|
01:56 (acum 19 ore)
|
![]() ![]() |
||
|
Cum au fost păcăliți secuii să accepte maghiarizarea
Ciudat este ca in nomenclatorul minoritatilor din Romania, secuii nu au fost lasati sa se inregistreze si nici sa aiba reprezentanti in Parlament, alaturi de celelalte minoritati!! In plus, nici macar una dintre aceste minoritati nu revendica in Romania un … teritoriu propriu. Ba chiar liderii maghiarimii, la aceasta intrebare iti raspund ca secuii au fost asimilati si ca de fapt acum …sunt maghiari!! Deci, teoretic, secuii nu prea ar mai exista!! Tocmai cei care pretind să se recunoasca existenta unui „tinut secuiesc” sunt si cei care, cu jumatate de gura, nu confirma existenta secuilor ca etnie distinctă, adica liderii UDMR!! Numai ca aceste adevaruri, in timp au fost falsificate atat de liderii unguri de la Budapesta, cat si de UDMR. Ca evolutie istorica, secuii si ungurii sunt doua neamuri diferite!! Acesti secui – ce se considera de sute de ani secui, iar nu maghiari (!) – sunt de ordinul sutelor de mii!! Exista un exceptional studiu intitulat „Gesta Siculorum”, publicat in urma cu trei decenii de catre scriitorul Adrian Hamzea in Revista Astra care detalia, cu multe documente originale, tocmai acest adevar istoric indubitabil!
Principalul interes sa-i declare pe secui impreuna cu cei circa 90 -100.000 de tigani maghiari din Transilvania, drept unguri, a pornit de la …necesitatea de a creaste la peste 5% numarul maghiarilor din Romania, pentru a putea participa la alegeri ca organizatie/partid repezentand o etnie!! Daca secuii sunt unguri, „la fel de unguri cum sunt oltenii fata de romani” (citandu-l pe raposatul Verestoy), atunci a infiinta un Tinut secuiesc in Romania este un non sens.De asemenea, secuii, ca grup etnic chiar si religios distinct, au fost mentionati in toate statisticile austro-ungare pana la 1919, inclusiv la Trianon, cand despre acest Grup etnic, brusc, nu a mai vorbit nimeni!! Au fost declarati, pur si simplu unguri, din interese politice, fara sa-i intrebe nimeni ce sunt...
Dacă s-ar tine, chiar si azi, un referendum adevarat in „secuime”, in care sa fie intrebati, pe bune, ce sunt: „ secui sau maghiari?,” rezultatele ar fi neasteptate, chiar in randul unei populatii asimilate „intensiv” de catre unguri, in ultimele 8-9 decenii! Oare, stiu secuii din Harghita si Covasna ce au de pierdut atunci cand au renuntat sa se mai considere secui?
O cercetate sociologica finantata de UE a constat tocmai ca li se ascunde acestor etnici ce au avut de pierdut atunci cand s-au declarat maghiari! Legislatia romaneasca alaturi de cea comunitara din UE, sprijina in mod justificat si generos acele entitati etnice minoritare care nu au sprijinul unei tari mama. Asa sunt, de pilda, bascii din Spania si din Franta ce se bucura de importante drepturi, nerecunoscute, bunaoara, germanicilor din Alsacia sau italienilor din Corsica. Ca si tiganii…care au luat aceeasi tzeapa!
Motivul este acela ca etnicii care au o tara „mama”, nu sunt amenintati cu pierderea in timp, a identitatii etnice, implicit cu disparitia etniei respective, ori a limbii proprii. De aceea ei sunt sustinuti de comunitatea internationala, deoarece pentru ei nu exista tari mama, de „sprijin/ bastina”. Altfel spus, cand au fost asimilati, cu forta cei peste 280.000 de romani din Ungaria, asta n-a inseamnat acolo , disparitia etniei romanesti. Dar daca dispar secuii din Romania, dispare insusi neamul secuiesc, cu tradițiile, obiceiurile si folclorul sau minunat. Cu „sprijin” de la Budapesta, prin maghiarizare intensiva, in pericol de disparitie sunt, ca etnie distinctă, tocmai secuii din Romania, (Ca si romanii din acele zone !!). Dar asta nu din pricina unei politici de” genocid” a statului roman. Dimpotriva, secuii si putinii romani ramasi, sunt pe cale de disparitie din pricina politicii de maghiarizare fortata din secolul trecut si dupa 1990, a fatarniciei liderilor politici si religiosi, care si-au tradat neamul si au intrat in jocul meschin al UDMR.
