SECRETELE
> BASARABIEI
>
>
> Interviu cu dr.
> Şerban Milcoveanu
> – D-le
> doctor, în legătură cu istoria Basarabiei totuşi se
> cunosc prea puţine amănunte, şi considerăm că este
> important să ne relataţi ce cunoaşteţi în legătură cu
> aceasta.
> Dvs.
> aţi fost în relaţie directă şi îndelungată cu
> Basarabia: v-aţi efectuat stagiul militar acolo, aţi
> participat la războiul anti-sovietic de la început şi
> până la sfârşit, aţi cunoscut numeroase personalităţi
> ale epocii. În plus, fiind un naţionalist, părerea dvs.
> este deosebit de importantă pentru noi.
> –
> D-le Codreanu, am făcut războiul antisovietic din prima zi
> până în ultima zi: întâi ca medic de regiment la un
> divizion de artilerie, pe urmă ca medic de batalion de
> infanterie la vânătorii de munte.
> Când
> eşti la divizion de artilerie sau la batalion de infanterie
> nu are de ce să-ţi mai fie frică (de nimic!), pentru că
> nu există alt loc mai periculos unde să fii trimis
> („mai rău nu se poate”): limbile se dezlegau,
> toată lumea vorbea – şi se vorbea adevărul.
> Adevărul despre războiul
> antisovietic nu era cel care se spunea de la comandament
> (adică istoria oficială), ci ceea ce se discuta la popota
> ofiţerilor.
> Am luat
> contact şi cu populaţia locală şi sigur că, pe parcurs
> de 4 ani, la popota ofiţerilor, m-am gândit, am discutat
> şi analizat toate problemele politice în legătură cu
> Basarabia.
> Ceea
> ce înregistraţi dvs. acum este o contribuţie originală
> la istoriografie.
> Mai
> întâi, o mică introducere pentru tinerii cititori:
>
> Teritoriul
> dintre Prut şi Nistru nu este altceva decât jumătatea de
> est a Moldovei, cu capitala la Iaşi, aşa cum teritoriul
> dintre Suceava şi Ceremuş, cunoscut sub numele de
> Bucovina, nu este altceva decât nordul Moldovei, iar
> Moldova este provincia cu înalt prestigiu istoric şi,
> poate, cu cel mai ridicat procent de inteligenţă nativă a
> României.
> Numele de
> Basarabia desemna, de fapt, numai sudul Basarabiei în 1812.
> Când ruşii au instituit ocupaţia rusă a teritoriului
> dintre Prut şi Nistru, au interzis numele de moldovean;
> chiar l-au prigonit.
> De unde
> provine numele de Basarabia: sudul acestui teritoriu,
> Bugeacu, o câmpie, a fost întotdeauna posesia Ţării
> Româneşti. Se numea Basarabia după numele dinastiei
> Basarabilor care a întemeiat Ţara Românească. Aici, în
> Bugeac, Ţara Românească se apăra de invaziile din est,
> în special de invaziile tătarilor.
> În 1924
> Stalin a fondat la Tiraspol aşa-zisa Republică Socialistă
> Sovietică Moldovenească cu scopul de a lua Basarabia şi
> apoi Moldova, şi de atunci nu se mai întrebuinţează de
> ruşi cuvântul „Basarabia”, ci cuvântul
> „Moldova”. Dar noi din Bucureşti îi spunem
> „Basarabia” şi ne gândim că este jumătatea de
> est a Moldovei.
> Privitor
> la Basarabia sunt două lucruri distincte:
> –
> întâi ceea ce istoriografia tace – deci ascunde nişte
> secrete pe care am să-mi permit să le spun,
> – şi
> apoi secretul care mi s-a spus mie de Alexandrina
> Russo.
> Repet că
> ambele sunt o contribuţie originală la
> istoriografie.
> Ce
> ascunde istoriografia
> (şi ascunde în mod
> intenţionat)
> Ascunde
> faptul că în iunie 1916 s-a schimbat guvernul la Petrograd
> şi în locul unui guvern filo-antantist a venit un nou
> guvern Boris von Sturmer cu program de a încheia pacea
> separată cu Germania şi de a scoate Rusia din război.
> (După doi ani de război, conducătorii Rusiei ţariste
> simţeau că nu mai pot rezista şi pentru a preveni
> revoluţia s-au gândit la pacea separată.) Şi au început
> tratative secrete între Germania şi Rusia la o staţiune
> balneară din Suedia.
