gert.frau@yahoo.com 89.136.113.152 |
Au fost Secuii maghiarizați sau erau deja unguri prin cultură și limbă în secolele când este cucerit Ardealul? Dacă au fost maghiarizați ”in situ” atunci de ce nu apar prin secolul XIII cu altă limbă decât cea maghiară? Cu o limbă turcică de exemplu, fiindcă sunt consemnați trei triburi de turcomani când intră în Pannonia, la care se adaugă cumani și pecenegi mai târziu în sec.XIII. În schimb dialectul secuilor este unul arhaic cu multe regionalisme, exact la ceea ce te-ai aștepta de la o enclavă înconjurată de Români. Cei două mii de ceangăi din Moldova vorbesc un dialect și mai arhaic, fiind separați de secui înainte de reforma lingvistică a maghiarei din sec.XIX. Nu înțeleg care-i chestiunea spinoasă privind identitatea acestor unguri, pe care categoric trebuie să-i scoatem din inima României fără scandal și lupte. Dumnezeu a hotărât ca România să se dezbare de șvabi, sași și evrei în cea mai mare parte. Dacă ne scapă de țigani și unguri ar fi o mare binecuvântare. Fiecare popor ar trebui să aibă țara sa. Ungurii s-ar simți mai în largul lor în pustă, peste Tisa, iar țiganii în India. |
*
Nota redacției – Toți istoricii serioși, inclusiv maghiari, afirmă că secuii nu sunt maghiari. Este neclară originea lor, cum au ajuns în Transilvania etc., dar de la primele atestări până în secolul al 20-lea, după Trianon, ei au fost mereu considerați altceva decât maghiarii. Iar ei, secuii, nu admiteau să fie confundați cu maghiarii. După Trianon, iridenta maghiară și-a făcut un calcul: să-i atragă și pe secui în politica lor revizionistă! Deși mai sunt secui care țin la identitatea lor etnică, faptul că autoritățile de la București merg pe mâna UDMR îi demobilizează foarte mult. Bucureștiul, în frunte cu Ion Iliescu, s-au lăsat șantajați de UDMR încă de pe 22 decembrie 1989.
i.c.
Dacă în secolul X cozarii/căzarii, numiți și covari sau cabari (rebeli), din ducatul lui Menumorut/Ménmarót, erau bilingvi deja înseamnă că vorbeau maghiara dinainte de a intra odată cu ungurii prin Pasul Verețki în a doua jumătate a sec.IX. Foarte probabil încep s-o învețe din timpul conviețuirii lor în stepele nord-pontice. Ca să funcționeze o asemenea alianță trebuiau să vorbească o limbă comună. Priscus spune că în imperiul lui Attila se vorbea o limbă creolă a celor mai puternici triburi, printre care germanii. Cum triburile maghiare erau dominante față de cele turcomane, nu-i greu de intuit faptul că acestea sunt asimilate treptat, dar bilingvismul lor trebuie să fi continuat până cel puțin în sec.XII. Asta e părerea mea. Durează puțin până își însușesc limba maghiară, așa cum și dacilor trebuie să le fi luat vreo trei sute de ani să renunțe complet la dialectele geto-dacice.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Secui)
Ca fapt divers, citez pe I.Boamfă cum că românii rotacizanți din Câmpia Tisei, Ungaria și Voievodina (Bacea) erau familiari cu Cazarii, care apare ca nume personal la numeroși români rotacizanți (Cozar/Cojar, Cozan/Cojan) care se împrăștie mai ales peste Bosnia, Croația și până în Macedonia și Muntenegru după invaziile ungurești spre vest, peste românii conduși de către cazari/cavari, foarte probabil strămoșii secuilor de azi. Ca nume personal, cred că se confundă cu derivatul din sl.koza (capră) și bg.kozar (căprar), dar nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva expr. (Maram.Mold.) ”frumoasă coz” este româno-turcomană. Mai am și un regional ”coz de ghindă” (hoț; Dacoromania anul III), care nu știu unde poate fi plasat, sau ”oaie căzánă”(roșiatică) care-i tot turcoman.
Mai aveam o legendă despre un uriaș Cazarin care ar putea reprezenta mitologizarea acelor luptători, la fel cum slavii au ispolin (uriaș) după niște triburi iranice. https://en.wikipedia.org/wiki/Spali
Posibil ca la un moment dat, vechii români să fi fost familiari cu triburile astea barbare care practicau modificarea craniului și i-au numit cătcăun/căpcăuni (arom.capu di cãneanj) sau galezul cinbin idem. Avarii și înaintea lor Hunii practicau legarea capului la copii.
Dar nu contează astea. Secuii țin să ne jignească constant în ultimii ani. Cum scăpăm de ei?