Cata vreme secuii se declara maghiari, ei recunosc ca au o tara de bastina, care, atat cat este permis de legile internationale, teoretic le va sustine interesele culturale. Uniunea Europeana asumandu-si obligatia de a fi tocmai protectorul acestor etnii specifice. Li s-a prezentat secuilor aceasta alternativa? Tare ne-am indoi…!
Adevarul este ca secuilor li s-au ascuns dezavantajele faptului ca au tot acceptat sa se declare maghiari, inca de pe vremea raposatei Regiuni Autonome Maghiare, cand chiar liderii maghiari, membrii de frunte ai PCR, promovand „sloganul oficial ca in Romania traiesc ;„romani, maghiari, germani si alte nationalitati…”.Practic, suntem in fata unei tragedii: secuilor, UDMR le-au anulat astfel identitatea etnică! Prof.
NOTA
In foto 1 și 3 sunt prezentate elemente autentice secuiești.
In foto 2 Masacrul de la Siculeni (latină
.
Problema posibilei origini comune a doua etnii – maghiarii şi secuii din România – reprezintă si azi o sursă de controverse
Problema posibilei origini comune
„Cercetările istorice au confirmat faptul că secuii se trag din Imperiul Hun condus de Attila, care se întindea în spaţiul politico-geografic al Imperiului Roman (de Răsărit şi de Apus). După moartea lui Attila, în anul 453, se iscă lupte interne ce duc la destrămarea „hoardei”. În aceste condiţii, o parte din huni se retrag în zona de curbura a Transilvaniei, organizându-se în scaune şi autodenumindu-se secui, «szekely» în limba maghiară, în traducere «cei ce trăiesc în scaune , susţine cam dupa ureche profesorul de istorie Vasile Benedek, din Sălaj.
Ungaria încearcă să RESCRIE ISTORIA. Academia Maghiară de Științe: „Secuii nu sunt o minoritate etnică. Sunt parte a națiunii maghiare!!”
Cetăţenii români de origine secuiască din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş trebuiau să se declare secui şi nu maghiari la rubrica “etnia”, care au creeat controverse inca de la recensământul din 2011, sursa de disensiuni în comunitatea maghiară. Nu se stie cine concret a distribuit în Secuime, la ultimele doua activitati de Recensamant mai multe sute de cărți poștale (unele cu sigla Partidului Civic Maghiar), care îi îndemna pe maghiari să se declare secui!!
E clar că secuii resimt faptul ca, istoric, sunt reprezentanţii unui alt popor decât cel maghiar.
Secole de-a rândul regalitatea de la Budapesta şi nobilii maghiari au încercat să-i maghiarizeze pe secui. S-a dovedit istoric că secuii sunt, mai degraba un melanj etnic. Ei s-au simţit cultural și spiritual, de-a lungul istoriei, altceva decât ungurii. De aceea au avut relaţii excelente cu domnii valahi ai Moldovei şi Ţării Româneşti. Nu de puţine ori au fost aliaţi cu Petru Rareş, Stefan cel Mare, sau cu Mihai Viteazul împotriva nobilimii maghiare opresoare.
Moise Secuiul a fost un aliat de onoare şi nădejde al lui Mihai Viteazul împotriva Bathorestilor, aceşti nobili unguri infatuaţi. Onomastica, toponimia şi hidronimia din scaunele secuieşti dovedesc că secuii s-au contopit cu masa majoritară românească, în 900 de ani de existență în sud-estul Carpaţilor.
