Securitatea trădătoare
25 octombrie 2025|Doctrină naţionalistă
gelu
659 aprobate
gelu_aramianu@hotmail.com
195.0.227.47
Generalul Talpes a afirmat ca-n 1985, Gorbaciov satanistul a vandut Romania pe 35 de miliarde de dolari Itzraelei. „Vă prezentăm în sinteză ideile principale expuse de profesorul universitar doctor Corvin Lupu în cadrul unei emisiuni difuzate în direct de postul de televiziune România Civică (ROC TV) în data de 3 decembrie 2022. Emisiunea a fost moderată de Calistrat Atudorei.
Performanțele de excepție ale industriei României socialiste
După decembrie 1989 conducerea României, în special guvernul Petre Roman, a acreditat ideea că industria României nu ar fi decât „un morman de fiare vechi” și ca urmare trebuie lichidată și vândută. Este însă necesar să știm că în realitate industria românească de până în 1989 era situată pe multe domenii la standardele cele mai înalte din lume. Iată câteva exemple:
Pe platforma Pipera din București, construită în colaborare cu francezii, se produceau calculatoare sub patent francez;
Autocamioanele și autobuzele fabricate la Brașov și la București aveau patente germane MAN;
Avioanele RomBac se fabricau sub patent Rolls Royce;
Locomotivele de la uzinele Electroputere Craiova, care erau dintre cele mai performante din lume, aveau patent elvețian;
La Reșița se fabricau motoare de vapoare după licență RENK, din Germania Federală;
Centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă a fost construită sub licență și patente din Canada;
România era a treia țară din lume, după SUA și Japonia, care fabrica anvelope gigant pentru autobasculante de 100 de tone;
Doar în România și Japonia se fabricau șuruburi cu bile, utilizate în industria nucleară și în industria aero-spațială;
Fabrica de diamante sintetice, care era extrem de profitabilă, fusese construită în București după un patent din Suedia. Aceste diamante erau utilizate și în forajul de mare adâncime, fiind capabile să sfărâme orice tip de rocă;
În anul 1985 România producea 14 milioane de tone de oțel. În prezent se mai produc pe teritoriul României doar trei milioane de tone și chiar și acelea aparțin unor companii străine.
România producea 400.000 de tone de aluminiu. Azi producția este aproape zero.
Eram recunoscuți ca foarte buni producători de motoare electrice. În 1980 România genera 19 milioane de kilowați. În prezent mai producem doar 700.000 de kilowați. Trebuie spus că securiștii trădători de la noi agreează acum foarte mult ideea închiderii unităților autohtone de producție a energiei pentru ca din tranzacțiile care aduc energie din afara țării să câștige cât mai mulți bani din mită. Vorbim aici despre energia electrică, dar și despre gaz și petrol.
După anul 1970 România producea 13-14 milioane de tone de petrol anual, 8,5 milioane de tone de motorină, 10 milioane de tone de păcură. Tot ceea ce a deținut compania Petrom a fost vândut companiei austriece OMV, care extrage petrolul în folosul străinilor și nu plătește decât o infimă parte din redevențele care se practică internațional. Petrom era cea mai mare companie de stat românească și era un ax al economiei țării. Vânzarea ei și exploatarea pe nimic a resurselor țării reprezintă un jaf imens!
Până în 1989 România producea anual 500.000 de tone de uleiuri minerale, iar în prezent nu mai producem nimic, importăm totul.
Erau 12,5 milioane de locuri de muncă, aveam peste 1.000 de mari întreprinderi ce aveau aproximativ 10.000 de angajați fiecare. Toată această imensă forță de muncă organizată reprezenta un imens obstacol pentru cei care urmăreau să facă din România o colonie și tocmai de aceea au distrus capacitatea României de a mai avea o industrie de mare anvergură.
În anul 1980 se fabricau în România anual 1600 de excavatoare, 71.000 de tractoare, 600 de vagoane de trenuri pentru călători, 14.000 de vagoane de tren de marfă. Acum în România nu doar că nu se mai fabrică aproape nimic din toate astea, dar în ultimii ani au fost dezmembrate și date la tăiat 100.000 de vagoane.
Se produceau în medie 144 de nave maritime de diferite tonaje pe an.
Este necesar să știm că după anul 2000 au fost exportate 50 de milioane de fier vechi, deșeuri de cupru, deșeuri de aluminiu și alte metale neferoase în valoare de peste 10 miliarde de euro.
A fost exportat lemn brut în valoare de peste opt miliarde de euro.