> Dacă în
> secolul al XVIII pacea dintre ruşi şi nemţi s-a făcut cu
> împărţirea teritoriului Poloniei, acum, în secolul XX,
> pacea dintre ruşi şi germani urma să se facă cu
> împărţirea teritoriului României: ruşii să ia Moldova
> până la Carpaţi; Galiţia (de la Austria) urma să
> treacă la Germania, iar în locul Galiţiei Austria să
> primească Valahia (Muntenia) şi Oltenia. Astfel urma să
> fie împărţită România. Asta era situaţia în iunie
> 1916.
> Ca să poată
> împărţi România care era în stare de neutralitate,
> trebuia adusă pe poziţie de beligeranţă; ni s-a dat
> ultimatum de ruşi să intrăm în război. Ca să ne
> atragă, ruşii ne-au momit că armata gen. Brusilov din
> Galiţia va porni în ofensivă şi va veni în
> întâmpinarea armatei române pe valea Tisei, deci că noi
> aveam misiune numai până în Transilvania pentru că urma
> a se face front comun cu ruşii.
> Am intrat
> în război. După ce ne-au văzut intraţi în război şi
> trecuţi pe poziţii de beligeranţă, ruşii n-au făcut
> nimic şi armata Brusilov a rămas a acolo unde era: ne-a
> lăsat în Transilvania singuri, aşa că am fost imediat
> învinşi şi a trebuit să ne întoarcem înapoi peste
> Carpaţi, în retragerea aceea îngrozitoare pentru
> stabilizarea frontului, pe aliniamentul Focşani –
> Nămoloasa – Galaţi, unde am rezistat cât am putut.
>
> Francezii,
> care erau „cu cuţitul ajuns la os” din bătălia
> de la Verdun (cea mai mare
> bătălie, în care au murit 1 300 000 de ostaşi germani
> şi 1 000 000 de ostaşi francezi, câştigată de
> mareşalul Petain), au trădat România şi au încheiat
> atunci, în vara lui 1916, după intrarea noastră în
> război, un tratat secret cu Rusia (încă ţaristă,
> condusă de acest Boris von Sturmer), un tratat secret ca
> să prevină ceea ce bănuiau şi francezii: tratativele
> secrete cu nemţii de scoatere a Rusiei din război. Ei
> aveau interes ca armata germană să fie blocată pe frontul
> de est şi să nu vină pe frontul de vest peste ei, la
> Paris. Şi în
> acest tratat secret era dată întreaga Moldovă până la
> Carpaţi ruşilor şi dreptul Rusiei de a lua un culoar de-a
> lungul Mării Negre până la Constantinopol, la Marea Egee
> (care era visul ruşilor şi testamentul lui Petru cel Mare
> şi al Ecaterinei a doua).
> Al doilea
> lucru pe care istoriografia îl ascunde este ce s-a
> întâmplat la conferinţa de pace de la Paris 1919-1920 în
> legătură cu România.
> Ceea ce s-a
> făcut cu restul Europei ştie toată lumea, dar ce s-a
> făcut cu România se ascunde.
> Delegaţia
> noastră era condusă de Ionel I. C. Brătianu, mare patriot
> român; Clemenceau l-a luat deoparte şi i-a spus:
> „Domnule, Dvs., România, să faceţi abstracţie de
> tratatele secrete semnate cu Franţa, cu Anglia şi cu
> Rusia, dinainte de război.” (România avea nişte
> tratate secrete prin care ni se recunoştea Transilvania
> până la Tisa şi Banatul în întregime.) Brătianu a spus
> „Nu”, supărându-i astfel şi pe englezi, şi pe
> francezi.
> – Vă
> referiţi la tratatele pe care România le-a făcut în
> 1916, la intrarea în război?
> –
> Înainte de intrarea în război. Deci cu se s-a
> condiţionat intrarea noastră în război. Tratate secrete
> negociate de Ionel Brătianu cu multă dificultate: doi ani
> s-a muncit la ele, cu păstrarea aparentă a
> neutralităţii.
> Începe
> conferinţa de pace de la Paris şi vine „bomba cea
> mare” pe care nu o cunoştea nimeni – şi asta nu se
> spune:
> Woodrow
> Wilson, preşedintele Americii, a venit ca un fel de
> Dumnezeu atotstăpânitor şi a dictat planul de fondare a
> Israelului european cu capitala la Lemberg (care acum se
> numeşte Lvov) şi cu anexarea tuturor teritoriilor din jur:
> lua toată Galiţia, Slovacia, Maramureşul, Bucovina,
> Moldova, Basarabia şi o parte din Ucraina şi făcea un
> stat, Israelul european, cu capitala la Lvov. Acesta a fost
> planul cu care a venit Wilson.