Să urmărim ce spun istoricii despre originea secuilor: „Gestele unguresti (Anonymus, Simon de Keza, Chronicon Pictum etc.) au acreditat ideea ca “Zaculos” – secuii ar fi niste “ramasite ale hunilor” care ar fi continuat sa vietuiasca dupa dezagregarea imperiului lui Attila în N-E Ungariei actuale, “în campia de la Cigla”. Adevarat, se poate spune ca ambele popoare au aceeasi origine “hunica”, secuii fiind astfel precursori ai valului maghiar. Clio restabileste adevarul: ungurii de astazi sunt maghiari, în aceeasi masura în care francezii pot fi considerati gali sau romanii – daci, iar maghiarii au fost o populatie asiatica evident deosebită de huni.
Cum ramane însa cu secuii?
Au fost sau nu “ramasite ale hunilor” înainte de ungurizare, ca urmare a actiunii politice si religioase a regalitatii de la Buda, pana în veacul XVI, si ulterior, dupa “Mohacs Vesz” (“Pieirea de la Mohacs – 1526)? Fiind numeric inferiori, era firesc ca secuii sa fie dominati si supusi de catre ungurime întarită economic și politic (inclusiv prin refugiati) în Transilvania!Unii autori, în general umanistii, i-au considerat pe secui “de neam hunic” (ex.: A. Verancsics). Altii însa au apreciat, datorita sonoritatii numelui, ca sunt “mai vechi decat hunii, si de aceea se numesc scituli, adica sciti mici” (Antonio Possevino), fiind deci “un neam al scitilor” (G. Reicherstorfer, Stephan Taurinus, etc.). De unde se explica si numele, des folosite ca derivate din “zekel” – “siculi”, “ciculi”, “scituli”. Pentru toti însa, cu exceptia lui Petrus Ranzanus (1420-1492) – calugar dominican de origine siciliana care vede în eiantica populatie a siculilor din Sicilia -, secuii au venit din stepele nord-pontice, “scitice”, pe calea folosita de toate populatiile izvorate din îndepartata Asie… inclusiv de catre huni.
Potrivit numelui, “szekelyek” derivat din “szkil-sikil” cu semnificatia, în “Eski Tukce” (“limba turca veche”), de oamenii “de neam ales”, un grup oarecum minor de migratie anterioara maghiarilor, poate un trib al avarilor sau mai curand un grup eterogen de elemente turco-asiatice, ramas sau infiltrat în secolele V-VIII în zona de hotar a Transilvaniei,
Secuii, neam turcic, sunt urmasii avarilor!
Astazi însa, dupa sursele germane ale secolelor IX-XIII (Annales Regni Francorum, Poeta Saxo, Analele Fuldense etc.), ca secuii sunt cu certitudine urmasii avarilor, neam turcic originar din Mongolia si înrudit lingvistic cu hunii, pecenegii, uzii, cumanii, tataro-mongolii, turcii etc., total diferiti de maghiarii finici. Si este imperios necesar sa o facem în conditiile în care tot mai multi pseudoliterati si pseudoistorici, care nu are legatura nici cu stiinta, nici cu logica, ci cu interese… de peste Nistru, îi prezinta drept “daci” puri, stimulandu-le dorinte de bantustanizare!
Sunt si voci care pretind ca numele secuilor ar deriva de la “scaunul” de judecata, secuii fiind organizati din momentul stabilirii lor definitive în Carpatii Orientali pe “scaune”. De unde “scaun” însa la populatii traind în corturi si obisnuite sa împarta dreptatea… din șaua calului? In “scaun” statea cneazul, voievodul (duca) adica “judex”-ul (jude) roman, apoi domnul, cand facea “judetul”, deci termenul a fost împrumutat de la romani. Acesta si multe altele deoarece, împinsi de germani dincolo de Tisa, la “salbaticii vlahi”, secuii au convietuit cu acestia în si “dincolo de muntii de zapada” (Rudolf din Ems).