În domeniul agriculturii se producea atât de mult încât pentru consumul intern era suficientă doar 25% din producție. Restul era dat la export. Într-adevăr, pentru că se urmărea plata datoriei externe se dădeau alimente la rație și nu era abundență pe piața internă, dar nu era nici pe departe foamete.
Jaful practicat de Securitate
Este relevant că după anul 1982 a început să fie indusă în special prin postul de radio subversiv Europa Liberă (care era susținut de CIA) că industria României ar fi un morman de fiare vechi”. Între membrii rețelei de trădători de la Europa Liberă se numărau Nestor Rateș, Emil Hurezeanu, Ioana Măgură Bernard, Neculai Constantin Munteanu sau Liviu Tofan.
În 1982, prin generalul Iulian Vlad (șeful militar pe România de la acea vreme), Securitatea a reușit să îl păcălească pe Ceaușescu inducându-i convingerea falsă că cei mai de încredere oameni pe care îi poate avea sunt exact securiștii. Pe această bază l-au convins să dea Securității controlul comerțului exterior al țării. Agenții Securității gestionau sute de conturi bancare ale statului folosind numele lor de persoane fizice, ca unici deținători ai codurilor și parolelor de acces la respectivele conturi. Acești agenți ai Securității, cam 330 la număr și care aveau funcția de „director de credit”, au executat la ordin acțiuni de căpușare a economiei României. Ei făceau asta în numele obiectivului național asumat în acea perioadă și anume achitarea datoriei externe a României. Cea mai importantă dintre întreprinderile securiștilor era Întreprinderea de Comerț Exterior (ICE) Dunărea.
Conjunctura era că Fondul Monetar Internațional, care acordase României cu câțiva ani înainte împrumuturi la dobânzi foarte mici, a dublat în anul 1982 dobânda. A făcut asta în mod unilateral și brusc. De ce? Pentru că păpușarii internaționaliști constatau cu mare nemulțumire că România începuse să urce vertiginos ca putere economică. În aceste condiții Ceaușescu a decis că trebuie să scape de acea datorie la FMI urmând ca pe viitor România să își finanțeze singură, autonom și suveran, proiectele de investiții și de cercetare. Mai mult, Ceaușescu a plănuit împreună cu liderii din Kuweit, China, Siria, Iran, Libia și Irak (și altele) crearea unui fond internațional de investiții, cu dobânzi mici. Erau state care fuseseră colonii ale Vestului, dar la acea vreme se eliberaseră și se poziționaseră ca membri în Mișcarea de Nealiniere. Deși făcea parte din CAER și Tratatul de la Varșovia, România regimului Ceaușescu era mai interesată de a face alianță cu statele și Mișcarea de Nealiniere.
Tot securiștii l-au îmbrobodit pe Ceaușescu și prin a-l face să accepte cultul personalității cu sintagme de genul „mult-iubitul conducător”, „cel mai iubit fiu al patriei”. În realitate această practică i-a subminat enorm de mult prestigiul în fața poporului. De altfel poporul era și el mințit de Securitate și nu prea avea habar că Ceaușescu urmărește să achite datoria externă pentru a face din România o țară suverană.
Securitatea a administrat comerțul extern al României socialiste timp de șapte ani, din 1982 până în 1989. La Institutul Mondial de Economie erau trimiși cei mai bine pregătiți securiști, absolvenți ai ASE. Unii au fost deconspirați ca fiind și ofițeri acoperiți ai Securității, cum ar fi Mugur Isărescu sau Eugen Dijmărescu. Propaganda Securității începuse să meargă pe linia că producția României este slabă, că nu generează suficient profit. Era o minciună sfruntată întreținută de securiști pentru că profitul real, care era uriaș, era căpușat (fraudat) chiar de ei, prin conturile personale. Până în 1989 agenții Securității și-au ținut banii în conturi pentru că sistemul bancar internațional le oferea o dobândă extrem de avantajoasă. Suma totală furată de securiști din avutul obștesc al României ajunsese în 1989 la suma de 32 de miliarde de dolari, la valoarea de atunci a dolarului. Era o sumă gigantică, ce depășea cu mult ceea ce fusese datoria externă a României (aproximativ 20 de miliarde). Astăzi acele sume ar valora probabil cam 300 de miliarde de dolari. În ianuarie 1990 Securitatea mai lăsase în Bancorex doar două miliarde de dolari și 600 de milioane de ruble.