> Planul acesta
> – care a venit pe neaşteptate – nu prea a fost agreat de
> englezi şi de francezi, pe motiv nu naţional, ci
> financiar, pentru că tot acest teritoriu avea numai o
> treime populaţie evreiască şi, ca să poată să fie
> Israelul european, trebuia ca acea treime evreiască să
> dispună de un aparat represiv de mare putere ca să poată
> să ţină în intimidare şi în paralizare cele două
> treimi de populaţie neevreiască.
> În plus,
> acest teritoriu este agricol, fără industrie, şi deci
> banii nu se puteau lua de la autohtoni şi trebuia să îi
> dea Anglia, Franţa, America şi Italia. Italia n-avea nici
> un ban. Anglia (Lloyd George David) şi Franţa (Clemenceau)
> au refuzat pe motiv că ţările lor nu pot plăti. Când a
> auzit Senatul american că trebuie să plătească tot, s-a
> supărat şi l-a rechemat pe Wilson.
> Dar acest
> plan a rămas ca o iniţiativă, ca proiect de viitor. Dacă
> nu se poate fonda acest Israel european cu capitala la
> Lemberg, să se fondeze cel puţin altul, chiar dacă mai
> mic – şi ochii au căzut pe Basarabia care nu era în nici
> un tratat secret, nu era trecută pe nicăieri. Şi a rămas
> să se facă Israelul european în Basarabia.
>
> Asta
> este explicaţia pentru care unirea de la Alba Iulia a fost
> recunoscută de parlamentele englez, francez, american şi
> italian, dar unirea de la 27 martie 1918 a Basarabiei cu
> România a fost recunoscută numai de guverne, nu şi de
> parlamente.
> De ce
> au recunoscut guvernele:
> Guvernele au recunoscut pentru a
> obliga Bucureştiul să plătească o cotă parte pentru că
> Rusia ţaristă, cu capital englez şi francez, îşi crease
> industria de armament de la Putilov şi toată marea
> industrie din Ural.
> Băncile
> occidentale erau creditoare ale Rusiei ţariste, dar
> veniseră bolşevicii şi Lenin anulase toate aceste datorii
> ale Rusiei ţariste.
> Brătianu şi România au fost
> obligaţi (de guvernul englez, francez şi american) să
> despăgubească băncile din Occident cu cota-parte care
> revenea teritoriului Basarabiei din toate datoriile acestea
> făcute de Rusia ţaristă.
> Ionel
> Brătianu a protestat şi a spus că banii aceia nu s-au
> investit pe teritoriul Basarabiei, nu s-au adus în
> Basarabia, ci s-au dus la Putilov şi la industria din
> Munţii Urali, şi că din banii aceia s-a plătit aparatul
> represiv care terorizase populaţia Basarabiei.
> Totuşi a
> trebui să le plătească, şi
> România, în perioada aceea a guvernului lui Brătianu,
> 1922 – 1926, a plătit aceste datorii, cu foarte multă
> greutate: era multă sărăcie, armata noastră mânca
> mămăligă la cazarmă şi soldaţii noştri erau în
> opinci, pentru că nu avea bani statul pentru
> bocanci.
> Am
> plătit această cotă-parte din datoriile Rusiei ţariste
> către bănci din Occident, cotă-parte pe teritoriul
> Basarabiei, aşteptând ca apoi să se facă întrunirea
> parlamentelor englez, francez şi american, care să
> recunoască unirea Basarabiei cu România.
> Ei
> bine, această întrunire nu s-a făcut
> niciodată.
> Numai italienii lui Mussolini
> (târziu, în 1927) au recunoscut şi la nivel de parlament;
> parlamentele de la Londra, de la Paris
> şi de la New York nu au recunoscut niciodată unirea
> Basarabiei cu România.
> Nici un
> istoric nu spune nici de ce au recunoscut guvernele, nici de
> ce nu au recunoscut parlamentele.
> Acesta este secretul Basarabieri:
> Basarabia era destinată să devină Israelul european, cu
> capitala la Chişinău, stat binaţional, cu evreii clasă
> conducătoare şi exploatatoare, şi cu bieţii basarabeni
> clasă subordonată şi exploatată.
> De aceea
> nu s-a recunoscut unirea Basarabiei cu România de către
> parlamentele englez, francez şi american.
> –
> Acum v-am ruga să prezentaţi secretul Basarabiei
> destăinuit dvs. de d-na Alexandrina Russo. Aveţi
> cuvântul!
> –
> Mi-am făcut serviciul militar în Basarabia în martie-apr.
> 1938 şi am avut privilegiul să cunosc adevărata
> Basarabie, nucleul pur şi dur al Basarabiei.
