Semne bune anul are

Calin Kasper 222 aprobate calin.kasper@gmail.com 188.108.55.16

Semne bune anul are

De la cursurile de economie politică şi marxism de care nu am scăpat nici la politehnică, n-am rămas cu prea multe cunoştinţe. Totuşi mi-a rămas în minte ideea că evoluţia societăţii este determinată de cauze economice. Nu degeaba se studiază „Capitalul” lui Marx chiar şi azi în universităţile din Occident.

Deci să nu ne legăm speranţele de manifestaţiile din Piaţa Victoriei, fiindcă tata Marx ne spune că de acolo nu va veni nimic, până ce condiţiile economice nu vor permite schimbarea. Deci, să aruncăm o căutătură asupra ultimelor evenimente de trezire în conştiinţă la nivel economic.

Una din cele mai de succes întreprinderi de construcţii din ţară, UMB (Umbrărescu), care şi-a câştigat un binemeritat renume de firmă excepţional de bine organizată şi foarte eficientă, a cumpărat ruinele fabricii de la Oţelul Roşu, unde va construi o oţelărie modernă. Ea va fi dotată cu cel mai performant procedeu de turnare continuă a oţelului, care fără a fi lăsat să se răcească, va fi trecut printr-un laminor, de unde va ieşi sârma de care UMB are nevoie la armarea podurilor şi a structurilor betonate de la autostrăzile pe care le construieşte. Pe lângă renunţarea la importuri, UMB va realiza noi locuri de muncă, revitalizând un vechi centru al metalurgiei româneşti.

Tot din Moldova ne vine un alt semnal pozitiv. Familia Pavăl, proprietara lanţului de magazine „Dedeman”, a cumpărat de curând lanţul de magazine francez din România, Carrefour. Un zvon care mi-a ajuns la urechi după acest curajos pas al unei firme româneşti, unic până acum, menţiona că noul proprietar al firmei Carrefour intenţionează ca să comercializeze din ce în ce mai multe produse româneşti. Acum trei săptămâni am avut ocazia ca să fac cumpărături la Carrefour, la unitatea din Cluj-Mănştur. La raionul fructe şi legume, majoritatea erau româneşti, cu etichete mari, care menţionau expres că produsul este autohton. Dintre vreo 30 de produse, doar cartofii dulci erau din Egipt şi mai erau două produse din Franţa, probabil contracte ale vechiului Carrefour, care n-au putut fi reziliate. Deci prieteni, dacă vreţi schimbare, cumpăraţi de la Carrefour, dacă la voi în oraş există un astfel de supermarkt. Ajutaţi astfel capitalul românesc să prindă aripi.

O ştire mai veche menţiona că Hidroelectrica a cumpărat la Reşiţa o uzină care mai demult fabricase toate turbinele hidrocentralelor româneşti, începând cu Bicazul, Argeşul şi terminând cu Porţile de Fier. Hidroelectrica are nevoie de o astfel de uzină în subordine pentru înlocuirea turbinelor vechi şi echiparea celor noi care vor fi puse în funcţiune. O mişcare inteligentă, care arată că în ţara noastră se produc la nivel economic mutaţii care nu s-au mai văzut pănă acum.

Dar nu numai „Industria grea, cu pilonul ei construcţia de maşini” dă dovadă de schimbarea paradigmei, ci apar şi semne îmbucurătoare la niveluri mai mici. Tot din Moldova, din localitatea Şcheia din judeţul Suceava, un moldovean cu nume predestinat, Lucian Poenari, a început într-un garaj în anul 2008, să producă stilouri din lemn produse manual. Poate inspirat de Petrache Poenaru, cel care în anul 1827 a brevetat în Franţa invenţia: „Condei portăreţ fără sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cerneală”,firma Poenari produce azi condeie portăreţe de o calitate excepţională, toate fabricate manual, fiecare piesă fiind marcată individual. Stilourile din clasele de lux au numele posesorului gravat pe el iar peniţa frumos gravată,este de aur de 15 karate.

Aruncaţi o privire pe pagina poenari.ro şi minunaţi-vă. Nu numai că producătorul nu ascunde faptul că produsele sale sunt fabricate în România, ci chiar se mândreşte cu asta. „Made in Romania with love” fiind moto-ul firmei. De ce să nu ne mândrim, atunci când avem cu ce? Fiindcă firma Poenari livrează stilouri pe toate meridianele lumii, Papa Francisc şi Regele Charles fiind cei mai cunoscuţi proprietari ale unor astfel de bijuterii. O mică manufactură, care dintr-un stejar ar putea produce stilouri timp de un an, cu consum de energie minim, adaugă o plusvaloare uriaşă produsului final. Este exemplul ideal pentru ilustrarea viabilităţii conceptului distributist, ai cărui adepţi sunt Călin Georgescu şi Ovidiu Hurduzeu.

Un alt fenomen din domeniul comerţului promite să schimbe lucrurile în pieţele din România. Cunoaştem cu toţii fenomenul parazitar al samsarilor. Un cetăţean din Cisnădie, Mihai Nichita, revoltat de faptul că samsarii inundasera piata din oraşul său, a iniţiat un grup whatsap cu prietenii lui, contactând direct producatorii de legume şi fructe din ţară, pe care i-au invitat să vină la Cisnăde cu marfa la care le era asigurată vânzarea, la preţul corect. Fenomenul a luat amploare, ceea ce a produs mari mutaţii în piaţa locală, dar şi în conştiinţa cetăţenilor şi promite să se extindă în toată ţara.

Când aceste fenomene se vor amplifica suficient, modificările cantitative se vor transforma în salturi calitative (tot dupa zicerea lui Papa Marx) şi atunci Piaţa Victoriei se va umple cu sute de mii de oameni.