Bineînțeles, acești agenți ai Securității române nu acționau doar de capul lor. Erau subordonați și unor servicii de informații externe, în primul rând față de KGB. Sovieticii chiar doreau ca economia României să fie fraudată. Să nu uităm că URSS urmărea prin Planul Niestr să îl înlocuiască pe Ceaușescu cu un lider devotat Moscovei. Securitatea trădătoare a lucrat pentru KGB până în 1992, când în România a venit Manfred Werner și s-a produs o reorientare a politicii, o schimbare de stăpâni. Serviciile de informații române au început să lucreze pentru CIA și alte servicii occidentale. Așa cum am arătat și în articolele trecute, până în 1989 securiștii români s-au temut să se lupte cu KGB-ul pentru că știau că în caz contrar ar fi uciși în scurt timp, fără milă.
Cert este că directorii de conturi de până în 1989 au devenit miliardarii români apăruți brusc după 1990. Este o listă foarte lungă din care menționăm doar câțiva: Ioan Niculae, Eugen Dijmărescu, Mugur Isărescu (care a fost făcut și general de securitate), Ion Țiriac (făcut și el general), frații Păunescu, Dinu Patriciu (care aparent ar fi murit, dar a fost văzut bine-mersi de multe persoane prin Austria), Dan Adamescu, Constantin Rotaru, Gabriel Popoviciu, Victor Angelescu, Gruia Stoica (ajuns magnatul regiei feroviare private), Dan Voiculescu (ajuns director la firma Crescent și proprietar al trustul de presă Intact), Nicolae Dumitru (zis Niro, cu firma Niro), generalul Victor Atanasie Stănculescu.
În 22 decembrie 1989 Securitatea a fost desființată și Armata a preluat și serviciile speciale. Chiar securiștii de la Centrul de Informare privind arhivele Securității au strigat în gura mare că cer desființarea Securității. Motivul real era că doreau să facă dispărute dosarele care puteau dovedi că au fost furat sume colosale. I. C. E. Dunărea a fost desființată (făcută să dispară) în aprilie 1990, dar fără a consemna oficial hotărârea respectivă de guvern (în Monitorul Oficial), ceea ce este foarte semnificativ.
După ce au fost o vreme în opoziție cu noua conducere impusă de Moscova (adică Iliescu și minoritarii lui evrei-khazari cum ar fi Petre Roman, Silviu Brucan, Virgil Măgureanu, Alexandru Bârlădeanu, Dan Marțian), securiștii au fost plasați în funcțiile de conducere a statului. Promovarea a avut loc după fenomenul Piața Universității, în mai 1990. Trebuie știut că primele revolte ale minerilor (de exemplu mineriada din 28 ianuarie 1990 sau cea din 18 februarie 1990) au fost generate chiar de securiști. Ei au avertizat astfel regimul Iliescu că dacă nu colaborează poate fi răsturnat. Unul dintre conducătorii Securității era Dumitru Mazilu, care se dădea mare dizident, dar care de fapt era conducătorul Școlii de Securitate. Minerii, ca masă de manevră, au fost chemați mai târziu și de noua putere condusă de Iliescu, mai exact în 13 iunie 1990. Fenomenul Piața Universității, ca demers general, repetăm, a fost creat de Securitate. Ei sunt cei care au „aprins flacăra”. Da, este adevărat că au venit și mulți oameni nemulțumiți care erau sinceri, dar evenimentul fusese inițiat chiar de Securitate. Se știe acum că personaje care se prefăceau a fi mari patrioți, precum Stelian Tănase sau Marian Munteanu, au fost de fapt agenți ai Securității. În timpul Pieței Universității, Ion Iliescu și securiștii s-au înțeles după care au început să lucreze împreună.
Criza ceaușistă a fost special indusă populației de către Securitate sub oblăduirea Moscovei sovietice în scopul de a provoca nemulțumire în rândul populației. Au fost astfel create premisele „necesare” (în viziunea KGB) răsturnării lui Ceaușescu.
Notă importantă: pentru dezvăluirile pe care le face, dl. profesor Corvin Lupu a primit de multe ori amenințări cu moartea prin telefoane de la anonimi. Aceasta reflectă foarte elocvent valoarea informațiilor pe care avem șansa să le aflăm.”
Colonelul de Securitate de provincie Ioan Bâlbă, de la care Corvin L. ar fi primit „informaţia” deductivă, fără probe reale, că suma „furată de securiști din avutul obștesc al României ajunsese în 1989 la suma de 32 de miliarde de dolari”, nu a avut absolut nici o legătură cu Direcţia Externă a Securităţii (DIE), unde lucrau ofiţerii care se ocupau şi de comerţul exterior, direcţie cu activitate total necunoscută securiştilor interni precum Bâlbă, ci a fost un vânător de români care se exprimau liber sau critic înainte de 1990, făcând poliţie politică ca lucrător la Securitatea Braşov şi apoi la Securitatea Constanţa.