> Nucleul
> Basarabiei nu era administraţia de stat, nu erau partidele
> PNŢ, PNL sau PSD, ci nişte naţionalişti care se
> întruneau o dată pe săptămână în locuinţa istorică
> a lui Alecu Russo, unde fiica lui, d-na Alexandrina
> Russo, era gazda.
> Acolo
> l-am întâlnit şi pe unul dintre conducătorii partidului
> naţionalist din Basarabia, Ştefan Ciobanu.
> Eu, în
> calitate de preşedinte al studenţimii române
> naţionaliste şi creştine, am ajuns la ei recomandat de
> către cei doi comandanţi legionari din Chişinău,
> juristul Sergiu Florescu şi lt.-col. Vasile
> Diaconescu.
> Am fost
> acolo de câteva ori, însoţit de ing. agron. Atanasiu
> (care era preşedintele studenţilor în Agronomie din
> Basarabia).
> Fac o
> paranteză: Sergiu Florescu şi V. Diaconescu au fost
> asasinaţi din ordinul lui Carol II la 22 sept. 1939, iar
> trupurile lor neînsufleţite au fost expuse pe stradă.
>
> D-na
> Alexandrina Russo şi-a lăsat copii să fugă în
> Regat, dar ea a rămas la Chişinău, aşa cum rămâne
> rădăcina de stejar în pământul strămoşesc. Ruşii au
> arestat-o în 1940 şi au deportat-o în Kazahstan pentru
> muncă forţată, unde a murit (nu se ştie cum).
> Aici, la
> acest nucleu, se discutau probleme culturale şi sociale,
> dar şi probleme politice.
> Pot să
> spun că aveau o oarecare – nu ostilitate – ci aprehensiune
> faţă de Bucureşti şi faţă de România.
> Reproşau trei lucruri:
> – în
> primul rând că Basarabia era lipsită de industrie
> (România interbelică nu a făcut investiţii
> industriale pe teritoriul Basarabiei, lăsând-o numai
> agricolă, viticolă şi zootehnică);
> – în al
> doilea rând că Basarabia era socotită ca un fel de ladă
> de gunoi: pedepsiţii pentru corupţie care nu puteau fi
> deferiţi justiţiei erau trimişi disciplinar în
> Basarabia,
> – iar
> în al treilea rând că administraţia de la Bucureşti
> îi favoriza pe evreii locali (care se bucurau de foarte
> multe avantaje, ca şi cum ar fi fost clasa conducătoare a
> Basarabiei). Evreii din Basarabia aveau privilegii din
> partea administraţiei de stat, a poliţiei şi a armatei,
> în defavoarea ţăranilor români şi a românilor
> autentici (Basarabia era socotită un fel de Israel).
>
> Aceste
> reproşuri mi le-au făcut mie, care veneam din Bucureşti;
> dar nu cu ton de acuzaţie, ci cu amărăciune.
> Autodeterminarea popoarelor din
> Imperiul Rus
> Rusia
> ţaristă era un imperiu în care ruşii ţineau în
> subordine 55 de popoare.
> Guvernul
> menşevic, avându-l în frunte pe prinţul Lvov (şi ca
> ministru de externe pe Kerenski), guvern instalat de
> revoluţia menşevică din febr. 1917 de la Petrograd
> (revoluţie făcută de partidul social democrat
> constituţional), a decretat autodeterminarea popoarelor:
> să decidă ele dacă rămân în componenţa Rusiei sau se
> separă de aceasta.
> Când
> au venit bolşevicii la conducere, prin
> lovitură de stat (insurecţia armată din oct. 1917,
> făcută – nu de Stalin, nu de Lenin – ci de Troţki), au
> preluat acest program de autodeterminare, dar nu cu scopul
> ca popoarele să decidă, ci cu scop de anarhie la periferia
> imperiului rus.
> Să
> explic: atunci când s-au instalat bolşevicii la Moscova,
> patru armate ţariste au părăsit frontul şi au pornit
> spre Moscova ca să suprime regimul lui Troţki, Stalin şi
> Lenin. Erau 4 armate, coordonate de generalul Cornilov:
> armata gen. Iudenici care venea de la Marea Baltică, armata
> gen. Deniki care venea din Caucaz şi Marea Azov, armata
> gen. Vranghel care venea din Crimeea şi armata gen. Colceac
> care din venea din Siberia.
