Securitatea a colaborat cu Biserica, şi nu invers!
Am vrut de mai multe ori, după 1990, să intervin în discuţiile purtate în jurul şi mai ales împotriva Bisericii, discuţii care de cele mai multe ori vădeau reaua credinţă şi neştiinţa ori chiar nerozia participanţilor. Atacurile din ultima vreme pe tema „dosarelor de securitate” ale unor prelaţi îmi înfrâng lehamitea şi reţinerile (nu sunt teolog!), împins de convingerea (sau măcar speranţa) că mă pot face util unor cititori de bună credinţă, să nu se lase „sminţiţi” de la calea cea dreaptă de energia şi zelul denigrator al unor critici năimiţi, mercenari ai scrisului sau numai rătăciţi în mass-media ori chiar în guvern. Cazul aşa zisului ministru al Culturii şi Cultelor, care prin declaraţiile sale nefericite a dovedit un singur lucru: că nu are habar de felul cum se desfăşoară actul(taina) spovedaniei. Le ofer ztuturor acestora următoarele păreri:
1. O bună parte din aceste atacuri şi critici aţintite asupra Bisericii Ortodoxe Române sunt (par a fi) expresia unei strategii ad-hoc concepute, conştientă de însemnătatea Bisericii în societatea românească, de rolul ei ca instituţie de ultim şi cel mai puternic reazem spiritual. Sondajele au pus mereu în evidenţă încrederea constantă a publicului românesc nu în partidele politice, nu în ideologii, nu în guvern, parlament sau preşidenţie, ci în Biserică, Şcoală şi Armată. Dacă există adversitate instituţionalizată faţă de noi, românii, şi faţă de România – şi există această adversitate!, ea nu putea să ocolească Biserica, ba chiar a vizat-o cu predilecţie. Aşadar, o bună parte din aceste atacuri la adresa Bisericii se explică prin angrenajul la care sunt articulate: propaganda antiromânească, anti-românismul ca politică instituţionalizată.
2. Prestaţia Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist nu poate fi judecată în sine, ci numai prin raportare la celelalte biserici ortodoxe supuse şi ele aceloraşi „probe”. Adică prin comparaţie cu ortodoxia bulgară, albaneză, rusă, ucraineană ş.a.m.d. Aceste biserici ortodoxe, spre deosebire de suratele lor catolică, protestantă etc., sau de alte culte (mahomedan sau mozaic), au fost în situaţia de a supravieţui numai şi numai prin puterile proprii, fără ajutor din afară. Numai şi numai prin osârdia clerului şi puterea de credinţă a poporenilor din fiecare ţară socialistă! Cu acest preţ s-a plătit autocefalia de care se bucură ortodocşii din toată lumea.
Or, din această perspectivă privind lucrurile – şi nu văd de ce ar fi mai corect alt punct de vedere!, ortodocşii români şi preoţimea ortodoxă română au reuşit mai bine ca oriunde în altă parte a „lagărului socialist” să păstreze credinţa, să practice ritualul şi tradiţia ortodoxă, creştină, să sporească numărul şi frumuseţea semnelor după care pământul românesc se arată a fi, fizic vorbind, o ţară creştină, ortodoxă. Şi când spun semne, am în vedere bisericile şi mănăstirile din Ţară. Oricât se vor mira unii şi oricât ne doare amintirea bisericilor „demolate”, să fim cinstiţi şi să recunoaştem că în decembrie 1989 numărul bisericilor din România era mai mare decât în 1944! Informaţia mi-a furnizat-o Ioan Alexandru în 1988, când mi-a spus şi numărul exact al bisericilor ridicate din temelie sau renovate după 1965. Mărturisesc, nu mi-a venit să cred, dar nu puteam nici să nu-l cred pe fratele Ioan… Aştept să fiu corectat în această chestiune de persoane mai avizate asupra subiectului.
Mai important este însă că puterea credinţei a fost aşa de mare la români încât au cedat înfrânte şi ruşinate toate stratagemele oficiale care au încercat să-i lipsească pe români de taina botezului sau a cununiei, de mângâierea troparilor de înmormîntare sau de binefacerile spovedaniei. Şi asta spre deosebire de toate celelalte spaţii ortodoxe trecute prin calvarul ateismului de stat. Cunosc direct, de la preoţii Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Constanţa, care au slujit toţi patru la cununia mea, că deseori veneau la ei, în mare taină, aşa zişi turişti bulgari, cerându-le să-i cunune ori să-i boteze. Sau chiar amândouă slujbele, pe rând, în acelaşi pătrar de oră. Şi asta pentru că în Bulgaria, vechi teritoriu ortodox, viaţa creştinească a scăpătat sever în anii comunismului atotbiruitor.
Se impune să efectuăm o comparaţie riguroasă în acest sens, inclusiv la nivelul învăţământului teologic ortodox din ţările fost-comuniste, şi sunt convins că se va ajunge astfel la concluzia că în România comunistă s-a produs un veritabil miracol. Personal aş zice că diferenţa faţă de celelalte ortodoxii trecute prin comunism a făcut-o autenticitatea credinţei la români, organicitatea acesteia, credinţă care nu putea ceda sau slăbi decât „odată cu viaţa”.