Născut la 13.12.1940 în judeţul Braşov, Ioan Bâlbă ajunge şeful Securităţii oraşului Făgăraş, apoi la Braşov până în 1984, când se cunoaşte cu familia Lupu, ca din 1985 Bâlbă să devină şef serviciu 2 din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Constanţa, locuind şi în prezent la Constanţa.
Cum îi vâna politic securistul Bâlbă pe românii se vede din sentinţa sa de la CNSAS:
http://www.cnsas.ro/documente/monitoare/2011/Balba%20Ioan.pdf
Cu acest gabor politic s-a găsit Corvin Lupu, cunoştinţă personală cu Bâlbă de când Sibiul era sub administrarea Braşovului şi a regiunii Făgăraş, să publice în 2019, la Sibiu, cartea „Trădarea României Socialiste în viziunea unui ofițer de securitat“, în care acesta dezvoltă o teorie fără probe că Direcţia Externă a Securităţii, cu care Bâlbă nu a avut nici o legătură, a furat 32 de miliarde de dolari României.
Nici măcar în cartea sa despre „Trădarea Securităţii în decembrie 1989”, plină oricum de răstălmăciri, Corvin Lupu nu produce dovada acestui pretins jaf al Securităţii de 32 de miliarde de dolari din banii României, ci trimite – ca “probă“ – la demult inexistenta pe piaţă carte pe care a scris-o împreună cu Bâlbă, carte şi ea fără dovezi reale.
Este ignorată în schimb mărturia familiei lui Marin Ceauşescu (mai ales cele din cartea Mihaelei M. Ceauşescu, Nu regret, nu mă jelesc, nu strig“, şi din articolele cu interviurile ei), fratele lui Ceauşescu care deţinea controlul („parolele“) conturilor din străinătate ale României, că erau sume relativ mici în acele conturi.
În rest fake peste fake senzaţionalist-conspiraţionist
-Ceauşescu a vrut el să introducă securitatea în activităţile de Comerţ Exterior, nu i s-a cerut de aceasta, cum pretinde Lupu.
– Ceauşescu a fost iresponsabil şi nepăsător fată de românii de rând când a vrut să achite anticipat, neobligat din exterior, toată datoria României, pe care tot el o făcuse, nu a fost prin asta un mare patriot, cum pretinde Lupu.
– Etc. etc., susţineri fără probe sau chiar falsificări intenţionate ale surselor citate, cu un tupeu arogant care îl exclude dintre căutătorii adevărului.
Iar bomboana de coliva lupeasca e „informatia” de tip lupo-corvinist (fake), care nu se bazeaza pe absolut nimic in afara de delir, livrata chipurile de securistul manipulator Ioan Talpes din burta sa plina de grozavii mirositoare, ca in 1985, Gorbaciov „a vandut Romania pe 35 de miliarde de dolari” Israelului.
Talpes e si el un senzationalist machiavelic fara scrupule, care debiteaza orice inca de cand era omul Securitatii la Editura Militara, insa Gorbaciov abia venea la putere in 1985, fara sa se ocupe de „vanzarea Romaniei”, iar fabulatiile despre Gorby sunt deja o industrie conspirationista de falsuri bazate in dezvoltarea lor unele pe altele.
Specialistul „pumnului în gură“ al Securităţii, Ioan Bâlbă, tovarăşul lui Corvin Lupu (Bâlbă are de câţiva ani o casă şi la Viştea, unde e şi casa de vacanţă a lui Lupu, şi unde şi-a luat şi Călin Georgescu o casă în 2022, când a început să-l susţină politic Lupu pe Georgescu) ar fi trebuit să lucreze la Întreprinderea de Comerţ Exterior “Dunărea”, a DIE, înfiinţată în 1982 de generalul Pleşită şi de Ceauşescu drept concurenţă a Securităţii la adresa Ministerului Comerţului Exterior, sau la Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior, codificat UM 0650, al DIE (direcţie a Securităţii), sau la SICE (Serviciul Independent pentru Comert Exterior al D.I.E., codificat ca UM 0650), ca să poată să aibă măcar o vagă idee despre banii făcuţi acolo, înainte să scornească sume fabuloase „furate de Securitate“, sume mult mai mari, imposibile, decât toată valoarea bunurilor vândute de România prin aceste două unităţi ale Securităţii.