La venirea maghiarilor, secuii traiau “amestecati”cu vlahii, confirma chiar gestele unguresti, “cu romanii, vecinii lor din munti”, de la care au învatat scrisul cu caractere runice si alaturi de care împartaseau “aceeasi soarta” (Simon de Keza, Chronicon Pictum). Este momentul în care, confirmand înca din 1956-1958 cercetarile arheologice, ca o dovada în plus a originii avare a secuilor, faza de declin a culturii avare a obiectelor turnate si ornamentate cu grifoni îsi înceteaza existenta în N-V Romaniei (Kurt Horedt).
Secuii… buni sa servească doar interesele ungurești?
Aliati, dar neinclusi între populatiile care au dus la geneza ungara, razboinicii secuii au fost utilizati de maghiari, ca în orice alianta … între unul mai tare si altul mai slab: în avangarda, cu ocazia ofensivelor, si în… ariergarda, la retragere! Se vor bucura insa de privilegiile promise în schimbul slujbei lor militare si vor fi utilizati ,la nevoie si împotriva mult prea numerosilor autohtoni valahi pe care regalitatea ungara nu va putea niciodata sa-i înghita cu totul ,ca românii.
Arheologia, toponimia, izvoarele scrise îi plaseaza în veacul X în Bihor, pe Aries, în centrul voievodal romanesc de la Moldovenesti, în (XI-XII), între Turda si Aiud, în Tara Barsei si în fine, în Carpatii Orientali unde vor fi colonizati definitiv printre români si organizati pe “scaune” (szekek-sedes): Ciuc (zonele Miercurea Ciuc – Csikzeredda, Giurgeu – Gheorgheni si Casin); Trei scaune (Haromszek: Sepsi, Kezdi, Orbai); Odorheiu (Szekelyudvárhely) si Mures (Mároszek).
Astazi, considerabil întariti prin incercarea deznationalizarii romanilor, ei însisi maghiarizati, secuii vietuiesc în zone de concentrare în centrul si estul judetului Mures (parte din valea Muresului, Valea Nirajului, cursul superior al Tarnavei Mici, în Harghita – (Odorhei, Ciuc, Gheorghieni) si Covasna – (Sfantu Gheorghe, Covasna, Targu Secuiesc).In tot cursul Evului Mediu însa si o buna perioada de timp sub ocupatia romano-germana (1699-1806) si austriaca (1806-1867), datorita centurii etnice romanesti care i-a protejat, ca si mediului montan de adoptie. “Secuii s-au pastrat mai neatinsi decat orice alt popor – releva cu uimire umanistul Antonio Possevino (1533-1611) – în acea tara montana ,întarita de la natura, multumita pozitiei sale inaccesibile în multe locuri. Sunt totusi amestecati cu valahii,printre ei”.
Secuii – “neam aparte” de unguri.
Catolicizati de unguri, acceptati ca aliati, în calitate de “natiune” medievala, urmasii avarilor au continuat sa fie, etnic, altceva. Pentru ca, în afara de rune (la care romanii, învatatorii lor, renuntasera în momentul adoptarii slavonei, ca limba liturgica si a alfabetului chirilic),secuii au continuat sa aiba o limba a lor, un port si obiceiuri proprii, înca vizibile în secolul XVI, pe cale de disparitie în veacurile XVII-XIX Faptul ca ei însisi se autodefinesc înca, astazi, secui atesta însa persistenta constiintei unei deosebiri fundamentale fata de populatia ungureasca, a unei etnii originare distincte
Viata si istoria secuilor! Si ce a mai taiat secuiul Doja la ungurii asupritori! Oare toate astea le-au spus secuilor liderii UDMR-isti, mari iubitori de adevar si corecti politic?
„Gheorghe Doja este un personaj istoric care şi-a făcut loc în manualele de istorie din România. La origine secui, acesta a fost redescoperit de istoriografie abia în secolul al XIX-lea şi în jurul lui s-au ţesut numeroase legende. Cea mai cunoscută este moartea sa cumplită pusă la cale de nobilimea maghiară.