Nu sunt vorbe goale aceste aprecieri. Cred în ele şi, deocamdată, nu am altă explicaţie pentru faptul că românii şi-au păstrat credinţa mai bine decât fraţii lor ortodocşi bulgari sau ruşi, albanezi (şi greci din Albania) sau ucrainieni, armeni etc. Când spun însă români, îi am în vedere şi pe preoţi, clerul ortodox, precum şi cinul monahal, mănăstiresc. Pe scurt, Biserica Ortodoxă Română.
3. În privinţa relaţiilor cu Securitatea, poate că nu ar strica să pornim de la detaliul că foarte mulţi securişti şi-au botezat copiii. Unii, pe ascuns. Dar nu se ascundeau de Partid sau de … Securitate, ci de publicul larg, să nu le dea un „prost exemplu”. Se pare că astea erau directivele reale, cele propriu-zis practicate. La fel se petreceau, în mare secret, şi cununiile la activiştii de partid şi la securişti. Era însă un secret al lui Polichinelle…
Alt detaliu: ziariştii care şi-au imaginat că preoţii ortodocşi turnau la Securitate tot ce aflau de la credincioşi în timpul spovedaniei nu fac decât să se dea de gol că habar nu au ce înseamnă actul spovedaniei. Că prin biserică nu prea au dat aceşti acuzatori închipuiţi. Ca şi ministrul Iorgulescu. Vorbesc din ce au văzut în filme…
În principiu, între Biserică şi Securitate era exclus să nu existe anumite relaţii. Chiar şi o colaborare. Dar trebuie văzut sensul acestei colaborări şi scopul urmărit. Bunăoară, dacă eu, subsemnatul, sunt pus în faţa clasicei „indiscreţii”: aţi colaborat cu Securitatea?, eu voi răspunde nu. Un nu hotărât!
Aş răspunde însă afirmativ la întrebarea Securitatea a colaborat cu dumneavoastră? Da, Securitatea a colaborat cu mine! S-a întâmplat după ce am publicat cartea lui Dumitru Mărtinaş despre Originea românească a ceangăilor din Moldova. Plecând la Cluj-Napoca împreună cu Mircea Mâciu, directorul editurii, în avion l-am cunoscut pe „nea Ionică”, un ofiţer de securitate (colonel?), însărcinat să asiste la lansarea cărţii. De la Mircea Mâciu am aflat că acel „nea Ionică” era specialist în iridenţa maghiară. Mi-a spus „nea Ionică” cine va participa din partea adversă şi cam ce întrebări îmi vor pune. Adică el, securistul, m-a informat pe mine! Nu eu pe el!…
Mi-e uşor să-mi imaginez situaţii şi probleme cu care Biserica se confruntă de sute de ani, cum ar fi problema sectelor, de interes şi pentru vremelnica securitate comunistă. În mod evident în asemenea chestiuni Securitatea s-a subordonat Bisericii şi amândouă s-au manifestat în slujba interesului naţional, al oamenilor, al cetăţenilor. Nu-mi închipui că securitatea nu avea habar de sovieticii şi bulgarii care veneau să se creştineze în bisericile româneşti. Dar are vreo importanţă cum a aflat Securitatea de ei? Nici-de-cum! Ci definitoriu este că spre deosebire de ceea ce se întâmpla în celelalte ţări socialiste, Biserica Ortodoxă Română a asigurat dreptcredincioşilor ei accesul integral la binefacerile ortodoxiei. Cine are interes şi pune atâta patimă ca acest adevăr să nu fie ca lumea conştientizat de societatea românească?
În fine, dacă se va produce o deblocare totală a arhivelor securităţii, trebuie luat în calcul şi alt efect, cel mai neaşteptat: vom descoperi că Securitatea nu a făcut numai poliţie politică („nu-i dracul chiar aşa de negru!”), că a făcut şi lucruri bune, iar atunci când vom da peste reversul pozitiv al maleficei instituţii, probabil că vom consemna momente de colaborare a securităţii cu Biserica. Colaborare care, sunt convins, continuă şi azi. O colaborare a SRI şi SIE la opera Bisericii Creştine. Sper!…
4. Recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române, petrecută în 1885 şi ridicarea la patriarhat a întâistătătorului ei (1925), au fost în urmă cu un an sărbătorite de societatea românească cu sentimentul că prin cele două consfinţiri se împlinea „desăvârşirea instituţiilor necesare existenţei naţionale absolut independente”. Sentiment „anacronic”, clama în 2005 un ziarist fără noroc, raportând aceste aniversări la perspectiva iminentă şi irevocabilă a aderării noastre la Uniunea Europeană, o Europă – ne explica nefericitul – „fără naţiuni, formată numai din culturi şi limbi diferite”. Şi asta deoarece, urmând exemplul celorlalte guverne europene, „statul român se pregăteşte să renunţe (sic!) la o parte însemnată din formele suveranităţii naţiunii române şi este foarte probabil (s.n.) să renunţe cu desăvârşire la ideea de suveranitate naţională dacă (s.n.) proiectul de federalizare europeană se va impune în noua structură politică a Uniunii Europene”. După cum se vede, Petre Guran – acesta este numele ziaristului profet, descoperă posibilitatea de a fi anacronic în raport cu o stare de lucruri inexistentă, dar previzibilă, posibilă. Anacronic faţă de viitor! Un viitor în care sunt tot mai mulţi românii care nu mai cred…
Greşeala cea mai mare însă, şi mai descalificantă, este conţinută în aprecierea că „dacă în urmă cu 127 de ani poporul român se arăta dispus să plătească cu sânge pe câmpul de luptă suveranitatea politică a statului care îl reprezenta, astăzi acelaşi popor, în marea sa majoritate, se arată a fi pregătit să pună capăt acestei suveranităţi”. Apreciere bazată pe o premiză falsă: Constituţia din 2003. Ignora domnul ziarist răspunsul adevărat pe care l-au dat românii în 2003 la referendum. Cinstit vorbind, în octombrie 2003 românii au respins Constituţia şi noile prevederi, inclusiv cele referitoare la integrarea noastră în acea Europă, fără naţiuni. În faţa lui Dumnezeu, poporul român a răspuns negativ la referendum. De ce dl ziarist şi toţi colegii săi, toată presa, toată mass media, nu consemnază adevăratul rezultat al Referendumului trucat la ordinul lui Adrian Năstase?! Cum să mai iei în serios asemenea ipochimeni cu suflet de slugă?!