Iar Contrainformaţiile privind activitatea acestora nu erau la nivelul securistului Bâlbă Ioan, care, la nivel de judeţ, putea să urmărească cel mult „sabotajele“ din fabrici, făcute de „anti-ceauşişti“, sau străinii care ar fi furat „secretul tehnologic“ al producţiei Româneşti.
Atribuţiile de contrainformaţii în rândul personalului Ministerului Afacerilor Externe, a M.C.C.E.I., a întreprinderilor de comerţ exterior şi a firmelor şi reprezentanţelor comerciale străine, erau exercitate de sus (nu de la judeţenele unde era încadrat Bâlbă) de U.M. 0500, unitate centrală a D.I.E., şi au trecut din 1985 în sarcina Serviciului Independent pentru Asigurarea Contrainformativă a M.C.E.C.E.I. [Ministerul Comerţului Exterior], B.R.C.E. [Banca de Comerţ Exterior, viitorul Bancorex, devalizat după 1989], Direcţiei Generale a Vămilor şi a întreprinderilor de comerţ exterior (U.M. 0650), înfiinţată, de asemenea, în decembrie 1985.
ARGUMENTE (CITATE) DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ, SFINTELE CANOANE (VEȘNIC VALABILE) ȘI SFINȚII PĂRINȚI PRIVIND ATITUDINEA FAȚĂ DE ERETICI, FAȚĂ DE PREOȚII, MONAHII ȘI MIRENII CARE PRIN TĂCERE, NEPĂSARE, PROPOVĂDUIESC EREZIA
HRISTOS A ÎNVIAT !
ARGUMENTE SCRIPTURISTICE:
.
ARGUMENTE PATRISTICE:
SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL (1815 – †13 AUG 1894 LA 79 ANI):
„Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.”
SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL (†13 AUG 662):
”Biserica Sobornicească nu este o anume Biserică sau adunarea Bisericilor locale, care s-au îndepărtat de Adevăr, ci este cea care păstrează ”mărturisirea dreaptă și mântuitoare a credinței în Hristos.”
„Dacă, de dragul iconomiei, împreună cu credinţa cea rea este suprimată şi credinţa mântuitoare, atunci o astfel de formă de pretinsă iconomie este de fapt o separare totală desăvârşită de Dumnezeu şi nu o unire”.
„Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire.”
.
SFÂNTUL VASILE CEL MARE (330 – †1 IAN 379 – LA 49 ANI):
„De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti.”
”Trebuie să evităm orice părtășie cu ei (cu ereticii) și să le respingem cuvintele ca unele ce sunt otravă pentru suflete.”
.
SFÂNTUL TEODOR STUDITUL (759 – †11 NOI 826 – LA 67 ANI):
“Cine se împărtășește unde sunt pomeniți pseudo-episcopii, este vrăjmaș al lui Dumnezeu, chiar dacă e vorba despre jertfa propriu-zisă a lui Hristos, săvârșită de ereticii necondamnați.”
“Hrisostom (Sf. Ioan Gură de Aur) îi expune cu glas tare nu numai pe eretici, ci si pe cei care sunt în comuniune cu ei ca vrăjmași ai lui Dumnezeu.”
„Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş.”
“Avem poruncă de la însuși Apostolul Pavel că, atunci când cineva învață ori ne silește să facem orice alt lucru decât am primit și decât este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice și locale, acela urmează a fi osândit, ca nefăcând parte din clerul sfințit. Nici un sfânt nu a încălcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, dacă ar fi călcat-o.”
„În legătură cu cele rânduite de Sfinţii Părinţi trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei nu am primit, ci ‹‹Vai!›› se rosteşte asupra celor care au părtăşie cu ei, fie şi doar la mâncare sau băutură sau simplă relaţie.”
„Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia.”
“Așadar, dacă monahi sunt unii în vremurile de acum, să arate prin fapte. Iar fapta monahului este ca nici din întâmplare să nu sufere înnoirea Evangheliei, ca nu cumva, punând înaintea mirenilor pilda sa, să le dea motiv pentru erezie și pentru împărtășirea cu ereticii, spre a lor pierzanie.“
”Niciun sinod al ierarhilor ortodocși nu este canonic, dacă nu păzește cu totul, Sfintele Canoane instituite.”
”Cei care nu acceptă toate rânduielile canonice ale Sfintelor Sinoade, nu sunt pe deplin ortodocși, chiar dacă cred drept în toate dogmele ortodoxe.”
.
SFÂNTUL APOSTOL IACOV (†44):
”Cel ce se arată că este prieten al lor (al ereticilor), vrăjmaș al lui Dumnezeu este” (Iacov IV, 4).