> Ei
> bine, asaltat de aceste 4 armate ţariste, Lenin a reluat
> decretul de autodeterminare a popoarelor, pentru ca, în
> spatele acestor armate, ucrainienii, caucazienii,
> estonienii, letonienii şi lituanienii să se despartă,
> polonezii şi basarabenii să facă scandal – deci pentru ca
> aceste armate ţariste să fie prinse între două focuri:
> din faţă bolşevicii de la Moscova şi din spate aceste
> mişcări de eliberare. Pentru acest motiv a hotărât Lenin
> autodeterminarea popoarelor, iar nu cu scopul ca popoarele
> să decidă.
> Au
> plecat din Moscova 3 armate bolşevice care să neutralizeze
> aceste patru armate ţariste: una s-a dus spre armata gen.
> Colceac, alta spre armata gen. Iudenici, iar cea mai mare,
> cu 22 de divizii bolşevice, a plecat împotriva lui Denikin
> şi Vranghel. Această armată bolşevică era condusă de
> Cristian Rakovski, cetăţean român de origine bulgară, un
> mare duşman al poporului român (biografia lui o să v-o
> spun altădată).
> Acest Cristian
> Rakovski a schimbat direcţia şi, în loc să meargă
> împotriva lui Denikin şi Vranghel, a pornit spre
> Chişinău şi Iaşi, cu scopul de a detrona pe regele
> Ferdinand, de a împuşca guvernul Brătianu şi de a
> institui Republica Socialistă Sovietică Română sub
> conducerea lui.
> Anglia a
> aflat despre aceasta şi, cum la epoca aceea eram încă în
> alianţă cu francezii şi englezii, Anglia ne-a luat sub
> protecţie, iar Serviciul de informaţii si-a pus problema
> să oprească pe aceşti bolşevici: i-au luat lui Brătianu
> prin radio asentimentul să se încheie un fel de convenţie
> în care România să recunoască guvernul Lenin, Troţki
> şi Stalin, iar guvernul bolşevic să recunoască
> independenţa şi suveranitatea teritoriului
> românesc.
> Anglia a
> trimis o delegaţie formată din doi ofiţeri de la
> Intelligence Service (col. Hall şi cpt. George Hill) la
> Moscova, în audienţă la Troţki (care era ministru de
> război şi şef al Armatei). Troţki le-a spus: „Ce
> să fac, eu i-am trimis spre Denikin şi spre Vranghel, dar
> au schimbat direcţia fără să-mi spună nimic. Ce pot eu
> să fac este să repet ordinul şi să vă dau o drezină ca
> să vă duceţi să îl convingeţi pe Cristian
> Rakovski”.
> Aşa au
> făcut, şi l-au ajuns cu drezina pe Cristian Rakovski
> între Nicolaev şi Tiraspol (deci Rakovski mai avea de
> făcut doar un salt şi intra în Basarabia, iar al doilea
> salt ar fi fost în Moldova).
> L-au oprit ca
> să discute: au făcut o şedinţă care a început la 7
> seara şi s-a terminat la 5 dimineaţa, Hall şi cu Hill
> argumentând că tactica are prioritate asupra strategiei
> şi deci războiul contra lui Denikin şi Vranghel era mai
> important faţă de ocuparea şi bolşevizarea
> României.
> La vot,
> cei 22 de aşa-zişi generali a celor 22 de divizi
> bolşevice au fost toţi de acord să lase România şi să
> se ducă spre Denikin şi spre Vranghel. Numai Rakovski se
> împotrivea şi au fost necesare încă două ore pe capul
> lui până a semnat şi el schimbarea de direcţie şi
> renunţarea la atacarea României.
> Hall şi
> cu Hill au plecat cu drezina mai departe, au ajuns la Iaşi
> şi i-au dat convenţia lui Brătianu. (Brătianu fixase o
> dată limită când îşi dăduse asentimentul pentru
> semnarea convenţiei: 30 dec. 1917. Dacă nu se realiza
> această convenţie de recunoaştere reciprocă, el urma să
> ia măsuri de apărare, pentru că România nu se poate
> apăra pe Prut, ci doar pe Nistru care este o graniţă
> fortificată de natură în favoarea României.) Era 31 dec.
> 1917 şi Brătianu trimisese Divizia 11 din Slatina. Aceasta
> e gloria Diviziei 11 din Slatina, comandată de gen. Traian
> Broşteanu: a luat poziţie pe malul drept al
> Nistrului.
> Autonomia Basarabiei
> Conform decretului de autodeterminare
> a popoarelor, în Basarabia s-au făcut alegeri şi s-a ales
> Sfatul ţării.
> Sfatul ţării s-a întrunit la 27
> nov. 1917 şi a hotărât autonomia Basarabiei.
> Ionel
> Brătianu a insistat: „Ce autonomie?! Votaţi unirea,
> ca eu să vă pot apăra pe Nistru, iar nu pe Prut, care e
> mic.”