Cu prima ocazie, când la Bucureşti vor guverna persoane alese într-adevăr prin vot democratic, liber exprimat şi corect înregistrat, vom avea posibilitatea şi motivele necesare ca să declarăm nul referendumul din 2003. Şi presa românească, inclusiv domnul Petre Guran, căci pe dînsul îl cităm, dintr-un articol publicat în „Ziua”, va afla astfel că nu există în România acea nici urmă de „mare majoritatea” de români dispuşi „să pună capăt suveranităţii naţionale”. Nu există nici ca minoritate cât de cât semnificativă!
Teza domnului Petre Guran este că Biserica Ortodoxă Română, ca biserică legată de ideea naţională, intră astfel în contradicţie şi în dezacord, în disensiune cu această „mare majoritate” de bezmetici inexistenţi, inventaţi de Petre Guran, indivizi care ştiu, speră sau cred că „în mai puţin de doi ani naţiunea politică română va fi istorie”. Eu, asemenea români nu am întâlnit însă decât ca muncitori cu gura prin presa românească!
Pledoaria acestor ziarişti sună ca un ecou brusc resuscitat al cominternismului, care s-a clădit ca ideologie şi strategie pe speranţa bezmetică în dispariţia de pe o zi pe alta a naţiunilor, pe credinţa că internaţionalismul proletar va vindeca toate rănile şi neajunsurile societăţii umane, ale omului, în general. Că acest proiect bolşevic de anihilare şi extirpare a simţământului naţional era absurd şi contra naturii, a firii umane, s-a văzut din aceea că exact sub presiunea sentimentelor naţionaliste (ale balticilor, ale românilor din Basarabia, ale caucazienilor etc.) s-a prăbuşit şandramaua sovietică internaţionalistă, cominternistă.
Trebuie să fii orb să nu vezi că proiectul cominternist nu a fost abandonat odată cu dispariţia statului sovietic, ci este reluat din direcţia opusă, venindu-ne acum din Occident promisiunea unei lumi „eliberate” de povara conştiinţei naţionale. Propagandiştii acestei noi ordini mondiale sunt deseori descendenţi biologici ai cominterniştilor de odinioară. Nu ştiu în ce situaţie se află dl Guran al nostru şi nu încerc să pricep din detalii biografice de unde-i vine aversiunea faţă de ataşamentul Bisericii Ortodoxe Române la valorile naţionale („cuvîntul naţional acţionează pe faţa Bisericii ca un vitriol care desfigurează”!…), dar poziţia sa, mărturisită în „Ziua”, este şubredă prin faptul că mizează pe perenitatea proiectului unei Europe comunitare „în care naţiunea nu mai are vocaţia de a întemeia o putere politică”. Dimpotrivă, chiar dacă acesta ar fi proiectul, o Europă comunitară nu va rezista decât ca organizaţie a naţiunilor europene unite, ca State(le) Unite ale Europei, aşa cum a fost preconizată încă de la început: o Europă a Patriilor.
Dacă românii, intrând în U.E., vor constata că aceasta încearcă să transforme Europa „într-un continent fără naţiuni, ci format din culturi şi limbi diferite”, românii se vor simţi păcăliţi, minţiţi, şi putem fi siguri că vor fi primii care se vor grăbi să iasă din monstruoasa combinaţie. Au mai făcut-o ei o dată, când cu CAER-ul. Din exact aceleaşi motive: atentatul la suveranitatea şi identitatea naţională, pentru români inacceptabil şi intolerabil.