SFÂNTUL EFREM SIRUL (306 – †9 IUN 373 – LA 67 ANI):
„Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieştile Scripturi! Vai de cei care murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii!”
.
SFÂNTUL MARCU AL EFESULUI (1392 – †23 IUN 1444 – LA 52 ANI):
„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”
„Se învinovăţeşte acela care îl pomeneşte ca arhiereu ortodox pe acest papa şi pe cei ce-l vor urma în eres, şi latino-cugetătorul trebuie privit ca un trădător al credinţei. Prin urmare, fugiţi de aceşti lupi, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei, pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni”.
”Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit, şi de pomenirea celor de nepomenit! Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că oricine pomeneşte pe papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor (papistaşilor), cu latinii se va judeca şi se va socoti vânzător al Credinţei.”
.
SFÂNTUL GRIGORIE DE NISSA (335 – †394 – LA 59 ANI):
”Când credincioșii și preoții pomenesc un episcop eretic, ei nu se adresează Tatălui ceresc, ci lui satan însuși.”
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR (354 – †14 SEP 407 – LA 53 ANI):
„De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”.
„Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe”
”Dacă cineva contraface o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel și în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puțin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă pe de o parte, dogma este răstălmăcită, și înger de-ar fi, să nu-l credeți. Nimic nu folosește viață virtuoasă, dacă credința nu este sănătoasă.”
”Și eu, iarăși, vă voi spune cele asemănătoare: Vedeți să nu vă înșele careva, nici din cei dinăuntru (bisericii), nici din cei dinafară, nici episcopi, nici preot, nici diacon, nici citeț, sau oricare ar grăi cele strâmbe. Ei vor veni la voi în haine de oi, dar pe dinlăuntru vor fi lupi răpitori. Au înfățișarea dreptei credințe, dar tăgăduiesc puterea ei.”
SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA (1296 – † 1359) – 63 ANI:
.
,
SFÂNTUL ATANASIE CEL MARE (†2 MAI 373):
„Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează.”
SFÂNTUL IPATIE DE RUFINIAN:
„Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop.”
SFÂNTUL APOSTOL PAVEL (†64):
“De omul eretic, după prima şi a doua mustrare depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit”
SFÂNTUL CIPRIAN AL CARTAGINEI (†14 SEP 258):
“Dacă episcopul care este pomenit în Biserică este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește într-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, în fundul iadului.”
SFÂNTUL IGNATIE TEOFORUL – EPISCOP AL ANTIOHIEI (†6 IULIE 108):
„Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor.”
”De aceștia (de eretici) trebuie să fugiți ca de fiare (…). Trebuie să vă feriți de ei, fiindcă mușcăturile lor sunt greu de vindecat.”
”Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor.”
”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.”
_________________
SFÂNTUL NICHIFOR MĂRTURISITORUL:
”Vă sfătuim, că în bisericile luate în stăpânire de eretici să se intre ca într-o simplă casă și să se cânte numai din nevoie, așezându-se cruce la mijloc, iar în altar nici să nu se intre, nici să se tămâieze, nici să se săvârșească rugăciune, nici să se aprindă candele și lumânare.”
_________________
CUVIOSUL GHENADIE SCHOLARUL:
”Să nu facem nici măcar tovărășie cu cei care au schimbat cugetul Dreptei Credințe.”
„Voi fi negreşit întotdeauna fără părtăşie cu papa şi cu cei care au legătură cu acesta!”
_________________
SFÂNTUL CHIRIL, PATRIARHUL IERUSALIMULUI (313 – †18 MARTIE 386 LA 73 ANI):
”Fugi, dar, de necucernicie și nici măcar să nu-l saluți pe unul ca acesta ca să nu fi părtaș la faptele cele neroditoare ale întunericului (Efeseni V, 11); și nici să nu te amesteci (cu ereticii), nici să nu voiești să intri în discuție cu ei.”
”Mai înainte ereticii își mărturiseau rătăcirea lor pe față; acum însă este plină Biserica de eretici ascunși. Oamenii s-au lepădat de Adevăr, și neadevărul le încântă urechile. Se grăiește ceva care desfată urechile? Toți oamenii ascultă cu plăcere. Se grăiește ceva folositor sufletului? Toți se îndepărtează. Cei mai mulți oameni s-au lepădat de învățăturile cele drepte; este ales răul mai mult decât binele. Aceasta este deci “lepădarea de credință”
_________________
SFÂNTUL GHERMAN CEL NOU AL CONSTANTINOPOLULUI (634 – †733 LA 99 ANI):
“Fugiți cu grăbire, depărtându-vă de preoții care s-au plecat stăpânirii latine. Să nu vă adunați cu ei în biserică, nici să nu primiți din mâinile lor vreo binecuvântare. Fiindcă este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu, singuri în casele voastre, decât să vă adunați în biserică, dimpreună cu slugarnicii latino-cugetatori.”
