 Victor Grigor413 aprobate grigor.victor@yahoo.com 82.76.92.74
Domnule Klein, limba română, ca o limbă romanică ce este, face parte din aceeași familie lingvistică cu limbile: sanscrită, iraniană, hitită, tochariană, greacă, limbile celtice, germanice, slave, baltice . Prin urmare, avem foarte multe cuvinte românești care se aseamănă cu cuvintele( evoluate din aceleași rădăcini PIE) existente în aceste limbi. Un exemplu: PIE „ nepots ” a dat în sanscrită forma „napat”; în engleză, „nephew” și „neve”; în gotică, „nevo”; în latină, „nepos/nepotis”; în greaca veche,„nepodes”; în iraniană, „naptar”, „napat” , „nevi” și „naveh”; în slavă, „nevii”; în baltică, „nepotis” și „neputs”, în irlandeză, „niae” și în welșă, „nai”; în albaneză, „nai”. Românescul cuvânt NEPOT seamănă cu termenul sanscrit NAPAT, tot așa precum un nepot seamănă ( mai mult sau mai puțin) cu un unchi de-al său matern. Limba română , fiind fiica limbii latine, posedă o formă a acestui cuvânt ( așa precum era și normal) foarte apropiată de forma maternă, latină. Dintre toate mătușile ei, cea mai asemănătoare, în acest caz, cu forma românească este forma veche baltică_ NEPOTIS, care este identică cu cea latină, iar nu forma sanscrită( NAPAT). În cazul altor cuvinte de origine PIE, forma românească semănă mai bine ,poate,cu cea celtică, slavă sau iraniană, sau cu cea sanscrită, așa cum o nepoată sau un nepot poate semăna mai mult cu un anumit unchi sau cu o anumită mătușă . Însă întotdeauna, atunci când cuvântul românesc este moștenit din latină, iar nu împrumutat din altă limbă IE, el seamănă cel mai tare cu cuvântul latinesc din care provine, la fel cum un fiu sau o fiică seamănă mai degrabă cu mama sau cu tata decât cu alt consângean .Se întâmplă ca cineva, auzind într-o limbă IE vreun cuvânt, foarte asemănător în formă și ca înțeles cu cuvânul românesc provenind din același radical PIE, să creadă , din lipsă de cultură lingvistică, că acel cuvânt ar fi „românesc”! De aceea , nu e indicat pentru nimeni să se pronunțe categoric într-un domeniu pe care nu-l stăpânește…pentru a nu cădea în ridicol. Dovezile lingvistice în favoarea caracterului romanic al limbii române sunt atât de evidente și de multe, pentru cei care se pricep la lingvistică, încât speculațiile facile: de natură geografică, istorică, genetică, pseudolingvistică, folclorică sau militară, ale necunoscătorilor, oricât de numeroase și de atrăgător ambalate ar fi ele, pentru uzul publicului consumator, n-au cum să schimbe acest adevăr incontestabil din punct de vedere științific. Deci, singurul leac eficient în combaterea maladiei intelectuale numite „ habarnism” a fost ,este și va fi….lectura. Dar numai lectura scrisă de cei competenți în domeniul respectiv! |
3 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
1)Cei competenți în domeniul lingvisticii sunt cei care pot deosebi un text autentic, scris într-o limbă antică, de o făcătură comisă la finele sec. XIX de către un pseudolingvist paranoic . Cei incompetenți în domeniul lingvisticii cred că textele pretins dacice sunt autentice și se lăudă chiar că le-ar fi descifrat . De asemenea, ei se mândresc și cu decriptarea unor inscripții antice autentice pe care nimeni nu le-a putut descifra în afară de ei. Pentru că ei, cu geniul lor, au înțeles de la început că acestea sunt scrise pe românește. Partea tristă este însă că nimeni nu-i crede! Pentru că variantele propuse de ei sunt total nerealiste, pline de artificii și ipoteze fanteziste , lipsite de orice fundament științific . Ambiția lor declarată este să rescrie istoria și lingvistica, având drept model revoluția înfăptuită la nivelul științelor naturii . Lipsa de cultură însă nu le permite să sesizeze că revoluția din aceste științe s-a produs datorită perfecționării mijloacelor de observație. Dacă pentru istorie , genetica, chimia și fizica au ridicat foarte mult calitatea și complexitatea observației , pentru lingvistică acest lucru nu este valabil. Iată de ce de mai bine de un secol nimeni nu a mai revoluționat cu adevărat lingvistica. Lucrările scrise acum un secol în domeniul lingvisticii sunt în foarte mare măsură adevărate și astăzi. Împărțirea și clasificarea limbilor IE n-a suferit nici o modificare semnificativă. Nu se pot produce transformări majore în materie de clasificare a limbilor IE, atîta timp cît nu se fac descoperiri de amploarea celor făcute la Hatussa , Cnossos , Ninive sau a manuscriselor tochariane. Plăcuțele de la Sinaia, după cum afirmă ce care se pricep, nu pot fi luate în serios în acest sens.2) Eu, care nu sunt un specialist în lingvistică ( cunoscând din ea doar atât cît să pricep cine are dreptate și cine nu) nu mă aventurez niciodată să-mi expun părerile proprii, așa precum amatorii daciști se înghesuie, care mai de care, preferînd să mă fac doar purtătorul modest de cuvânt al acelora care sunt somități în lingvistică și care, se subînțelege, dau dovadă și de maximă onestitate. Pentru că fără onestitate , lingvistica nu mai e știință, ci literatură sf sau simplă manipulare. Dacă se mai întâmplă să mai scap cîteodată vreo informație mai „originală„, adică de la mine, vă asigur că asta se produce doar din cauza neatenției, oboselii, sau a unor regretabile pene de memorie. Sper , totuși, să nu ajung prea des în postura lingvistului antic Penea!
„Deci, singurul leac eficient în combaterea maladiei intelectuale numite „ habarnism” a fost ,este și va fi….lectura. Dar numai lectura scrisă de cei competenți în domeniul respectiv!”
Cine hotărăște care sînt cei competenți în domeniul respectiv?
Dacă ar fi fost așa de simplu, adică multă lectură pt obținerea de cunoștințe adevărate, nu ar mai fi necesară rescrierea istoriei, a lingvisticii, iar cursurile de fizică din secolul trecut ar fi valabile și azi.
Cine sînt cei competenți? că lingviștii maghiari scriu mult diferit despre limba română.
„De aceea , nu e indicat pentru nimeni să se pronunțe categoric într-un domeniu pe care nu-l stăpânește…”
Dv stăpîniți domeniul lingvisticii? că văd că vă dați mereu cu părerea.
-lucrarea ” Secsologia ” cine o scrie?