Altminteri, textele dlui Guran şi ale altor breslaşi trebuie citite ca dovezi ale neputinţei unora de a accepta realitatea şi binefacerile naţionalismului, ale românismului. Din seria de articole care au dezbătut prestaţia „activistului” Paul Goma, activist al românismului şi al intransigenţei morale, ne facem datoria să-i recomandăm lui Petre Guran textul semnat de Dan Culcer, rezident în Occident de zeci de ani. Citez deci, spre uzul şi în folosul lui Petre Guran. Dixit deci Dan Culcer către Guran & co., eiusdem farinae: „să înceteze să atace românismul, patriotismul şi naţionalismul ca pe nişte plăgi. Să nu uite că naţionalismul, sau, dacă vreţi, „românismul” este constructor de identitate statală. Că naţionalismul (…) este o reacţie naturală contra dominaţiei străine sau hegemoniei unui grup etnic în sânul aceluiaşi stat (…) Dizolvarea sau simpla slăbire a statului-naţiune nu pot fi acceptate atâta vreme cât cetăţenii României se află în faţa celei mai dizolvante acţiuni anti-identitare la care au fost supuşi vreodată. Statul este apărătorul şi garantul păstrării identităţii naţionale”.
Din păcate pentru acest soi ciudat de ziarişti, aceeaşi funcţie, de apărător şi garant al identităţii naţionale, şi-a asumat-o şi Biserica Ortodoxă. Şi nu de ieri, de alaltăieri, ci dintotdeauna, încă de pe vremea când nu exista un stat român, dar exista un popor român şi o biserică românească. O numim biserică naţională căci a avut rolul cel mai important în constituirea şi afirmarea românilor ca naţiune cu o identitate proprie inconfundabilă.
1 septembrie 2006
ION COJA
Post scriptum 2014 Textul de mai sus, uitat în hăurile Internetului, cred că este anterior datei marcate. Îl republic acum, tot pe Internet. S-ar putea să fi fost publicat în „România Mare”. Cred că textul este la fel de actual acum ca și la data scrierii sale. Insist aupra ideii că în anii de opresiune comunistă, atee, Biserica Ortodoxă Română și, în general, poporul român, a rezistat și și-a păstrat credința în Dumnezeu mult mai bine decât celelalte popoare și biserici ortodoxe supuse aceleiași presiuni devastatoare!
Am simțit înainte de 1990 de mai multe ori că Biserica Ortodoxă Română, așa cum profețise Mihai Eminescu, s-a ridicat în fruntea Ortodoxiei, atât la nivelul teologiei pure – vezi opera lui Stăniloaie, Coman, Anania, Plămădeală și ceilalți învățați ai Bisericii, și al vieții duhovnicești, cât și la nivelul poporenilor, al credinței active în rândul mulțimilor de dreptcredincioși.
În reevaluarea pe care o facem azi României de dinainte de 1990, este neapărat nevoie să repunem și Biserica în lumina adevărului. Să ne lepădăm de etichetele mârșave și perfide lipite de militanții zgomotoși ai anti-românismului instituționalizat.
Am mai spus-o și o repet de fiecare dată cu plăcere: noi, naționaliștii români, avem marele noroc că spunerea adevărului ne avantajează aproape întotdeauna! Nu avem de ascuns păcate rușinoase ale Neamului, ne-am recunoscut întotdeauna greșelile și slăbiciunile, nu am năpăstuit pe nimeni ci, cel mult, pe noi înșine, pe „ai noștri”!
Alte neamuri au motive serioase să ne întindă mâna cerând iertare și uitare pentru greșelile, deseori veritabile crime, cu care și-au murdărit obrazul și mâinile. Iar dacă întârzie s-o facă, dacă întârzie să-și recunoască greșelile, este treaba lor! Noi i-am iertat de mult, lăsându-i în plata Domnului…
[…] Posted on January 13, 2014 by gerula 1.TOPIC de pe blog prof.Ion Coja Securitatea a colaborat cu Biserica, şi nu invers! http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/securitatea-a-colaborat-cu-biserica-2/ […]
cum naiba sa faci UNIREA la 1918 si sa fii despartit in Biserica spiritual?
ce cauta greco-cacatolicismul in Romania?!
Abia in 1948 bravo comunistilor,ca au facut o singura Biserica natioanala.
Pai sa fim bine-intelesi, unirea spirituala a unui popor este mai importanta decat orice altceva.
http://vbondheimer.wordpress.com/
Biserica Ortodoxa a fost cea mai lovita,si asta a fost o directiva clara a Securitatii si a tovarasului Pantiusa!
http://vbondheimer.wordpress.com/
Biserica nu a colaborat cu SECU sau cu KGB in Rusia,ci Biserica a dat milioane de martiri.
Singura BISERICA care a colaborat cu Securitatea a fost Biserica catolica in greci,adica biserica care era experta in colaborari.
Cand in Ardeal austriecii lui Bokov au pus tunurile pe Manastirile romanesti, repede au dat-o cu colaborarea la Vatican prin inocentie micu cel mare.
Cand s-a spart imperiul austriac habsburgic,repede,a dat-o cu ungurii,toti stiau ungureste sau aveau nevasta unguroaica.
si sectele americane au dus-o bine-mersi in Romania comunista.Nu i-a interzis nici dracul.Ba chiar o duceau bine,primeau pachete din america,haine,mancaruri,in timp ce romanii mureau de foame ca magazinele erau goale fara mancare.
