Simțul evreiesc al justiției si al solidarității!

NAȚIUNILE ARABE NU SUNT DE VANZARE!
– este Israelul mana proxy americană care trebuie să tină Orientul Mijlociu sub control?
De CD

Scopul final al Washingtonului nu este nici pacea, nici democrația. Este de a impune o ordine regională în care statul de ocupație să domnească necontestat și statele arabe să fie menținute într-o stare permanentă de inferioritate militară.
SUA nu doar sprijină Israelul, ci garantează supremația statului de ocupație asupra întregii regiuni.
La sfarsitul anilor ‘60, după asasinarea lui Kennedy, Washingtonul a format o strategie deliberată pentru a împiedica orice stat arab sau mișcare de rezistență să construiască capacități militare care ar putea rivaliza cu cele ale Tel Aviv-ului. Această politică nu este retorică – este codificată în lege și executată cu sfintenie în toate dimensiunile politicii externe a SUA în Asia de Vest.

În conformitate cu prevederile Legii SUA privind controlul exporturilor de arme, Washingtonul este obligat legal să susțină „Diferența militară calitativă” (QME) a Israelului, care este definită astfel:

„Capacitatea de a contracara și de a învinge orice amenințare militară convențională credibilă din partea oricărui stat individual sau posibilă coaliție de state sau din partea actorilor nestatali, suportând în același timp pagube și pierderi minime, prin utilizarea mijloacelor militare superioare, deținute în cantitate suficientă, inclusiv arme, comandă, control, comunicare, informații, supraveghere și capacități de recunoaștere care, în caracteristicile lor tehnice, sunt superioare celorlalte capacități individuale sau posibile ale coaliției de actori.”

În practică, acest lucru s-a tradus în declasarea vânzărilor de arme către statele arabe, amânarea sau modificarea deliberată a transferurilor de arme și sabotarea totală a eforturilor regionale de a urmări independența militară.
Nici cei mai apropiați aliați ai Washingtonului nu sunt cruțați. Achiziția cu întârziere îndelungată de către Emiratele Arabe Unite a avioanelor de luptă F-35 – chiar și după semnarea Acordurilor Abraham – a fost condiționată de păstrarea superiorității militare a Israelului.

Când înțelegerea a fost în cele din urmă aprobată, Israelului a primit în liniște o versiune mai avansată a aceleiași aeronave. Dinamica similară a modelat transferurile de arme ale SUA către Egipt și Arabia Saudită, unde sistemele vândute sunt limitate sau calibrate în mod constant pentru a păstra avantajul israelian.

Atribuirea acestui rol Israelului face ca statul să fie doar o unealtă a intereselor americane, iar cand vorbim de interesele americane, chiar cand ele se pretind nationale, noi stim exact a cărei mafii sectariene apartin aceste interese.
Deci poporul israelian si armata lor de legionari străini sunt carnea de tun pentru proiectarea puterii Mafiei Financiare si in această parte a lumii.

După situatia criminală din Gaza multi cetăteni israelieni au priceput manevra criminală periculoasă si pentru ei si au incercat să schimbe situatia prin manifestatii impotriva guvernului si a premierului său criminal Netanyahu/Mileikowsky. Acesta este acum condamnat de Tribunalul Penal de la Haga si totusi este primit cu elogii si fanfare in Ungaria, de premierul Orban.

Oricum statul Israel deocamdată rămane o fortă proxy a Mafiei Financiare, ca o demonstratie că satanele nu au milă, nu au respect si nu au indurare pentru nimeni, nici măcar pentru ai lor, asa cum preciza si Kissinger care spunea că “a fi prietenul USA este letal”.

Încercările de a ocoli controlul SUA – prin procurarea de arme din Rusia sau China – sunt pedepsite rapid. Washingtonul a impus sancțiuni Turciei pentru achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400, în ciuda faptului că Turkiye este membru NATO. Mesajul este consecvent în general: nicio putere arabă sau regională, oricât de pro-occidentală ar fi, nu are voie să dezvolte o capacitate militară independentă care ar putea contesta supremația israeliană.