Dózsa György este un personaj transilvănean aproape semilegendar. Şi-a făcut locul inclusiv în manualele de istorie ale românilor. În perioada comunistă a fost şi adoptat din punct de vedere naţional, fiind românizat şi transformat în Gheorghe Doja, aşa cum de altfel a devenit cunoscut generaţiilor întregi de şcolari. Povestea acestui secui care s-a ridicat împotriva nobilimii maghiare a fost redescoperit de istoriografie abia în secolul al XIX lea şi prezentat în diferite culori, de la tâlhar la erou şi de la reprezentat al claselor oprimate până la cruciat şi luptător antiotoman. De altfel, Dózsa György sau Gheorghe Doja, cum şi l-au asumat românii, a rămas cunoscut mai ales prin moartea sa îngrozitoare orchestrată de nobilimea maghiară. Povestea lui reală este însă uluitoare, cu momente ce ţin mai mult de gestele cavalereşti, povestea unui războinic care a devenit o adevărată legendă în Transilvania. Gheorghe era, de fapt, György din secuime Deşi a fost prezentat în manualele şcolare din perioada comunistă, şi nu numai, sub numele românizat de Gheorghe Doja, Dózsa György este de fapt un secui. Mai precis s-a născut în 1477 la Dalnic în Scaunul Chizd, pe teritoriul actualului judeţ Covasna. În aceea perioadă ţinuturile secuieşti ca şi întreaga Transilvanie făceau parte din regatul magiar. Deşi de multe ori a fost popularizată ideea că Doja era ţăran sau în orice caz de condiţie modestă, istoria ne arată însă, că secuiul era de fapt un exponent al nobilimii. Mai precis era fiul unor mici nobilimi care-şi aveau domeniile în Dalnic. Doja a copilărit la Dalnic şi Ghindari bucurându-se de privilegiile statutului său şi ca orice copil de nobil a învăţat meseria armelor. De altfel dovedea un real talent în acest domeniu militar, după cum se va vedea mai târziu. ”Tâlhar cunoscut în întregul regat” Aspecte concrete despre copilăria şi tinereţia lui Doja nu sunt foarte cunoscute. Cu toate acestea se ştie că Doja a fost un răzvrătit. Mai precis a participat la revolta secuilor din 1506, când avea în jur de 30 de ani. A fost unul dintre capii revoltei. Mai precis micii nobili secui s-au revoltat împotriva magnaţilor şi marilor nobili maghiari pentru micşorarea dărilor, a abuzurilor dar mai ales pentru dobândirea vechilor privilegii. Această revoltă s-a declanşat în contextul în care după răscoala de la Bobâlna din 1437 dar şi după sporirea pericolului otoman, marii nobili maghiari au restrâns privilegiile nobilimii mijlocii şi mici din Transilvania dar au înăsprit şi fiscalitatea. De multe ori erau înregistrate colectări abuzive de taxe dar şi o sporire a birurilor la care erau supuşi nu doar ţăranii dar şi mica nobilime. Revolta secuiască la care a participat activ şi Doja a fost cu greu înăbuşită. Tocmai de aceea, secuiul Dózsa György a ajuns să fie numit de autorităţile maghiare drept ”tâlhar cunoscut în întreg regatul Transilvaniei”. Tocmai acest fapt arată notorietate lui Doja dar şi renumele său în rândul nobililor maghiari care-l detestau şi îl considerau un răzvrătit. Doja a obţinut iertarea datorită calităţilor sale militare, atât de necesare în luptele anti-otomane. Războinic anti-otoman de legendă De altfel Doja, deşi era numit ”tâlhar” a devenit o legendă vie în rândul armatelor maghiare. Faptele sale de arme puteau oricând să devină subiect al poemelor eroice cavalereşti. Se remarcă în numeroase conflicte militare anti-otomane, ca şi căpetenie de cavalerie. Se spune că el conducea în luptă cete călare de haiduci secui, sârbi şi croaţi, alături de care făcea minuni