[…] „ortodocşii români şi preoţimea ortodoxă română au reuşit mai bine ca oriunde în altă parte a „lagărului socialist” să păstreze credinţa, să practice ritualul şi tradiţia ortodoxă, creştină, să sporească numărul şi frumuseţea semnelor după care pământul românesc se arată a fi, fizic vorbind, o ţară creştină, ortodoxă”. […]
si preotii care divulgau securitatii ce aflau la spovedanii aveau aripioare de inger ?
Îmi face plăcere să accept acest comentariu care dovedește satisfacția josnică a unor indivizi care nu au prea mers la spovedit, ca să vadă cum e! Satisfacția de a găsi un argument împotriva Bisericii!… Repet: josnică satisfacție!… A fost lansată prostia asta încă dinainte de 1990, de activiștii ateismului de stat!
Păi cine se ducea la spovedit ce putea să spună ca să intereseze securitatea?! Hai, domnule Mihai, să ne închipuim că mergeai dumneata la spovedit! Și să ne închipuim că erai luptător în munți sau aveai un frate acolo, în munți! Sau că erai numai ce ai fost! Ce păcate aveai de mărturisit care să intereseze securitatea? Ia interesează-te cum e la spovedanie! Pun rămășag că nici măcar nu te-ai împărtășit în ultimii 100 de ani!
Spovedania nu este interogatoriu! Iar păcatele incriminate de Iisus și de Biserică nu prea au tangență cu viața politică! Interesați-vă, cam cât durează actul tainic al spovedaniei! Însuși faptul că ai simțit nevoia spovedaniei contează mai mult decât pomenlnicul păcatelor, dacă l-ai făcut complet sau cu omisiuni!
Tare rău m-ați mai dezamăgit. Credeam că suntem în aceeași oaste!…
Mihai Beltechi este extrem de religios, s-a spovedit si anul acesta ca in fiecare an, aduna regulat lucruri de la alte biserici pentru sinistrati si duce multe activitati de care Dumneavoastra nu stiti, incepand cu activitatea in sprijinul taranilor macelariti la pungesti.
Nu merita comentariul Domniei Voastre, Domnule profesor!
Cum să-ți public comentariul care aruncă mai departe cu noroi în Biserică?! Scrie te rog alt comentariu, cu adresă numai la persoana mea, înjură-mă numai pe mine, și ți-l public.
Atât doar te rog să ții minte: putem să fim în aceeași oaste și fără să ne respectăm unul pe altul! Și fără să ne iubim unul pe altul! E suficient să respectăm și să iubim ținta, valorile pentru care luptă acea oaste! Lipsa dumitale de respect pentru Biserică – ceea ce include, după mine, și respectul pentru ierarhiile acesteia, dovedește că…
Ține minte și această fabulă, utilă și pentru alții: La Real Madrid au jucat la un moment dat doi fotbaliști de geniu: Puskas și Di Stefano. La un moment dat unul dintre ei i-a „suflat” celuilalt nevasta. S-a născut între ei o ură de moarte! Dar când intrau pe teren nu se întâmpla ca unul să nu-i paseze mingea celuilalt când faza o cerea! Erau în aceeași oaste!… Meciul trebuia câștigat, indiferent prin ale cui goluri!
I-auzi pe unii că nu vin la o întrunire sau la un ONG ori la o acțiune de protest pentru că acolo se va întâlni cu nu știu ce dușman al lui!… Un naționalist autentic, adică un ins dedicat cauzei „pe bune”, nu are asemenea reacții!
Insiști să susții că preoții turnau la Securitate tot ce aflau de la babele venite la spovedit?! E alegerea dumitale. Puteai să spui simplu: „cred că am exagerat”! Și cu asta se încheia totul frumos, creștinește. Adică nu se încheia, rămânea frumos, cum era/părea relația dintre noi! Ne iertam unul altuia și mergeam mai departe! Mata ai ales injuria. Poți continua, inclusiv aici. Aștept deci comentariul în care să nu mai amesteci aiurea-n tramvai fețe bisericești! Liber la înjurături în privința persoanei mele! Atât numai!
Lasati’i Domnule Profesor ca nu stiu ce fac (ce zic de fapt) . Vedeti bine ca sunt cu mintea inchisa si nu pot sa inteleaga ca este interzis sa scuipi pe Sacru. Dati’le pace.
Felicitari pentru munca dumneavoastra si iertatii (mai ales pe Dl. Cristi daca e Roman daca nu lasati’l in plata Domnulul).
Doamne’ajuta!
Traiasca Romania si Neamul Romanesc!
Lasati’i Domnule Profesor ca nu stiu ce fac (ce zic de fapt) . Vedeti bine ca sunt cu mintea inchisa si nu pot sa inteleaga ca este interzis sa scuipi pe Sacru. Dati’le pace.
Felicitari pentru munca dumneavoastra si iertatii (mai ales pe Dl. Cristi daca e Roman daca nu lasati’l in plata Domnulul).
Doamne’ajuta!
Traiasca Romania si Neamul Romanesc!