> Basarabenii nu au răspuns nimic, şi
> toţi emisarii trimişi de Brătianu au venit înapoi
> comunicând că domnii basarabeni păstrează tăcerea şi
> nu se angajează.
> Regele
> Ferdinand l-a chemat la Iaşi pe Pantelimon Halipa, primul
> sau al doilea conducător al partidului naţionalist din
> Basarabia şi i-a cerut să facă unirea cu România. N-a
> avut însă succes! Nu se ştie dacă Pantelimon Halipa i-a
> spus secretul Basarabiei. Cert este că s-a rămas doar la
> prima etapă: autonomia Basarabiei.
> Spre
> sfârşitul lui ian. 1918 basarabenii au votat etapa a doua:
> independenţa Basarabiei. Basarabia era stat independent
> (iar nu alipit la patria-mamă, România).
> Diversele demersuri pentru
> unire
> La 21
> ian. 1918 a venit mareşalul Averescu ca prim-ministru, cu
> program de a încheia pacea separată cu nemţii, pentru că
> mareşalul Averescu avea mai mare prestigiu decât Ionel
> Brătianu; în plus, era şeful Armatei şi făcuse
> specializarea la Berlin, în aceeaşi clasă cu mareşalul
> german Mackenzen.
> Mareşalul Averescu, ca prim-ministru,
> a cerut şi el basarabenilor unirea cu România, dar
> basarabenii iarăşi n-au răspuns nimic, n-au dat nici un
> semn.
> Atunci
> Averescu a trimis la Chişinău pe ministrul de război
> Ianculescu, un mare general. A venit el, a vorbit, a dres.
> Nimic! Domnii basarabeni ascultau cu respect, cu atenţie,
> dar nu se angajau.
> Atunci
> Ianculescu a adus cele două regimente de artilerie din
> divizia a 11-a Slatina, le-a pus în jurul Chişinăului şi
> le-a ordonat să tragă în aer ca să impresioneze pe
> basarabeni şi să-i determine să voteze mai repede unirea
> cu România.
> Domnii
> basarabeni n-au votat! Ascultau bubuiturile de tun, ştiau
> că sunt româneşti, dar nu au votat.
> La 5
> martie s-a încheiat armistiţiul de la Buftea şi a venit
> guvernul Alexandru Marghiloman cu suveranitate şi asupra
> Moldovei.
> Guvernul
> Marghiloman avea şi el misiunea să convingă basarabenii
> să se unească cu România şi a trimis şi el
> emisar.
> Tot
> aşa, basarabenii ascultau şi nu spuneau nimic.
> Marghiloman
> l-a trimis pe Const. Stere (care era o personalitate, om de
> cultură, rectorul universităţii Iaşi), să-i convingă
> pe basarabeni.
> Constantin Stere a intrat în
> şedinţa Sfatului ţării de la Chişinău şi a pledat
> unirea Basarabiei cu România. Domnii basarabeni au ascultat
> cu respect, cu atenţie, au bătut din palme, dar nu s-au
> mişcat din bănci ca să voteze.
> Atunci
> Stere, furios, a ieşit în stradă, să instige populaţia
> să intre cu forţa peste Sfatul ţării şi să-i convingă
> pe deputaţi să voteze.
> Dar şi
> basarabenii de pe stradă au ascultat, au aplaudat, dar n-au
> făcut nimic.
> Stere
> s-a întors la Bucureşti crezând că basarabenii erau
> nişte mafioţi, nişte bandiţi, şi că vroiau bani. A
> strâns monede de aur şi a cerut să se împartă monede de
> aur deputaţilor basarabeni ca să voteze unirea cu
> România.
> Basarabenii nu au primit banii (deci
> nu erau corupţi)! Dar tot nu au votat unirea cu
> România!
> Secretul Basarabiei
> O
> dată, brusc la 27 martie 1918, fără să ştie
> Bucureştiul şi Iaşul, s-a întrunit Sfatul ţării şi,
> din proprie iniţiativă, a pus la vot unirea Basarabiei cu
> România.
> Rezultatul: 86 pentru unire, 3
> contra.
> Consider interesant să menţionez ale
> cui au fost singurele 3 voturi împotrivă: ale evreilor
> (pentru că ei vroiau ca Basarabia să fie republica
> Israelului). Au fost şi 32 de abţineri (ruşii şi
> ucrainienii).
