of a wing adjutant of the emperor. During this time he was listed as Rittmeister in the 9th Cuirassier Regiment . It was not until 1869 that he returned to a troop command in the 4th Dragoon Regiment as a lieutenant colonel . Five years later he was promoted to colonel and took over the regiment as commander. In 1879 he commanded, meanwhile promoted to major general , the 4th Cavalry Brigade.
He was promoted to Field Marshal Lieutenant (1884) and finally returned to the Kaiser’s entourage. In 1887, Paar was appointed adjutant general to Franz Joseph I. As one of the Emperor’s closest advisers, Paar exerted the greatest influence on his military views and decisions, both in organizational, personal and political terms. Paar was promoted to General der Kavallerie in November 1891 and reached the peak of his career with his appointment as Generaloberst on February 27, 1916. After the Emperor died in November 1916, the couple was initially put on hold by Emperor Karl I in January 1917 and retired in 1918. Numerous well-known aristocrats and officers attended his consecration, which took place on February 4, 1919 in the Palais Paar on Wollzeile in Vienna. His burial took place in Bechin in southern Bohemia, whose chateau was owned by the Paar family. [1]Itemizations
- ↑ Daily newspaper Wiener Zeitung , Vienna, No. 29, February 5, 1919, p. 7, middle column
- Literature Peter Broucek : couple, Eduard Gf. from. In: Austrian Biographical Lexicon 1815-1950 (ÖBL). Volume 7, Verlag der Österreichische Akademie der Wissenschaften, Vienna 1978, ISBN 3-7001-0187-2 , p. 275 f. (direct links to p. 275 , p. 276 ). ( e-text )
Articol publicat original pe site-ul confluente.org, și CENZURAT LA COMANDA lui Gheorghe Sarău. 27.06.2016;proza; Eliberarea țiganilor din robie se datorează generalului austriac Paar- schingiuirea țiganului Lupu Marian Nuţu Cârpaci http://confluente.org/
Aici este povestea MINCINOASĂ a lui G. Sion:
”Un amor tragic și… dezrobirea țiganilor
Pe 10 decembrie 1855, Divanul Obștesc al Moldovei adopta în unanimitate legea privind emanciparea țiganilor. Desigur, această chestiune fusese luată în discuție de multă vreme și mulți oameni de seamă, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, luptase pentru desființarea robiei. Urgentarea adoptării legii, se pare că este legată de un aspect pe cât de romantic, pe atât de dramatic. Mătușa domnitorului Grigore Alexandru Ghica (foto dreapta), Profira Cantacuzino-Pașcanu, avea în casă un rob țigan, pe nume Dincă. Acesta era rodul pasiunii pe care soțul Profirei, Dumitrache, o avusese pentru Maria, mama lui Dincă. Cu toate acestea, robul era foarte iubit de stăpână care nu avea nici un copil. După moartea lui Dumitrache, văduva se decide să plece într-o călătorie la Paris, luându-l cu dânsa și pe Dincă. În capitala Franței, acesta se îndrăgostește de frumoasa Clementina, pe care, la întoarcere o aduce cu el în țară. Numai că „uitase” să-i spună un amănunt esențial: că este rob țigan! Când a auzit franțuzoaica, nici nu a mai vrut să audă de el. Dincă a încercat zadarnic s-o înduplece pe Profira să-i dea drumul. A ajuns chiar până la domnitor, nepotul stăpânei, care i-a oferit 100 de robi în locul nefericitului îndrăgostit. Fără succes însă! Așa că, disperat, Dincă a luat un pistol, s-a dus în camera Clementinei care tocmai își făcea bagajul, i-a tras un glonț în inimă, după care și-a zburat creierii! În aceeași seară (27 noiembrie 1855), se întrunise Divanul domnesc, unde, principala chestiune pe ordinea de zi era chiar cea legată de emanciparea țiganilor. În toiul discuțiilor, a sosit aga orașului Iași, aducând vestea tragediei din casa coanei Profira. La aflarea dramei, Ghica Vodă a ieșit din camera Divanului, nu înainte de a spune miniștrilor să nu plece până ce nu ajung la un acord privind eliberarea robilor. Și într-adevăr, demnitarii s-au înțeles în cele din urmă, iar peste două săptămâni de zile, robia era desființată în Moldova.