Dle Profesor, cred ca v-ati grabit in a-l admonesta pe dl Beltechi. Dumnealui nu a criticat sau atacat Biserica. A vorbit doar de anumiti preoti. Fie ei din tagma cozilor de topor, fie ca au fost introdusi in sanul Bisericii dupa ce au facut scoala Securitatii. Acestia din urma, daca erau fara de Dumnezeu, puteau, fara remuscari, sa dezvaluie spovedaniile. Si, mai puteau pune intrebari care normal nu se pun la spovedanie.
Dl Beltechi este un luptator adevarat si corespunde cerintelor celei mai curate osti nationaliste.
Nici dumneavoastră nu pricepeți că spoveditul nu putea fi sursă de informații pentru securitate?! Că povestea asta, spectaculoasă la prima vedere, a fost inventată de adversarii Bisericii? Iar colportarea ei este o mare greșeală față de Biserică?! O blasfemie?!
Inspirat a fost nenorocitul care a inventat-o! A nimerit-o bine, nemernicul! Oameni serioși îi dau crezare mai departe! Mă retrag din discuție! Am intervenit când l-am auzit pe Iorgulescu spunând ticăloșia asta! Cer iertare tuturor celor pe care i-am contrazis! Așa e! Cunosc și eu vreo mie de cazuri de inși care au făcut închisoare pentru cele declarate la spovedanie… Uitasem de ei!
Biserica Ortodoxa nu a colaborat cu Securitatea.
CNSAS-ul trebuie inchis,a denigrat destul Biserica ,,iertatand,, cica intamplator in mod intentionat pastorii penticostali colaborationisti,batisti,americani!! greco-catolici,TATARI,si asa mai departe.
Cu spovedania e mai complicat. La spovedanie spui totul,daca ai un duhovnic bun.Turnatorii in general misunau in afara Bisericii.La Biserica mergeau doar oamenii cu credinta,si fara functii in PCR,secu,sau in statul comunist.Oamenii simpli,care oricum nu aveau nimic de ascuns!!!daca lucrau la CAP ce puteau ascunde niste simpli tarani credinciosi?nu mai putea Securitatea de informatiile lor?sa fim seriosi.Secu se ocupa de varfurile piramidei.
http://vbondheimer.wordpress.com/
De la Basescu in barca lui Naum.Stiind ca reprezentatii Bisericii pot tine naivii in delasare cu vorbe mestesugite si povete de genu intorci obrazul la infinit sau capul plecat sabia un-l taie .,ce face NAUMovici.Le da inca un Hotel saracutiilor .Un fel de ,,mita,, pe dupa colturi.De ce?Pt a putea el sa-si faca mendrele cu gazele de sist.Pacat ca institutia asta a devenit ca una care sare dintr-o barca-n alta.Pacat de cei care se roaga in Munti sau cei care au vocatie cat si sant exemplu de comportament ,curaj si ,,saracie,,
Nu-i mai dezvinovatiti .Au fost complici la orice guvernare disfrutand de ea.Iar sufletele cel din ceruri Iisus le salveaza binenteles cu dorinta noastra si faptele noastre.)))
Comentariul dumitale nu poate să apară decât după ce vei explica ce anume te face să mă consideri „năimit pentru un blid de linte”! Sunt subiecte pe care poți să bați câmpii cât dorești. Dacă nu știi să le deosebești de acele subiecte în care n-ai voie să te joci cu cuvintele, atunci „nu mai pune mâna” pe ele!
Mi-ați răspuns în felul următor: „Năimit ptr un blid de linte” se referă la faptul că pentru un salariu de funcționar cu oarece poziție socială, cu un salariu relativ bun, acționați, dle Coja, în funcție de poftele celor ce trag sforile în cadrul acestui sistem social” Te rog să insiști, domnule Cristi, și să precizezi Care este salariul meu „relativ bun” pentru care m-am vîndut „acestui sistem masono-semit”.
Dumneata știi totul despre Dumnezeu și lumea asta, dar nu ești în stare să spui două vorbe corecte despre unul ca mine, care nu am ascuns nimic și numai slugă la sistem nu am fost. Nici măcar cu ce mă ocup, ce funcție am etc nu avi habar! Dar știi totul despre credință! Despre Biserică!
Nu am pretenția să știi ce salariu am, ci am pretenția să nu vorbești despre salariul meu fără să fii în cunoștință de subiect. Din păpcate, la fel vorbești și despre lucruri serioase, sfinte chiar: din auzite sau din ce bănuiești dumneata, în puținătatea dumitale.
Nu! N-am să-ți public textele până când nu te interesezi și vii cu informația privitoare la salariul meu! Pe urmă iau aminte și la citatele din Biblie cu care te afișezi la tot pasul!
1. Un bai la ceilalți ortodocși, în afara grecilor, ieste liturghia în slavonă. L-am auzit pe preotul Boian Alecsandrovici (tată român mamă sîrboaică) din Timoc spunînd că sîrbii nu se duc la biserică că nu-nțeleg nimic. Mai degrabă vin la români. Zicea că de multe ori nici preoții nu pricep ce zic.
2. Azi dacă vreau să ascult hori/doine/jocuri/colinde nestricate, emisiuni despre tradițiile noastre ascult postul de radio ortodox Renașterea.