> Ce
> i-a determinat pe domnii basarabeni să nu voteze unirea
> atâta timp şi să voteze acum, nesolicitat:
> În armata
> rusă ţaristă (devenită armata rusă sovietică) se
> găseau 100 000 de recruţi din Basarabia, răspândiţi de
> la Marea Baltică până la Oceanul Pacific. Dacă Basarabia
> vota unirea cu România, aceştia toţi erau făcuţi
> prizonieri, iar în Rusia nu se ştie niciodată soarta
> prizonierilor, putând fi egală cu moartea; de aceea
> Sfatul ţării a conceput în secret să-i aducă întâi pe
> aceşti 100 000 de tineri la Chişinău şi abia pe urmă
> să voteze.
> Pentru
> aceasta s-a format o delegaţie secretă din trei oameni,
> condusă de deputatul Păscăluţă, care a plecat la
> Moscova să-i ceară lui Lenin să aducă toţi copiii
> Basarabiei sub pretextul de a forma corpul de armată al
> Basarabiei, ca să o apere.
> Directorul de cabinet al lui Lenin,
> când a auzit că sunt din Basarabia, i-a dat afară,
> motivând că Lenin avea treburi mai importante de
> rezolvat.
> Stăteau
> pe sală, necăjiţi, fără soluţie, gândindu-se, când
> au văzut un ofiţer sovietic intrând într-o cameră,
> după care au auzit strigătul: „Să trăieşti
> frate!” (pe româneşte). Şi-au închipuit că în
> dosul acelei uşi se afla un român şi, după ce a plecat
> acel ofiţer, au bătut la uşă şi au intrat.
> Camera
> aceea cuprindea toate aparatele de transmisie ale guvernului
> Lenin şi ale Ministerului de război Troţki.
> Un
> locotenet-inginer servea toate aceste aparate.
> S-au
> recomandat şi au aflat că şi locotenentul sovietic era
> basarabean. Apoi locotenentul i-a întrebat ce vor, iar ei
> i-au spus că solicitaseră audienţă lui Lenin ca să
> facă un corp de armată al Basarabiei şi că fuseseră
> daţi afară.
> Locotenentul acesta le-a răspuns cam
> aşa:
> „- O dată cu revoluţia se
> deşteaptă toată lumea, afară de voi, cei de la
> Chişinău! Cum vă puteţi închipui că vă aprobă Lenin
> această cerere? Dacă voi ajungeaţi la el şi-i spuneaţi
> ce mi-aţi spus mie, acum mă uitam pe fereastră la voi,
> împuşcaţi la zidul acela.”
> „- Deci nu se
> poate?”
> „-N-am spus că nu se poate, dar
> ce aţi făcut voi e prost. O să facem
> noi împreună un ordin al lui Lenin şi îl trimit
> eu.”
> La
> începutul lui dec. 1917 acest ofiţer a transmis la toată
> armata rusă ordinul ca toţi soldaţii, ofiţerii şi
> subofiţerii născuţi pe teritoriul Basarabiei să
> primească o foaie de drum cu destinaţia Chişinău, unde
> să formeze corpul de armată pentru apărarea Basarabiei
> împotriva duşmanului din vest (a României).
> Lenin
> n-a aflat, dar a simţit că se face ceva şi a trimis ca
> politruc la Chişinău pe Vlad Inculeţ (student la
> Universitate, la Fizico-Chimice, care aderase la partidul
> roşu).
> Persoane de la
> acest nucleu naţionalist de la d-na Alexandrina Russo mi-au
> spus că l-au văzut cu ochii lor pe Vlad Inculeţ în gara
> Chişinău când a coborât din trenul de la Moscova: era
> îmbrăcat ca un muncitor salahor, avea şapcă de rus,
> cizme, şi o salopetă de metalurgist. A coborât pe peronul
> gării care era plin de lume, s-a aşezat cu faţa spre vest
> şi a început să strige: „- Acolo, la Iaşi şi
> Bucureşti, se află duşmanul ereditar al Basarabiei,
> duşmanul de moarte al nostru de care trebuie să ne
> apărăm!” Pe urmă s-a întors cu faţa spre est şi a
> arătat spre Moscova: „- Acolo este mama noastră
> protectoare, Moscova, buna noastră mamă!”
> A venit
> apoi la Sfatul ţării. Ce s-a întâmplat nu se ştie, dar
> a devenit preşedintele Sfatului ţării şi, împreună cu
> Mitropolitul Iurie, la 27 martie 1918, spontan, s-a votat
> unirea necondiţionată a Basarabiei cu patria mumă,
> România.
> De
> fapt, nu a fost unire, ci reunire, pentru că Basarabia
> făcea parte integrantă din Moldova.
> Apoi
> Vlad Inculeţ a venit la Bucureşti ca ministru al
> Basarabiei în guvernul Brătianu şi în guvernul Averescu;
> a fost apoi ministru de Interne, a fost ales şi membru al
> Academiei (prelegerea lui la Academie era despre timp şi
> spaţiu).