_________________
SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL (1749 – †14 IULIE 1809 LA 60 ANI):
”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”
_________________
SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI (378 – †27 IUNIE 444 LA 66 ANI):
”Dacă cineva schimbă ceva în sfintele și dumnezeieștile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luăm drep clarviziune, ci drept crimă și abatere de la dogmă și păcătuire împotriva lui Dumnezeu.”
_________________
SF. IOSIF VOLOŢKI:
„Să fie demn pentru tine oricine, afară de cel care învaţă erezia. Dacă va fi eretic, vom stărui să nu primim de la el nici învăţătura, nici împărtăşania, şi nu numai că nu ne vom împărtăşi la el, ci îl vom osândi şi cu toate puterile îl vom da pe faţă, ca să nu devenim părtaşi pieirii lui”.
Sf. Cuv. Iosif Voloţki – Luminătorul, Cuvântul VII
________________
SF. POLICARP AL SMIRNEI:
„Apostolii şi ucenicii lor se păzeau de eretici, încât nici nu voiau să vorbească cu dânşii, căci se sârguiau să înşele adevărul cu cuvintele lor cele meşteşugite şi mincinoase”.
Viaţa Sf. Policarp al Smirnei
__________
SF. ISIDOR PELUSIOTUL:
„Precum marinarii ascund momeala sub chipul mâncării şi prind peştii pe neaşteptate, asemenea şi războinicii eresurilor, ascunzându-şi gândurile rele după cuvinte frumoase, precum cu o undiţă îi ademenesc pe cei simpli la pierzanie”.
Sf. Isidor Pelusiotul – Scrisori, Cartea I, Scrisoarea 102: Către citeţul Timotei
________________
SF. MELETIE MĂRTURISITORUL:
„Nu este cu dreptate şi cu cuviinţă bine-credincioşilor a tăcea acolo unde se calcă poruncile lui Dumnezeu şi din aceasta îşi întăresc înşelăciunea ceilalţi potrivnici. Pentru că a zis un mare părinte: Acolo unde este primejdie a se despărţi cineva de la Dumnezeu, ce bine-credincios poate să stea deoparte şi să tacă, sau cu totul să se liniştească? Pentru că tăcerea sa îl vădeşte cum că şi el se învoieşte acestor rele.(…) Că mai bine este să stea cineva împotriva celor rău cugetători, decât să urmeze lor şi să se despartă de Dumnezeu pentru a se uni cu ei”.
Sf. Meletie Mărturisitorul – Carte în stihuri
________________
SFÂNTUL ATANASIE CEL MARE
în Cuvântul Întâi împotriva arienilor:
„Fiindcă prin cugetarea lor nu au fost şi nu sunt nici acum cu noi. De aceea, precum a zis Mântuitorul, «neadunând cu noi, risipesc» (Luca, 1 1,23) cu diavolul. Şi ei se apropie de cei ce dorm, ca să semene în ei otrava pierzaniei şi să-i ducă la moarte împreună cu ei. (…) Dar nici un creştin n-ar răbda să audă acestea şi nimeni n-ar socoti sănătos la minte pe unul care îndrăzneşte să spună aceasta.”
________________
ARHIMANDRITUL SERAFIM ALEXIEV
arată că osândirea celor care cugetă ceva eretic e o datorie a tuturor ortodocșilor:
„Toţi Sfinţii Părinţi, asemenea Sfinţilor Apostoli, cu îndrăzneală au osândit pe eretici ca fiind duşmani ai adevărului şi stricători ai descoperirii dumnezeieşti. Ţinându-se de învăţătura sănătoasă ortodoxă şi fiind luminaţi de către darul lui Dumnezeu, ei au vădit eresurile, numindu-le adâncuri ale satanei (Apoc. 2, 24) şi ferindu-i mai înainte de ele pe creştinii drept-slăvitori. Plăcuţii lui Dumnezeu au socotit ca mare păcat osândirea aproapelui pentru greşelile lui fireşti, dar nu s-au dat înapoi şi au încurajat osândirea eresurilor. Mulţi dintre ei au demascat aprig pe nedrepţii învăţători mincinoşi. Se înţelege că ei se purtau cu blândeţe şi cu dragoste când se vedeau în fata unor oameni eretici care s-au înşelat fără voia lor, dar erau fără cruţare către îndârjiţii stricători ai credinţei.