3. Colindele îs precreștine. La serbarea școlii ortodoxe din Cluj jumătate din colinde au fost laice. La fel și la catedrală în duminica dinaintea Crăciunului. De altfel, la acea serbare, a vorbit despre vechimea și rostul colindelor un membru al academiei, dar i-am uitat numele, în fața lui Andrei, mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
4. Popa-Lisseanu zice că secuii„ „[p]ăzesc sărbătorile bisericii ortodoxe, Sf. Petru, Sf. Ilie, Sf. Foca, Boboteaza, Înălţarea şi altele, în special cred în trăsnetul Sfântului Ilie; vin în aceste zile de sărbătoare, în multe părţi, la bisericile româneşti; cred în Maica Domnului chiar şi reformaţii care, ca biserică, au exclus-o dintre Sfinţi, rugându-i-se cu vorbele traduse din româneşte: „Drága Szüz Maria, segits meg”; vin la bobotează la râu şi iau aghiasmă; vin la preotul român să le ţie zi de liturghie şi-l cheamă să citească la capul bolnavului sau să le facă sfeştanie în caz de nenorocire sau boală în vite, socotind că har dumnezeiesc are numai preotul român; îl cheamă pe acesta să le binecuvânteze o casă nouă; cer să se tragă clopotele bisericii româneşti, când se adună norii vara, spre a nu bate grindina. La înmormântare acoperă oglinda în casa mortului; duc la mormânt mărul împodobit şi dau preotului o lumânare şi un ştergar; merg la priveghi „menyek a privégybe” şi se bocesc după mort, făcând în urmă ospăţul funerar.” (Originea secuilor şi secuizarea românilor pg 89)
Eu nu cred ca a fost vorba de vreo colaborare. Ci a fost vorba de intrebari si raspunsuri. Daca venea Securitatea si te intreba ceva, iar tu de buna credinta raspundeai unor intrebari banale, iar ei consemnau undeva, astazi poti fi etichetat a fi colaborator. Deci, lucrurile sunt mult mai complexe.
Pe de alta parte, asa cum sunt si astazi unii asa zisi Preoti, unii betivi, altii curvari, iar altii batausi, tot asa au fost si unii Preoti cari furnizau informatii, fara macar a fi intrebati de Securitate. Dar pentru astfel de specimene, nimenea nu are dreptul sa condamne institutia.
deci, in 89 numarul lacaselor de cultiortodoxe intr-un regim ateu, totalitar, aucrescut, iar in occidentul apostaziat intr-un sistem de guvernare ateu laic si liberal, numarul lacaselor de cult catolice, protestante, au scazut, au fost demolate, transformate in restaurante, locuinte, baruri, vindute ( ortodocsilor care muncesc pentru ei ca sclavi si pregatiti profesional pe banii nostri), atunci cine cu cine a colaborat? o entitate diabolica cum e statul ateu iudeomason reprezentat dupa caz de comunism sau capitalism, care are ca scop ascuns distrugerea bisericii, a religiei, natiunii sia lumii, sau Biserica temelia neamului, care salveaza natiunea familia cultura….lumea?
Asadar Biserica ortodoxa nu colaboreaza cu o entitate diabolica cum este statul ateu laic iudeomason, pentru ca au obiective diferite, Biserica Ortodoxa lucreaza pentru Dumnezeu, iar statul ateu laic iudeimason inventat in occident, comunist sau capitalist, lucreaza pentru satana.
cunosc si eu un caz ; securist ( colonel adj.securitatii judetene -politrucul,de fapt,decedat intre timp )care si -a cununat fiica -studenta la medicina in 1988 cu fiul ( tot student la medicina ) unui colonel de MFA ,in mare taina , de un preot in apartamentul lui.
Mare i-a fost surpriza cand m-a vazut asistand la ceremonie.
Asa ca si unii dintre ei au fost OAMENI cu credinta.
După părerea mea se fac cel puţin două confuzii:
– colaborarea este colaborare(indiferent cine cu cine)!
– romînii au încredere în Dumnezeu(se face – voit sau nu – confuzie între credinţa în Dumnezeu şi biserică ca instituţie).
daca as suprepune parerea lui „nicu” de mai sus peste parerea d-tale, cred ca el are dreptate, iar parerea d-tale ar putea parea usor provocatoare in ceea ce priveste colaborarea. Sunt ‘colaborari’ si ‘colaborari’ si apoi, au trecut 24 ani, iar cei care se cramponeaza in trecut pot avea un scop diversionist ori dau dovada de fanatism.