Eliberarea…
Grigore Alexandru Ghica, domnul Moldovei, marcat de tragismul unei povești de dragoste dintre un țigan, rob al doamnei Profira Cantacuzino-Pașcanu, și o cameristă franțuzoaică, încheiată cu împușcarea fetei și sinuciderea băiatului, a în tocmit în grabă un proiect de lege ce prevedea eliberarea tuturor țiganilor robi. La 22 decembrie 1855, legea pentru dezrobirea țiganilor particulari este votată în unanimitate în Divanul Moldovei. Sunt eliberați și ultimii cca 5.000 de țigani robi. La scurt timp, o asemenea lege este votată și în țara Românească [20].S-a încheiat un proces care a durat peste două decenii și care a făcut ca robii țigani din Moldova și țara Românească să fie eliberați cu șapte ani mai devreme decât sclavii negri din Statele Unite ale Americii. Din păcate, entuziasmul care a făcut pe marii boieri și mănăstiri să elibereze pe țigani fără despăgubire s-a risipit destul de repede și problemele integrării acestei noi populații libere a țărilor Române s-au dovedit mai grele decât posibilitățile de rezolvare ale clasei politice din acea vreme, dar și după aceea.”
NOTE
1. N. Iorga, Istoria românilor, Ed. Enciclopedică, București, 1993, p. 110 și C.C. Giurescu, Istoria românilor, vol. II, Ed. All, București, 2000, p. 338
2. V. Costăchel, A. Cazacu, Viața feudală în Țara Românească și Moldova, Ed. științifică, București, 1957, p. 154
3. A. Fraser, țiganii, Ed. Humanitas, București, 2008, p. 70
4. D.I.R., A, Veacul XVI, vol. III, Ed. Academiei, București, 1954, p. 159- 160 și vol. IV, p. 53, 120
5. O. Cicanci, Aspecte din viața robilor de la Mănăstirea Secul în veacurile XVII-XVIII, în „Studii și articole de istorie”, X, 1967, p. 158-160
6. N. Grigoraș, Robia în Moldova, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol”, IX, Iași, 1967, p. 67-70
7. N. Iorga, Românii prin călători, Ed. Eminescu, București, 1981, p. 401-402
8. Călători străini despre țările române, X1 , p. 300
9. Istoria dreptului românesc, II/1, București, 1984, p. 244
10 C.C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, p. 511
11. ibidem
12. Vl. Diculescu, Viața cotidiană în țara Românească în documente 1800-1848, Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 1970, p. 50
13. N. Djuvara, Între Orient și Occident, Ed. Humanitas, București, 2008, p. 294
14. V. Achim, țiganii în istoria românilor, Ed. Enciclopedică, București, 1998, p. 85 și urm.
15. N. Djuvara, Între Orient și Occident, p. 298
16. C. Popp-Serboianu, Les Tsiganes, Ed. Payot, Paris, 1930, p. 53
17. M. Kogălniceanu, Esquisse sur l’histoire, les moeurs et la langue de Cigains, în „Opere”, vol. II, Ed. Academiei, București, 1976, p. 361
18. ibidem, p. 366
19. M. Kogălniceanu, Dezrobirea țiganilor, în „Opere”, vol. II, p. 611
20. G. Sion, Suvenire contemporane, vol. II, București, 1973, p. 14 și urm.
*
Nota redacției – Nu cred că se exclud cele două povești. Varianta lui Rom Baro nu exclude varianta oficială. Mai important decât orice este să stabilim termenii exacți în care se pune robia țiganilor în țările românești: Țiganii au venit de bună voie în țările românești și au cerut protecția autorităților, au cerut să intre robi la mânăstiri sau pe la boierii mai avuți, pentru a li se asigura condiții de viață. Au muncit pentru asta, au știut să se facă utili, dar robia nu a fost inițial un act samavolnic. Una din dovezi este faptul că mulți țigani au protestat când au fost sloboziți! „Cu ce ți-am greșit, boierule?!” se tânguiau aceștia. Robia țiganilor nu poate fi comparată cu sclavia din America, atât de rușinoasă!