SUA au încadrat această agendă de dezarmare ca parte a unui efort mai amplu de stabilizare a Orientului Apropiat. Dar realitatea este cu totul alta. Interesul Washingtonului pentru Orient nu este suveranitatea, nici pacea, ci controlul. Este ștergerea oricărei forțe capabile să reziste agresiunii israeliene.

Pe 28 martie, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Tammy Bruce, a declarat:
„Ca parte a acordului de încetare a ostilităților, Guvernul Libanului este responsabil pentru dezarmarea Hezbollahului și ne așteptăm ca Forțele Armate Libaneze (LAF) să dezarmeze acești teroriști pentru a preveni noi ostilități”.

Acest lucru iterpretează greșit termenii de încetare a focului – dintre care niciunul nu prevede o clauză de dezarmare – dar reflectă cu exactitate obiectivul real parsiv al Washingtonului.
Nicio autoritate nu a împins această linie mai energic decât Morgan Ortagus, trimisa adjuncta al SUA în Asia de Vest, unul dintre functionarii cei mai fanatici ai departamentului de stat care a impins dincolo de absurd Acordurile Abraham, ce declarau infratirea israelului cu statele arabe.

În patru interviuri în cadrul rețelelor regionale din 6 până în 9 martie, ea a făcut obsedant referire la dezarmarea Hezbollah, de 35 de ori – mai mult decât orice alt subiect, inclusiv reforma economică sau securitatea frontierei.
Ortagus a descris în mod repetat momentul actual ca fiind o oportunitate „o dată la o generație” de a reconfigura echilibrul intern de putere al Libanului și a adus laude președintelui libanez Joseph Aoun și prim-ministrului Nawaf Salam pentru alinierea la prioritățile SUA.

Dar laudele ei sunt foarte condiționate – dovedind cât de agresiv noua conducere urmărește dezarmarea lui Hezbollah.
Chiar dacă SUA solicită desființarea rezistenței, continuă să sprijine și să permită operațiunile militare israeliene. Washington a autorizat, de asemenea, Israelul să efectueze zboruri la mare altitudine deasupra Libanului pentru colectarea de informații – o altă încălcare flagrantă a suveranității libaneze. Aceste zboruri nu au niciun scop altul decât acela de a afirma controlul israelian asupra cerului Libanului și de a ajuta la viitoarele operațiuni de țintire.

Campania împotriva Hezbollah nu este doar despre un singur partid sau un grup armat. Face parte dintr-o strategie sistemică de a se asigura că nicio forță arabă – de stat sau non-statală – nu poate provoca Israelul militar. Fie că se află în Liban, Siria, Iordania, Irak sau chiar statele din Golful Persic aliniate cu SUA, scopul Washingtonului este același: dezarma, diviza și domina, comform dogmelor talmudice.

Ceea ce se întâmplă în Liban nu este izolat. În Siria, SUA au lucrat activ pentru a preveni reconstituirea armatei arabe siriene, subminând în același timp cauza palestiniană prin noul guvern condus de islamisti.
În Irak, a făcut presiuni pentru marginalizarea unităților de mobilizare populară (PMU). În Iordania, menține relatii profunde și influență militară care limitează efectiv orice autonomie strategică. În general, rezultatul este fragmentarea, dependența și slăbiciunea.

Instrumentele sunt variate – diplomație, presiune economică, război informațional și coordonare militară – dar scopul este unic: să mențină rezistența în frâu și să împiedice apariția oricărei puteri suverane în Asia de Vest.

Chiar si Jeffrey Sachs la conferinta diplomatică NATO de la Antalya a spus clar că situatia din Asia de Vest nu se va putea rezolva atata timp cat SUA vor mai fi incă o putere care este bagată in seamă. Este acesta un avertisment sau o amenintare?

SUA vor Orientul ca o regiune fără rezistență, fără memorie și fără autodeterminare.
Dar Națiunile Arabe nu sunt de vânzare.
Și armele rezistenței sale nu vor fi predate la o commandă scrisă în Tel Aviv și Washington.

Atlanta 16/04/2014