Corect
Daca A=B si B=A Asa ca s-au inteles ca fratii ambele institutii.In Romania nimic NU e nou sub soare.Poporul asta repeta historia ciclic.,Doar sub alte forme.Ajunge sa vedem cat de ingrijorata ))) de tara asta e Biserica cat e de partea poporului .)))Si ne dam seama ce hram poarta.Nu vedeti cum se pupa cu politicul si acum asa au facut-o si in vremea aceea si toate vremuriile.Adevarata Biserica e cu POPORUL cu vorba cu fapta.Adevarata Biserica isi pregateste poporul si il invata ,il mai si civilizeaza,il mai si apara,il mai si trage de urechi.Cati din cei cu vesminte impopotanate au iesit sa apere tara asta in cazul celor de la Pungesti.Preotul de acolo si la Barlad.Daniel sefu a bolborosit si el cateva cuvinte in stilul politicieniilor.Cuvinte care pornesc de nicaieri si duc spre nicaieri.Amfilohie Branza a avut un curaj nebun sa vorbeasca despre iude-masonerie.UNUL.Doi,trei.Restul .Tac sant complici cu mizeriile politicieniilor si mai promesc cate un hotel .
Nu vă găbiți să judecați pe alții și mai ales Biserica! Rostul Bisericii este să ajute pe român să-și salveze sufletul, să se facă plăcut Domnului prin purtarea sa și să dobândească Viața de Apoi! Menirea Bisericii este în primul rând mistică! Numai în subsidiar Biserica mai are și alte roluri, alte meniri, mai pământești. Le-aș numi „colaterale”!
Nu vă grăbiți să-i cereți preotului ceea ce trebuia să primiți de la politician, de la medic, de la dv înșivă! Menirea preotului este să mijlocească între enoriașii săi și Dumnezeu, să-i învețe cum să-L caute și cum să-L găsească pe Dumnezeu. Preotul nu este un sfînt, nu este un martir, ci este un om ca oricare dintre noi, care și-a dedicat viața răspândirii modelului și idealului după care au trăit sfinții! Preoții nu pretind să ne punem în ei nădejdea, ci în Dumnezeu!
Nu-i mai puțin adevărat că majoritatea preoților sunt adevărate modele! Nu mai vorbesc de monahi!
Dar există printre noi o categorie de semeni care tare ușor sar cu gura să denigreze, să bârfească, să găsească nod în papură! Aceștia trebuie ajutați să-și pună oglinda în față și să-și pună întrebarea „eu ce am făcut pentru Celălalt, pentru alții, pentru cetate?” Abia după ce au răspuns cu sinceritate la această întrebare să se întrebe și despre altul, popă sau altă îndeletnicire, cât de util s-a făcut obștei!
Lăsați-i pe cei de la Pungești să zică despre preotul lor ce au de zis! Îl cunosc ei mai bine! Așa cum și dvs vă cunoașteți mai bine preotul paroh! Cât de mult se poate acesta sau duhovnicul dvs sprijini în dumneavoastră?
Dacă și despre hainele preoțești aveți de rostit necuviințe, ăsta nu este semn bun. Sper că sunteți un om tînăr și mai aveți timp să vă lămuriți! Încercați să stați cât mai mult de vorbă cu dumneavoastră înșivă, cu toate „vocile” sufletului dumneavpastră.
Înc-o dată dovediți cât sunteți de duplicitar, dle Coja. Spuneți dvs înșivă mai sus că popii nu sunt martiri sau sfinți. Atunci de ce se auto-intitulează și le spuneți ”Înalt Prea Sfinți”? Sunt mai presus popii de Dumnezeul pe care pretindeți că ei îl reprezintă? Iisus a cerut ca nici bun să nu fie numit (Marcu 10.18). Trec peste faptul că nu aveți curajul de a publica textul meu în care vă dovedesc că însuși Petre Țuțea a spus că doar Biblia îl reprezintă pe Dumnezeu și Fiul Său… Dvs ce organizație reprezentați, dle Coja?
Dă-mi voie să-ți spun „Măi, prostovane!” Dar mie de ce mi te adresezi cu cuvîntul „domn”? Adică la fel cum spui „Domnului Coja sau Popescu” spui și „Domnului nostru Iisus” sau „Doamne Dumnezeule”?! Mă faci egalul lui Iisus sau al lui „Doamne, Doamne”, ne-cugetatule?!
…Atâta minte ai încât te împiedici într-o formulă de adresare care ne vine dintr-o tradiție milenară!? Vrei să renunțăm la tradiție pentru că contravine minții tale, puterii tale de a înțelege?! Vai de capul ei, al logicii, când încape pe mâna proștilor!
Prostu când n-are argumente ce face? Înjură. Să-ți spun că ești un bou încălțat, măi Coja, ar înseamna să mă cobor la nivelul tău de păduche cu papion și ifose de sfânt. Ești patetic. Hei, te rog, nu publica asta, e site-ul tău, ok, și nu ai vrea să te faci de râs, nu? Cred totuși că te-ai făcut deja, dar nu vrem să se audă râsetele prea tare, nu?
Domnule profesor, este interesantă inversarea raporturilor: Securitatea a colaborat cu Biserica… Ba spuneți chiar că Securitatea a colaborat cu dumneavoastră, iar nu invers! Asta e puțin mai greu de înțeles. Nu ne dați mai multe detalii, vorba dumneavoastră, „lămuritoare”?!
Vă mulțumesc.
Pai e ca si cum eu m-as certa cu dvs. dar dvs. cu mine, nu.
Sau un alt ex. mai bun: de la caderea lui Lucifer incoace, dracul se lupta mereu cu Dumnezeu dar nu si invers.