SE INSTALEAZĂ TREPTAT O LUME MULTIPOLARĂ

S-a știut încă de la început (de când cu „extragerea” lui Ianukovici de către Kremlin și de când cu revoluția portocalie a lui Iușcenko, ca să n-o mai pomenesc și pe aceea a trandafirilor din Georgia) cine a fost în spatele „dinamitării” Ucrainei! Așa cum am cunoscut și noi, nu după mulți ani, pe propria piele motivul (la fel de dureros) care a condus la declanșarea loviturii de stat din ’89: acela de-a oferi o poziție cât mai bună americanilor ca să poată lansa rachete înspre Rusia, în niciun caz să ne emancipeze în prosperitate și democrație.

Operațiunea rusă este o imagine în oglindă a ceea ce SUA și aliații săi au făcut de mai multe ori în ultimele decenii în diferite părți ale lumii. Diferența este că nimeni nu i-a mai numit agresori, nimeni nu le-a impus sancțiuni, nimeni nu i-a eliminat din SWIFT. Rusofobii noștri de serviciu nu merită menționați aici, fiindcă suntem prea nesemnificativi într-un proces atât de amplu!

Aș merge cu gândul mai departe de subiectul articolului, pentru a exemplifica de ce s-a marcat sfârșitul unei epoci în starea actuală globală (exact ca acum 33 de ani) după ce președintele Vladimir Putin a lansat acțiunea sa în teritoriul ucrainean de săptămâna trecută. Impactul se va simți în anii următori, iar Moscova s-a poziționat să devină un agent al schimbării cardinale pentru întreaga lume.

Operațiunea Forțelor Armate Ruse în Ucraina marchează sfârșitul unei ere. A început cu căderea Uniunii Sovietice și cu dizolvarea acesteia în 1991, când o structură bipolară destul de stabilă a fost răsturnată de ceea ce în cele din urmă a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Ordinea Mondială Liberală”. Acest lucru a deschis calea pentru ca SUA și aliații săi să joace un rol dominant în politica internațională centrată în jurul ideologiei universaliste. Criza s-a manifestat cu mult timp în urmă, deși nu a existat o rezistență semnificativă din partea marilor puteri care au rămas nemulțumite de poziția lor în noul câmp de joc politic.Țările non-occidentale – China și Rusia – au făcut eforturi pentru a se integra în ierarhie. Beijingul a reușit nu numai să facă acest lucru, ci și să profite la maximum de situație pentru a câștiga un punct de sprijin ca jucător dominant. Moscova, însă, a ieșit mult mai rău și a durat mai mult să se adapteze la această nouă ordine mondială.

Tensiunile sunt demult în fierbere, iar Ucraina a devenit acum prima linie decisivă. Aceasta nu este o bătălie ideologică precum cea asistată în a doua jumătate a secolului XX. Hegemonia mondială este în prezent contestată în favoarea unui model mult mai distribuit. Vechiul concept al Războiului Rece cu „sfere de influență” nu mai este aplicabil deoarece lumea a devenit mult mai transparentă și mai interconectată, făcând posibilă izolarea doar într-o măsură limitată. Așa cum s-a întâmplat adesea în trecut, lupta actuală este purtată pentru un teritoriu important din punct de vedere strategic. Vechea zicală „istoria se repetă” este evidentă atunci când se trece de la un mijloc media la altul. Practic, două abordări diferite s-au ciocnit. Pe de o parte, există exercițiul puterii clasice, care este ghidat de principii simple, neșlefuite, dar clar de înțeles – sânge și pământ, pe de altă parte, se mai manifestă o metodă modernă de propagare a intereselor și influenței, realizată printr-un set de instrumente ideologice, comunicative și economice, care sunt eficiente și, în același timp, maleabile – denumite în mod obișnuit „valori”.

De la Războiul Rece, cea mai modernă dintre aceste abordări a fost aproape întotdeauna metoda de bază. Să-i spunem după numele său des uzitat, dar inexact, „război hibrid”. În cea mai mare parte, însă, acest lucru nu a fost niciodată întâmpinat cu o rezistență serioasă, cu atât mai puțin cu o confruntare armată directă. Ucraina 2022 reprezintă testul decisiv care va dovedi care dintre aceste abordări va ieși învingătoare.

Conducerea rusă, care a decis pași extrem de drastici, a înțeles consecințele, sau chiar a aspirat în mod conștient la acestea. Pagina cooperării cu Occidentul a fost întoarsă. Aceasta nu înseamnă că izolaționismul va deveni norma curentă, dar marchează sfârșitul unui capitol istoric important în relațiile politice. Noul Război Rece nu se va încheia repede.

După ceva timp, efectele pe care le-a provocat actuala operațiune militară vor începe să se diminueze, iar unele forme de interacțiune se vor relua, dar inevitabil linia a fost trasată. Chiar și într-un scenariu favorabil, vor trece mulți ani până când sancțiunile vor fi ridicate și legăturile vor fi restabilite treptat și selectiv. Restructurarea priorităților economice va necesita o abordare diferită, care va stimula dezvoltarea în unele moduri și o va încetini în altele. Cea mai activă parte a societății ruse va trebui să realizeze că vechiul lor mod de viață a dispărut. Și noi am trecut prin așa ceva, ne-am obișnuit! Slavii, însă, sunt ceva mai puțin sentimentali decât românii.

„Fortăreața” Rusia a decis să-și pună puterea la încercare și, în același timp, a devenit un agent al schimbării cardinale pentru întreaga lume. Comparativ cu vechiul hegemon și bătăuș planetar, diferențele sunt imense! Va fi în stare să-și asume rolul pe care Dostoievski și mai apoi Soljenitîn i l-au atribuit? Va încerca să devină acel imperiu altruist care să-i unească pe toți ortodocșii de la hotarele lui și de prin toată lumea? Având rădăcini slave profunde, aș răspunde fără ezitare că DA! Dar în felul acesta aș dovedi subiectivism. Prin urmare, timpul va hotărî în ce parte se va înclina balanța.

Implicațiile amestecului american și vest-european în Ucraina sunt mult mai adânci decât au preconizat șoimii războiului de la Washington!

 

PIF