de vitejie. Se remarcă în special printr-o faptă de vitejie care l-a transformat în erou al armatelor maghiare. Reuşeşte , spune Albert László Barabási în lucrarea sa ”Burst. The Hidden Pattern Behind Everything We Do” să-l învingă în duel direct pe unul dintre cei mai feroce luptători din armata otomană. Evenimentele aveau loc în faţa Belgradului, acolo unde armatele maghiare au dat piept cu cele otomane. În acel moment renumitul luptător Ali din Epir, o adevărată legendă pe câmpul de luptă provoacă la duel un războinic din armata maghiară pentru a tranşa conflictul. ”Era un bărbat înalt, cu pomeţii laţi. Vârfurile ascuţite ale mustăţii sale atârnau mai jos chiar decât barba-i deasă. Călărea un cal puternic şi aproape tot corpul îi era acoperit de o cămaşă veche din zale. Pe cap purta o cască ce aducea mai curând cu un vechi bidon de oţel, prinsă cu o curea de piele la fel de învechită. Scutul său purta semnele numeroaselor lovituri primite în luptă şi abia dacă-i mai puteai descifra blazonul pe el”, scria despre temutul Ali, Barabási. Singurul care a vut curajul să-l înfrunte a fost Gheorghe Doja. Fără teamă acesta a început duelul cu Ali din Epir. Nu a durat foarte mult. Doja l-a îngenuncheat pe turc şi l-a mutilat înainte de a-l ucide. Mai precis i-a tăiat un braţ şi apoi l-a decapitat. Doja a fost făcut cavaler şi a primit dreptul de a purta blazon în armata maghiară. De altfel aceste fapte de arme ale lui Doja l-au făcut pe arhiepiscopul primat al Ungariei, Toma Bakósz să-l numească la 24 aprilie 1514, la comanda oastei cruciate concentrată în tabăra de la Rakós de lângă Buda. Era o oaste cruciată adunată la iniţiativa papei Leon al X-lea, care chema creştinătate la luptă împotriva otomanilor tot mai ameninţători. Doja, revoluţionarul, strategul şi charismaticul Acesta era Dózsa György, cel care avea să declanşeze marele război ţărănesc îndreptat împotriva marii nobilimi. De altfel Doja nu uitase pentru ce se ridicase în 1506 şi nici nu uitase faptul că toate condiţiile s-au înrăutăţit atât pentru ţărani cât şi pentru mica nobilime. În tabăra de la Rakos erau strânşi zeci de mii de ţărani slovaci, croaţi, secui,unguri şi români din Transilvania. Majoritatea au răspuns apelului cruciadei pentru a scăpa de sărăcie şi de abuzurile nobililor. Sperau să se căpătuiască în cruciată şi să reuşească să obţină privilegii. Doja se înconjurase de o forţă de aproape 40.000 de oameni pe care-i comanda în aceea tabără cruciată. Inclusiv el vedea în calea războiului un mod de a scăpa de obligaţii fiscale şi de impilare. „ Au venit mai degrabă sătui de viaţa pe care o duceau, decât din dragoste pentru creştinism”, scria cronicarul italian Paolo Giovio despre cei care s-au adunat la Rakos pentru a se război cu turcii. Adunarea acestor ţărani şi numulţumirile lor au îngrijorat pe marii nobili maghiari. De altfel în acel moment au făcut şi greşeala de a-i demobiliza şi de a-i trimite acasă, tocmai pentru a evita formarea unui focar de revoltă. Cu atât mai mult cu cât îl cunoşteau pe răzvrătitul de Doja. Înfuriaţi că au pierdut forţa de muncă de pe domenii, nobilii maghiari din Transilvania au început să facă abuzuri fără precedent în rândul familiilor rămase acasă. Schingiuiau familiile celor plecaţi în cruciată petnru a-i obliga să se întoarcă acasă şi să lucreze domeniile. Aceste veşti au ajuns şi la Rakos. În acel moment spiritele au început să se agite. ”Îndrăzneţi şi obraznici ţăranii nu mai ţineau seama de nici o religie, dispreţuind chiar puterea regelui”, spuneau