> Nu s-a
> spus cine era locotenentul acela care l-a semnat pe Lenin
> pentru că se presupunea că locotenentul acela era încă
> în viaţă şi, dacă ar fi aflat bolşevicii, l-ar fi
> suprimat.
> – Vă
> mulţumim, d-le doctor. Vă adresez o singură întrebare:
> acum ne puteţi spune cine era?
> – După 1989
> am ţinut o conferinţă la Asociaţia Juriştilor şi am
> relatat exact ce v-am relatat şi dvs. acum. Vorbind de
> acest locotenent inginer român, lumea din sală a început
> să strige: „Cine este? Spuneţi, cine
> este?”
> Le-am
> răspuns, aşa cum vă spun şi dvs.: „Ei bine, cred
> că acel locotenent era sufletul lui Ştefan cel Mare
> reîncarnat…”
>
>
>
>
>
>
ptr coja. zice elena udrea, ,,ponta l a amenintat
pe israelianu SRI coldea cu demisia,si acesta
l a sustinut pe iohanis,, …..acum cu pleacrwa
lui maior aveti motive de ingrijorare
http://rt.com/op-edge/227827-greece-eu-ukraine-sanctions-syriza/
Toata stima si tot respectul pentru domnul Milcoveanu.
Vreau sa fac o completare,cu parere de rau,care difera de cele spuse de distinsul domn.Este adevarat ca Rusia a facut presiuni asupra Romaniei sa intre in razboi,dar Alexei Burislov incepuse ofensiva in momentul in care Romania a intrat in razboi.Toate bataliile din primul razboi au denumiri de locuri (Somme,Vedun,Marasesti,Oituz etc) numai aceasta batalie boarta numele comandantului.Rusii au castigat cea mai mare victorie din Primul Razboi Mondial dar au avut pierderi imense (o jumatate de milion de soldati) si in aceste conditii nu si-au mai respectat angajamentul de a face jonctiunea cu armata romana.
In concluzie Burislov nu a stat degeaba!
azi grecia,maine? http://www.europalibera.org/content/article/26820138.html
UNIUNEA SODOMA EUROPEANA GAY e mai nociva decat URSS-ul diabolic!! In URSS populatia RSSM Basarabia era peste 4 milioane oameni
Sub UNIUNEA SODOMA EUROPEANA pedofila,numarul RSSM este 2,9 milioane oameni.
milcoveanu Gestapo si URSS nu au nici o legatura cu RUSIA de azi!
https://www.youtube.com/watch?v=O2gDFJWhXp8
Una din convingerile mele cele mai adanci este ca istoria nu o fac oamenii, ci Dumnezeu. Marturia lui Serban Milcoveanu imi intareste din nou aceasta convingere. Inca un pas si armatele lui Cristian Rakovski ar fi ajuns in Moldova. Ca nu s-a intamplat asa, a fost o minune dumnezeiasca. Iar la unirea Basarabiei cu Romania a aparut din nou mana lui Dumnezeu, ca sa dea, ce altceva, decat o mana de ajutor. Mana aceasta insa apare doar daca considera ca acel popor sau acea tara merita sa fie ajutata. Parintele Arsenie Boca a spus-o foarte clar: „Neamurile au un destin ascuns in Dumnezezu. Cand isi urmeaza destunul, au apararea lui Dumnezeu. Cand si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa.”
Rusii nu fac nimic la intamplare, Au manual de condus imperii luat de la mongoli si chinezi.Se bazeaza pe deportari, teroare, amestecarea populatiilor ca sa scada procentul autohtonilor, minciuna, multa minciuna, dezinformare.
Astia sunt rusii.
sub rusi numarul basarabenilor s-a inzecit,insutit.
Sub sodoma europeana natalitatea e sub zero,emigrari ,,benevole,,de foame,mai rau decat in comunism
S-au înzecit și însutit în închisori și lagăre, în Siberia, în gropi comune și morminte nemarcate. Cominternul a ucis cca. 4 milioane de români: 1,5 mil. între Nistru și Nipru, exterminați în perioada interbelică, 1,5 mil. în Basarabia și Bucovina de Nord și 1 mil. în restul țării. Marea majoritate nu au morminte, de la Conducătorul Statului la ultimii țărani căzuți pe valea Amurului, de aceea ziua de 28 iunie sau 1 iunie trebuie să fie zi neagră de comemorare a victimelor bolșevismului.
traiesti in trecut
Extraordinar!
Aceste detalii clarifica multe!
Multumim adanc.