“In anul 1855 luna Noemvrie Spatarul Ioniță Koroi au legat cu lanțuh de gât și de unu copacu în grădină pe țiganul Lupu, …”
“ … Comtelu Paar, care de îndată se îmbrăcă în toată uniforma sa, și ceru audiență de la Ghica Vodă. Acesta ascultă toată narațiunea Generalului austriacu, …”
“He,[Eduard Graf von Paar] graduated from the Theresian Military Academy in 1857 and then joined the Uhlan Regiment No. 1 as a lieutenant . He continued to serve in the cavalry …” – “Eduard Graf von Paar a absolvit Academia Militară Terezică în 1857 și apoi s-a alăturat Regimentului Uhlan Nr. 1 ca locotenent . El a continuat să servească în cavalerie …”
“It was not until 1869 that he returned to a troop command in the 4th Dragoon Regiment as a lieutenant colonel. Five years late, in 1879, he was promoted to colonel and took over the regiment as commander.” – “Abia în 1869 s-a întors la un comandament de trupe din Regimentul 4 Dragoon ca locotenent-colonel. Cinci ani mai târziu, în 1879, a fost avansat la gradul de colonel și a preluat regimentul ca comandant.”
“ Paar was promoted to General der Kavallerie in November 1891 and reached the peak of his career with his appointment as Generaloberst on February 27, 1916” – “Paar a fost promovat la gradul de general de cavalerie în noiembrie 1891 și a atins apogeul carierei sale prin numirea sa ca generaloberst la 27 februarie 1916.”
Citatele de mai sus ne spun ca in noiembrie 1855 generalul Paar a atentionat pe domnitorul Ghica Voda despre atrocitatea din curtea spatarului Koroi.
Pe de alta parte citatele din textul postat de domnul Rom Baro, cele din Wikipedia engleza ne spun cu totul si cu totul o alta poveste.
Contele Paar in 1885 era elev al Academiei Militare Thereziene austriece, pe care o absolva abia in 1857. Deci in 1855 contele de Paar nu avea ce cauta in Moldova ocupata de partenerii austrieci si nu era nici pe departe general, grad la care va fi promovat abia in1891, 36 de ani mai tarziu.
Observatia nu a fost greu de realizat datorita generozitatii documentare a domnului Baro, care merge dincolo de Wikipedie si da mai multe date “istoriografice” care sa poata polua si da si mai mult mister povestii.
Ca “minciuna are picioare scurte” se vede imediat, dar trebuie sa apreciem si contributia autorului.
O intrebare se impune insa: acest articol, postat mai sus, are doar intentia de al ataca pe G Sion?
Slava Austriei ei o pot aduce pentru gustoasele lebede din Viena, totusi.
Acest comentariu a fost facut si pe blogul autorului Rom Baro: https://romagenocid.wordpress.com/2022/03/26/eliberarea-tiganilor-din-robie-se-datoreaza-generalului-austriac-paar-schingiuirea-tiganului-lupu
Barosane, Rrom Baro, / Le saresa huleardo,/ La gadesa parnoro,/ Le biciosa po dumo,/
Kaste dikkeol balamo:/ Balamo dizakoro!
Dezrobirea țiganilor se începe cu o crimă și o sinucidere într-o parte, cu un țigan pedepsit a fi înlănțuit de un copac care blestemă și înjură în cealaltă parte. Cât de potrivit pentru această etnie care până azi nu respectă nicio lege nicăieri.
„La 22 decembrie 1855, legea pentru dezrobirea țiganilor particulari este votată în unanimitate în Divanul Moldovei.” Aha, pare’mi’se ca blm hamerican face pui si pe la noi. Numai viata si istoria tiganilor, evreilor, ukrainienilor mai nou, conteaza. Romanii unde sunt? Stie baru tigan asta cand au fost dezlegati de glie ultimii taranii romani care erau vanduti cu mosiile de marii latifundiari si alti arendasi tot in Moldova? Dupa primul razboi la improprietarirea din 1920. Stie ca acestia nici macar nu aveau nume de familie de aceea sunt sute de mii de urmasi ai acestora care preluasera numele mamelor (Aioanei, Amariei, etc.). Stie baru ca in anii 2000 erau sute de romani redusi in starea de sclavi de clanurile tiganesti zonele rurale (in lanturi, violati, torturati). Vtc (doar Viata tiganilor conteaza) se pare ca este noul trend neomarxist… https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/pedepsele-primite-de-stapanii-de-sclavi-din-berevoesti-care-au-tinut-in-lanturi-si-torturat-peste-40-de-copii-si-tineri-902453