cronicile vremii despre reacţia ţărănimii la auzul veştilor şi mai ales după ce s-a zvonit că vor fi demobilizaţi. Toma Bakósz chiar cere lui Doja să nu mai recruteze oamenii şi chiar să trimită o mare parte acasă, pentru a fi evitată o răscoală. Drept răspuns Doja ajunge să-i susţintă pe revoltaţi şi chiar să devină liderul lor. Secuiul era o personalitate carismatică aşa cum arată evenimentele. Era o adevărată legendă şi a fost ales imediat ca lider al acestei armate a oropsiţilor. Mai mult decât atât ţine un discurs care-i arată calităţile de lider. El este cel care i-a făcut şi pe cei mai nehotărâţi să se ridice împotriva nobililor maghiari.” Multe nenorociri s-au abătut până acum asupra. Cauza a fost mai degrabă pasivitatea şi moliciunea voastră, decât puterea duşmanului. Dar acum s-au schimbat lucrurile. În sfârşit, s-a ivit prilejul să scuturaţi tirania nedreaptă a nobilimii şi să aveţi numai curaj să folosiţi acest prilej. În sfârşit, a sunat ceasul; puteţi să obţineţi ceea ce aţi râvnit totdeauna, puteţi să pedepsiţi pe cei ce au aruncat pe capul vostru toate nenorocirile”, a spus Doja în faţa mulţimilor la Rakos. Mai mult se vorbeşte şi despre un ritual legendar prin care Doja i-a convins definitiv pe toţi cei 40.000 de oameni să declanşeze un adevărat război civil. Acesta a ordonat ca tabăra să se împartă în două. În cei care-l vor urma şi cei care vor să plece acasă pentru a nu suferi de pe urma răzbunării nobililor. În faţa fiecărei tabere a pus o cruce. Crucea din faţa celor nehotărâţi sau intimidaţi de un război cu nobilimea a căzut. Deşi un călugăr a pus-o la loc, crucea a căzut de trei ori. ”Prima oară a fost o întâmplare. A doua oară, un semn. A treia oară nu putea fi altceva decât o minune. Călugării au îngenuncheat, urmaţi de ţărani. Folosindu-se de moment, Doja se adresează mulţimii: Printre tunetele şi fulgerele Cerului, a trebuit să apară Dumnezeu pentru a da pildă lumii cu pedeapsa exemplară cuvenită necredinţei. ”Dumnezeu nu vrea!”, se auzea mai departe din gura tuturor. Şi oamenii s-au înrolat într-un război despre care habar nu aveau împotriva cui trebuie să-l poarte”, scria Albert László Barabási în aceeaşi lucrare. Totodată Doja reuşeşte să-şi menţină soldaţii alături de el chiar dacă Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei începe represaliile. ” Să fie prinşi şi arestaţi toţi cei ce se numesc cruciaţi. Cei prinşi să fie decapitaţi, jupuiţi de vii, fripţi, ucişi şi nimiciţi în cele mai groaznice chinuri.”, se arată în dispoziţiile voievodului. Mai mult decât atât Doja, cu o armată de ţărani în mare parte înarmată precar faţă de armatele nobiliare reuşeşte să obţină victorii şi să ocupe ţinut după ţinut. Cluj, Truda, Bistriţa, Dej şi Sighişoara îşi deschid porţile în faţa armatelor lui Doja, care pun mâna pe mari rezerve de armament. Una dintre metodele lui Doja de a răspândi mai repede revolta, a fost împărţirea armatei în mai multe cete trimise concomitent în diverse regiuni. Spiritul lui Doja dar şi notorietatea sa au reuşit să aprindă răscoala în toată Transilvania. Fără cavalerie greu înarmată pierde în faţa şarjelor oştilor nobiliare la Timişoara, este capturat şi torturat până la moarte. Atitudinea sa în faţa morţii este elocventă. Nu a cerut îndurare nicio clipă. Se spune că nu a scos nici măcar un strigăt.”
6 iunie 2017, 04:06, Cosmin Pătraşcu Zamfirache
https://adevarul.ro/locale/botosani/cine-fost-adevarat-gheorghe-doja-secui-romanizat-comunisti-era-talhar-cunoscut-intregul-regat-1_593541255ab6550cb8cde1b9/index.html