Marele nevoitor şi făcător de minuni, preacuviosul Pafnutie Pustnicul, avea atâta râvnă în a păzi curăţenia ortodoxiei în mănăstirea încredinţată lui, încât, de observa pe vreun frate că vorbea chiar puţin în neconcordanţă cu dumnezeieştile dogme, îndată îl izgonea din mănăstire. Iar plăcuţii lui Dumnezeu: Sfântul Policarp al Smirnei, Sfântul Irineu de Lyon, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Axentie, Sfântul Ioan cel Tăcut, Sfântul Maxim Mărturisitorul şi mulţi alţii nu au răbdat părtăşia cu ereticii şi i-au îndepărtat de la ei, după cum este povestit cu de-amănuntul în vieţile lor. Unii dintre ei, precum: Sfântul Nicolae al Mirei Lichiei, făcătorul de minuni, Sfântul Epifanie al Ciprului, Sfântul Amfilohie, Sfântul Chirii al Alexandriei, Sfântul Metodie Patriarhul Constantinopolului, Preacuviosul Teodosie cel Mare şi mulţi alţii, cu asprime au demascat pe călcătorii adevărului şi i-au înfruntat cu mult curaj. Sfântul Nichifor Mărturisitorul numea învăţătura eretică „muşcătură de şarpe”. Sfântul Policarp, când a venit la el ereticul Marcion spunându-i: „Mă cunoşti cine sunt?”, i-a răspuns: „Te ştiu; tu eşti primul născut al diavolului.”
Iar a tăcea când se pune problema osândirii unui învățător mincinos ce îndeamnă în mod viclean la erezie, înseamnă a contribui la pierzania foarte multor oameni:
„Prin îndemnul de a nu se osândi eresurile şi învăţătura mincinoasă, se realizează însă întunecatele ţeluri ale celui rău, de pierdere a cât mai multor suflete posibile în lume. Stricătorii credinţei sunt prietenii lui şi îi slujesc în planurile lui pierzătoare.”
Tot Arhimandritul Serafim Alexiev scoate în evidență faptul că lumea contemporană se scaldă tot mai mult într-un relativism al iadului:
„Iată, cam aşa raţionează lumea modernă! Dar aceiaşi care se tem să osândească pe eretici se ocupă neîncetat în viata lor de zi cu zi cu bârfirea şi osândirea slăbiciunilor fireşti ale celor care nu le sunt prieteni, denunţându-i şi ponegrindu-i când nu sunt de faţă. Când susţin că noi nu avem dreptul să osândim pe eretici, ei spun că trebuie să ne conducem după legea dragostei către toţi oamenii. Dar când osândim pe aproapele nostru pentru neputinţele lui fireşti, oare nu ne mai conducem după principiul dragostei? Sau, tocmai pe dos, anume atunci călcăm orice dragoste? Erezia, pe care Sfânta Biserică o osândeşte ca pe ceva pierzător, ei, inspiraţi de diavol, o apără ca pe un lucru neofensator. Şi acolo unde Mântuitorul, Biserica şi toţi Sfinţii Părinţi opresc osândirea, ei mai pe îndelete osândesc.”
_________________
Poate nu a prins propaganda fake inca de la prima postare:
https://ioncoja.ro/securitatea-tradatoare/
Incepand cu „informatia” de tip lupo-corvinist (fake), care nu se bazeaza pe absolut nimic in afara de delir, livrata de securistul manipulator Ioan Talpes din burta sa plina de grozavii mirositoare, ca in 1985, Gorbaciov „a vandut Romania pe 35 de miliarde de dolari” Israelului.
Gorbaciov abia venea la putere in 1985, iar fabulatiile despre Gorby sunt deja o industrie conspirationista de falsuri bazate in dezvoltarea lor unele pe altele.
Tot o mare minciuna de-a lupului este si ca Securitatea avea dositi in 1989 32-35 miliarde de dolari.
Invoca in acest fake pe securistul Ioan Balba, care, din resentimente personale, a emis o ‘opinie personala’ in acest sens, inderepatat impotriva unor fosti colegi din Securitate.
Daca existau cu adevarat dovezi pentru asemenea grozavii propagandistice, „informatiile” erau de mult timp preluate si prezentate pe larg de multi istorici independenti, nu numai romani, ci si straini.
Dar nu exista nici o sursa reala atunci cand este cautata.